TT Cursurile 1-2

Tratamente termice
Responsabil disciplina: Conf.dr.ing. Gavril Negrea
Tel. birou: 0264 401629 Sala E01C; Mobil 0748 142515
E-mail: Gavril.Negrea@ispm.utcluj.ro

1. Obiectivele cursului
Disciplina urmrete nsuirea de ctre studeni a
cunotinelor de baz privind aspectele teoretice i practice
ale tratamentelor termice de volum i de suprafa aplicate
produselor metalice (semifabricate, piese i scule), astfel
nct acestia s fie n msur s prescrie tratamentul care se
impune a fi aplicat unui produs pentru a-i asigura
proprietile mecanice/funcionale necesare n exploatare
1
sau pentru a-i asigura o prelucrabilitate corespunztoare.

TT Cursurile 1-2

2. Bibliografie:

Notie de curs (format Power Point)

Vermesan H., Mudura P., Vermesan G., Berar A. Bazele teoretice
ale tratamentelor termice, Editura Universitii din Oradea, 2002.
Dulmi, T. .a., Tehnologia tratamentelor termice, EDP,
Bucuteti, 1982.
Vermean, G., Tratamente termice, ndrumtor, Ed. Dacia, ClujNapoca, 1987.
(Vermean G. .a., Tratamente termice - Lucrri de
laborator, Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, 1987).
2

TT Cursurile 1-2

Evaluarea cunostintelor:
Verificare prin examen scris.
Proba scrisa va contine trei componente:
- Test grila (15-20 de intrebari) - pondere 33%
- Parte teoretica (3 subiecte de teorie) - pondere 33%
- Doua aplicatii - pondere 34%.
Bonificatie: - 1 punct pentru prezenta la curs (se acorda numai pentru
prezenta la toate cursurile)
Observatie: La curs se vor prezenta explicatii si
suplimentare fata de notitele tansmise in format electronic.

date
3

TT Cursurile 1-2

3. Definirea si scopul tratamentelor termice

Un tratament termic reprezinta o succesiune de operatii
de incalzire, mentinere si racire aplicate unui produs
metalic in scopul modificarii microstructurii si, implicit, a
proprietatilor acestuia.
Nota: Proprietatile unui material cu o anumita
compozitie chimica pot varia in limite foarte largi in
functie de microstructura.

TT Cursurile 1-2

4. Clasificarea tratamentelor termice

Dupa adancimea de patrundere:
Tratamente termice
Tratamente termice
patrunse (de volum)
Recoaceri
Caliri
Reveniri

Tratamente de suprafata
Calire superficiala
Tratamente termochimice
- Carburare
- Nitrurare
- Nitrocarburare
- Borurare etc.
Alte tratamente de suprafata
- Ecruisare mecanica etc.

TT Cursurile 1-2

5. Ciclograma de tratament termic si parametrii tehnologici ai

unui tratament termic
Ciclograma de tratament termic = o reprezentare grafica in coordonate
timp - temperatura a evolutiei temperaturii piesei in decursul
operatiilor de incalzire, mentinere si racire.
Incalzirea, mentinerea si racirea = operatiile de baza ale oricarui
tratament termic.
Din punct de vedere termic, piesele se impart in doua categorii:
1) Piese subtiri la care, la incalzire, se poate neglija diferenta de
temperatura pe sectiunea piesei (o singura curba de incalzire pentru
intreaga piesa);
2) Piese groase (masive) la care intre suprafata si centrul piesei apar
diferente semnificative de temperatura, care nu pot fi neglijate (curbe
6
distincte de incalzire pentru suprafata si centrul piesei).

TT Cursurile 1-2

Ciclograma de tratament termic pentru piese subtiri:

tc - temperatura cuptorului;
tp temperatura piesei;
tc

t,
oC

tpi, tpf temperatura initiala,

respectv, finala (temperatura de
incalzire) a piesei;
i durata de incalzire;
m durata de mentinere;
r durata de racire.

tpf

tpi

INCALZIRE

MENTINERE

tp

RACIRE

, min/s
7

TT Cursurile 1-2

Ciclograma de tratament termic pentru piese masive:

tps, tpc temperatura piesei la suprafata, respectiv, in centrul acesteia;
eg, tr durata de egalizare termica, respectiv, de transformari
structurale;
tc

tpf

t,
oC
Suprafata
piesei

eg

tps

tr

Suprafata
piesei

tpc

Centrul
piesei

tpi

t
i

MENTINERE

Centrul piesei

INCALZIRE

t diferenta de
temperatura pe
sectiunea piesei.

RACIRE

8
, min/s

TT Cursurile 1-2

Parametrii tehnologici ai unui tratament termic:

A. La incalzire:
- Mediul de incalzire: aer
Oxidari, decarburari
gaze de ardere
bai de saruri topite - (nocivitate, corozivitate etc.)
atmosfere neutre (Ar, N2)
atmosfere controlate
vid
- Temperatura de incalzire: tpf = tcr* + (30-50) oC
* tcr temperatura critica de transformare (se stabileste pe baza diagramelor de echilibru
sau pe alte criterii, in functie de tratament)

- Temperatura cuptorului: tc = tpf + (20-30) oC

- Durata de incalzire (i) timpul scurs de la introducerea piesei in
cuptor pana cand temperatura la suprafata piesei atinge temperatura de
incalzire prescrisa (se exprima in min sau h)
9
- Viteza medie de incalzire: vi = (tpf tpi)/i oC/h

TT Cursurile 1-2

B. Mentinere:
- Durata de mentinere: m = eg + tr
eg = (0,20-0,25) x i (sau prin calcule analitice)
tr = 5-30 min - in functie de microstructura initiala a materialului,
compozitia chimica, temperatura de incalzire etc.
C. Racire:
- Mediul de racire

- in cuptor (racire lenta)

- in aer (linistit sau ventilat)
- in ulei
- in gaze sub presiune
- in apa (racire rapida)
- in medii sintetice

10

TT Cursurile 1-2

6. Calculul duratei de incalzire

---- Pe baza unor date experimentale sau formule empirice
De exemplu: i = 2 * X, [min] (X [mm] grosimea caracteristica a
piesei: X = d/2 pt. piese cilindrice, X = g/2 pt. piese tip placa; (d
diametrul piesei cilindrice, g- grosimea piesei de tip placa).

---- Pe baza unor relatii matematice stabilite pentru

diferite regimuri de incalzire
7. Regimuri de incalzire
a) Incalzirea la temperatura constanta a cuptorului
b) Incalzirea in trepte
c) Incalzire cu viteza constanta

11

TT Cursurile 1-2

a)Incalzirea la temperatura constanta a cuptorului

Piesele sunt introduse in cuptorul aflat la temperatura constanta.
Principale avantaje: durata scurta de incalzire, oxidari reduse etc.
Dezavantaj: dezvoltarea unor tensiuni termice mari in piesele masive, care
pot duce la deformatii sau fisuri in piesa (exista o tendinta de dilatare
diferita intre suprafata si centrul piesei).
tc

tpf

t,
oC
Suprafata
piesei

eg

tps

tr

Suprafata
piesei

tpc

Centrul
piesei

tpi

INCALZIRE
t
i

MENTINERE

Centrul piesei

RACIRE

12
, min/s

TT Cursurile 1-2

b) Incalzirea in trepte
Incalzirea se face in doua sau trei cuptoare cu temperaturi diferite, transferul
pieselor din cuptorul cu temperatura mai joasa in cel cu temperatura mai
inalta facandu-se dupa egalizarea temperaturii pe sectiunea piesei.
Principal avantaj: tensiuni termice mult mai mici la incalzire, deci, pericol
redus de deformare sau fisurare.

tc2

tpf

t,
oC

tps
Cuptor 1

Cuptor 2

tpc

tc1

(t la incalzirea intr-o singura treapta)

tpi

t
i1

i2

, s

13

TT Cursurile 1-2

c) Incalzirea cu viteza constanta

Consta in modificarea continua a temperaturii cuptorului
astfel incat temperatura la suprafata piesei sa creasca liniar.
Tensiunile termice sunt reduse. Se aplica mai rar acest regim.
tpf

t,
oC

tc

tpi

tpc
tps
tp
i

, s

(NU)

14

TT Cursurile 1-2

8. Transformari structurale la incalzirea otelurilor

a) Punctele critice de transformare in stare solida (A1, A3, Acm)
A3

910

0,02

Acm

1148

+Cem 727

+P

0,77

P + Cem

A1
(A) - austenita
(F) ferita
P perlita
Cem (Fe3C) - cementita

2,11

15

TT Cursurile 1-2

Din cauza inertiei termice a transformarilor de faza, este necesar sa se

faca distinctie intre curbele de transformare la racire (Ar) si cele de
transformare la incalzire (Ac).

16

TT Cursurile 1-2

%C corespunzatoare
eutectoidului

Temperatura A1, oC

Elementele de aliere determina modificarea temperaturii reactiei eutectoide (A1)

si a concentratiei in carbon corespunzatoare eutectoidului diagramei Fe-Fe3C.

Concentratia elementului de aliere, %

17

TT Cursurile 1-2

b) Analiza transformarilor structurale la incalzirea otelurilor eutectoide

P

Incalzire peste Ac1

Cem

Cem

Cem

Transformarea se face
prin difuzie si necesita
o anumita durata de
timp.

Ac3
910

Accm

1148

Ac1

+Cem 727

0,02

+P

0,77

P + Cem

2,11
18

TT Cursurile 1-2

Temperatura, oC

c) Analiza transformarilor structurale la incalzirea otelurilor

hipoeutectoide

Perlita

F+P

Ferita

%C

19

TT Cursurile 1-2

Temperatura, oC

d) Analiza transformarilor structurale la incalzirea otelurilor

hipereutectoide

20

TT Cursurile 1-2

e)Forta motrice a transformarilor structurale la incalzire

Transformarile care au loc la incalzire sunt determinate de tendinta
sistemului de a-si reduce energia libera (F). La orice temperatura,
mai stabil este constituentul structural care are energia libera mai mica.
Forta motrice a transformarii o reprezinta diferenta de energie
libera ( F ). Ea este dependenta de temperatura.
Exemplu: cazul otelului perlitic.

Ac1 < t1 < t2

F = FP - F

FP

F mare transformare rapida

F mica transformare lenta

Ac1

t1

t2

Observatie: si la racire
forta
motrice
a
transformarii este data tot
de diferenta de energie
libera (F = F - FP).
21

TT Cursurile 1-2

f) Factori care maresc durata de transformare (tr):

- Prezenta carburilor elementelor de aliere
- Dispersie grosolana a carburilor
- Temperatura de incalzire redusa

g) Cresterea grauntelui de austenita la incalzire

a) Transformarea + P sau P : graunti foarte fini
imediat dupa transformare;
b) Cresterea duratei de mentinere sau a temperaturii are ca
efect cresterea grauntilor de austenita.
Observatii: 1) Racirea ulterioara a austenitei pana deasupra
temperaturilor Ar3 sau Arcm nu modifica dimensiunea grauntilor de
austenita!
2) O structura austenitica grosolana nu este de dorit
pentru ca la racire conduce la proprietati mecanice inferioare22 (in
special tenacitate scazuta).

TT Cursurile 1-2

Modificarea marimii de graunte la incalzire si racire pentru un otel hipoeutectoid

23

TT Cursurile 1-2

9. Transformari structurale izoterme la racirea otelurilor

Aceste transformari structurale se studiaza cu ajutorul

diagramelor TTT Temperatura Timp Transformare .
( in engleza: Diagrame IT Isothermal Transformations)
Gradul de subracire a austenitei (ts) il reprezinta
diferenta intre temperatura critica de transformare (A1 - cea
din diagrama de echilibru) si temperatura reala de
transformare (ttr) : ts = A1 - ttr
24

TT Cursurile 1-2

9.1. Diagrama TTT pentru un otel eutectoid

800

Temperatura, C

Austenita
subracita

600

100% A

A1

100% P

Austenita (A)

Pg

AP

400

Perlita (P)

Pf

AB

Bs

Sfarsit de
transformare

Bainita (B)
Bi

200

Ms
0
0
10

Inceput de
transformare
1

10

10

10

Timp, s

10

10

25

TT Cursurile 1-2

Notatii:
Pg = perlita grosolana
Pf perlita fina
Bs bainita superioara
Bi bainita inferioara
M martensita
Arez austenita reziduala
Ms temperatura de inceput a transformarii austenitei in martensita
26

TT Cursurile 1-2

Prezentare schematica a procesului de formare a perlitei din austenita

Crestere

Germinare

Centre de
germinare
a perlitei

Limite fixe (limita de

graunte de austenita)

Graunte de austenita

Graunti de perlita

Graunte de perlita

27

TT Cursurile 1-2

a) Influenta temperaturii de transformare asupra caracteristicilor

perlitei
Transformarea A P este guvernata de procese de difuzie.
vcr, mm/s

t, oC

Ar1

700

vcr

Structura grosolana

vg
vg viteza de germinare
vcr viteza de crestere

600

Structura fina

500

(NU)

Vg ,

germeni/mm3s

28

TT Cursurile 1-2

Variatia distantei interlamelare (o) a perlitei in functie de gradul de subracire

o, m
0,8

Perlita
grosolana

Perlita fina
0,1
700
Rp0,2 = K1 + K2/o

600

500

t oC (log)

Rp0,2 limita de curgere, K1, K2 constante.

29

Perlita fina are o limita de curgere mult mai ridicata decat perlita grosolana!

TT Cursurile 1-2

Perlita grosolana

720 oC

Rezistenta mecanica si duritate mai reduse

595 oC

Perlita fina
Rezistenta mecanica si duritate mai ridicate

30

TT Cursurile 1-2

b)
Influenta
temperaturii
caracteristicilor bainitei (B)

de

transformare

asupra

Bainita: amestec mecanic de ferita si lamele foarte fine de cementita.

Este o structura in afara echilibrului (structura intermediara) care se
obtine prin transformarea izoterma a austenitei subracite sau la racirea
continua cu viteze de racire intermediare. Bainita are rezistenta
mecanica ridicata, duritate medie si se poate deforma plastic in
anumite limite.
Transformarea A B este o transformare complexa in care se produc
si fenomene de difuzie si, partial, de alunecare.
A racire izoterma la temperaturi de 250 550 oC B = + F3C
ttr = 350 550 oC Bainita superioara (Bs)
ttr = 250 350 oC Bainita inferioara (Bi)

31

TT Cursurile 1-2

Aspectul morfologic al Bs:

Placi neregulate de ferita
care contin Fe3C sub forma
de lamele scurte.

Placi de Bs

Fe3C
A
Bs

Bs

A
32

TT Cursurile 1-2

Aspectul morfologic al Bi:

Formatiuni aciculare de ferita care contin
precipitate
fine,
aciculare,
de
cementita/carburi (FxC).

Ace de Bi

Fe3C/
FexC

Bs

Bi

33

TT Cursurile 1-2

9.2. Diagrama TTT pentru oteluri hipoeutectoide

100% A A+F

F+P
A3

A1
AF
AP
AB

F +P
B

Ms

Nota: si in acest caz, la grade mici de subracire se obtin structuri grosolane

de F + P, iar la grade mai mari de subracire se obtin structuri mai fine 34

TT Cursurile 1-2

9.3. Diagrama TTT pentru oteluri hipereutectoide

100% A

A+Fe3C

Fe3C + P
Acm

A
ACem
AP

AB

A1
Cem +P
B

Ms

35

TT Cursurile 1-2

9.4. Influenta elementelor de aliere asupra diagramelor

TTT
Elementele de aliere:
- Franeaza procesele de difuzie;
- Maresc timpul pana la inceperea transformarii si durata de
transformare;
- Modifica intervalele de temperatura in care se produc
transformarile perlitica si bainitica;
- Cu cresterea gradului de aliere apare o distinctie intre
transformarea perlitica si cea bainitica pe diagramele TTT.
36

TT Cursurile 1-2

Exemple de diagrame TTT pentru oteluri aliate

Ex. 1.

Ar1
A

AP

AB

Ms

37

TT Cursurile 1-2

Ex. 2.

Ar1
A

AP

AB

Ms

38

TT Cursurile 1-2

Influenta elementelor de aliere asupra diagramelor TTT la racirea izoterma

pentru doua oteluri cu continut similar de carbon.

1s

40 s
~500 s

Diagrama TTT pentru otelul C45

Diagrama TTT pentru otelul

45 CrMoV 6 7 (K carburi, Zw
39
bainita).

TT Cursurile 1-2

10. Transformari structurale la racirea continua a otelurilor

Se analizeaza cu ajutorul diagramelor TTT la racirea continua (diagrame TRC*).

Cand se produce?
Se produce la racirea brusca a austenitei sub pragul de
temperatura Ms (Ms - temperatura de inceput a transformarii
martensitice).
Cum se produce?
Transformarea martensitica se produce prin alunecarea colectiva
a atomilor retelei cristaline, fara difuzie deplasari minime
ale atomilor retelei (deplasarea atomilor retelei nu depaseste
distanta interatomica) durata scurta de transformare
Racire brusca sub Ms

Ax%C
cfc

Mx%C
tvc

( Arez x%C )
cfc

40

cfc

cfc

Atomi de
carbon
prinsi pe
axa c a
retelei tvc

tvc

Paramatrul retelei ()

TT Cursurile 1-2

axa c

axa a

% Carbon in austenita
2003 Brooks/Cole, a division of Thomson Learning, Inc. Thomson Learning is a trademark used herein under license.

(a) Ilustrarea modului in care celula elementara a martensitei (tvc) se

dezvolta din celula elementara a austenitei (cfc) fara difuzie. (b)
Influenta continutului de carbon asupra gradului de tetragonalitate
41
(c/a) al martensitei .

TT Cursurile 1-2

Martensita este o solutie solida suprasaturata de carbon in Fe- rezultata din

transformarea fara difuzie a austenitei, la racire. Retea cristalina tetragonala cu
volum centrat (tvc).
- La temperatura ambianta martensita este metastabila, adica, la incalzire se
transforma in alti constituenti structurali.
Duritate
Tenacitate/Plasticitate
Martensita
F. mare
Minima (~ 0)
Bainita
Mare
Moderata
Perlita
Mica
Mare

A) Aspectul morfologic al martensitei

a) C < 0,6% - Martensita masiva (in placi sau sipci) apare sub forma unor
cristale lamelare marginite de limitele grauntilor de austenita initiali.
b) C > 1,0% - Martensita aciculara este sub forma de cristale lenticulare care, in
sectiune transversala apar sub forma aciculara.
42
c) 0,6% < C < 1,0% - Martensita mixta.

TT Cursurile 1-2

Marfologia martensitei observate prin microscopie optica.

Martensita in placi

Martensita aciculara
43

TT Cursurile 1-2

Structura martensitei intr-un otel cu 0,65 %C (microsopie electronica)

Cristale de
martensita

Austenita
reziduala

44

TT Cursurile 1-2

B) Influenta continutului de carbon asupra temperaturilor Ms si

Mf, a cantitatii de austenita reziduala si a duritatii martensitei
-Temperaturile critice Ms si Mf (Mf - temperatura de sfarsit de
transformare a austenitei in martensita) depind de continutul in carbon
si de elementele de aliere dizolvate in austenita.

- Pentru estimarea celor doua temperaturi exista mai multe

relatii de calcul. Exemple:
Ms = 539 423*%C 30,4*%Mn 17,7*%Ni 12,1*%Cr 7,5*%Mo [oC]
Ms = 498,9 300*%C-33,3%Mn-22,2%Cr-16,7%Ni-11,1%(Si+Mo) [oC]
[

Mf = 346 - 474*%C-33%Mn-17%Cr-17%Ni-11%Mo [oC]

[ A. Munteanu, D. Munteanu, Trat. termice si termochimice, Teorie si aplicatii, Brasov, 2007]
45

TT Cursurile 1-2

a) Influenta %C asupra temperaturilor Ms si Mf

-Observatii importanate:

Ms
A
(austenita subracita)

Mf

- Transformarea austenitei in
martensita se produce intre
pragurile de temperatura Ms si
Mf.
- Pentru otelurile carbon cu
peste ~0,5% C, Mf<0 oC.

t.a. (20 oC)

M
(martensita)

46

TT Cursurile 1-2
Racire sub Mf

Racire la t.a.
Martensita

F+P (P sau P + Cem)

(a)
(b)
(a) Duritatea martensitei creste cu cresterea continutului in carbon
(b) Cu cresterea continutului in carbon creste si cantitatea de austenita
reziduala in cazul racirii bruste pana la temperatura ambianta (b).
Observatie: Datorita volumului specific mai mare al martensitei in comparatie cu cel al
austenitei, in cursul transformarii iau nastere tensiuni structurale care impiedica
transformarea integrala a austenitei in martensita, chiar la racirea sub Mf (raman
47

mici cantitati de austenita reziduala!)

si

TT Cursurile 1-2

C) Diagrama TTT la racirea continua pentru un otel eutectoid

Viteza critica de calire (vcr) este viteza de racire minim necesara pentru a evita
transformarea austenitei in constituenti de treapta perlitica sau bainitica si a obtine doar
martensita (eventual si austenita reziduala).

v1<v2<v3< vcr
Ar1
A

v1
Ms

vcr

v2

Structura rezultata dupa

racirea cu diferite viteze
pana la temperatura
ambianta:

v1: Pg
v2: Pf
v3: P+M+Arez
vcr: M+Arez

v3

AM
48

TT Cursurile 1-2

D) Diagrama TTT la racirea continua pentru un otel hipoeutectoid

Temperatura

v1<v2<v3<v4< vcr
Ar3

800

Ar1

v1
400

v3: (F+P)ff

v4: F+P+M+(Arez)
vcr: M+(Arez)

v2

AB

Ms

v1: (F + P)g
v2: (F+P)f

AM

vcr
0

v4 v
3

Timpul, s (log)

49

TT Cursurile 1-2

E) Diagrama TTT la racirea continua pentru un otel hipereutectoid

Temperatura

v1<v2<v3<vcr
Ar3

800

Ar1

v1
400

v2

AB

Ms

v1: (Cem + P)g

v2: (Cem+P)f
v3: Cem+P+M+Arez
vcr: M+Arez

AM

vcr
0

v3

Timpul, s (log)

50

TT Cursurile 1-2

F) Influenta elementelor de aliere asupra diagramelor TTT la racirea

continua

Elementele de aliere intarzie procesele de transformare si reduc viteza

critica de calire.

Temperatura

vcr1>>vcr2
Ar3
Ar1

800

Otel carbon

400
A

Ms

Otel aliat

AB

Ms
0

AM

vcr1

vcr2

Timpul, s (log)

51

TT Cursurile 1-2
Diagrama TTT la racirea continua a otelului 28 NiCrMo 7 4 austenitizat la 880 oC cu mentinere de 10 min.

50%F + 50%P

60 s
100%M))*

15 %F + 75%B +10%M

30%F + 30%P52
+39%B +1%M

TT Cursurile 1-2

Diagrama TTT la racirea continua pentru otelul C 45.

1,5 s

53

TT Cursurile 1-2

Diagrama TTT la racirea continua pentru un otel nealiat hipereutectoid cu ~1%C.

35 s

54

TT Cursurile 1-2

Diagramele TTT la racirea continua a otelurilor C 45 (stanga) si 50 CrMo 4 (dreapta).

Prin suprapunerea curbelor de racire (inregistrate sau calculate) se pot

face predictii asupra microstructurii si a duritatii dupa racire.
55

TT Cursurile 1-2

11. RECOACEREA DE RECRISTALIZARE

11.1. Definire si scop: O recoacere fara transformari de faza

avand ca scop eliminarea starii de ecruisare rezultate in
urma deformarii plastice la rece.

56

TT Cursurile 1-2

6.2. De ce este necesara?

Structura cu
graunti poliedrici
echiaxiali

Deformare
plastica la rece

Structura cu graunti
aplatisati/alungiti

II

I
HB

Rm
HB
A
i

Rm

i
S/V mare; Ddisl. - mare

S/V mic; Ddisl.mica

Stare de echilibru

Material ecruisat (stare

termodinamic instabila)

A
25

50

(A- alungirea la rupere; Rm rezistenta

mecanica; HB duritatea Brinell, i - tensiunile
remanente, gradul de deformare plastica).

75

, %

S suprafata totala a grauntilor

V volumul total al grauntilor 57
Ddisl. densitatea de dislocatii

TT Cursurile 1-2

11.3. Stabilirea parametrilor tehnologici

Temperatura de incalzire, trc = ?
Durata de mentinere, m = ?
Cum se face racirea ?

a) Stabilirea temperaturii de recristalizare

Tpr = k*Ttop [K] temperatura pragului de recristalizare
k = 0,35 0,55
trc = tpr + (100 250) oC
Exemplu: Oteluri cu continut redus de carbon:
tpr ~ 450 oC, trc = 550 700 oC (Sub A1 !)

58

TT Cursurile 1-2

Interval optim de recristalizare

Crestere graunti

Rm R , HB
m
HB
A

1 microstructura ecruisata;
2- formare de graunti noi prin
recristalizare;
3 microstructura complet
recristalizata;
4 cresterea dimeniunii
grauntilor.

tpr
A

Temperatura

59

TT Cursurile 1-2

Otel cu 0,10% C, laminat la

rece cu un grad de
deformare de 90% si recopt
2 min. la 550 C.
Recristalizare 10%.

Acelasi otel laminat la rece,

dar recopt 7 min la 550
C. Recristalizare 40%.

Acelasi otel laminat la rece,

dar recopt 14 min la 550
C. Recristalizare 80%.

60

TT Cursurile 1-2

b) Stabilirea duratei de mentinere (m)

m = f(trc, %EA)
Pentru oteluri: trc joase: m = 1 3 h; trc ridicate: m = 15 30 min.
- EA (elementele de aliere) franeaza procesele de difuzie si, prin
urmare, otelurile aliate necesita durate mai mari de mentinere.
c) Racirea
- Importanta minora
- Recomandare: - Racire lenta in cuptor pana la cca. 200 oC iar apoi
in aer
Oxidare redusa
Tensiuni interne reduse
61

TT Cursurile 1-2

11.4. Aplicatii
- Semifabricate obtinute prin laminare/tragere/trefilare la rece (banzi,
table, sarme, bare, tevi)
- Semifabricate obtinute prin ambutisare sau matritare la rece
Observatie
1. Pe fluxul de fabricatie se pot aplica mai multe recoaceri de
recristalizare in scopul readucerii materialului la o plasticitate
ridicata (de exemplu, la trefilarea sarmelor sau la ambutisari
adanci).

62

TT Cursurile 1-2

12. RECOACEREA DE NORMALIZARE

a). Definirea procesului: Normalizarea este o recoacere cu
transformari de faza prin care vechea structura este eliminata
prin transformarile care au loc la incalzire si apoi inlocuita
cu o noua structura obtinuta prin conducerea
corespunzatoare a procesului de racire.
b). Scop: Obtinerea unei structuri cu granulatie fina si
uniforma, reducerea tensiunilor interne, imbunatatirea
proprietatilor mecanice, in special a tenacitatii si
imbunatatirea comportarii la tratamente termice ulterioare.
63

TT Cursurile 1-2

Rp0,2 limita de curgere

Ro - constanta care depinde de tipul retelei cristaline
k factor de proportionalitate
d dimensiunea medie a grauntilor
d

Rp0,2

Prin normalizare tenacitatea poate creste de 2-3 ori !

64

TT Cursurile 1-2

c). Cand se aplica normalizarea?

Dupa prelucrari prin deformare plastica la cald (forjare, matritare,
indoire, laminare etc.)
Dupa turnare (se poate elimina structura Widmansttten)
Dupa sudare
Dupa un tratament termic aplicat gresit
Dupa deformarea plastica la rece cu grade mici de deformare
Inaintea aplicarii unor tratamente cum ar fi calirea si revenirea,
calirea superficiala, carburarea etc.
d). Parametrii tehnologici ai procesului de normalizare
1) Oteluri hipoeutectoide
- ti = Ac3 + (30 50) oC
- m = 3 10 min. (dupa egalizarea termica)
- Racire:
- in general, in aer

65

TT Cursurile 1-2

2) Oteluri eutectoide
- ti = Ac1 + (30 50) oC
- m = 10 20 min. (m creste cu cresterea % EA)
- Racire: - in general, in aer
3). Oteluri hipereutectoide
3a). Fara retea de cementita secundara
- ti = Ac1 + (30 50) oC
- m = 10 30 min.
- Racire: in aer
3b). Cu retea de cementita secundara
- ti = Accm + (30 50) oC
- m = 20 60 min.
- Racire: in ulei impiedica formarea retelei de Cem
- Reincalzire la ti = Ac1 + (30 50) oC
- m = cca. 10 min.
- Racire: in aer

66

TT Cursurile 1-2
Temperatura de incalzire
la recoacerea de normalizare

Ac3

0,02

Accm

+Cem

+P

0,77

P + Cem

1148

727

Ac1

2,11

Observatie: Pentru otelurile hipereutectoide, atunci cand se urmareste doar finisarea

si omogenizarea microstructurii, chiar daca prezinta retea de Cem, normalizarea se
poate face intr-o singura etapa prin incalzire cu 30-50 oC peste Accm, mentinere timp
67
de 15-30 min. urmata de racire in aer.

TT Cursurile 1-2

(a) Microstructura complexa din zona cordonului de sudura

pentru un otel cu continut redus de carbon (< 0,1%C): WF ferita
Widmansttten, PF graunti echiaxiali de ferita proeutectoida, AF
ferita aciculara; (b) Microstructura aceleasi zone dupa aplicarea
68
recoacerii de normalizare.

TT Cursurile 1-2

4). Oteluri bogat aliate

In general, nu se aplica normalizarea deoarece viteza critica de calire (vcr) este
redusa, iar la racirea in aer pot aparea structuri in afara de echilibru (B, M, Arez)
Observatii:
a) Pentru piese care nu sunt supuse la solicitari deosebite
normalizarea poate constitui tratamentul termic final. De exemplu: unele piese
turnate.
b) Pentru piese subtiri din oteluri aliate racirea se recomanda
sa se faca in cuptoare cu viteza controlata de racire pentru a evita aparitia
structurilor in afara de echilibru).

69