Anatomia esofagului

Generalitati
Sus

Esofagul este un canal muscular cu lungimea de 23 - 25 cm care se intinde de la faringe pana la stomac.
Isi are originea la nivelul gatului, la marginea inferioara a cartilajului cricoid, opus fata de a sasea vertebra
cervicala si coboara de-a lungul si in fata coloanei vertebrale, prin mediastinul superior si inferior, trece
prin diafragm si trece in abdomen, terminandu-se la nivelul orificiului cardia care face legatura cu
stomacul,
la
nivelul
vertebrei
11
toracice.
Directia generala a esofagului este verticala; dar prezinta doua mici curbe de-a lungul sau. La originea sa
este plasat pe linia mediana dar se inclina spre partea stanga la radacina gatului, treptat ajunge din nou
pe linia mediana la nivelul vertebrei toracice 5 si in final deviaza spre stanga cand trece prin hiatusul
esofagian de la nivelul diafragmului. De asemeni esofagul prezinta si doua flexuri antero-posterioare
corespunzatoare curburilor cervicale si toracale ale coloanei vertebrale. Este partea cea mai ingusta a
tubului digestiv iar portiunile sale cele mai inguste sunt la origine si la locul de trecere prin diafragm.

Cuprins articol
1. Generalitati
2. Vecinatati
3. Structura

Vecinatati
Sus

In portiunea cervicala esofagul este in relatie anterior cu traheea; si in portiunea inferioara a gatului, unde
se proiecteaza pe partea stanga, cu glanda tiroida. Posterior se gaseste in fata coloanei vertebrale si
muschii Longus colli; pe fiecare parte se gaseste in contact cu artera carotida comuna (in special pe
partea stanga intrucat se inclina pe acea parte) si parti ale lobilor glandei tiroide; nervii recurenti au un
traiect ascendent intre esofag si trahee; pe partea stanga exista si ductul toracic.
Portiunea toracica a esofagului este initial situata in mediastinul superior intre trahee si coloana
vertebrala, putin spre stanga fata de linia mediana. Apoi trece in spatele si in dreapta arcului aortic, si
coboara in mediastinul posterior alaturi de partea dreapta a aortei descendente, coboara in fata si putin in
stanga

aortei

si

intra

in

abdomen

prin

diafragm

la

nivelul

vertebrei

toracice

10.

Chiar inainte de a performa diafragmul prezinta o dilatatie distincta. Se gaseste in vecinatatea, in fata, cu
traheea, bronhia stanga, pericardul, si diafragmul; posterior, cu coloana vertebrala, muschii Longus colli,
arterele aortice intercostale drepte, ductul toracic si venele hemiazygos; iar inferior aproape de diafragm
se gaseste anterior fata de aorta. Pe partea stanga, in mediastinul superior, se gaseste portiunea
terminala a arcului aortic, artera subclaviculara stanga, ductul toracic si pleura stanga. In unghiul format
de trahee si esofag se gaseste nervul recurent stang; inferior se gaseste in relatie cu aorta descendenta

toracica.
Pe partea dreapta se gasesc pleura dreapta si vena zygos peste care trece. Sub radacinile plamanilor
nervii vagi coboara in contact direct cu esofagul, nervul drept trecand posterior, iar cel stang anterior; cei
doi nervi se unesc pentru a forma un plex in jurul esofagului. In portiunea inferioara a mediastinului
posterior ductul toracic se gaseste pe partea dreapta a esofagului; mai sus este plasat posterior si
traversand esofagul la nivelul vertebrei toracice patru, isi continua traseu pe partea stanga. Portiunea
abdominala a esofagului se gaseste in santul esofagian de pe suprafata posterioara a lobului hepatic
stang. Masoara aproximativ 1,25 cm lungime si doar portiunile anterioara si stanga sunt acoperite de
peritoneu. Are o forma aproape conica cu baza aplicata pe orificiul superior al esofagului.

Structura
Sus

Peretele esofagian are patru straturi: unul extern sau fibros, muscular, submucos sau areolar si unul
intern sau mucos. Stratul muscular este compus din doua planuri cu grosime considerabila: unul extern
cu fibre longitudinale si altul intern cu fibre circulare. Fibrele longitudinale sunt aranjate, de la originea
tubului, in trei fascicule: una anterioara si doua de fiecare parte, care se continua cu fibrele musculare ale
faringelui; pe masura ce coboara fibrele se amesteca si formeaza un strat uniform care acopera fata
exterioara
a
tubului.
Fibre longitudinale accesorii se intind intre esofag si pleura stanga, unde ultima acopera aorta toracica si
radacina bronhiei stangi sau fata posterioara a pericardului. Fibrele circulare se continua superior cu
fibrele costrictorului esofagian inferior; directia fibrelor este transversa in portiunile superioara si inferioara
ale tubului, dar oblice in portiunea intermediara. Fibrele musculare in portiunea superioara a esofagului
sunt de culoare rosie si sunt in mare parte fibre striate; in portiunea inferioara sunt in principal fibre
netede.
Stratul areolar sau submucos face legatura intre straturile mucos si muscular. Contine vase de sange,
nervi si glande mucoase. Stratul mucos este gros, de culoare rosie in portiunea superioara si mai palida
in cea inferioara. Este dispus in falduri longitudinale care dispar la distensia esofagului. Supafata sa este
acoperita de papile minuscule si este acoperita in totalitate cu un strat gros de celule epiteliale
scuamoase

stratificate.

Sub membrana mucoasa, intre aceasta si stratul areolar exista un strat de fibre musculare netede
aranjate longitudinal. Aceasta poarta numele de muscularis mucosae. La originea esofagului stratul este
absent sau reprezentat doar de cateva fibre rasfirate; in portiunea inferioara formeaza un strat
considerabil.
Glandele esofagiene sunt glande de tip mucos: sunt localizate in tesutul submucos si fiecare se deschide
la suprafata printr-un duct excretor lung. Vasele de sange si nervii arterele care vascularizeaza esofagul
sunt derivate din ramul tiroid inferior al trunchiului tirocervical, din aorta toracica descendenta, din ramul
stang gastric al arterei celiace si din ramul inferior frenic al aortei abdominale. Majoritatea au o directie

longitudinala. Nervii sunt ramuri din trunchiul vag si simpatic; ei formeaza plexuri in care se gasesc
grupuri de celule ganglionare, prezente intre straturile musculare si un al doilea plex in tesutul submucos.