Tristetea dlui Tariceanu

Cu putin in urma am urmarit parada militara ,ocazionata de sarbatoarea nationala a

Romaniei.

O zi de bucurie si de veselie,chiar de mandrie pentru romani.

Si am vazut acest lucru mai ales pe fata ingrijorata a Excelentei Sale Presedintele
Rpublicii ca si pe fetele romanilor si copiilor veniti la parada militara.

In contrast cu aceasta dl.tariceanu era trist,rictusul sau nu exprima bucurie ci tristete,o

tristete legata de aroganta sa fara de sfarsit si care il face adesea sa faca acte necugetate.

Dl.Tariceanu este de fapt o persoana rece,care zambeste asa de spectacol,asa cum facea si
atunci,cu multi ani in urma cand era fotomodel.

El uraste sau invidiaza tot ce nu este legat de persoana lui.Uraste succesul altora,uraste ca
economia se descurca fara el,ca armata progreseaza fara el,ca democrtaizarea tarii se
desvolta fara el.

Candva Buch-tatal se lauda cu succesele sale ca vicepresedinte a lui Regan.

Dar presa americana,ca si a noastra,il intreba:dar cand se intamplau toate acestea pe care
le spui,tu unde erai George.

Intreb si eu,dar dumneta,CALINE,cand viata noastra politica progresa,de fapt ce

faceai,unde erai?