Poezia Testament deschide volumul care se constituie ca debut editorial,
in anul 1927, si reprezinta o arta poetica, definind crezul artistic al
poetului in ceea ce priveste estetica uratului, ca dimensiune fundamentala a creatiei lui Tudor Arghezi. In volumul cu titlul Cuvinte potrivite au mai aparut si alte poezii precum: Melancolie, Psalmi, Din drum, Mahniri, Din nou , Despartire, De-a v-ati ascuns, Ex libris, Cantare, Niciodata toamna etc. Titlu sugereaza mostenirea spirituala si creatia pe care poetul o lasa urmasilor sai. Poetul este aici un cautator , un deschizator de drumuri, iar poezia este o cale, un drum, o treapta: Prin rapi si gropi adanci,/ Suite de batranii mei pe branci. Poetul este o abstractie care prind viata, iar poezia devine un ideal: Am luat cenusa mortilor din vatra/ Si am facut-o Dumnezeu de piatra.. In sfarsit, poetul nu e decat un depozitar al datinii, iar poezia un testament spiritual al unui intreg popor: Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,/ Decat un nume adunat pe-o carte.. In text este concentrata o singura tema poetul si poezia, iar motivele sunt sugerate prin expresii caracteristice pentru stilul autorului: statuia (Dumnezeu de piatra), osemintele (osemintele varsate-n mine, cenusa mortilor din vatra), timpul (si framantate mii de saptamani), copacul (E-ndreptatirea ramurei obscure/ Iesita la lumina din padure) si, nu in ultimul rand, omul, care se regaseste in diferite ipostaze ( poetul, fiul, strabunul, stapanul, domnita, robul). Stilul anticalofil arghezian se prefigureaza cel mai bine in Testament, intrucat textul este construit secvential, mai mult ca o insiruire de motive si imagini sugestive si cat se poate de expresive. Epitetele se caracterizeaza prin vigoare (tap injunghiat), prin cromatica ( plopi caramizii), prin contrast ( veseli asasini) si prin capacitatea de a sugera (intinsa lenesa pe canapea). Acest stil unic cultiva originalitatea expresiei si ambiguitatea. Renuntarea la ritm, rima si regulile de versificatie clasice ii da textului arghezian un aspect migalos; nu are acea muzicalitate si acel ritm cu care ne-am obisnuit la poetii de dinaintea lui precum Mihai Eminescu, George Cosbuc, Vasile Alecsandri etc. Pentru Tudor Arghezi, poezia inseamna forma cea mai inalta a spiritualitatii unui popor, realizata cu mare efort si lasata generatiilor
viitoare, spre continuitatea unei civilizatii, asa cum bunurile lasate prin testament pot contribui la o usurarea a vietii celui care le primeste.