Analizori

= sunt sisteme complexe care au rol in a

receptiona, a conduce si a transforma in
senzatii specifice excitatiile primite din mediul
intern si extern.
Rolul lor este de a integra organismul cu
mediul inconjurator si de a coordona activitatea
organelor interne.
Analizatorii sunt alcatuiti din:
- un segment periferic numit receptor
- un sistem intermediar numit de conducere
- un segment central sau de integrare
corticala
1,Segmentul periferic (receptor) difera ca
structura de la un analizator la altul
Receptorii sunt terminatii nervoase sau
ceule specializate care transforma diferite
forme de energie din mediul intern sau extern in
senzatii.

Receptorii se clasifica in:

- exteroceptori
- interoceptori (viscerocepori)
- proprioceptori
Exteroceptori - recepteaza stimuli din
mediul extern. Ei sunt de 2 feluri:
- receptori de contact: tactili, gustative
- receptori de distanta (telereceptori): vizul,
auditiv si olfactiv
Interoceptorii percep modificarile biochimice
survenite in diferite organe, ei sunt localizati in
peretii organelor interne ex: pleura, pericard,
peritoneu.
Proprioceptorii receptioneaza excitatiile din
muschi tendoane, capsulele articulare,
ligament, vase de sange.
Clasificare dupa natura excitatiei:
Se clasifica in:
- termoreceptori
- metanoreceptori

- algoreceptori
- chemoreceptori
- fotoreceptorii
2.Segmentul intermediar sau calea de
conducere sunt cai nervoase care conduc in
fluxul recetor de la receptor la centrii nervosi.
Acestea sunt canale de transmirtere a
mesajelor provenite din mediul intern sau
extern.
3.Segmentul central este reprezentat de
zonele din scoarta central care analizeaza
informatiile primite de la receptor si le
transforma ulterior in senzatii specifice.
Analizorul vizual
Pentru realizarea vazului in afara celor 3
segmente comune tuturor analizatorilor ochiul
prezinta si un aparat optic care este capabil sa
focalizeze imaginile pe receptorul vizual
(retina).
Analizatorul vizual este alcatuit din:

- globul ocular
- caile de transmitere a informatiilor
- zonele de proiectie corticala
Globul ocular este situat in orbita, are forma
aproximativ sferica cu partea anterioara mai
putin curbata. Prezinta 2 poli: unul anterior si
celalalt posterior.
Linia care trece prin cei 2 poli este numita
axa optica sau axul anteroposterior.
Intre ochi si snbstanta osoasa exista un
spatiu ocular care este umplut de tesut
conjunctiv gras in care se gasesc: vase, nervi si
muschii extrinseci ai ochiului.
Ochiul este format din:
- mai mlte invelisuri,
- un sistem de receptie
- un aparat optic
Invelisurile globului ocular este format din
mai multe straturi suprapuse care dinspre

exterior spre interior sunt: sclerotic, coroida si

retina.
- Sclerotica sau mebrana albicans este o
membrana fibroasa de culoare alb sidefie,
dura, opaca si inextensibila.
Formeaza un invelis protector al chiului. La
polus posterior al ochiului este perforata
permitand trecerea nervului optic. La nivelul
polului anterior sclerotica devine
transparenta si poarta numele de cornee.
Corneea este strabatuta de radiatiile
luminoase. Are forma unui segment de sfera
si formeaza peretele anterior al camerei
anterioare al ochiului venind in contact cu
umoarea apoasa.
Rolul corneei:
1. protejeaza formatiunile situate in spatele
ei.
2. lasa sa patrunda lumina.
- Coroida: este steatul mijociu al invelisului
globilor ocular, este o membrana
vascularizata si pigmentata. Captuseste

sclerotica, la polul posterior prezinta un

orificiu prin care trece nervul optic.
Rolul coroidei:
1.asigura nutritia mediilor transparente a
globului ocular.
2. hraneste celulele retiniene
3. contribuie la formarea camerelor obscure
prin celulele pigmentare.
Spre partea anterioara coroida se ingroasa
si constituie corpul ciliar format din
procesele ciliare si muschiul ciliar.
Procesele ciliare sunt alcatuite din 70-80 de
ghemuri vasculare si secreta umoasrea
apoasa. Muschiul ciliar este constituit din
fibre musculare netede si intervine in
acomodarea vizuala la distanta. In partea
anterioara a coroidei se afla irisul care
central prezinta o deschidere numita pupila.
Irisul este vizibil prin transparenta corneei.
Irisul contine un pigment irian care da
culoare ochiului. Cand irisul este decolorat
se produce albinismul. La nivelul irisului se
gasec muschi radiali si circulari care prin

contractie regleaza diametrul pupilei.

Micsorarea diiametrului pupilei poarta
numele de mioza.
Cresterea diametrului pupilei poarta numele
de midriaza. Prin inchiderea sau
deschiderea pupilei se regleaza cant de
raze luminoase care intra in ochi.
- Retina:
Reprezinta tunica interna a globului ocular.
Este sediul receptorului visual. Acopera 2/3
posterioare din coroida,
Spre interior vine in contact cu corpul vitros
iar spre exterior vine in contact cu coroida.
La polul posterior pe axul anteroposterior pe
retina exista pata galbena numita si macula
luteea care prezinta o depresiune centrala
numita foveea centralis, aceasta este zona
de acuitate vizuala maxima. Tot pe retina
mai exista si pata oarba care nu contine
cellule retiniene si este locul prin care nervul
optic paraseste globul ocular. Retina este

alcatuita din 10 straturi suprapuse mai

importante sunt 3:
1, stratul celulelor fotoreceptoare - este
reprezentat de celulele cu conuri si celulele
cu bastonase.
Celulele cu bastonase sunt foarte sensibile
la lumina, sunt receptorii pentru vederea
nocturna, nu furnizeaza detalii despre forma
obiectelor si culoarea lor, sunt in nr 120-130 de
mil. Contin un pigment fotosensibil numit
rodopsina. Celulele cu bastonase se gasesc
spre periferia retinei.
Celulele cu conuri au acuitate vizuala mai
mare, raspund de vederea in lumina puternica
si perceperea culorii obiectelor. Pigmentul
fotosensibil al acestor cellule este iodopsina.
Celulele cu conuri se gasec mai spre centrul
retinei la polul posterior al ochiului iar pata
galbena cu fobea centralis este constituita
exclusiv din celule cu conuri in nr de 5-7 mil.

2, Stratul cu celule bipolare si ganglionare a

caror neuroni au dentritele in legatura cu
celulele cu conuri si bastonase iar axonilor
ies din blocul ocular si formeaza nervul
optic.
3.Un al treilea strat este stratul extern al
retinei situat imediat sub coroida, este
format din celule pigmentare care formeaza
o adevarata camera obscura.
Aparatul optic al globului ocular:
- are rol de a focaliza razele luminoase pe
retina
- produc astfel o imagine reala, redusa si
inversata a obiectelor
Aparatul optic este alcauit din:
1. cornee
2. umoarea apoasa - se gaseste in camera
anterioara a ochiului situata intre cornee si
cristalin. Ea asigura nutritia cristalinului si
corneei. Este un lichid incolor perfect

transparent, este produsa de procesele

ciliare si apoi drenata prin sistem venos al
globului ocular. De umoarea apoasa
depinde presiunea intraoculara care
normal este de 15-20 mm coloana de
mercur si trebuie sa se mentina
constanta.
3. cristalinul - este cel mai important aparat
optic, are forma unei lentile biconvexe si
este situat inapoia irisului. Este legat prin
muschii ciliari de orbita. Cristalinul
desparte camera anterioara a ochiului de
camera posterioara.
4. corpul vitros (umoarea sticloasa) se afla in
camera posterioara a globului ocular pe
care o umple. Este o substanta cu aspect
gelatinos. Contribuie la mentinerea formei
globului ocular si de asemenea la
formarea mediilor entringente ale ochiului.
Organele anexe ale globuli ocular sunt de 2
feluri :

- de protectie - sunt reprezentate de

sprancene, de pleoape, de conjunctiva si
aparatul lacrimal.
Sprancenele protejeaza impotriva
transpiratiei.
Pleoapele sunt pliuri tegumentare care
asigura prtectia ochiului, pe maginea pleoapeor
se gasesc genele care impiedica pariculele de
praf
Conjunctiva este o membrana subtire care
captuseste fata interna a pleoapelor si fata
anerioara a globului ocular
Aparatul lacrimal este formata din glandele
lactimale situate in partea superioara si laterala
a orbitei. Glanda lacrimala secreta lacrimi prin
cailicule lacrimale, pe suprafata globului ocular
Roul lacrimlor este de a mentinde
umiditatea conjunctivei si a corneei, de a
mentine miscarea pleoapelor si de a mentine
transparenta corneei, Hipovitaminoza se

produce o insuficienta secretie lecrimala care

poarta nuele de seroftamie, se produce astfel o
pacifiere a corneei si a conjuctivei
Lacrimile se aduna in socul lacrimal si apoi
sunt eliminate in fosele nazale prin canalul
lacrimal.
Organele anexe de miscare ale globului
ocular sunt reprezentate de m extrinseci a
globului ocular: sunt 4 m drept si 2 m oblici. Ei
asigura misc de lateralitate de sus-jos si
rotatorii a globului ocular. Aceste misc trebuie
sa fie conjugate
Caile de transmisie a informatiei:
(Segmentul intermediar) reprezinta calea
optica formata din axonii celulelor nervoase bi
sau multiplare din stratul retinian. Acesti axoni
alcatuiesc nervul optic.
Nervul optic paraseste ochiul prin pata
oarba, apoi parasesc orbita prin gaura optica si
apoi intra in craniu.

Nervii optici dupa ce intra in cutia craniana

se apropie foarte mult si fibrele nervoase se
comporta astfel:
Fibrele nervoase provenite din partea
interna se incruciseaza cu cele de la ochiul
opus iar fibrele nervoase provenite din partea
externa a retinei nu se incruciseaza.
Incrucisarea fibrelor nervoase poarta
numele de chiasma optica. Dupa incrucisare
traectul nervului optic merg spre lobii occipitali
ai scoartei cerebrale care reprezinta ultimul
segment: segmentul central.
Segmentul central se afla pe fata mediala a
lobului occipital in anumite arii corticale si aici
are loc analiza si sinteza impulsurilor nevoase u
transformarea lor in enzatii vizuale.
Distrugerea ariei corticale determina
anopsia: reprezinta disparitia senzatiei vizuale.
Mai exista o situatie numita agdnozie
vizuala, in care distrugerea anumitor arii

corticale este urmata de imposibilitatea de a

recunoaste obiectl upe care il vezi.
Fiziologia vederii:
Imaginea se formeaza pe retina la fel ca
intr-o camera obsura a unui aparat fotografic.
Radiatiile luminoase produc o serie de
fenomene de natura fizica, fotochimica,
bioelectrica si psihica care se petrec la niv
retinei, avand in final scopul de a obtine
imaginea,
Razele de lumina patrunse in globul ocular
sunt refractate de catre mediile retringente ale
ochiului si form pe retina imaganiea obiectului,
Imaginea formata va fi rela, rasturnata si
mica. Cristalinul are rolul principal in formarea
imaginii, el fiind de fapt o lentila biconvexa.
Ochiul normal poarta numele de ochi
emetrop, acesta formeaza imagini exact pe
retina. Cand obiectele sunt foarte apropiate
ochiul isi modifica retringenta si imaginea

obiectelor se formeaza tot pe retina. Acest

proces poarta numele de acomodare vizuala. In
acomodarea vizuala se disting 2 puncte:
- punctual de departare maxima (punctual
remotum) este punctul cel mai indeparta la
care vezi
- punctum proximum- punctual de departare
minima, acesta este variabil cu varsta.
Punctul cel mai apropiat la care poate reada
imag este de 15-20 cm . Dupa 45-50 de ani
punctual proximum 25-35 cm. dupa 65-70
de ani punctual de acomodare dispare
deoarece se pierde elasticitatea cristalinului.
Aceasta situatie poarta numele de prezbitie.
Ochiul ametrop este ochiul cu defecte
anatomice de vedere, aceste defecte
anatomice sunt: miopie maginea se formeza
inaintea retinei corectia cu lentil biconcave,

hipermetropia situatia in care imag se form

inapoia retinei, corectia cu lentil biconvexe.
Astigmatismul repr formarea unei imag
difuze si deformate deoarece suprafata corneei
si a cristalinului nu este uniforma si razele
luminoase nu mai pot fi focalizate in acelas
punct.
Corectarea se poate face prin lentile
cilindrice.
Mecanismul fotoreceptie : substratul
biochimic al transformarii energiei razelor
luminoase in senzatii luminoase il repr subst
fotosensibila din celulele cu conuri si
bastonase: acestea sunt rodopsina si idopsina.
Lumina le modifica structura si provoaca
variatii de potential care initiaza senzatia

vizuala. Celulele cu bastonase, rup rodopsina

sub actiunea luminii si elibereaza alte substante
care produc senzatii vizuale aceste modif
biochimice au loc sub actiunea vitaminei A.
Celulele cu conuri obtin senzatii vizuale,se
determina modif biochimice a iodopsinei.
Cel cu conuri sunt responsible pt
perceperea vederii la lumina puternica si a
culorilor, realizaeaza vederea fotopica.
Vederea scotopica este raliz de cel cu
bastonase. Senzatia de lumina este det de
sprectrul luminos care modifica substante
chimie din retina.
Tulburarea cea mai grava a acestui
mecanism poarta numele de hemeralopie sau

orbul gainilor. Bolnavul vede bine ziua si nu

vede noaptea.
Senzatia cromatica ochiul percepe separat
3 culori funfamentale: rosu verde si albastru.
Celelalte senzatii cromatice sunt rezultatul
stimularii inegale a celulelor cu conuri.
Stimularea egala a cel cu conuri da senzatia
de culoare alba. Senzatia de culoare este un
proces care are loc pe retina care transforma
informatia colorata in deschis sau inchis.
- Cecitate cromatica reprezinta incapacitatea
unei persoane de a distinge culorile.
Anomaliile de percepere a culorilor sunt boli
genetice si se transmit ereditar.
- Daltonismul consta in incapacitatea
individului de a deosebi culoarea rosu si
verde. Este mai fregventa la barbati decat la
femei.
Senzatia de forma este capacitatea ochiului
de a percepe elemente de ansamblu si detalii

privind orientarea in spatiu, forma si aprecierea

distantelor.
Aceasta se datoreaza vederii binoculare,
conditia esentiala in vederea binoculara este ca
imaginea formata in fiecare ochi sa se
proiecteze pe aceleas regiuni din retina. Aceste
puncte care coinci de de la o retina la cealalta
poarta denumirea de puncte corespunzatoare.
Imaginea formata in puncte
corespunzatoare se suprapun in centrii vizuali
in emisfera cerebrala si se percepe astfel o
singura imagine. Daca cele 2 imag nu se form
in puncte corespunzatoare apar 2 imag vizuale
si 2 senzatii, poarta numele de diplopie (vedere
dubla).