Anda di halaman 1dari 24

Etica Relaţiilor Publice

Cuprins

I. Introducere ................................................................................................ 3
II. Definiţii ale eticii ...................................................................................... 4
III. Etica în relaţiile publice ............................................................................ 5
IV. Limita dintre etic şi neetic în relaţiile publice. Coduri etice .................... 7
V. Repere în deciziile etice...........................................................................10
VI. Concluzii ..................................................................................................13
Bibliografie ..............................................................................................14
Biblioweb.................................................................................................14
Anexa 1 ....................................................................................................15
Anexa 2 ....................................................................................................17
Anexa 3 ....................................................................................................20
Anexa 4 ....................................................................................................23

2
I. Introducere

Etica reprezintă un imperativ pentru relaţiile publice şi munca de relaţionist. Este vital ca
un specialist în relaţiile publice să îşi bazeze activitatea pe un comportament etic. O persoană
lipsită de morală nu poate reprezenta o companie şi interesele acesteia în public, nu poate servi
opinia publică.

Este ruşinos să admitem că relaţiile publice se confruntă cu o criză de imagine. Dar


realitatea ne spune acest lucru. Dovadă stau articolele şi exemplele care ne sunt aduse în atenţie,
cum ar fi cazul Enron. În România, acest domeniu nu este foarte dezvoltat. Este încă în fază
incipientă. Din acest motiv consider că acest studiu este justificat. Este mai bine să previi decât
să tratezi. Putem preveni situaţiile încercând să ne formăm ca adevăraţi profesionişti, învăţând să
facem diferenţa între ce este important şi ce nu.

În acest sens am încercat să definesc etica pentru ca mai apoi să vedem ce chip ia aceasta
în relaţiile publice. Am tratat de asemenea problema majoră pe care relaţiile publice o preiau de
la etică: limita dintre etic şi neetic. În încercarea de a da o soluţie acestei probleme am analizat
succinct codurile deontologice şi am trasat câteva repere de care ar trebui să ţinem cont atunci
când ne confruntăm cu o dilemă etică.

3
II. Definiţii ale eticii

“Moralitatea” sau natura “etică” a unei acţiuni – caracterul ei bun sau rău - …
trebuie să fie judecate în funcţie de măsura în care ea include şi integrează
scopurile şi asigură dezvoltarea potenţială a acestor scopuri pentru toţi oamenii
implicaţi în acţiunea respectivă sau care ar putea fi afectaţi de ea. 1

Hadley Cantril

Dicţionarul explicativ online al limbii române 2 defineşte etica drept ştiinţă care se ocupă
cu studiul teoretic al valorilor şi condiţiei umane din perspectiva principiilor morale şi cu rolul
lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală.

O viziune relative asemănătoare ne este dată şi de dicţionarul Cambridge: un sistem de


credinţe acceptate care controlează comportamentul, în special un sistem care se bazează pe
morală.

Încercările de definire a eticii sunt multiple, însă punctul lor comun îl reprezintă
imperativul moralităţii, al distingerii între bine şi rău în stabilirea unor valori normative.
Moralitatea poate fi privită în patru moduri pornind de la eticile tradiţionale: ca o reacţie
nemijlocită determinată de natura înnăscută a omului; ca o reacţie nemijlocită determinată de
deprinderile dobândite, ca o „a doua natură”; ca o reacţie mijlocită determinată de anticiparea
consecinţelor acţiunii şi ca o reacţie mijlocită determinată de proiectarea unor intenţii. 3 Ideal ar
fi ca relaţiile publice să adopte cea de a treia viziune. Consecinţele unei acţiuni ar trebui să
constituie cauza dilemelor etice ale unui relaţionist.

1
Doug Newsom, Totul despre relaţiile publice, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p.300
2
http://dexonline.ro/search.php?cuv=etica
3
Paul Balahur, Personalitate şi creaţie în etica modernă, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2004,
p.172

4
III. Etica în relaţiile publice

“Să ne asigurăm că acţiunile noastre se potrivesc cu cuvintele noastre şi viceversa.” 4

Arthur W. Page

Din păcate relaţiile publice se confruntă cu o problemă de credibilitate. Imaginea de


mijlocitoare ale adevărului, instrumente de păstrare a reputaţiei cu orice preţ, îşi ia tributul.
Dovadă stau articole de presă(Anexa 4) care afirmă că “PR-ul urmăreşte banii!” 5. S-ar părea că
esenţa PR-ului este corect înţeleasă: “PR-ul e despre imaginea unui brand. E despre importanţa
acelei firme. E despre cât de responsabilă e acea organizaţie”. Problema se află în societatea
contemporană şi crezurile ei: “Cu banii se naşte şi cu banii moare o afacere. Este axioma zilelor
noastre.” Totul porneşte din interiorul companiei. Cei care gestionează bugetele privesc orice
cheltuieli pentru acţiuni de PR ca investiţii şi pretind rezultate financiare. Dar succesul unei
campanii de relaţii publice nu poate fi cuantificat deoarece se referă la schimbări de atitudine:
atitudine pozitivă faţă de companie şi produsele sau serviciile acesteia.

Nici relaţiile publice la nivel internaţional nu se bucură de o trataţie diferită. Sunt asociate
cu minciuna, manipularea şi chiar spionajul. Criticii susţin că profesia în sine presupune
manipulare şi propagandă. A fost făcută chiar afirmaţia că etica în PR este un oximoron .

Organizaţii precum Centrul pentru Integritate Publică critică industria de relaţii publice
ca fiind lipsită de etică, considerând activităţile de PR sau lobby drept cea mai mare ameninţare
pentru jurnalismul de calitate. Alte grupări, precum Corporate Watch sunt şi mai critice,
considerând că profesioniştii din domeniul relaţiilor publice au, în mod deliberat, un
comportament lipsit de etică:

"Există suficiente motive să considerăm că practicile moderne de relaţii publice au un impact


negativ asupra procesului democratic… Prin deturnarea atenţiei publicului de la probleme

4
John A. Koten, „Moving Toward Higher Standards for American Business”, Public Relations Review, 12(3),
toamna 1986, p. 3
5
http://basicmarketing.ro/relatii-publice/etica-in-pr

5
cheie precum cele sociale, politice sau de mediu, industria de relaţii publice reduce capacitatea
oamenilor de a reacţiona în astfel de situaţii." 6

Cei care fac aceste afirmaţii sunt însă îndreptăţiţi să o facă. Un exemplu celebru care le
susţine poziţia îl reprezintă prăbuşirea companiei de electricitate Enron 7. Enron se autointitula
„cea mai mare companie mondială”, deoarece avea relaţii cu cei mai cunoscuţi lideri mondiali
şi ajuta la redactarea documentelor guvernamentale, până când s-a descoperit că managementul
companiei aprobase şi fusese implicat în nenumărate fraude la cel mai înalt nivel. La scurt timp
după aceste activităţi au fost dezvăluite, Enron s-a prăbuşit, distrugând mii de oameni şi
aruncându-i în vâltoarea proceselor.

Oricât de groaznic s-a dovedit a fi colapsul de la Enron – fără nici o exagerare, mesajul
transmis americanilor şi întregii lumi a fost chiar mai rău. O organizaţie mare şi puternică
încălcase atât de multe reguli şi principii în afaceri şi nici unul dintre sutele de directori
executivi nu s-a gândit măcar un moment la problema eticii.

Mai mult decât atât, respectata firmă de contabilitate a lui Enron, Arthur Andersen, a fost
acuzată că a falsificat rapoartele financiare ale companiei, ridicând astfel semne de întrebare
privind integritatea rapoartelor întocmite pentru celelalte companii pentru care lucra.

Pentru tineri şi pentru diverse persoane din lumea afacerilor, Enron şi Arthur Andersen
reprezentau etalonul deoarece erau companii puternice, de succes, cu un statut favorabil şi o
nemaipomenită bunăstare.

Situaţia ar trebui să arate total diferit. Relaţiile publice au fost numite “conştiinţa”
managementului datorită rolului acestora de a veghea asupra respectării responsabilităţilor de
către o organizaţie faţă de toate publicurile sale. Conştiinţa, prin definiţie, ar trebui să implice
valori precum onestitate, deschidere, loialitate, cinste, respect, integritate şi comunicare deschisă.
În aceşti termeni ar trebui să vorbim despre etica în relaţiile publice.

6
http://www.praward.ro/resurse-pr/articole/etica-si-relatiile-publice-partea-i.html
7
Bernard Dagenais, Profesia de relaţionist, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p. 240

6
IV. Limita dintre etic şi neetic în relaţiile publice.

Coduri etice

Moto: “Prin munca mea servesc publicul. Sunt conştient de faptul că nu trebuie
să fac nimic ce ar putea conduce publicul spre concluzii sau comportamente
greşite.”

Problema eticii relaţiilor publice, şi a eticii în general, este graniţa dintre etic şi neetic,
bun şi rău. Un relaţionist trebuie să fie foarte bine informat, trebuie să ştie totul despre cauza sau
cazul pe care îl reprezintă. Şi, bineînţeles, trebuie să respecte şi confidenţialitatea informaţiilor pe
care le posedă. În plus are datoria de a informa publicul, de a nu ascunde adevăruri sau de a le
spune pe jumătate, indiferent care ar fi consecinţele dezvăluirii. Ce trebuie să facă el în această
situaţie?

Dificultatea etichetării unei acţiuni ca fiind etică sau nu, rezidă în faptul că normele
comportamentale variază mult de la un individ la altul sau de la o cultură la alta. Situaţia actuală
a practicii eticii în PR este strict legată de codurile etice elaborate de cele mai importante
asociaţii de profesionişti. Apartenenţa la astfel de grupuri nu este obligatorie pentru practicienii
de relaţii publice. Membrii asociaţiei consimt să respecte un cod etic conceput pentru întregul
grup. Unele coduri presupun interzicerea anumitor acţiuni, altele prezintă o serie de principii
etice care ar trebui respectate. Cele mai multe asociaţii profesionale de PR au coduri etice, fie că
sunt concepute în termeni negativi (restrictivi), sau pozitivi. Aceste coduri etice oferite ca
exemplu nu diferă atât de mult în funcţie de ţară ci, mai degrabă, în funcţie de organizaţia care le
adoptă: unele dintre acestea se axează pe anumite sfaturi de natură profesională pentru
practicienii de PR (precum PRSA – Anexa 1 ), în timp ce altele (IPRA – Anexa 2, IABC –
Anexa 3 sau CERP) preferă să se supună unor principii etice generale, care pornesc de la valori
precum demnitate, respect, sau drepturile omului.

Deşi codurile etice satisfac principii universale, totuşi ele nu au fost lipsite de critici care
susţin că acestea se îndepărtează de idealurile pe care le presupun sau, mai mult, că ar suferi de
contradicţii interne. Deseori practicienii susţin că aceste coduri sunt prea vagi ca să poată fi

7
aplicabile în cariera lor sau că nu depăşesc un nivel rudimentar. Alţii susţin că aceste coduri sunt
citite cel mult o dată, urmând să se facă abstracţie totală de ele.

Cele mai multe coduri nu presupun metode de monitorizare sau de penalizare a încălcării
lor, în afară de simpla excludere a unui membru din asociaţie, devenind astfel nefuncţionale.
Aceste probleme pe care codurile etice le ridică nu sunt nici noi, nici limitate strict la domeniul
relaţiilor publice. Unii teoreticieni susţin că dacă practicienii de relaţii publice se comportă etic,
atunci nu este nevoie de măsuri restrictive. Alţii merg chiar mai departe, afirmând că este
suficientă formularea unor principii etice, bunele intenţii fiind un ghid de comportament mai
eficient decât codurile. Această dezbatere ne trimite la argumentul lui Platon, aşa cum îl citează
Parsons: ”Oamenii buni nu au nevoie de legi pentru a acţiona responsabil, în timp ce oamenii răi
vor găsi întotdeauna o modalitate de a le ocoli”. 8

Preşedintele Consiliului German de Relaţii Publice, dr. Horst Avenarius, susţine că


soluţia problemelor etice din domeniul comunicării germane de afaceri este autoreglementarea.
Procesul de autoreglementare este susţinut de trei instituţii, Consiliul Presei, Consiliul
Publicităţii şi Consiliul German de Relaţii Publice, fondate din necesitatea păstrării reputaţiei
mass-media, publicităţii şi relaţiilor publice.

Consiliul German de Relaţii publice se pronunţă public în cazurile discutabile din punct
de vedere moral. Sunt appreciate critic atât activităţile membrilor asociaţiilor afiliate cât şi cele
ale nemembrilor. “Consiliul de PR abordează toate persoanele şi organizaţiile care au o influenţă
publică. Sunt monitorizate acţiunile companiilor, sindicatelor, fundaţiilor, ONG-urilor, partidelor
politice, ale guvernului şi agenţiilor sale, ale presei înseşi, în măsura în care acestea desfăşoară
activităţi de PR şi indiferent de gradul de profesionalism al organizaţiilor.

Conform principiului 3 al statutului Consiliului de PR, “se au în vedere şi acele activităţi


de PR criticabile, dar determinate ori iniţiate de neprofesionişti sau de nemembri ai
organizaţiilor affiliate”. Faptul că nu este necesar să faci parte dintr-una dintre organizaţiile
afiliate la Consiliul de PR pentru a fi criticat de către acesta în cazul unor practici imorale este
contestat de cei în cauza. Acest principiu se sprijină pe sistemul de valori al societăţii în care

8
http://www.praward.ro/resurse-pr/articole/etica-si-relatiile-publice-partea-i.html

8
trăim: oricine se exprima public - sau oricine are obligaţia morală de a se exprima public, deşi nu
face acest lucru - trebuie să se supună unor reguli morale general acceptate. Aplicarea acestora
este o activitate de autoreglementare ce revine organizaţiilor profesionale din domeniul
comunicării publice. Această obligaţe a acestor consilii trebuie acceptată ca o responsabilitate
socială.” 9

Consiliul German este transparent şi imparţial. “Se acţionează transparent, permiţându-se accesul
public la procedurile de lucru şi la rezultatele analizelor, fiind date publicitţtii nu doar verdictele,
ci şi investigaţiile făcute. Totodată, sunt prezentate detaliat argumentele aduse de reprezentanţii
companiei acuzate. Esenţa autoreglementarii, însă, este de a-l judeca imparţial pe propriul tău
coleg de breaslă.”

Sancţiunile consiliului stârnesc observaţii sceptice referitoare la capacitatea de impunere,


ele limitându-se la sancţiuni morale de forma mustrărilor verbale. Într-adevăr, nu au acelaşi efect
pe care îl au amenzile, retragerea unor drepturi sau privarea de libertate, unii mustraţi ignorând
deciziile Consiliului. Impactul cel mai mare îl au însă acolo unde este nevoie. Dau un plus de
credibilitate relaţiilor publice şi profesiei în sine. Păstrează reputaţia ceea ce reprezintă scopul în
sine al activităţilor pe care Consiliul le întreprinde.

În relaţiile publice nu se poate vorbi despre soluţii. Se poate vorbi despre decizii care nu
pot fi corecte sau greşite. Sunt doar decizii curajoase. Trebuie să îţi asumi orice risc. Este neetic
pentru PR să îţi fie teamă să ratezi. Important este ca în deciziile pe care le luăm să ţinem cont de
codul etic pe care l-am adoptat, dacă am adoptat vreunul, şi să nu încălcăm principiile noastre. Să
nu ajungem la compromisuri.

9
http://www.revista22.ro/rezolvarea-problemelor-etice-din-domeniul-relatiilor-publice-experient-3221.html

9
V. Repere în deciziile etice

Din nou şi iarăşi din nou, problema imposibilă este rezolvată atunci când ne dăm
seama că "problema" e doar o decizie dură care trebuie luată neapărat. 10

Robert H. Schuller

Etica este un reper doar în măsura în care fiecare relaţionist decide asta şi, bineînţeles, în
măsura în care top managementul companiei este axat pe astfel de valori. Comunicarea dintre
relaţionist şi conducere trebuie să fie foarte bună. Eventualele probleme de ordin etic ar trebui
comunicate imediat managerilor de către consilierii de relaţii publice. De asemenea, este vital să
ne cunoaştem atât publicurile interne, cât şi pe cele externe, pentru a putea găsi soluţii dilemelor
etice. În orice punct al carierei ne-am afla, Shannon Bowen ne recomandă o serie de repere care
să ne orienteze în deciziile noastre:

1. Pentru a putea vorbi despre etică un relaţionist trebuie să ştie ce înseamnă aceasta şi ce
presupune. În momentul declanşării unei crize este prea târziu să se vorbească despre etic
şi neetic dacă aceste lucruri nu au fost stabilite, în funcţie de valorile companiei, şi
asumate dinainte.
2. Analiza propriilor valori poate ajuta la soluţionarea dilemelor etice. De asemenea,
observarea calităţilor unui idol şi încercarea de a le identifica în noi poate conduce la
rezolvarea problemei. Este foarte important să îmbinăm valorile noastre cu cele ale
companiei pentru care lucrăm pentru a întemeia o relaţie stabilă.
3. Specialiştii în comunicare trebuie să fie foarte atenţi la problemele ce se ivesc.
Anticiparea problemelor etice şi discutarea lor pot preveni criza. Se recomandă studiul
permanent a ceea ce se numeşte issues management(încercarea de a identifica şi rezolva
problemele înainte ca acestea să se transforme în criză).
4. Cultura organizaţională a unei companii trebuie să fie un reper în luarea deciziilor etice.
Din acest motiv relaţioniştii ar trebui să promoveze valorile organizaţiei declarate prin
misiune sau codul de etică. Pentru a atinge excelenţa în etică, comunicarea internă ar
trebui să sprijine angajaţii în soluţionarea unor dileme etice, să recompenseze

10
http://www.citatepedia.ro/index.php?p=2&q=decizie&r=+

10
comportamentul etic, să încurajeze definirea problemelor în termeni etici şi să încurajeze
desfăşurarea dezbaterilor de etică. Managementul trebuie confruntat cu dovezile care
atestă rolul eticii în cultura organizaţională, pentru a preveni dezastre precum cele prin
care a trecut compania Enron.
5. Responsabilii în comunicare trebuie să aducă în atenţia conducerii rolul pe care ei îl au în
consilierea etică. Ei trebuie să ajute managerii să conştientizeze impactul pe care relaţiile
publice îl pot avea în succesul companiei.

Craig Miyamoto ne sugerează cinci “domni” de care ar trebui să ţinem cont în deciziile noastre:
noi înşine, clientul, angajatorul, colegii şi societatea.

Prima întrebare pe care trebuie să ne-o adresăm este “Sunt gata să-mi sacrific principiile
pentru client, angajator, profesie sau societate?”. Valorile noastre sunt cele care ne ghidează, cele
care ne ajută să distingem între bine şi rău.

Apoi trebuie să ne întrebăm “Ştiind ceea ce ştiu pot să reprezint clientul, să fac ceea ce
trebuie făcut şi să dorm liniştit noaptea?”. Este aceiaşi dilemă: păstrăm confidenţialitatea
informaţiei sau ne respectăm promisiunea faţă de public? Ce ne dictează conştiinţa?

Gândinu-ne la angajator ar trebui să putem răspunde la întrebarea “Va avea consecinţe


asupra publicului ceea ce eu trebuie să fac?”. Nu ne putem lăsa conduşi în decizii doar de faptul
că angajatorul ne semnează fluturaşul de salariu la sfârşit de lună. Dacă alegem să facem rău
conştient publicului ne vom îndepărta de ceea ce munca de relaţionist înseamnă.

Şi colegii de breaslă sunt importanţi. “Aceasta e decizia pe care trebuie să o iau din punct
de vedere profesional? Asta ar face şi idolul meu?”.Deciziile tale pot afecta reputaţia profesiei şi
în acelaşi timp pot crea un precedent de care să profite cei ce vor fi neetici pentru a se justifica.

Nu în ultimul rând, trebuie să ne gândim la societate: “Acţiunile mele vor aduce vreun
beneficiu societăţii, chiar dacă va avea consecinţe negative asupra mea, a clientului, a
angajatorului sau a profesiei?”. Societatea este cheia deciziilor etice în relaţiile publice. Noi
trebuie să servim interesul public. S-ar părea că societatea are prioritate peste toate, inclusive
peste noi.

11
Sistemul nostru de valori, dar şi experienţa, ne vor ajuta să răspundem acestor întrebări.
La capătul drumului va fi decizia. Nu poate fi corectă sau greşită, ci doar curajoasă. Nu putem să
împăcăm toţi aceşti “domni”. Rareori acest lucru e posibil. Atunci nu ar mai fi vorba de graniţe.
Graniţa ia naştere tocmai pentru că trebuie să respectăm mai multe părţi care au interese diferite.

12
VI. Concluzii

Etica trebuie să reprezinte fundamentul relaţiilor publice. Primul pas în acest sens a fost
făcut prin înfiinţarea unor instituţii şi realizarea unor coduri etice care să vegheze şi să
reglementeze deciziile practicienilor în relaţii publice. Un comporatment etic este demn de
încredere, este un model. Pentru ca rolul relaţiilor publice să fie recunoscut ele trebuie mai întâi
să îşi reabiliteze imaginea, să câştige încrederea publicului. Nu se poate vorbi despre un rol de
consiliere în probleme etice până când relaţiile publice nu vor proba prezenţa eticii în acţiunile
întreprinse.

Viitorul relaţiilor publice stă în capacitatea acestora de a se transforma în “conştiinţa”


organizaţiei sau de a-şi lua în serios acest rol. Este datoria noastră, a relaţioniştilor în formare, să
ştim care ne sunt priorităţile.

13
Bibliografie

1. Balahur, Paul, Personalitate şi creaţie în etica modernă, Editura Universităţii “Alexandru


Ioan Cuza”, Iaşi, 2004
2. Coman, Cristina, Relaţiile publice: principii şi strategii, Editura Polirom, Iaşi, 2006
3. Dagenais, Bernard, Profesia de relaţionist, Editura Polirom, Iaşi, 2002
4. Koten, John A., Moving Toward Higher Standards for American Business, Public
Relations Review, 12(3), toamna 1986
5. Marconi, Joe, Ghid practic de relaţii publice, Editura Polirom, Iaşi, 2007
6. Newsom, Doug, Totul despre relaţiile publice, Editura Polirom, Iaşi, 2003

Biblioweb

1. http://www.praward.ro/resurse-pr/articole/etica-si-relatiile-publice-partea-i.html
(Shannon A. Bowen - Etica şi Relaţiile Publice)
2. http://www.geocities.com/wallstreet/8925/ethics.htm (Craig Miyamoto – Strategic Public
Relations)
3. http://www.markmedia.ro/article_show.php?g_id=572
4. http://www.revista22.ro/rezolvarea-problemelor-etice-din-domeniul-relatiilor-publice-
experient-3221.html (Dr Horst Avenarius)
5. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap8
6. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap7
7. http://www.praward.ro/resurse-pr/articole/etica-si-relatiile-publice-partea-i.html
8. http://dexonline.ro/search.php?cuv=etica

14
Anexa 1

Codul de la Atena

“CODE OF ATHENS”
CODUL INTERNATIONAL DE ETICA PENTRU RELATII PUBLICE

La inscrierea lor, toti membrii Asociatiei Internationale de Relatii Publice se angajeaza sa


respecte un cod international de etica ce se bazeaza partial pe Carta Natiunilor Unite:

1. Sa contribuie la realizarea climatului moral si cultural care sa permita fiintelor umane sa se


realizeze pe deplin si sa se bucure de drepturile imprescriptibile la care sunt indreptatiti conform
"Declaratiei Universale a Drepturilor Omului".

2. Sa stabileasca modele de comunicare si canale care, prin dezvoltarea liberei circulatii a


informatiilor esentiale, vor face ca fiecare membru al grupului sa simta ca este informat si sa-i
dea totodata sentimentul implicarii si responsabilitatii sale personale, precum si pe cel al
solidaritatii cu ceilalti membri;

3. Sa se poarte intotdeauna si in toate imprejurarile in asa fel incat sa merite si sa asigure


confidentialitatea celor cu care vine in contact;

4. Sa tina minte ca, datorita relatiei dintre profesia sa si public, comportamentul sau - chiar si in
particular va avea un impact asupra modului in care profesiunea sa in ansamblu este apreciata.

Membrii Asociatiei Internationale de Relatii Publice vor actiona:

15
5. Pentru a respecta in cadrul realizarii activitatilor profesionale principiile morale si regulile
cuprinse in "Declaratia Universala a Drepturilor Omului";

6. Pentru a respecta si a mentine demnitatea umana, precum si pentru a recunoaste dreptul


fiecarui individ de a face propriile judecati;

7. Pentru a asigura conditii morale, psihologice si intelectuale pentru dialog intr-un sens real,
precum si pentru a recunoaste dreptul partilor implicate de a-si prezenta cazul si a-si exprima
punctele de vedere;

8. Pentru a actiona, in toate cazurile, in asa fel incat sa ia in calcul interesele partilor implicate:
atat interesele organizatiei pe care o servesc, cat si interesele publicului tinta;

9. Pentru a realiza actiunile si angajamentele folosind cuvintele astfel incat sa se evite orice
neintelegere si sa se manifeste loialitate si integritate in toate cazurile, astfel incat sa se pastreze
increderea clientilor sau angajatilor, actuali sau din trecut, precum si a tuturor audientelor tinta
care sunt afectate de actiunile sale.

Membrii Asociatiei Internationale de Relatii Publice NU vor:

10. Subordona adevarul altor cerinte;

11. Transmite informatii care nu sunt bazate pe fapte stabilite si verificabile;

12. Lua parte in orice intreprindere sau actiune care nu este etica sau onesta sau care poate aduce
atingere demnitatii si integritatii umane;

13. Folosi orice metode sau tehnici "de manipulare" concepute pentru a crea motivatii
subconstiente pe care individul nu le poate controla prin propria sa libera vointa, astfel incat nu
poate fi facut raspunzator de actiunile intreprinse pe baza lor.

Acest Cod a fost adoptat de Asociatia Internationala de Relatii Publice (IPRA) la Adunarea
Generala din mai 1965.

16
Anexa 2

Codul Standardelor Profesionale în Practicarea Relaţiilor Publice adoptat de


Public Society of America(PRSA)

Codul de standarde profesionale pentru practicarea Relatiilor Publice a fost adoptat


în cadrul Conferintei Societatii Americane a Relatiilor Publice (Public Relations Society of
America - PRSA) din 1988. Acest Cod înlocuieste Codul Eticelor care a intrat în vigoare în
anul 1950 si care a fost revizuit în 1954, 1959, 1963, 1977 si 1983.

Declaratie de principii

Membrii Societatii Americane a Relatiilor Publice au ca baza a principiilor lor


profesionale valoarea fundamentala si demnitatea individului, sustinând ca a face apel la
drepturile omului, în special libertatea cuvântului, libertatea de reunire si libertatea presei, este
esential în practicarea relatiilor publice.

In servirea intereselor clientilor si a angajatorilor, ne dedicam scopului nostru pentru o


mai buna comunicare, întelegere si cooperarare între diversi indivizi, grupuri si institutii ale
societatii, precum si pentru posibilitati egale de angajare în profesia relatiilor publice.

Pledam pentru o conduita profesionala în care sa domine adevarul, acuratetea, faima si


responsabilitatea fata de public; A îmbunatati competenta individuala si pentru a dezvolta
cunostintele si îndemânarea necesare în aceasta profesie prin cercetari continue si educatie; Si sa
ne alaturam articolelor din Codul de standarde profesionale pentru practicarea Relatiilor Publice
asa cum a fost adoptat de Adunarea guvernatoare a Societatii.

Aceste articole au fost adoptate de Societatea Americana a Relatiilor Publice pentru


a promova si a mentine standarde inalte pentru serviciile publice si conducere etica în
rândul membrilor ei.

1. Un membru trebuie sa duca viata profesionala în acord cu interesul public.

17
2. Un membru trebuie sa dea un exemplu prin standarde înalte de onestitate si integritate în timp
ce duce la bun sfârsit doua obligatii fata de un client sau angajator, precum si fata de procesul
democratic.

3. Un membru trebuie sa fie absolut sincer cu publicul, cu clienti prezenti sau din trecut si cu
colegii sai practicanti, dovedind ca respecta idealul de intervievare si opinia celorlalti.

4. Un membru trebuie sa se alature celor mai înalte standarde în ceea ce priveste acuratetea si
adevarul, ferindu-se de cererile extravagante sau comparatiile nedrepte si sa anunte atunci când
foloseste idei si cuvinte împrumutate de la alte persoane.

5. Un membru nu trebuie sa difuzeze in mod intentionat informatii false sau care conduc pe o
drum gresit ci va trebui sa actioneze prompt pentru a corecta comunicarea eronata pentru care
membrul este responsabil.

6. Un membru nu trebuie sa se angajeze in nici o actiune care are ca scop coruperea integritatii
canalelor de comunicare sau procesului de guvernare.

7. Un membru trebuie sa fie pregatit pentru a identifica public numele clientului pe care îl
reprezinta în acea comunicare publica.

8. Un membru nu trebuie sa se foloseasca nici un individ sau organizatie pentru a servi sau
reprezenta o cauza ascunsa sau sa se numeasca independent si obiectiv, dar sa serveasca în
realitate unui alt interes sau a unuia ascuns. Un membru nu trebuie sa garanteze atingerea unor
rezultate specifice fara acordul direct al angajatorului sau.

9. Un membru nu trebuie sa reprezinte conflicte sau interese opuse fara acordul direct al celor
implicati, acord dat dupa ce faptele au fost facute cunoscute acestora în cele mai mici amanunte.

10. Un membru nu trebuie sa adopte o atitudine în care interesul personal al membrului este sau
poate fi în conflict cu o obligatie fata de un angajator sau client (sau alte persoane) fara studierea
amanuntita a intereselor tuturor celor implicati.

18
11. Un membru nu trebuie sa accepte taxe, comisioane, daruri sau alte recompense decât de la
clientii sau angajatorii carora le presteaza servicii fara acordul acestora, dat dupa o cercetare
atenta a faptelor.

12. Un membru trebuie sa pastreze foarte atent confidentialitatea si dreptul la intimitate al


clientilor sau fostilor angajatorilor, al actualilor clienti sau angajatori sau al posibililor clienti sau
angajatori.

13. Un membru nu trebuie sa strice în mod intentionat reputatia profesionala sau modul de lucru
al unui alt practitionar.

14. Daca un membru are dovezi care demonstreaza ca un alt membru se face vinovat de activitati
care nu sunt etice, legale sau drepte, aici incluzandu-se încalcarea acestui Cod, acel membru este
obligat sa prezinte informatia în cel mai scurt timp respectivelor autoritati sau institutii ale
societatii pentru sanctionarea sau desfasurarea procedurilor conform legilor. (Article XII of the
Bylaws)

15. Un membru chemat ca martor la dezbaterea unui caz de încalcare a acestui Cod este obligat
sa se înfatiseze, cu exceptia cazului în care este scuzat de membrii organizatori ai dezbaterii, în
urma unor motive foarte serioase.

16. Un membru trebuie sa întrerupa contactul cu orice organizatie sau individ in cazul în care o
colaborare cu acestia duce la încalcarea articolelor acestui Cod.

19
Anexa 3

Codul Etic al Comunicatorilor Profesionişti adoptat de International


Association of Business (IABC)

Preambul

Datorită faptului că sutele de mii de comunicatori din domeniul afacerilor din întreaga
lume se angajează în activităţi care afectează viaţa a milioane de oameni, şi deoarece această
putere aduce cu sine o important responsabilitate socială, Asociaţia Internaţională a
Comunicatorilor din domeniul Afacerilor a dezvoltat acest Cod Etic al Comunicatorilor
Profesionişti.

Codul se bazează pe trei principii diferite, dar totuşi interdependente, ale comunicării
profesioniste, aplicabile oriunde în lume. Aceste principii presupun că societăţile democratice
sunt guvernate de un profund respect pentru drepturile omului şi domnia legii; că criticile pentru
a determina ce este bine şi ce este rău pot deveni subiectul acordului dintre membrii unei
organizaţii; că înţelegerea chestiunilor care ţin de diferenţele de gust cere o sensibilitate la
normele cultural.

Următoarele principii sunt esenţiale:

- Comunicarea profesionistă este legală.


- Comunicarea profesionistă este etică.
- Comunicarea profesionistă este de bun gust.

Recunoscând aceste principia, membrii IABC:

- se vor angaja în comunicare când aceasta este nu numai legală, ci şi etică şi


sensibilă la valorile şi credinţele cultural;
- se vor angaja într-o comunicare adevărată, corectă şi cinstită, care va facilita
respectful şi înţelegerea mutual;

20
- vor adera la următoarele articole ale Codului Etic al Comunicatorilor Profesionişti
al IABC.

Deoarece condiţiile mondiale sunt în continuă schimbare, membrii IABC vor acţiona
pentru a-şi îmbunătăţi competenţa individualămşi a spori cunoaşterea în domeniu, prin
intermediul cercetării şi educaţiei.

Codul Etic al Comunicatorilor Profesionişti

Comunicatorii profesionişti vor susţine credibilitatea şi demnitatea profesiei lor prin practicarea
unei comunicări oneste şi prompte şi prin favorizarea unui flux liber de informaţie esenţială, în
conformitate cu interesul public.

Comunicatorii profesionişti vor disemina informaţii exacte, corectând prompt orice comunicare
eronată de care se fac responsabili.

Comunicatorii profesionişti vor înţelege şi sprijini principiile libertăţii de exprimare, libertăţii de


asociere şi principiul accesului liber la o piaţă deschisă a ideilor, acţionând în consecinţă.

Comunicatorii profesionişti vor fi sensibili la valorile şi credinţele cultural şi se vor angaja într-o
comunicare echitabilăşi echilibrată pentru a sprijini şi încuraja înţelegerea mutuală.

Comunicatorii profesionişti se vor abţine de la a lua parte la orice acţiune pe care o consider ne-
etică.

Comunicatorii profesionişti vor respecta legile şi politicile publice pe care le guvernează


activităţile profesionale şi vor fi sensibili la spiritul tuturor legilor şi reglementărilor; astfel, dacă
o astfel de lege sau politică public este violată, din orice motiv, ei vor acţiona prompt pentru a
corecta situaţia.

Comunicatorii profesionişti vor identifica sursele expresiilor unice împrumutate de la alţii şi vor
face publice sursele şi scopurile tuturor informaţiilor diseminate către public.

21
Comunicatorii profesionişti vor proteja informaţiile confidenţiale şi, în acelaşi timp, se vor
supune tuturor cerinţelor legale referitoare la dezvăluirea informaţiilor care afectează bunăstarea
celorlalţi.

Comunicatorii profesionişti nu vor folosi informaţiile confidenţiale pe care le deţin ca urmare a


activităţilor profesionale în beneficiu personal şi nu vor reprezenta interese conflictuale sau
competitive fără consimţământul scris al celor implicaţi.

Comunicatorii profesionişti nu vor accepta cadouri care nu sunt făcute publice sau plăţi pentru
activitatea professională de la nimeni altcineva decât angajatorul sau clientul său.

Comunicatorii profesionişti nu vor garanta rezultate care se află dincolo de posibilităţile lor
profesionale.

Comunicatorii profesionişti vor fi oneşti nu numai cu ceilalţi, dar şi, cel mai important, cu ei
înşişi, ca indivizi, pentru că un comunicator profesionist caută adevărul şi rosteşte mai întâi acel
adevăr pentru sine.

22
Anexa 4

Etica in PR
Scris de Ovidiu Miron la 25 April 2008 160 vizualizari 5 Comentarii

Nu cred in Etica. Nu in Etica acestei lumi, vreau sa spun. Si asta deoarece traim vremuri fara
scrupule. Asa cum spune colonelul Frank Slade in “Parfum de femeie”:”E timpul in care iti
tradezi prietenii, in care te dai cu gel ca sa te simti mai barbat si in care iti suni mama de Ziua
Mamei”. Si in care mergi mai des la biserica in Saptamana Mare sau in care ii spui iubitei tale cat
de mult inseamna pentru tine de 14 februarie, as adauga eu.

Expresia moralitatii indoielnice


Daca deschizi televizorul(ceea ce nu iti recomand!) vei vedea o gasca de indivizi care se bat cu
pumnul in piep si racnesc de zici ca s-a rupt ceva in ei :”Eu sunt un barbat de onoare. Nu m-as
preta niciodata la astfel de lucruri.”! Cum care lucruri? La minciuna, la ipocrizie, la tradare.
Niciodata? Exista un asemenea cuvant? Eu cred ca nu.

Orice si oricine are un pret


Citeste bine aceste cuvinte! Da, exact. Banii ii cumpara pe 99% dintre oameni. Intr-o forma sau
alta. E greu sa te poti baza pe cineva. Si mai ales, este dificil sa te poti baza pe cineva in toate
situatiile. Astazi este Vinerea Mare pentru crestinii-ortodoxi. Daca nu crezi ceea ce ti-am scris
mai sus, gandeste-te de ce anume se face slujba la biserica in aceasta seara.

Dar tu parca scriai articole despre PR?!


Avem un cod international de Etica in domeniul Relatiilor Publice. Se bazeaza pe respecarea
Principiilor Cartei Natiunilor Unite(ONU) si cuprinde 13 articole, grupate pe 3 sectiuni.

Sa radem impreuna!
1)Fiecare membru al Asociatiei va depune eforturi pentru: a contribui la realizarea climatului
moral si cultural care sa permita fiintelor umane sa se realizeze deplin si sa se bucure de
drepturile lor imprescriptibile, conform “Declaratiei Universale a Drepturilor Omului; a stabili
modele si canale de comunicare care, prin libera circulatie a informatiilor esentiale, sa dea
fiecarui membru al societatii sentimentul ca este informat si, de asemenea, constient de
implicarea si responsabilitatea personala, ca si de solidaritatea cu ceilalti indivizi.

Ai avut vreodata senzatia ca esti luat drept fraier? Oare aceste coduri, regulamente, tratate sau ce
alte denumiri elevate mai au astfel de documente nu sunt facute tot pentru oameni? Nu sunt

23
facute pentru a fi aplicate? Pentru a schimba in bine o situatie ce impunea ajustari? Oare de ce
este nevoie sa mergem brat la brat cu ambiguitatea, cu exprimarile vagi si cu plictiseala ?

Celelalte 2 sectiuni sunt : Fiecare membru al Asociatiei isi asuma responsabilitatea pentru… si
Fiecare membru al Asociatiei nu va… . Nu vreau sa te indispun si de aceea nu iti voi prezenta
toate “aliniatele importante” ale acestor capitole.

PR-ul urmareste banii!


Prin tot ce face, o firma asta urmareste. Banii. Da, stiu. PR-ul e despre imaginea unui brand. E
despre importanta acelei firme. E despre cat de responsabila e acea organizatie. Dar nu fi naiv!
Cu banii se naste si cu banii moare o afacere. Zi de zi. Secunda de secunda. Este axioma zilelor
noastre.

Iar daca etica se incadreaza aici, foarte bine! Daca nu, ei bine, in acest caz va deveni doar o
lege(scrisa sau nescrisa) ce va fi incalcata. De multe ori chiar cu acoperire juridica!

In spatele cortinei
Recomand tuturor firmelor cursul de Analiza Grafologica al lui Ionut! Acolo inveti cum stau de
fapt lucrurile cu cel de langa tine! Inveti cat de dura poate fi viata.

Cadoul meu
Un lider nu se lasa inselat. Un lider nu inseala. Un lider ii respecta pe cei din jurul lui, stiind ca
astfel se respecta pe sine. Astazi iti recomand cartea Totul despre lideri de John Maxwell. Ai ce
invata de aici!

Duminica
Tragem concluzia asupra seriei de articole despre domeniul PR-ului. Aruncam o privire in trecut.
Si pornim spre viitor. Cu viteza!

P.S. Cuvintele intortocheate cu care unii tin mortis sa se afiseze se afla uneori la baza unor
situatii comico-tragice(depinde din care parte a baricadei privim!). Prin 1997, Ilie Serbanescu a
depus juramantul de investire in functia de Ministru al Finantelor Romaniei. A pasit in fata
presei, si-a umflat pieptul si a pus mana pe Biblie. Apoi a rostit plin de importanta: ”Jur sa
contribui la prabusirea..aaa….la propasirea Romaniei…”!!!

PR autentic!

24