UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU DIN REIA

FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE

PROIECT la disciplina
ETICA SI PROTECTIA CONSUMATORULUI
cu tema:
ANALIZA COMBATERI PRACTICILOR DE CONCURENTA NELOIALA
UTILIZATE DE DIVERSE SOCIETATII COMERCIALE

Cadru didactic:
Conf. univ. dr.Manciu
Student:
HOMINET ALEXANDRU
AATCS , anul II

Resita,2015

ANALIZA COMBATERI PRACTICILOR DE CONCURENTA NELOIALA

UTILIZATE DE DIVERSE SOCIETATII COMERCIALE

Concurena loial reprezinta situaia de rivalitate de pia, n care

fiecare ntreprindere ncearc s obin simultan vnzri, profit i/sau cot de pia,
oferind cea mai bun combinaie practic de preuri, calitate i servicii conexe, cu
respectarea uzanelor cinstite i a principiului general al bunei-credine.
n realitate, de multe ori se ntlnesc situa ii n care n pia se recurge la practici
de concuren neloial i atunci se poate pune firesc ntrebarea cum se poate
proceda pentru ncetarea i interzicerea acestora, pentru acoperirea prejudiciilor
patrimoniale i morale suferite.

Practicile de concuren neloial sunt :

denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizat prin

comunicarea

ori

rspndirea

de

ctre

ntreprindere

sau

reprezentantul/angajatul su de informaii care nu corespund realitii despre

activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, de natur s i lezeze
interesele;

deturnarea

clientelei unei

ntreprinderi

de

ctre

un

fost

sau

actual

salariat/reprezentant al su ori de ctre orice alt persoan prin folosirea unor

secrete comerciale, pentru care respectiva ntreprindere a luat msuri rezonabile
de asigurare a proteciei acestora i a cror dezvluire poate duna intereselor
acelei ntreprinderi;

orice alte practici comerciale care contravin uzanelor cinstite i principiului

general al bunei-credine i care produc sau pot produce pagube oricror
participani la pia.

Orice persoan care are un interes legitim se poate adresa direct instanelor de
judecat competente pentru ncetarea i interzicerea practicilor de concuren
neloial, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale i morale suferite ca urmare a
unei practici de concuren neloial, fr a fi necesar parcurgerea vreunei
formaliti n faa Consiliului Concurenei.
Reinem faptul c aciunile izvornd dintr-o practic de concuren neloial sunt de
competena tribunalului locului svririi faptei sau n a crui raz teritorial se
gsete sediul prtului; n lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului
prtului.
n vederea prevenirii unei pagube iminente, instanele judectoreti
competente pot dispune, n procedur de urgen, n cazul n care constat, la o
prim evaluare, existena unor practici comerciale neloiale, ncetarea, respectiv
interzicerea acestora pn la soluionarea cauzei.
n cazul n care instana a dispus ncetarea, respectiv interzicerea practicilor de
concuren neloial, iar hotrrea judectoreasc prin care s-a dispus msura a
rmas definitiv, autoritatea naional de concuren va asigura, la cererea
persoanei care a formulat cererea de chemare n judecat, publicarea pe pagina de
internet proprie a unui comunicat, care trebuie s cuprind sediul i celelalte date de
identificare ale ntreprinderii, practica de concuren neloial svrit, precum i
msurile dispuse de instan.
De asemenea, reinem faptul c pe cheltuiala persoanei vinovate,
instana poate dispune publicarea hotrrii judectoreti, total sau parial, ntr-un ziar
de larg circulaie.
La cererea deintorului legitim al secretului comercial, instana poate dispune msuri
de interzicere a exploatrii industriale i/sau comerciale a produselor rezultate din
nsuirea ilicit a secretului comercial sau distrugerea acestor produse; subliniem
faptul ca interdicia nceteaz atunci cnd informaia protejat a devenit publica.

Denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale

In materia concurentei neloiale capitolul denigrarea concurentilor este

depasit doar de cel al formelor de contrafacere. Denigrarea ocupa un loc de frunte
atunci cand nu se mai gasesc argumente impotriva unui concurent. Un mare semn
de slabiciune, urgent inteles de clienti... dar adesea total invers decat vrea
denigratorul.
Beneficiarii bunurilor si serviciilor oferite de comercianti sunt clientii,
singurii in masura sa aprecieze gradul de succes al unui comerciant. Ca urmare,
clientela trebuie lasata sa aleaga in functie de propriile criterii, iar aceasta alegere nu
trebuie tulburata de catre concurenti prin informatii tendentioase la adresa altora, cu
scopul de a le atrage clientela prin mijloace contrare uzurilor oneste. In anumite limite
comerciantului ii este permis sa-si laude marfurile si serviciile, sa isi prezinte
intreprinderea intr-o lumina favorabila, dar nu prin acte indreptate impotriva bunului
renume al unui concurent, al intreprinderii, al produselor sau serviciilor acestuia.
Obiectivul e tot ce misca: denigrarea poate avea ca obiect persoana, intreprinderea
sau produsele si serviciile oferite de un comerciant.
In formele mai grave, denigrarea poate viza si aspecte ale vietii personale,
fara legatura directa cu activitatea comerciala; de asemenea, poate viza dificultatile
pe care le are un comerciant, calitatea marfurilor sale, in sensul de a le prezenta ca
avand o durabilitate redusa sau ca fiind demodate sau neintrebuintabile etc.
Din textul legal reiese ca nu ar fi de condamnat, potrivit legii concurentei neloiale,
denigrarea facuta asupra persoanei patronului sau asociatilor. Mai exact: se stie ca
pentru o societate comerciala concurent este o alta societate comerciala, iar nu
patronul acesteia, impotriva caruia se pot totusi indrepta afirmatii denigratoare, care
sa afecteze indirect imaginea societatii concurente, conduse de acesta.
Desi legea concurentei neloiale nu sanctioneaza decat denigrarea
intreprinderii rivale, totusi, in practica aceasta delimitare este adeseori imposibila .
Ramane de dovedit in fata instantelor in ce masura actele de denigrare, indreptate

impotriva unui patron, asociat, administrator, director etc. al unei societati comerciale
sau asupra colectivului - este de fapt un act denigrator la adresa societatii insesi.
Retinem ca in formele mai "elaborate" de denigrare aceasta se poate
combina cu metode mai subtile, care tin bunaoara de publicitatea ce cuprinde
comparatii mai mult sau mai putin camuflate, cum este spre exemplu intr-o speta
care a opus doi producatori de automobile si in care s-a aratat: "Pe buna dreptate
judecatorii primei instante au estimat, atat pentru film cat si pentru pliant, ca Simca sa dedat la o campanie de denigrare, printr-o publicitate rauvoitoare si abuziva vizand
fara posibilitate de eroare, automobilul Citroen cu tractiune pe fata si s-a facut
vinovata de concurenta neloiala.

Desi societatea Citroen nu este nominalizata, simpla apropiere a publicitatii

celor doua parti permit imediat identificarea societatii Citroen ca fiind vizata de Simca
al carei pliant ataca direct si violent fiecare dintre formulele publicitare utilizate de
Citroen".
Denigrarea persoanei imbraca forme diverse. Conditia este imputarea de
catre comerciantul neloial a unui fapt precis: ca este intr-o situatie precara, pe
punctul de a-si inceta platile, ca nu se ocupa de intreprinderea sa, ca foloseste
metode neserioase etc.

Denigrarea comerciantului se poate referi la competenta sa profesionala

(spre exemplu ca este un comerciant de mana a treia), la onorabilitatea ori la
creditul de care dispune (spre exemplu, referiri dificultatile serioase pe care le are un
comerciant in afaceri), la viata personala a comerciantului: conceptii politice sau
credinta religioasa (spre exemplu, apartenenta la o secta religioasa care nu se
bucura de simpatie locala) si deopotriva se poate prezenta sub forma acuzatiei de
contrafacere

unui

brevet,

unui

model

sau

unei

marci.

Denigrarea intreprinderii si a produselor este mai frecventa decat denigrarea

persoanei. Putem vorbi de o denigrare a intreprinderii, fara o denigrare a persoanei,
atunci cand se afirma ca instalatiile intreprinderii concurente sunt mai putin bine
echipate decat cele ale autorului afirmatiei sau cand se fac reflectii de natura a face
intreprinderea

suspecta

in

ochii

publicului.

In acest context s-ar putea incadra si denigrarea semnului distinctiv al unei

intreprinderi, in special denigrarea referitoare la marci. Denigrarea directa sau
indirecta a unei marci, putand imbraca cele mai diverse forme, are ca efect slabirea
marcii protejate, de aceea este sanctionabila si ca delict civil. Dar, parodierea unei
marci nu constituie un act de denigrare.

Denigrarea produselor sau serviciilor poate fi directa (atunci cand se afirma

ca produsele sau serviciile unui concurent sunt proaste, de calitate inferioara,
obtinute prin procedee demodate, ca sunt o imitatie fara valoare 5, ca nu aduc decat
necazuri utilizatorilor), sau indirecta (adesea sub forma reclamei comparative). Spre
exemplu, constituie fara putinta de tagada denigrare afirmatia cuprinsa intr-un
prospect difuzat public de o societate comerciala conform careia aparatele de
lansare a mingilor de tenis fabricare de o societate concurenta nu aduc decat
nemultumiri.

Cele

de

mai

sus

sunt

mai

des

sau

mai

rar

intalnite.

Mai este insa o problema, anume a denigrarii reciproce (ca la copii: el a inceput...
sau nici nu se mai stie la un moment dat cine a inceput si cine a lovit mai tare).

In privinta denigrarii reciproce, invocata de comercianti ca o "legitima aparare", e

evident ca nu se poarte raspunde unui delict printr-un alt delict, pentru ca aceasta ar
insemna incurajarea folosirii procedeelor prea putin oneste. Legitima aparare este
greu de invocat atata vreme cat exista calea legala de condamnare a acestei
denigrari, oferita de Legea concurentei neloiale nr. 11/1991..

Dupa cum se poate lesne observa, mijloacele de denigrare sunt de o mare

diversitate, indreptate fie contra imaginii firmei fie contra produselor sau serviciilor.
Esenta denigrarii in materie comerciala consta in faptul ca mijloacele folosite sunt
neadevarate,

indiferent

de

forma

pe

care

imbraca.

Si ca aceste mijloace pot fi contracarate prin actiuni in concurenta neloiala, prevazute

de lege, care se lasa cu consecinte total neplacute pentru denigrator.
Dar nu acest e cel mai mare rau: adesea clientii nu doresc sa fie complici la
murdarirea unui jucator de pe piata. E o reactie subconstienta, care in timp duce la
indepartarea clientelei de comerciantul care denigreaza.

Concurenta neloiala sub forma confuziei

Concurenta a primit numeroase definitii de-alungul timpului si in diferite legislatii,
de la o lupta dura, fara menajamente, in care primeaza interesele economice ale
fiecarui participant la piata la o confruntare intre agentii economici pentru
castigarea si conservarea clientelei in scopul rentabilizarii propriei activitati si la o
confruntare intre tendinte adverse care converg spre acelasi scop.
Opusa concurentei loiale, concurenta neloiala consta in orice act sau fapt contrar
uzantelor cinstite n activitatea industriala si de comercializare a produselor, de
executie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii (art. 2 din Legea
nr. 11 din 1991 privind combaterea concurentei neloiale, completata si modificata de
Legea nr. 298 din 7 iunie 2001). Prin urmare, avem de-a face cu o definitie care
permite o apreciere extrem de larga a faptelor de concurenta neloiala. Art. 4 si 5 din
Legea nr. 11/1991 definesc principalele acte de concurenta neloiala de natura penala
si contraventionala, nsa aceasta lista nu este si nu poate fi exhaustiva n privinta
practicilor anticoncurentiale.
O conditie prealabila a actiunii in concurenta neloiala este ca actul care genereaza
raspunderea sa fie un act de concurenta, un act savarsit in cadrul unui raport de
concurenta. Acest lucru inseamna ca partile trebuie sa fie comercianti, sa se
adreseze aceleiasi clientele sau domeniul lor de activitate sa fie identic sau similar.
Prejudiciul consta in indepartarea sau pierderea clientelei si, in consecinta
scaderea vanzarilor si implicit a cifrei de afaceri. Tinand cont ca in cazul concurentei
neloiale prejudiciul este greu de evaluat (pierderea imaginii nu produce un prejudiciu

imediat), in unele cazuri instantele admit ca este suficient un prejudiciu eventual.

Este evident ca atunci cand obiectul actiunii il constituie interzicerea actelor neloiale
si nu obligarea la daune-interese, dovada prejudiciului nu va fi necesara.
Cu toate acestea, atunci cand leagea concurentei neloiale interfereaza cu legile
care protejeaza drepturile de proprietate intelectuala, de multe ori s-a admis actiunea
in concurenta neloiala promovata in lipsa oricarei culpe. De exemplu, sunt
numeroase situatiile in care pericolul de confuzie se produce fara nici o intentie.
Reaua-credinta devine un element important si decisiv in actiunile in concurenta
neloiala in cazul in care lipseste dovada prejudiciului. In orice caz, se poate sustine
ca ceea ce este esential in concurenta neloiala nu este intentia, ci elementul obiectiv,
si anume rezultatul.
In dreptul concurentei comerciale, prin confuzie se intelege actul de concurenta
neloiala care consta in disimularea credibila a propriei activitati de piata a autorului,
sub aparenta semnelor distinctive ale concurentului lezat sau ale unui colectiv de
concurenti. Conform art. 5 lit. a din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei
neloiale, constituie infractiune si se pedepseste cu nchisoare de la sase luni la doi
ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei folosirea unei firme,
inventii, mrci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii
ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natur s produc
confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.
Avand in vedere ca atat firma, cat si emblema au scopul de a atrage clientela, art.
5 lit. a, din Legea nr. 11/1991, incrimineaza ca infractiune de concurenta neloiala si
sanctioneaza cu inchisoare de la o luna la doi ani sau cu amenda, intrebuintarea unei
firme sau unei embleme de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt
comerciant.
Confuzia poate fi provocata nu doar de o contrafacere sau o imitatie servila a
semnelor distinctive ale altui comerciant. Aceasta imitatie poate sa fie numai partiala,
dar, n masura n care atinge elemente caracteristice, poate crea confuzie. De
exemplu, instanta franceza a considerat ca marca La vache serieuse produce un
risc de confuzie cu bine cunoscuta marca La vache qui rit, ntruct creeaza
impresia unei origini comune a produselor.
Cele mai raspindite cazuri de contrafacere si concurenta neloiala sunt incercarile
de a crea confuzie in mintea consumatorilor. De exemplu, aparind pe piata cu un
produs necompetitiv, o firma oarecare incearca sa aplice o marca ce se aseamana

foarte mult ("pina la confunzie") cu marca binecunoscuta a concurentului, produsele

caruia se bucura de un succes constant pe piata. Au devenit deja banale confuziile
de genul REEBOK - REABOK, PANASUNIC - PANASONIC, MULINEX - MOULINEX,
ABIBAS - ADIDAS etc. In asemenea cazuri infractorul mizeaza pe faptul ca in mintea
consumatorului se produce involuntar o asociatie a marfii din vitrina cu buna calitate
a produsului inscriptionat cu o marca renumita.
Se provoaca de asemenea confuzie prin faptul de retasare parazitara, constand in
exploatarea de catre autorul faptului de concurenta neloiala a popularitatii
competitorului lezat, prin referire abuziva la activitatea, popularitatea sau produsele
acestuia.
Metodele folosite in acest scop sunt diferite, cum ar fi de exemplu, afirmatia in
materialale publicitare ca un produs este de aceeasi calitate cu produsul cunoscut al
unui concurent, referirea la faptul de a fi lucrat un timp indelungat in intreprinderea
concurenta, etc.
Astfel, utilizarea semnelor distinctive ale unui alt comerciant, insa pentru produse
complet diferite de cele pentru care marca a devenit notorie, nu constituie o
concurenta propriu-zisa, dar reprezinta o practica parazitara. Cel ce recurge la
practici parazitare nu urmareste intotdeauna deturnarea clientelei comerciantului, ci
urmareste de regula sa profite de succesul unei intreprinderi, fie ca este sau nu
concurenta, fara a face eforturi financiare, intelectuale sau promotionale proprii, ci
utilizand munca altui comerciant, fara acordul acestuia.
Uneori, publicitatea parazitara devine un mijloc de denigrare.
De exemplu, cand reclama se face recunoscand ca produsul concurentului este
bun, dar aratand ca produsul propriu este si mai bun sau mai ieftin. In asemenea
cazuri, jurisprudenta pune accentul pe denigrare si nu retine retasarea parazitara
decat atunci cand se aduce atingere unui semn distinctiv.
Marcile notorii se bucura de o protectie cu depasirea principiului specialitatii,
considerandu-se ca este anormal ca tertii sa beneficieze de renumele unei marci in
promovarea careia nu au nici un merit. Astfel, cand intreprinderea pirat si
intreprinderea piratata opereaza in sectoare diferite, neloialitatea celei dintai nu se
concretizeaza in deturnarea clientelei celei de-a doua deoarece ele nu se adreseaza
aceleiasi clientele. Consecinta neloialitatii si a confuziei publicului o constituie
castigarea

de

clientela

fara

efort

propriu.

Ca un exemplu, pe piata din Romania marca IBM a fost inregistrata la OSIM si

este utilizata de catre tertii pentru activitati de tip en-gros, case de schimb, valutar,
zahar tos, etc.
Cu toate acestea, in cateva din hotararile judecatoresti pronuntate de catre
instantele romane a fost retinut conceptul de dilutie a marcii notorii. Este cazul
marcii CHIVAS, inregistrata pentru produse din clasa 33, unde s-a retinut ca
inregistrarea unei marci identice pentru produse din clasa 29, mancare pentru
animale, ar duce la dilutia marcii celebre CHIVAS.
Parazitarea marcilor notorii mai imbraca si o alta forma, prin imitarea parazitara a
metodelor de publicitate, a tipului de promovare, referiri abuzive la companii sau
marci de prestigiu. Anumite actiuni vizeaza transferarea imaginii favorabile create de
reputatia unor marci asupra propriilor produse sau servicii. Cei care recurg la astfel
de practici neloiale utilizeaza, n contextul comercializarii si al publicitatii produselor
lor, expresii ca: gen, de tipul, ca si produsul X, mod, stil, marca, gust,
dupa reteta sau alte mentiuni asemanatoare. Cu alte cuvinte, ncearca sa atraga
asupra produselor lor avantajele garantiilor de calitate conferite de marci consacrate.
O serie de legi speciale aparute recent, cum ar fi H.G. 106/7.02.2002, privind
etichetarea alimentelor, interzic expres utilizarea unor astfel de termeni. Aceste
restrictii si au originea tocmai n ideea de a reprima manifestarile neloiale ale
concurentei care, folosind o astfel de publicitate si practicnd, eventual, preturi mai
scazute, poate deturna o parte din clientela celor care, prin eforturile lor, au
consacrat marcile respective.
Fapta de concurenta neloiala in forma confuziei este sanctionata cu nchisoare de
la sase luni la doi ani sau cu amenda de la 2.500 RON la 5.000 RON. Comerciantul
care savarseste un act de concurenta neloiala va fi obligat sa inceteze sau sa
inlature actul si dupa caz, sa plateasca despagubiri pentru daunele pricinuite. De
asemenea, instanta poate dispune publicarea hotararii pe cheltuiala faptuitorului si
confiscarea speciala. Marfurile supuse confiscarii vor putea fi vandute dupa
distrugerea falselor mentiuni. Pentru prejudiciile cauzate, titularul are dreptul la
despagubiri potrivit legii.

Deturnarea clientelei
Un caz anticoncurential frecvent este inregistrarea unui nume de domeniu
identic cu unsemn distinctiv care deja exista, in scopul de a crea confuzie in randul

consumatorilor si de aacapara clientela concurentilor. Dupa nenumaratele procese

referitoare la domenii, transate infavoarea reclamantilor, practicile neloiale de acest
gen s-au extins pe alte directii pe Internet. Mai nou, Google este in procese cu mai
multe companii pentru ca a vandut cuvinte-cheie si metatag-uri constand in
denumirile unor marci clbre.

Concluzii
Adeseori, concurena este privit ca o rivalitate sau o ntrecere ntr-un anumit
domeniu de activitate. Conform dicionarului explicativ al limbii romne, concurena
reprezint: o rivalitate comercial, lupta dus cu mijloace economice ntre
industriai, comerciani, monopoluri, ri etc. pentru acapararea pieei, desfacerea
unor produse, clienteli pentru obinerea unor ctiguri ct mai mari.
Concurena sau competiia presupune existena a dou sau mai multe
ntreprinderi care activeaz n cadrul unei piee pentru atragerea unui numr ct mai
mare de clieni n vederea atingerii unor obiective propuse.prin urmare, concurena i
determin pe agenii economici s se orienteze ctre consumatori, mai precis ctre
nevoile acestora, ncercnd s le satisfac ct mai bine prin oferirea unor produse
sau servicii difereniate fa de cele ale celorlali competitori. Acest lucru presupune
adoptarea unui anumit comportament concurenial, comportament care se manifest
n relaiile de concuren existente ntr-un domeniu de activitate sau ntr-o pia.
Din punct de vedere economic, concurena, pentru a fi posibil presupune o
pia organizat pe baza urmtoarelor reguli: independena i descentralizarea
activitii de producie, de distribuie i de consum, libertatea de iniiativ fr
constrngeri sau limitri, de ordin administrativ i proprietatea privat asupra unui
procent

semnificativ

din

totalitatea

mijloacelor

de

producie.Practicile

anticoncureniale reprezint mijloace neoneste folosite de unii agenieconomici

pentru atragerea clientelei concurenilor