Poezie simbolist

Plumb
George Bacovia

Eseu
I. Apartenenta la simbolism
Simbolismul este un curent literar care s-a afirmat in Franta
on ultimi ani ai secolului XIX care s-a extins in celelalte literaturi.
S-a nscut ca reactie mpotriva romantismului grandilogment si a
parnasianismului impersonal si prezinta anumite caracteristici ce-l
fac un curent inovator fiind asezat de critici la temelia orientrii
moderniste din secolul al XX lea.
La nivelul continutului poezia simbolista manifesta preferinte
pentru teme si motive literare cum ar fi: natura,iubirea ( dar nu in
acelai fel cum este prezentata la romantici) orasul, moartea,
culorile, tristetea, parcul solitar, cimitirul. Nu toate aceste teme ai
motive literare enumerate sunt specifice simbolismului, unele
dintre ele ( natura, iubirea) pot fi ntlnite si la curentele
anterioare de exemplu romantismul prezinta natura ca fiind una
primitoare, deschisa, pe cnd simbolisti o prezinta ntr-o stare de "
descompunere" o natura neprimitoare.
La nivelul formei poezia simbolista aduce numeroase inovaii
folosind tehnicii literare ai procedee de expresivitate specifice
cum ar fi sinestezia, sugestia, corespondentele intre universul
exterior (prima strofa) si universul interior (primastofa). Cu toate
acestea nu renunta la figurile de stil ce-I "infrumuteseaza"
limbajul poetic (epitetele, personificari); simbolisti acorda o
atentie sporita figurilor de constructie ( paralelismul sintactic,
simetria, repetitia). O noutate o repezinta preferinta pentru versul

liber care este eliberat de constructii prozodice ( rima, ritm) ce

ofera poetilor posibilitatea exprimarii autentice.
Multe dintre aceste caracteristicii se gasesc si in creatia
poetica a lui George Bacovia. Unicitatea noii lirici bacoviene a fost
remarcata de catre critici inca de la debutul acestuia.
Prin cultivarea "estetici uratului" si prin dezarticularea
limbajului, Bacovia face parte si din poetii modernisti fiind
considerat precursor al poeziei post moderniste.
O creatie cu adevarat importanta al universului bacovian
este poezia "Plumb" publicata in volumul cu acelasi nume in anul
1916.
Ca si alte creati simboliste ea impresioneaza prin atmosfera
sugerata: o atmosfera apasatoare, deprimanta, cenusie. Desi nu
exista nici un cuvant care sa vorbeasca explicit de o anumita
stare acestea se pot deduce prin descriereacadrului si a atitudini
lirice.
Atitudinea lirica este construita in jurul cuvantului cheie
"plumb" prezent o data in titlu si de sase ori in opt versuri. Plumb
este simbolul central al poeziei; avand in context mai multe
semnificatii: prin culoarea cenusie sugereaza monotonia, lipsa de
perspectiva , orizontul inchis, iar prin greutatea plumbului induce
o stare de apasare , de tristete grea. Aceasta stare este intarita
de prezenta cuvintelor ce apartin campului semantic al mortii:
sicrie, coroana, cavou, mort.
Desi la prima vedere poezia "Plumb" pare o descriere a unui
peisaj funerarea este mai mult de atat . Exista elemente
structurale care ne ajuta sa interpretam poezia. In primul rand
este vorba de prezenta in peisaj a eului liric sugerata prin marcile
lingvistice ale subiectivitatii: verbele la persoana I singular (stam,
am inceput, sa strig), forme pronominalesau adjective la persoana
I (meu). Poezia prin prezenta eului liric devine o marturie tragica a
unui om captiv intr-un univers inchis, dezolant, ostil. Iar
descrierea acestui peisaj se transforma intr-o meditatie pe tema
mortii, a singuratatii, a iubirii.

Poezia "Plumb" la nivelul compozitional este alcatuita din

doua secvente poetice, in ambele este vizibila corespondenta
intre lumea exterioara si lumea interioara a eului liric, intre
universul material si cel spiritual. Trecerea de la sensul denotativ
"al cuvintelor" se face pe neobservate, cel care "doarme intors"
nu este mortul ci "amorul meu", deci se trece de la concret la
abstract: moartea nu este o fiinta iubita, ci iubirea insesi. Mortul
din poezie poate fi un vis neimplinit, un ideal ratat. Starea eului
lirirc
se dezvaluie mai clar prin prezenta procedeelor de
expresivitate lirica ( sinestezia, corespondenta).
La nivel fonetic poezia produce o muzica trista, sugerata de
vocalele inchise (I,u,I ) din rima. Se creaza o senzatie de limitare
de inchidere, exprimata prin folosirea repetata a cuvantului
"plumb".
La nivelul morfologic, folosirea timpului imperfect al verbelor
( dromeam, stam, atarnam) ce creaza un univers static, o stare
continua fara posibilitatea de a se schimba. Verbul la modul
conjunctiv "sa strig" exprima o actiune posibila. Este insa strigatul
disperat al eului liric care nu avea nici un ecou si care doreste sa
se inalte, dar totul ramane o dorinta deoarece "aripile de plumb" il
vor trage in jos.
Nivelul sintactic este si el bine reprezentat cu ajutorul
conjunctiei "si".
Punctuatia are valoare expresiva ce cuprinde linii de pauza
si puncte de suspensie. Amandoua semne de punctuatie exprima
o intrerupere a dicursului poetic.
La nivelul prozodiei Bacovia nu foloseste versul liber
preferand versificatie traditionala. Masura uniforma de 10 silabe
sporeste impresia de monotonie.
Ritmul iambic exprima estului o tonalitate grava, sugerand
esecul unui ideal. Rima imbratisata da impresia unei lumii inchise
si ostile.
Ca o concluzie se poate spune ca poezia "Plumb" desi de
mici dimesiuni este o realizare poetica perfecta. Ea este
confesiunea tragica a unei persoane dar si o arta poetica , prin

care Bacovia isi exprima sensibilitatea modernista capabila sa se

sincronizeze cu tendintele inovatoare din literatura europeana.

II.

Universul lirici Bacoviene

Poet al tragicului cotidian al alinearii, Bacovia este creatorul unei poezii al

carei univers este inchis, sufocant, invadat de spaime nedefinite, de tristeti
autumnale, de o natura contaminata de boli incurabile. Motivul nevrozelor, al
solitudinii, al apleen-ilui, al ploilor nesfarsite si la tristetii fara leac se intalnesc, pe
rand sau in sinteze expresive, colorand un univers sumbru, exasperat. Lumea
concreta tinde sa se obiectualizeze, sa se neantizeze. Formele 757i86h nimicirii
sunt inchiderea, uniformitatea, automatismele ce golesc universul de consistenta,
de sens.
Dupa Eugen Lovinescu poezia lui Bacovia este lipsita de orice artificiu "expresia celei mai elementare stari sufletesti, secretia unui organism bolnav, dupa
cum "igrasia e lacrima zidurilor umede". La cealalta extrema se situeaza insa G.
Calinescu, care considera ca in poezia lui Bacovia "tocmai artificiul te izbeste si ii
formeaza in definitiv valoarea".
Cert este ca Bacovia este, mai presus de oricare alt simbolist din
literatura romana, un poet profund original, creatorul unei atmosfere lirice inedite:
atmosfera bacoviana, inegalabila si inimitabila. O acuta notatie a senzatiilor de
moarte, de descompunere, de plictis organic, de degradare a materiei si dezaxare a
eului invadeaza opera poetului; care "orbecaie lucid prin universul sau moral
dezintegrat, facandu-ne sensibila aceasta dezintegrare. Tensiunea interioara este o
stare paroxistica a durerii.
Bacovia este prin excelenta poetul toamnelor reci si umede, al iernilor
aspre, cu amurguri sumbre, de metal, cu ninsori care ameninta sa transforme lumea
intr-un cimitir; poetul verilor excesiv de calduroase, toride, de ale caror calduri nu
numai cadavrele se descompun, dar si cei vii par sa fie atinsi de moarte; poetul
primaverilor timide, de un verde crud, care ar semnifica reinvierea naturii, dar si a
sperantelor.

Poezia lui Bacovia e plina de parcuri solitare, cu copaci desfrunziti, de

gradini devastate, mancate de "cancer ftizic", de ploi, de ninsori, de vanturi
nimicitoare, de corbi, de figuri palide, spectrale.
Bacovia este poetul nevrozelor, al ftizicilor, al celor care isi hranesc
disperarea in parcurile solitare, dand astfel relief deznadejdii, sentimentului de a
trai intr-o lume absurda, de a fi inchis intr-un cerc blestemat.
In versurile bacoviene, remarcabile printr-o originalitate incontestabila,
intalnim o atmosfera dezolanta, cu toamne reci, ploi putrede, cu arbori cangrenati,
limitat in peisajul de mahala de oras provincial, plasat intre cimitir si abator.
Pretutindeni in opezia bacoviana pluteste tristetea, spaima de neant, care
devine obsedanta.
Volumele de poezii: "Plumb", "Stante burgheze", "Cu voi", "Comedii in
fond", "Scantei galbene", poarta pecetea influentei lui Edgar Poe, dar mai ales a
unor simbolisti francezi ca Verlaine si Baudelaire prin: gustul pentru satanic, prin
atmosfera de nevroza, ideea mortii, cromatica, si nu in ultimul rand prin predilectia
pentru muzica.
Coborarea in infern a lui Bacovia este adanca, dar nu totala, nostalgia
paradisului o strabate si uneori o insenineaza. Universul lui de plumb e
predominant, dar nu complet, il copleseste cerul, dar nu-l anuleaza.
Cadrul bacovian este orasul de provincie, cu parcuri solitare, cu fanfare
militare, cu cafenele sarace, cuprinse intr-o realitate demoralizata, amenintand sa
se prabuseasca. Figurile proiectate pe acest fundal sunt cele ale copilelor si
fecioarelor tuberculoase, o fata palida, poetul insusi ratacind fara sens, facand
gesturi absurde, alaturi de acestea, toamna, somnul, golul, frigul, tristetea,
umezeala, raceala, nevroza, descompunerea devin proiectii ale unei nopti poetice.
Trairea existentiala a durerii, sentimentul de pustietate si singuratate sunt realizate
prin corespondente intre sentiment si culoare, sentiment, si muzica.
Poetul traieste intens realitatea "el coboara in infern, intr-un bogat
registru psihologic, care atinge disperarea si dezordinea lumii organice; poetul este
un insingurat intr-o lume care trece printr-o criza si care intra in descompunere.
Bacovia este de fapt un regizor genial al unei simplitati dozate cu
maxima subtilitate. Bacovia inregistreza fortele obiective ale lumii cu o
imposibilitate absoluta.El nu infrunta, ci evita lumea. E, de fapt, um imigrant in
infern.

Ritmul sacadat al ploii continue, imaginea dezolata a copacilor goi,

scufundarea treptata a lucrurilor, totul e privit cu detasare, drept disolutie fireasca,
inregistrata neutru.
Pretutindeni in lirica bacoviana, lumea intreaga apare amorfa, redusa la
unnumitor comun funebru. Nimic inaltator nu se mai poate ascunde in spatele
mortii, nu exista nici o minima tentativa de imaginare a vreunei divintati.
Universul liricii bacoviene poate fi inteles studiind sugestiile cromatice,
iubirea, anotimpurile, elementul social. Intalnim in lirica bacoviana o viziune
profund originala a anotimpurilor. Astfel, toamna apare asemeni unui
cataclism, un flagel care pustieste tottul, care alunga viata, este o toamna rece
putreda, cu ploaie marunta, care duce la nevroza, la alienare. Natura este
imposibila, vrajmasa omului, contribuind la destramarea interioara, adancind
disperarea;

III.

Arta poetica

Autor
Poetul George Bacovia se incadreaza in perioada interbelica, opera sa
poetica fiind dominata de curentele literare simbolism si expressionism. Volumul
Plumb aparut in 1916 este primul volum de versuri ce cuprinde arte poetice in care
universal
bacovian
prinde
forma
si
contur.
Datorita implicarii Romaniei in primul Razboi Mondial, volumul nu a fost receptat
in epoca la momentul publicarii, ci mult dupa, cand critica lui literara apreciaza
genul sau bacovian.
Ipoteza
Poezia Plumb de George Bacovia apartine genului liric, iar ca tip de poezie
este o arta poetica ce face parte din curentul literar simbolism.
Teorie
Arta poetica este un crez literar, un program, o arta de a scrie. Arte poetice
sunt considerate operele in care artistul exprima conceptia personala, viziunea
despre
arta
si
procesul
de
creatie.
Simbolismul este un curent modern ce presupune la nivel formal si informal,
inovatii la nivelul poeziei. Se foloseste simbolul, un element al existentei umane
sau al planului material care dobandeste conotatii aparte si ca urmare exprima stari
afective. Sugestia, aceasta provenind de la verbul a sugera, subliniind legatura

simbolului cu starile emotionale sau afective. Apar corespondentele, cele care

exprima legaturile eului poetic cu lumea si cu restul universului. Se utilizeaza
cromatica, fiecare culoare folosita in poezie exprimand stari sufeltesti. Poezia se
bazeaza pe stari sufletesti neclare, ambigue, obsesia, frica angoasa, nevroza,
apasarea sufleteasca, splinul. Muzicalitatea versurilor se realizeaza prin
intermediul a doua tehnici: tehnica refrenului si tehnica eufornica in care apar
gifuri de stil sonore precum aliteratia si asonanta. La nivelul versificatiei, poezia
simbolista foloseste versul alb si versul liber, figurile de stil din iomaginarul poetic
sunt monotone in mica masura utilizate, iar accentul este pus pe metafora. De
asemenea, se foloseste sinestezia, forma de transpunere metaforica a datelor unui
simt in limbajul altui simt, figura de stil ce consta in realizarea prin intermediul
unei imagini artistic, o surprindere in forma concreta a unei realitati priceputa in
mai multe secvente.
Explicarea titlului
Titlul operei Plumb George Bacovia reprezinta un substantiv comun, care
denotativ arata un metal greu de culoare gri inchis. Sensul conotativ este dat de
valoarea de motiv literar central si simbol al titlului. Titlul arata astfel apasarea
sufleteasca, golul interior, melancolia si jalea eului poetic, stari afective care prin
corespondenta descriu un univers exterior trist, apasat de greutatea plumbului.
Tema si motive
Tema operei Plumb George Bacovia o constituie viziunea eului poetic
asupra universului. Subtema este moartea prin impietrire, iar motivele literare sunt
plumbul, florile, coroanele si sicriele, cavourile, strigatul interior.
Secvente lirice
Opera curpinde doua secvente lirice, secventa intai (primul catren) arata
planul exterior eului liric, spatiul cimitirului existential sominat de greutatea
plumbului si secventa a doua (al doilea catren) cuprinde planul interior amorul
de plumb reprezentand latura creatoare a poetului.
Interpretare
Poezia Plumb George Bacovia debuteaza cu imaginea statica a unui cimitir,
reprezentand existenta umana a poetului. Somnul este de neintors, este somnul
mortuar pus in legatura cu sicriele, primul element din campul semnatic al mortii.
Florile de plumb arata natura impietrita in iminenta mortii, iar poetul in doliu
funerar isi plange propria conditie. Motivul singuratatii este surprins in legatura cu
restrangerea mediului reprezentata de cavou. Strofa se incheie in contrast cu
imaginea de inceput in imagine auditiva lugubra a scartaitului coroanelor. Vantul
este
factorul
dinamic
ce
aminteste
de
o
existenta
reala.

A doua secventa arata arata somnul intors asa cum spunea Lucian Blaga, se
indreapta spre opus adica spre moarte. Eul liric se disociaza in om si poet, omul
privind cum amorul meu de plumb se stinge. Florile de plumb par a fi acea
realitate potrivita mortii, apare agonia eului poetic, deznadejdea surprinse intr-un
strigat, mut, fara glas. Se reia simetria nativului singuratatii, iar impietrirea
plumbului pune stapanire pe fiinta poetului. Zborul cu fata catre pamant
reprezentat de aripile atarnande reprezinta viziunea eului liric despre creatie ce nu
se poate realiza intrun univers domniat de moarte.
Simboluri
In opera Plumb George Bacovia exista mai multe simboluri, fiecare avand
conotatii aparte. Plumbul arata pasarea sufleteasca si golul interior, iar acestea fac
parte din elementele simboliste ale operei. Sugestia face legatura dintre simbol si
starile exprimate. Corespondenta este cavoul, un loc inchis, izolat, loc de refugiu
al eului liric dintre el si lume; sicriele, vesmant funerar, coroanele, mortul arata
moartea prin impietrire. Cromatica curpinde culoarea gri inchis, iar plumbul
exprima greutatea sufleteasca si spirituala cat si sentimentele de tristete.
Muzicalitatea este reprezentata prin tehnica eufonica, tehnica refrenului stam
singur.
Stil artistic
Stilul artistic cuprinde scrierea versurilor, care are in vedere surprinderea
campului semantic al mortii si a monotoniei universului. Ca urmare, apar termeni
diferiti precum sicriele, coroanele, florile, funerar, cavou, mort, ele
subliniind subtema poeziei. La nivelul constructiei semantice, morfologice se
observa aceeasi monotonie pe care culoarea plumbului o reflecta partile de vorbire
cu aproximativ aceleasi functii sintactice, se reiau simetric si in a doua strofa a
poeziei.
Prozodia
In ceea ce priveste prozodia, Plumb are o constructie riguroasa, care
sugereaza prezenta mortii, prin inchiderea versurilor cu rima imbratisata, masura
fixa de 10 silabe, iambul alternand cu amfibrahul.
Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera Plumb George Bacovia este o
arta poetica simbolista.