CONSILIUL JUDETEAN TULCEA INSTITUTUL DE CERCETARI ECO-MUZEALE ss — Grybict yan : a FP MEE Paotstity/s Pesenl oe oa Dinogeea PONTYS THIN serie noua Studii si cercetdri de istorie si arheologie 2005-2006Recenzii 417 RECENZII Attila Laszl6, introducere in arheologie, Casa Kt Demiurg, Iasi, 2006, 244 p., 38 fig. Luctarea este structurata in opt capitole, precedate de un argument al autorului, in care prezinté directia urmatd in Tealizarea cirtii, si anume sé aruncdm un fascicul de lumind asupra unor aspecte mai generale ale arheologiei, ca domeniu stiingific cuprinzitor care la randul ei, incearca sé lumineze trecutul, inclusiv cel foarte indepartat, pe baza vestigiilor materiale, pastrate si descoperite. Capitolul 1. Obiectul si obiectivele arheologici. in cadrul acestuia urmareste relajia dintre arheologie, antropologie si istorie. Autorul face © scurta incursiune asupra originii termenului arheologie, a preocuparilor si direcjiilor de cercelare arheologica. De asemenea, a analizat locul ce a fost atribuit arheologiei, fie ca stiin\a auxiliardl istoriei, fie ca disciplina de sine statatoare. Nu a fost omisi nici noua viziune oferita de curentul New Archaeology aparut in anii '60 in lumea stiintificd anglo-americana, ce privea arheologia ca unul dintre cele trei domenii ale antropologiei, alaturi de antropologia fizicé si antropologia culturalé. Concluzia la care ajunge este ca atat prin tradigie, cat gi prin stadiul actual al cercetarilor din spafiul nostra, este mai potrivit sa tratém arheologia ca o ramurii specializata, de sine stitétoare, a stiintelor istorice. Capitolul 2. Scurté privire asupra redescoperirii vestigiilor civilizaiilor apuse. Constituirea ramurilor arheologice. Arheologia in Romania, in debutul acestuia, A. Lész16 face 0 prezentare a primelor incercari de cercetare arheologic’ ce au condus treptat spre ristalizarea acestui domeniu al cercetarii istorice. Apoi, insisti asupra studiului epocii preistorice, ultima ramura arheologica constituitd (Iucru datorat lipsei unor izvoare scrise), ce a Capatat o imagine solid’ catre sfarsitul secolului al XIX-lea, datoriti comparatiilor emografice si a cercetirilor arheologice. in finalul acestui capitol sunt analizate primele preocupiri in spafiul romanesc si constituirea scolii arheologice rominesti. Sunt menfionate formarea primelor colectii, introducerea studiului arheologiei in scoli (Regulamentul Organic) si activitatile de pionierat incepute odati cu AL Odobescu si concretizate intr-o cercetare arheologici bine organizata prin activitatea lui V. Parvan si I. Andriesescu. Capitolul 3. Prospectiunile teresire si sdpdétura arheologica. Autorul incepe prin a defini rolul prospectiunilor arheologice ce aw ca scop principal descoperirea $i localizarea in teren a siturilor arheologice, stabilirea, in limita posibilitdjilor, a naturii (asezare, necropolé, etc.) xi a varstei acestora, inainte de a efectua o sdpdturd. Se disting tei puri de prospectiuni arheologice: terestre, aeriene si subacvatice. in cadrul prospectiunilor terestre identifica cercetirile de suprafati gi cele geofizice (clectrice, electromagnetice, magnetice, geochimice), ce se bazeaza pe evidentierea unor anomalii fizice ale solului, cauzate de prezena vestigiilor atheologice ingropate. Prezentarea acestora cuprinde un scurt istoric al metodei de cercetare418 Recenai urimat de o deseriere a acesteia. in cea de a doua Parte a fost abordata problematica sapaturii arheologice, fiind precizate si descrie ewpele ce trebuie urate: Pregatirea sapaturi, clasificarea sapaturilor, metodele de sapatura si desfasurarea. Capitolul 4. De la prospectiunile aeriene la aerofotoarheologia. Discutia porneste cu un presen stoic al aplicarii prospectiunilor aeriene pind Ja generalizarea acestom une deo prezentare a principiilor metodei. Consider’ ca existé mai mult vestigiile arheologice ascunse tn pamdnt, : semnele solului, semnele vegetasiei si umbrele inclinate. De asemenea Precizeazi sensibila imbunititire acestei metode tn urma progresului tehnologic ce a permis utilizarea unor filme alb-negru si Color sensibile la razele infrarosii, care au ficut vizibile accle zone ale spectrului clectromagnetic, ce nu sunt perceptbile ochiului omenese. in final sunt enumerate sicileva din limitele aerofolografici aplicata tn atheologie, ce (in de condiile mediului, adancimea de detectare (nu depaseste 3 m), lipsa unor elemente de datare, etc. Capitolul 5. De la Prospectiunile subacvatice la arheologia subacvaticd. Ca si in capitolul anterior, dupa un scurt istoric al metodei, sunt prezentate principiile acesteia, considerindu-se ci Frospectiunite subacvatice, in sensul propriu termenului, reprezinid, astéc, dour o ramunc sa, dupd caz, 0 prima etapa a cercetarilor arheologice subacvatice de mai mare amploare, urmérind detectarea/descoperirea, localizarea si determinarea vestigiflor atheologice aflate pe fundul protoni, aducand rezultate spectaculoase. O alta modalitate de prospectare subacvatic’ este oferité de utilizarea unor instalatii de foraj cu care se iau mostre din depunerile de pe fundul apelor. A. Lasz16 remarc’ faptul ca cercetirile arheologice subacvatice au evoluat in cursul secolului XX Capitolul 6. Ordonarea $i datarea descoperirilor arheologice. fn acest capitol sunt Prezentate etapele cercetirii arheologice Post-sipatura realizate in laborator si cabinetul de lucru. in ceea ce priveste ordonarea descoperirilor arheologice sunt incluse_urmitoarele Sunt propuse trei metode: tipologica, comparativa si chorologica (cartografica). fn cadrul Ferectarii arheologice se impune stabilirea raporturilot temporale si spatiale intre diferite fenomene arheologice, disciplina ce are in vedere rezolvarea acestor probleme fiind cronologi: Care in atheologie opereaza cu doud sisteme: cronologie relativa si absolut. Daca cea relativa epereaza prin studierea stratigrafiei, cronologia absolutd dispune de metode bazate pe diferite Tamuri ale stiinjelor naturii, A. Laszi6 prezentind pe cele mai importante: determinari cronologice facute pe bazi de teste pe oase, termoluminiscenfa, atheomagnetismul, De asemenea, sunt analizate si alte metode modeme de datare: dendrocronologia (ce se bazeaz’ pe acea particularitate a cresterii copacilor din afara regiunilor tropicale, c& la circumferinga lor se adaugé Mm fiecare an, un now ine! de crestere), metode radiometrios (bazate pe fenomenul radioactivititii), carota autorul le face o temeinicd prezentare insotita de o ilustrafie ce ajuta la © mai bund tntelegere,Recenzit . 419 Capitolul 7. Arheologie si ecologie. Arheologia mediului. Evolujia cercetarii arheologice a impus pe lénga sapaturd si cercetarea inventarului si necesitatea studiului (econstituirii) mediului natural. Autorul considera ca schimbarile mediului natural sau luarea inire a unor noi teritorii, cu conditii de mediu diferite, au putut stimula dezvoltarea culturii prin adaptare. Pentru atingerea acestui deziderat a Iuat nastere un nou domeniu interdisciplinar, arheologia mediului, care pune fn evidenj’ conditiile de viata ale omului, intr-o regiune data si are la rindu-i diverse ramuri: paleogeografia, paleopedologia, paleobotanica, paleozoologia, paleoantropologia, paleoecologia, palinologia. Capitolul 8. Arheologie si societate. Arheologie social. Obiectival major al cercetirii asheologice este fara fndoiali conturarea unei imagini ct mai fidele asupra societi{ilor umane studiate. in cazul celor pentru care nu exist’ izvoare scrise au fost folosite alte metode, cum ar fi: studierea comparativi a unor comunitiji umane Muldrziate, ce a condus la nasterea etnoarheologici, folosirea informatiilor etnografice devenind un instrument foarte util in interpretarea descoperirilor si observatiilor arheologice; arheologia experimental, ce cauta si injeleaga trecutul prin explorarea culturii materiale si a comportamentelor prezente, ins presupune crearea unui sistem artificial in acest scop. Tot in cadrul acestui capitol sunt abordate probleme legate de egalitarism, icrarhizare, practici funerare si statut social in societiifile preistorice. In fncheiere A, LAszl6 face precizarea ci multe aspecte demne de atenie ale domeniului au fost trecute cu vederea sau au fost discuiate doar tangential. Fart indoiala ci abordarea tuturor elementelor cercetarii arheologice ar fi constituit demers foarte dificil de realizat in limitele unei singure lucrari, evolutia arheologici in ultimele decenii impunand noi ramuri de cercetare si direc{ii de interpretare, fiecare dintre acestea putdnd constitui subiectul unei cari. Din acest motiv apreciem ca aparitia volumului Introducere in arheologie, chiar si prezentand © viziune simtetica si selectiva nu poate fi decat benefica domeniului abordat. Florian Mihail