Activitati bazate pe alfabetizare

Apasati aici pentru:

Activitati bazate pe alfabetizare si strategii posibile

Vorbire, ascultare si raspuns

Scrierea ca mod de comunicare
Limbajul semnelor (LS)

Descrierea activitatilor bazate pe alfabetizare

Alfabetizarea este abiilitatea de comunicare prin scris, vorbire sau limbaj de miscare, cum
ar fi limbajul semnelor (LS). In contextul educatiei adultilor, alfabetizarea se refera la
nivelul de functionare a abilitatilor de citire, scriere, vorbire si ascultare care permit
elevilor sa se implice in schimburi simple si familiare conectate cu educatia, instruirea,
munca si rolurile sociale; in mod specific:

ca cetatean al comunitatii;
in activitatea economica, incluzand lucrul platit sau neplatit;
in viata domestica;
in educatie si instruire;
in mediul zilnic si social.

Vorbire, ascultare si raspuns

La nivelul cel mai de baza, adultii isi dezvolta abilitati care le permit sa:

asculte si raspunde in limbajul vorbit, incluzand simple naratii,

propozitii, intrebari si instructiuni simple;
vorbeasca pentru a comunica informatiile de baza, sentimentele si opiniile unor
subiecte familiare;
angajeze in discutie cu alta persoana intr-o situatie familiara.

La un nivel mai avansat, adultii isi vor dezvolta abilitati care le vor permite sa:

ascultare si raspuns in limbajul vorbit, incluzand informatii extinse si naratii, dar

si explicatii detaliate si instructiuni in mai multi pasi de lungime variabila,
adaptand raspunsul in functie de vorbitor, mediu sau context;
vorbirea pentru a comunica informatii directe si detaliate, idei si opinii clare,
adaptarea vorbirii si contextului pentru a lua in considerare ascultatorii, mediul,
scopul si situatiile;

angajarea in discutie cu una sau mai multe persoane intr-o multitudine de situatii
diferite, realizand contributii clare si efective care produc rezultate apropiate de
scop si subiect.

Abilitati necesare pentru receptarea limbajului:

procesarea secventelor, sunetelor si cuvintelor rapid;

diferentierea sunetelor vorbite si cuvintelor care sunt similare;
intelegerea verbala;
retinerea unei secvente de informatii, ex. instructiuni;
extragerea structurii gramaticale complexe sau abstracte, ex. diateza
pasiva, propozitii cu clauze impuse;
intelegerea limbajului non-literar, ex. metafore, analogii, 'vorbirea figurativa'.

Abilitati necesare pentru limbajul expresiv:

organizarea si planificarea a ceea ce trebuie spus;

recuperarea cuvintelor;
a pune idei intr-o forma gramaticala potrivita;
'mentinerea' informatiilor in memoria pe termen scurt in timp ce se vorbeste, ex.
amintirea a ceea ce ai vrut sa spui;
pronuntarea cuvintelor, in special cele multisilabice.

Literatura permite elevilor sa se implice efectiv intr-o mare varietate de contexte de

invatare. Necesita ca elevii sa aibe abilitati precum:

Manipularea (pentru scris);

Atentie;
Comunicare;
Procesarea informatiilor.

Scrierea ca mod de comunicare

La nivelul de baza, adultii vor dezvolta abilitati care le vor permite sa:

scrierea ca mod de comunicare a informatiei pentru audienta;

citirea si intelegerea multor texte de o complexitate variata si independenta;
citirea si obtinerea de informatii de lungime variabila si detaliata cu diverse
surse;
scrierea ca mod de comunicare a informatiilor, ideilor si opiniilor clar si
efectiv, folosind lungimea, formatul si stilul apropiat scopului, continutului si
audientei.

Procesul de scriere consta in compunerea, ortografia si scrierea de mana. Compunerea

implica planificarea si exprimarea abilitatilor limbajului, care include urmatoarele:

abilitatea de a formula idei (desi aceasta poate fi o forma nevorbita cum ar fi

semnul);
constienta granitei lingvistice, ex. propozitia;
abilitati narative ca succesiunea, structurarea;
vocabularul pentru a realiza expresiile cum ar fi descrierea si explicarea,
incluzand abilitatea de folosire a limbajului non-literar ca expresiile, analogiile,
figurile de vorbire;
cunoasterea si folosirea sintaxei, incluzand folosirea gramaticii, folosirea
sintaxelor complexe si cuvintelor de legatura;
abilitatea de a categoriza si clasifica.

Realizarea unei bucati scrise releva punerea ideilor intr-o forma scrisa; care este capabila
sa ortografieze si scrie cu mana sau producerea tuturor cuvintelor printr-o alta forma, ex.
prin metode tehnologice. Scrierea si ortografierea trebuie sa fie automata pentru ca cel ce
scrie sa se concentreze pe exprimarea ideilor sale. Daca elevii nu sunt capabili sa-si
dezvolte automatismul ortografierii si scrieri, ei vor gasi extrem de dificil sa se exprime
pe hartie.

Organizarea si planificarea scrisului

Multi elevi dislexici si dispraxici au dificultati cu succesiunea si organizarea. Ei pot
persevera intr-o idee, ex. nu sunt capabili sa treaca de la o idee la alta cand scriu. Pot avea
probleme cu aranjarea hartiei, fisierelor si timpului, precum si cu scrisul. Adesea au
nevoie de ajutor in organizarea fisierelor si planificarea scrisului.

Dificultati de vorbire
Vorbirea este o abilitate dobandita dupa vorbire; este in mod primar o abilitate vizualmotorie. Citirea se leaga de recunoasterea si de reamintirea precisa a secventelor de litere.
O pronuntie buna este data de capacitatea de a vedea cuvantul corect si astfel sa fie
integrat in vorbire ce le permite sa gaseasca o alternativa daca cuvantul nu pare corect.
Memoria motorie este importanta in vorbire: un bun vorbitor poate automat, fara sa se
gandeasca la litere, 'sa simta' daca fac erori. Aceia care folosesc fonetica pentru a integra
sunetele cu literele, dar o vorbire corecta este disponibila si fara ea: de exemplu,
persoanele surde complet pot deveni vorbitori foarte buni.
Elevii pot avea o multitudine de dificultati de vorbire:

memorie vizuala slaba pentru cuvinte;

confuzii de secvente si directii (ex. b/d, d/g);
omiterea sau confundarea sunetelor deoarece ei nu pot le pot mentine in memoria
de scurta durata;
integrarea motorie slaba sau coordonarea ochi-mana ce va avea ca rezultate
omiterea sau repetarea literelor sau silabelor.

Elevii cu dislexie sai cei mai multi cu dificultati de invatare vor avea probleme in
amintirea si aplicarea regulilor, ca si cu familiarizarea cu vorbirea. Vorbirea va fi dificila
si pentru elevii a caror prima limba sunt semnele.

Strategii posibile

Elevii vor invata metode comune de vorbire mult mai repede decat ceea ce
inseamna cuvintele pentru ei.
Vedeti ce alternative exista pentru a desparti cuvintele, cum ar fi cuvinte in
cuvinte, tipare vizuale puternice si parti lexicale cum ar fi radacina cuvantului,
prefixe si sufixe ce ii vor ajuta la recunaosterea cuvantului.
Folositi programe soft, cum ar fi HELPtext, care explica semnificatia cuvintelor.
Ajutati elevul sa-si gaseasca cuvintele care il pot ajuta personal si creati poze
'mentale'.
Grupati cuvinte cheie din familiile de cuvinte, pe cartonase colorate diferit. Elevii
pot renunta la cartonase atunci cand au incredere ca le pronunta corect.
Folositi verificatorii de vorbire dar explicati limitarile lor. Ele nu pot identifica
erorile care sunt in unele cuvinte (ex. basca/casca) sau omonime cum ar fi
aici/acolo.
Amintiti-va sa oferiti timp mai mult pentru aceia care au o pronuntie proasta.

Limbajul semnelor (LS)

Multe persoane care se nasc surde folosesc limbajul semnelor (LS) ca mod de
comunicare interactiva. Altii se nasc in familii unde LS este prima limba. Folosirea
limbajului semnelor ca limba preferata are implicatii in invatarea limbii romane, asa cum
are implicatii pentru elevii a caror prima limba este alta decat cea vorbita.
LS nu este universala. LS este un limbaj cu propriile reguli, sisteme si guvernare, ce
deriva din conceptele si structurile gramaticale. Ca si pentru o persoana ce invata o limba
straina, vor fi perioade de timp in care conceptele derivate din prima limba vor interfera
cu invatarea limbii straine.
Din punctul de vedere al profesorului, cele mai importante diferente gramaticale
intre LS si romana sunt:

Propozitia este organizata in jurul verbului. cei ce folosesc LS incep cu subiectul

si apoi il comenteaza;
LS nu foloseste auxiliarul a fi;
LS nu foloseste articolele un/o;
Ordinea cuvintelor poate fi realizata diferit;
Verbele pot fi schimbate;
Modificarea semenelor este de asemenea aratata de modificarea locatiei, vitezei si
repetarii dar nu ca un 'cuvant' de final;

Prefixele si sufixele, sunt folosite in LS, dar nu sunt atasate la radacina

cuvantului.
Uneori, exista similaritati pe care profesorii le pot exploata. Spre exemplu, LS
face adesea distinctia intre tu si voi, eu si mine cu o singura modificare a miscarii
mainii.

Este intotdeauna important sa discutati cu utilizatorul de LS cum se exprima o

idee particulara sau un concept in LS, si faceti aceste diferente lingvistice parte a
procesului de invatare.