Anda di halaman 1dari 2

Sursele primare sunt contemporane cu evenimentele si neprocesate.

Documentele
colectionate, transcrise, traduse si publicate reprezinta un avantaj imens pentru
istoric usurandu-i munca de cercetare (de exemplu, Acte si Documente ale
Ministerului de Externe sau Titulescu. Corespondenta). Daca acestea nu ar exista,
probabil ca istoricul nu ar putea avea acces decat la o cantitate redusa a acestor
materiale. Istoricul poate in felul acesta avea acces la un material de informare mult
mai vast si care depaseste barierele constituite de limba in care sunt scrise
documentele respective, de costurile presupuse de deplasarea pentru a avea acces
la un anumit document sau la o anumita colectie de documente, de greutatea de a
obtine si descifra scrisul in cazul anumitor documente etc.
O chestiune speciala o constituie pamfletele (publicate incepand cu secolul al XVI-lea) si cu ziarele si
revistele (publicate incepand cu secolul al XVII-lea) care sunt contemporane cu evenimentele analizate. Acestea
prezinta opiniile oamenilor din epoca respectiva asupra unor evenimente. Prin aceasta, ele constituie surse primare
pentru istoric. Cu toate acestea, istoricul trebuie sa tina cont de faptul ca scriitorii si publicistii pot avea propria
agenda, pot fi prost informati sau nescrupulosi, ceea ce trebuie sa-l puna in garda asupra faptului ca acestea nu
constituie intotdeauna o evidenta buna a evenimentelor.
Cronicile sau istoriile contemporane cu evenimentele sunt alte importante care cel putin pot sluji in
vederea alcatuirii unei cronologii adecvate. Unele dintre acestea cauta cauze si explicatii. Cele mai bine realizate
motivele si locul personalitatilor. Unele dintre aceste opere realizeaza adevarate istorii politice sau filozofii ale
istoriei (de exemplu, Tucidide, Machiavelli, Guicciardini, Hegel, Iorga si Xenopol). Aceste surse sunt foarte utile
istoricului. Acestora le poate lipsi documentarea cu informatii esentiale sau perspectiva data de trecerea timpului,
dar pot fi esentiale pentru studierea unor anumite perioade sau secvente istorice
Cele mai problematice surse documentare primare sunt constituite de operele literare contemporane cu
evenimentele. Acestea pot oferi perspective asupra societatii respective, dar interpretarea acestor perspective este
foarte problematica si dificila. De exemplu, Padurea Spanzuratilor sauIon si Rascoala de Liviu Rebreanu pot oferi
perspective interesante asupra societatii romanesti din Transilvania prinsa in vartejul razboiului mondial sau despre
situatia taranimii romanesti de la inceputul secolului al XX-lea
Sursele primare de cercetare a istoriei romanilor includ si o cantitate tot mai bogata de memorii si
jurnale publicate, lucrari literare, dar si ziare, reviste, alte materiale contemporane cu evenimentele. In acest sens,
foarte utile sunt datele oferite de Anuarul Statistic al Romaniei si, mai ales, deRecensamantul general al populatiei
Romaniei din 29 decembrie 1930 (10 volume, 1938-1940), multe din ele fiind preluate si valorificate in alte lucrari,
cu deosebire in Enciclopedia Romaniei (4 volume, 1938-1943). S-au publicat si unele colectii de documente privind
politica externa, cea mai importanta fiind realizata de Nicolae Dascovici, Interesele si drepturile Romaniei in texte
de drept international public (1936).
De cel mai mare interes sunt volumele de memorii si jurnale editate pana in prezent. Unele dintre acestea
sunt fundamentale pentru cercetarea istoriei romanilor. Se disting astfel cele ale regelui Carol al II-lea, reginei
Maria, convorbirile regelui Mihai I, memoriile si jurnalele fostilor prim-ministri Constantin Argetoianu, Alexandru
Averescu, Armand Calinescu, I.G. Duca, Nicolae Iorga, Alexandru Marghiloman, Constantin Sanatescu, Alexandru
Vaida-Voevod; cele ale fostilor ministri de externe Nicolae Titulescu si Grigore Gafencu; cele ale unor politicieni,
diplomati, militari sau intelectuali de prima marime precum Corneliu Zelea-Codreanu Mircea Eliade, Ion Gheorghe,
Ioan Hudita, Mihail Sebastian, Horia Sima, marturiile unor fosti demnitari comunisti precum Paul Niculescu-Mizil, Ion
Gheorghe-Maurer, Silviu Brucan, Alexandru Barladeanu etc.

Volumele de documente, publicate mai ales dupa 1989, reprezinta o sursa


importanta de cunoastere a istoriei romanilor. Unele momente importante din istoria Romanilor
ofera posibilitatea unei documentari mai facile ca urmare a publicarii masive a documentelor (de exemplu, serie de
documente intitulata 23 august 1944. Documente
De mare interes sunt, de asemenea, seriile de documente editate de Arhivele Nationale ale Romaniei sau Arhivele
Diplomatice din colectiile acestora (de exemplu, Minoritatile Nationale ale Romaniei, 2 volume, Romania. Viata

politica in documente (1945, 1946, 1947) si, mai ales,Stenogramele Consiliului de Ministri. Guvernarea Ion
Antonescu editate de istoricul Marcel Ciuca).
Documentarea istoriei contemporane a romanilor este facilitata de publicarea unor instrumente de
lucru precum Enciclopedia istoriografiei romanesti (coordonata de Stefan Stefanescu, 1978), si Bibliografia istorica
a Romaniei, din care au fost publicate deja noua volume.