"Religion has actually convinced people that there's an invisible man, living in the sky, who watches

everything you do every minute of every day. And the invisible man has a special list of 10 things he does
not want you to do. And if you do any of these 10 things, he has a special place full of fire and smoke and
burning and torture and anguish where he will send *you* to live and suffer and burn and choke and
scream and cry forever and ever til the end of time...but he loves you." -- George Carlin

Starting with the Sumerians, the first great culture 6,000 years ago that spawned the Bablylonians,
Persians, and Assyrians, through ALL subsequent "Intelligent advanced civilizations" and "non-advanced"
indigenous cultures including the American Indians of North America, Mayan and Inca empires of South
America, Aborigines of Australia, ancient Chinese and Hindu text scriptures from the Far East, Egyptians,
of the Middle East, Dogons of Africa, and the Greek and Roman Gods of "mythology", every culture
accepted for a fact that heavenly beings (Or Gods) had created Man kind - homosapiens- (In their own
likeness, no less). Some coincidence to be a "myth", huh? To read more about the above mentioned
myths, and view petrographs/petroglyphs from around the globe, see our God Spell page.
Native American folklore, where legends of "Star Beings" can be harvested from the American Southwest
to Tierra Del Fuego. In story-telling traditions dating back to antiquity, the gods once descended from
heaven to impregnate barren females in remote villages. Mothers bearing these strange seeds would
then nurture and raise the "Star Children" until the age of six or thereabouts, when the gods would return
to reclaim their progeny, leaving villagers staring up into the infinite night. Every pre-christian culture has a
similar tale.

Marturii secrete medieval contacte cu extraterestrii

Daca antichitatea era mai rationala intr-un sens si mai aproape de un mediu
spiritual coherent, evul mediu devine foarte prietenos cu bizarul si cu straniul.
In antichitate si in evul mediu comunicarea era foarte franta. Si anumite subiecte
erau tinute secrete., ca acestea din aceste carti interzise. Numai minti laminate
aveau acces la ele pentru a le studia si interpreta.
Compendiumul marilor intrebari 7 intrebari
Cine suntem, de unde venim, in ce scop, unde mergem, pentru cat timp, de ce, si
care este sensul, sau motivatia. Am fost create dupa chipul lui dumnezeu. Suntem
copiii lui? Suntem aceeasi specie ca el? Suntem niste mici dumnezei?
Povestea unui genovez in Tara Fagarasului (Barbaria) povestea capcaunului cu
ochi care arunca foc, din pestera de otel
Legenda lui Al Maruf nava in forma conica a creat un camp energetic care a salvat
corabia piratilor de la scufundare pe mare in timp de furtuna.
Al Maruf nu se temea de nimeni, nici de zei. Piratii lui erau de asemenea de o
cruzime inimaginabila, si femei si barbati. Erau toate rasele, multi provenind din
vechea Fenicie. Ataca pe oricine si oricand. Toate comorile pe care le strangea se
duceau pe o insula necunoscuta, intr-o pestera. Al Maruf (Marub?) a atacat un

convoy de nave si prada a fost foarte buna. Existau in secolelel 6, 7, cateva porturi
unde puteau sa acosteze toti piratii si toata talharimea . Al Maruf niciodata n-a avut
pe nava mai mult de 10 galbeni. Ei cumparau din porturile respective doar lamai si
sare. Batran fiind, Al marub ii spune unui scrib povestea lui: Din generatia mea au
mai ramas doar 4; copiii nostri si-au facut o alta corabie de pirate care vor talhari
lumea, dar nu vor veni la pestera noastra. Ne vom retrage si vom muri singuri pe
acea insula. Si sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat. Eram pe mare cu prada noastra
bogata, cu cufere pline cu matasuri, bijuterii etc. printre ele am gasit un lucru
ciudat, un craniu uman dintr-un diamant purpuriu. M-am gandit ca poate sa ne
poarte ghinion si am vrut sa-l sparg. L-am dat de pamant, am dat cu sabia in el, si
sabia s-a ciobit. Era indestructibil. In drum spre insula noastra a inceput o furtuna
puternica, cu valuri uriase de peste 30 de metri, si ne-am dat seama ca avem
putine sanse de a supravietui. Corabia era gata sa se faca bucati. Pentru prima data
s-a rugat zeilor. La rugaciunile lui din mare a iesit un obiect imens, cat un oras, de
forma conica, cu baza mare sus si cu varful jos, care s-a oprit chiar deasupra
corabiei lui, si pe o raza de 30-40 de metri in jurul corabiei marea s-a potolit, parca
ar fi fost inconjurati de un zid de sticla. Piratii vedeau valurile cum se sparg de ceva
si nu-i ating. Se ridicase ceva ca un zid energetic, si a tinut pana cand s-a oprit
furtuna. Dupa aceea valurile au inceput iar sa se loveasca de corabie si acest oras
plutitor a disparut in vazduh. Descriindu-l cum arata, nu vorbeste despre hublouri,
despre ferestre, este un obiect metallic fara nici o iesire, fara nici o usa, fara lumini,
fara nimic. Rece si tacut, iese in toata splendoarea lui din apa. Al Marub se va
intreba toata viata lui de ce zeii l-au salvat. El a realizat ca motivul era faptul ca
purta pe corabie acel craniu de diamant. El avea 30 de ani cand s-a intamplat acest
eveniment, si timp de alti 30 de ani isi va pune intrebarea, de ce?

Einstein spune ca ozn-urile pe care le vedem sunt ale noastre de peste 20 000 de
ani, venite din viitor.
Legenda reginei Estera
Enciclopedia fantastica
Legenda lui Vair si a zeitei ucigase
Carul care vine din ceruri cu un conducator, carul este din fier, vine aceasta zeita
foarte apriga care il iubeste pe regale din antichitate, principele unui regat din
Germania Barbara, se iubeste cu el si ii cere, conform legendei, sa mearga cu ea pe
nava ei, orasul meu plutitor, care este facut numai din metal. Ea zice ca trebuie sa
plece cu el acum, ca nu se mai poate intoarce pentru nu stiu cate mii de ani, poate
era vorba de o poarta spatiu-timp. El se opune, zice ca nu poate sa plece, ca e
principe, are dusmani, trebuie sa lupte etc (povestea luceafarului spusa invers).
Atunci ea il sfasie (???)pe cap, pe umar.

El a fost pe nava ei, ea in castelul lui. Ea vine intr-o noapte in carul de foc, intr-o
nava mai mica, pe castelul lui, si zice trebuie sa plecam. Dupa cativa ani, nebun
fiind, incepe si picteaza masinarii din interiorul acestei nave. Se spune ca a pictat
400 de planse din care unele probabil au supravietuit si se afla in vreo colectie,
poate chiar la Vatican. Nava care il ia pe Vair este un mic car de foc, cu care merge
undeva mai sus, iar orasul plutitor pe care merge este mai mare decat regatul lui.
Sa zicem ca regatele pe vremea aceea erau de doua ori cat Bucurestii.
Cartile otravite pe coltul de jos al paginii de catre inchizitie cu praf din sporul ucigas
de pe ciuperca basica boului care cand e tanara se mananca si cand e batrana e
otravitoare, chiar si dupa 100 de ani.
Familia Calimachi colectionari de antichitati, inscrisuri pe pergamenturi si piele,
din cele regesti, unele asa talcuite de scribii antici sa te puie pe ganduri, fie sa cati
secretul si tainele inca nedezgropate inca, fie sa te ingrozeasca si sa te
inspaimante, adevaruri ce nu sunt pentru mintea prostimii.
Calatoria unui genovez in barbaria (tara fagarasului) - 1401
IN TARILE ROMANE NU AJUNGEA INCHIZITIA, SAU AJUNGEA EXTRAORDINAR DE
GREU. In munti, unde nu ajungeau nici turcii, si nimeni, se scriau aceste manuscrise.
(au venit rusii, comunistii , au confiscat tot in anii 50).
Genovezul despre romani: Preotul ii cununa pe astia, el venea cu mireasa pe cal, se
cununau, dupa care preotul isi arunca sau nu sutana, isi punea sabiile si pleca si el
la lupta.
Genovezul nu intelege teama pe care o au romanii, atat de curajosi in lupta, vizavi
de fenomene inexplicabile. De unde venea el curiozitatea era mai mare, la noi era
un fel de tabu. Cand ajunge in tara Fagarasului si povesteste despre capcaunul cu
un ochi de foc. Povestea s-a intamplat pe la 1300 si ceva , genovezul a calatorit in
barbaria timp de 15 ani si era foarte bogat. Inceputul e scris cu un fel de cerneala si
sfarsitul cu altul, este un manuscris unic. Barbaria erau tarile romanesti. Ciclopul a
sosit cu muntele de fier, si el statea in pestra de fier, care se inchidea si se
deschidea atat de bine incat sa nu se vaza nimic. Deci in mijlocul campului, intre
munti, aterizeaza aceste munte de otel , cand se deschid usile il vede pe capcaun
iesind, cand se inchid nu mai stie exact unde e usa, pentru ca se inchide ermetic.
Capcaunul cu ochi de foc ucide in momentul cand te apropii de el. Acest capcaun
este un oui, pentru ca este preluat de oun munte mult mai mare. Deci se presupune
ca puiul ar fi cazut cu aceasta nava, si ca muntele de foc pare tesit din cauza
zdrobiturii la ciocnirea cu pamantul. Se mai deschid inca usile, inca mai
functioneaza anumite mecanisme, e vorba de o alta specie, sunt mai inalti etc. Dar
asta e inca un bebe, cere ajutor, si asteapta sa fie salvat. povestea dureaza cateva
luni. Ii omoara pe toti cei care se apropie nu pentru ca este rau, capcaunii cei mari
cand vin sa-i salveze nu-i omoara pe taranul roman sau pe curajosii cavaleri care vin
in zona muntilor Fagaras, au dialog. Capcaunul ala fiind mic, speriat, ca orice copil,

foloseste ochiul ala magic de foc, ca un fel de laser, si distruge ce e imprejur

(povestea lui Periferigerilerimini din d fratii Grimm, capcaunul care se imprieteneste
cu copilul cu inima curata). Genovezul este interesat de aceasta poveste si ia toti
martorii, il pune pe scrib sa scrie povestea spusa de nepotii celor care au trait pe
vremea aia. Unul din nepoti spune, bunicul meu a murit ucis de acest capcaun.
(Mitologia noastra este plina de portaluri fantana in care se arunca fat frumos si
ajunge in regatul celalalt e un portal; padurea prin care intra intr-o alta dimensiune;
probabil ca la vremea respectiva aceste lucruri nu erau la nivel de mit, ci la nivel de
intamplare).
Genovezul e curios sa vada locul unde s-a intamplat. Locul este blestemat pentru
romanii din zona respectiva. Oamenii ii sun ca locul e blestemat si ca nu mai calca
nimeni acolo, intre munti, unde a cazut acea nava. Unul singur este curajos si
accepta sa-l conduca pe genovez si scribul lui, pentru foarte multi galbeni omul
vrea sa se insoare cu cea mai frumoasa fata din satul vecin, dar era foarte sarac;
luptase in razboi, nu-si primise solda, era lipsit de noroc.