Funcţiile reale.

Noţiuni introductive
Fie E şi F două mulţimi. Spunem că s-a definit o funcţie pe E cu valori
în F dacă fiecărui element x∈E i s-a pus în corespondenţă un element y∈F şi
numai unul. Se numeşte funcţie ansamblul format din mulţimile E şi F şi din
corespondenţa de la elementele lui E la elementele lui F. Mulţimea E se
numeşte domeniul de definiţie al funcţiei, iar mulţimea F se numeşte mulţimea
în care funcţia ia valori (codomeniul).
O funcţie se poate nota astfel: f:E→F. Un element generic x din
domeniul de definiţie E se numeşte argument sau variabilă a funcţiei f.
Elementul din F care corespunde unui element x∈E prin funcţia f se notează
f(x) şi se numeşte imaginea lui x prin f sau valoarea funcţiei f în x.

Trasarea graficului unei funcţii

Pentru a putea trasa graficul unei funcţii, se procedează în felul
următor:
1) Se determină domeniul maxim de definiţie:
- în cazul expresiilor raţionale, numitorul fracţiei trebuie să fie diferit de zero;
- cantitatea de sub un radical cu indice par trebuie să fie cel puţin zero;
- baza unei funcţii exponenţiale trebuie să fie strict pozitivă;
- funcţiile arcsinus şi arccosinus trebuie să fie definite pe [-1,1];
- numărul căruia i se aplică logaritmul trebuie să fie strict pozitiv, iar baza
logaritmului trebuie să fie strict pozitivă şi diferită de 1.

2) Se explicitează funcţiile: modul, maxim, minim, signatură, partea întreagă

şi partea zecimală (dacă funcţia le conţine).

3) Se determină paritatea sau imparitatea funcţiei: dacă funcţia este pară,

f(x)=f(-x), atunci graficul funcţiei este simetric faţă de axa ordonatelor, dacă
funcţia este impară, f(x)=-f(x), atunci graficul funcţiei este simetric faţă de
originea axelor; deci este suficient ca trasarea graficului să fie efectuată pe
semiaxa Ox pozitivă, apoi să se simetrizeze. Graficul unei funţii f este
simetric faţă de dreapta x=a dacă f(x)=f(2a-x) I este simetric faţă de punctul
(a,0) dacă f(x)=-f(2a-x).

4) Se determină perioada T a funcţiei trigonometrice şi se trasează

fraficului pe intervalul [0,T] intersectat cu domeniul de definiţie, apoi
extensia sistemului (a detaliului de grafic) pe toată axa absciselor.

5) Se determină intersecţia cu axele de coordonate:

a) y=0 ⇒ f(x)=0, iar dacă soluţiile ecuaţiei f(x)=0 există, atunci acestea
reprezintă abscisele punctelor în care graficul intersectează axa Ox;
x=0 ⇒ y=f(0) ⇒ punctul în care graficul intersectează axa ordonatelor.

4
 b) Dacă domeniul de definiţie este nemajorat, atunci se cercetează limita
funcţiei când x → ∞, iar dacă domeniul de definiţie este neminorat, atunci
se cercetează limita funcţiei când x → -∞.

6) Se determină asimptotele:
a) verticale. Asimptotele verticale se definesc pentru funcţii nemărginite,
chiar dacă sunt definite pe mulţimi mărginite. Ele trebuie căutate în
punctele de discontinuitate ale funcţiei, adică în punctele în care funcţia f nu
este definită.

Observaţie: dacă dreapta x=x0 este asimptotă verticală la graficul funcţiei f,

atunci distanţa dintre grafic şi asimptotă, măsurată pe orizontală, descreşte
necontenit când punctul de pe grafic se depărtează necontenit;

b) oblice. Se caută pentru funcţii definite pe mulţimi nemărginite, chiar dacă

funcţiile sunt mărginite.
Spunem că dreapta y=mx+n este asimptotă oblică la ramura spre +∞ a

lim[ f ( x) − m x− n] = 0.
x→ + ∞
graficului, dacă:

Dacă mulţimea E, pe care este definită funcţia, este nemărginită la

dreapta, atunci +∞ este un punct de acumulare al mulţimii E.
Dacă mulţimea E, pe care este definită funcţia, este nemărginită la
stânga, atunci -∞ este un punct de acumulare al mulţimii E.
Spunem că dreapta y=m1x+n1 este asimptotă oblică la ramura spre -∞
a graficului, dacă:

lim[ f ( x) − m x− n] = 0.
x → −∞
Dacă dreapta y=mx+n este asimptotă la ± ∞ , atunci

f ( x)
m = lim , n = lim [ f ( x) − mx ].
x →± ∞ x x →± ∞
coeficientul unghiular m şi ordonata la origine n, verifică
egalităţile:

Observaţii:
i) dacă există m şi este finit, dar n nu există sau e infinit, graficul funcţiei
nu are asimptotă oblică la ±∞ ;
ii) dacă nu există m sau e infinit, graficul funcţiei nu are asimptotă oblică la
±∞ .

5
c) orizontale. Dacă există f ( x) = a şi este finită, atunci dreapta y=a
lim
x→ ± ∞
este asimptotă la ±∞ , paralelă cu axa Ox.

Observaţii:
i) Dacă graficul are asimptotă orizontală, atunci el nu mai poate avea şi
asimptotă la ±∞ şi reciproc;
ii) În cazul funcţiilor periodice, un grafic poate avea o infinitate de
asimptote verticale;
iii) Pot să existe asimptote orizontale spre ±∞ şi oblice spre ±∞ ;
iv) În cazul funcţiilor circulare inverse, graficul poate avea o infinitate de
asimptote orizontale;
v) Dacă dreapta y=a este asimptotă orizontală la graficul funcţiei f, atunci
distanţa dintre grafic şi asimptotă, măsurată pe verticală, descreşte
necontenit când punctul de pe grafic se depărtează.
d) parabolice. Se caută pentru funcţii definite pe mulţimi nemărginite, chiar
dacă funcţiile sunt mărginite.
Spunem că parabola y=mx²+nx+p este asimptotă parabolică la ramura
+∞ a graficului, dacă:

lim[ f ( x) − m x − nx − p] = 0.
2

x→ + ∞
Spunem că parabola y=mx²+nx+p este asimptotă parabolică la ramura

lim[ f ( x) − m x − nx − p] = 0.
2

x → −∞
-∞ a graficului, dacă:
Dacă parabola y=mx²+nx+p este asimptotă la ±∞ , atunci coeficienţii
reali m,n,p verifică egalităţile:

f ( x) [ f ( x) − mx 2 ] 2
m = lim = lim − , p− = lim
− [=f 0( x) − mx 2 − nx ].
x →±∞ x 2
, n
x →±∞lim [
x→ ± ∞
f ( x
x ) m x n x p
x →±∞
]

Observaţie: egalitatea exprimă faptul că

distanţa dintre graficul funcţiei şi
parabolă, măsurată pe axa ordonatelor, tinde la 0.

7) Se formează un tabel de valori al funcţiei f – tabel în care se trec,

pentru sistematizare, rezultatele funcţie în anumite puncte:

6
8) Se trasează graficul funcţiei – conform rezultatelor sistematizate în
tabelul de valori – într-un sistem de axe carteziene.

3. Exemple de grafice de funcţii

1) f ( x) = x + x
3 2

- domeniul maxim de definiţie: R;

- funcţie aperiodică;
- intersecţiile cu axele sunt (0,0), (-1,0);
- funcţia nu este pară, nici impară;
- nu există asimptote;
- este continuă pe R.

lim f ( x) = −∞ lim f ( x) = + ∞
x→ −∞ x→ + ∞

1 1
f ( x) = +
2) x x2

- domeniul maxim de definiţie: R\{0};

- funcţie aperiodică;
- graficul nu taie axa Oy; intersecţia cu axa Ox
este (-1,0);
- funcţia nu este pară, nici impară;
- asinctote: Ox (orizontală), Oy (verticală);
- este continuă pe R\{0}.

lim f ( x) = 0 lim f ( x) = + ∞
x→ ± ∞ x→ 0

x
f ( x) =
3) x +1
2

- domeniul maxim de definiţie: R;

- funcţie aperiodică; lim f ( x) = 0 lim f ( x) = 0
x→ 0 x→ ± ∞

7
- intersecţia cu axele este: (0,0);
- funcţia este pară (f(-x)=f(x));
- asimptote: Ox (orizontală);
- este continuă pe R.

4) f ( x) = x ln x
2

- domeniul maxim de definiţie: (0,+∞);

- funcţie aperiodică;
- graficul nu taie axa Oy; intersecţia cu axa Ox
este (1,0);
- funcţia nu este pară, nici impară;
- nu admite asimptote;
- este continuă pe (0,+∞).

lim f ( x) = ∞
x→ + ∞

1
f ( x) = sin x + sin 2 x
5) 2

- domeniul maxim de definiţie: R;

- funcţie periodică, de perioadă
principală 2π ;
- intersecţiile cu axele sunt (kπ ,0); (k∈Z)
- funcţia este impară;
- nu admite asimptote;
- este continuă pe R.

lim f ( x) = 1,5
x→ + ∞
f ( x) =ln( 1 +sin x + sin x )
6)

- domeniul maxim de definiţie: R;

- funcţie periodică, de perioadă principală 2π ;

8
- intersecţiile cu axele sunt în acei x pentru care sin x≤ 0;
- funcţia nu este pară, nici impară;
- nu admite asimptote;
- este continuă pe R.

8
7) f ( x) =x + x
2

- domeniul maxim de definiţie: R\{0};

- funcţie aperiodică;
- graficul nu intersecteză axa Oy; intersecţia cu axa Ox este (-2,0);
- funcţia este impară;
- nu admite asimptote;
- este continuă pe R\{0}.
lim f ( x) =−
∞ lim f ( x) =∞
x→0 x→ 0
x<
0 x>0

lim f ( x) = ∞
x→ ± ∞

2
f ( x ) = e −x
8)

- domeniul maxim de definiţie: R;

- funcţie aperiodică;
- graficul nu intersecteză axa Ox;
intersecţia cu axa Oy: (0,1);
- funcţia este pară;
- admite asimptotă orizontală axa Oy;
- este continuă pe R;
- cunoscută şi sub numele de “clopotul lui Gauss”. lim f ( x) = 0
x→ ± ∞
−x
e −e
x
f ( x) =
9) 2

- domeniul maxim de definiţie: R;

9
- funcţie aperiodică;
- graficul intersecteză axele în (0,0);
- funcţia este impară;
- nu admite asimptote;
- este continuă pe R;
- cunoscută sub numele de “sinus hiperbolic”.

lim f ( x) = −∞ lim f ( x) = ∞
x → −∞ x→ ∞
−x
e +e
x

10) f ( x) = 2

- domeniul maxim de definiţie: R;

- funcţie aperiodică;
- graficul nu intersecteză axa Ox; intersecţia cu axa
Oy: (0,1);
funcţia este pară; f ( x) = ∞
-
- nu admite asimptote; lim
x→ ± ∞
- este continuă pe R;
- cunoscută sub numele de “cosinus hiperbolic”.

e x − e−x
f ( x) =
11) e x + e −x

- domeniul maxim de
definiţie: R;
- funcţie aperiodică;
- graficul intersecteză axele în (0,0);
-
-
funcţia este pară;
admite asimptote orizontale dreptele y=1 şi y=-1; lim f ( x) = − 1
x → −∞
-
-
este continuă pe R;
cunoscută sub numele de “tangentă hiperbolică”. lim f ( x) = 1
x→ ∞

e x + e−x
f ( x) =
12) e x − e −x

- domeniul maxim de definiţie: R\{0};

- funcţie aperiodică;

10
- graficul nu intersecteză axele;
- funcţia este impară;
- admite asimptote orizontale dreptele y=1 şi y=-1; admite asimptotă verticală
axa Oy;
- este continuă pe R\{0};
- cunoscută sub numele de “cotangentă hiperbolică”.

lim f ( x) = − 1
lim f ( x) =−
∞
x→0
x<
0

x → −∞

lim f ( x) = 1
lim f ( x) =∞

sin x
x→ 0
x>0

f ( x) =
13) x x→ ∞

- domeniul maxim de
definiţie: R;
- funcţie periodică, de perioadă principală 2π ;
- graficul intersecteză axa Oy în (0,1), iar pe Ox în (kπ ,0); (k∈Z\{0})
- funcţia este pară;
- nu admite asimptote;
lim f ( x) = 0
- este continuă pe R; x→ ± ∞
- cunoscută sub numele de “sinus atenuat”.
cos x
14) f ( x) = x

- domeniul maxim de definiţie: R\{0};

- funcţie periodică, fără perioadă
principală;
- graficul nu intersecteză axa Oy;
graficul intersectează axa Ox în
punctele (kπ /2,0); (k∈Z\{0})
- funcţia este impară;
- admite asimptotă verticală axa Oy;
- este continuă pe R\{0};
- cunoscută sub numele de “cosinus atenuat”.

lim f ( x) = 0
lim f ( x) =−
∞ lim f ( x) =∞
x→0 x→ 0
x<
0 x>0

x→ ± ∞

15) f ( x) = tgx
x
- domeniul maxim de definiţie: R\
{0,kπ /2};
- funcţie periodică, fără perioadă
principală;

11
- graficul intersecteză axa Oy în (0,1); graficul intersectează axa Ox în
punctele (kπ ,0); (k∈Z\{0})
- funcţia este pară;
- admite asimptote verticale dreptele x=kπ /2; (k∈Z\{0})
- este continuă pe (-π /2, π /2);
- cunoscută sub numele de “tangentă atenuată”.
ctgx
f ( x) =
16) x

- domeniul maxim de definiţie: R\

{0,kπ };
- funcţie periodică, fără perioadă
principală;
- graficul nu intersecteză axa Oy;
graficul intersectează axa Ox în
punctele (kπ /2,0); (k∈Z\{0})
- funcţia este pară;
- admite asimptote verticale
dreptele x=kπ ; (k∈Z)
- este continuă pe (0, π );
- cunoscută sub numele de “cotangentă atenuată”.

12