PARTEAII

ROMÂNII ÎN EVUL MEDIU

în lunga discutie, începutã încâ din sec. XV conlinuatã

pânâ a/.i, cu privire la viaþa Românilor în Evul Mediu în fosta
Dacie ºi la originea lor, problcmele care s-au pus ºi conclu/iile
la care s-a ajuns, au fosl aproape acclcasi. E prohahil ca si în
câtâ va mai urma de acum înainte nu-ºi va schimha mult
înt'ãtisarea. Lâsând la o parte legendele create în jurul
chestiunei, putem sã rexumâm totul în acestc patru puncte:

1. Pentru toþi originea latinâ a poporului român rãmâne

bine delerminatã ºi în afara de oricc hânuialâ, chiar pentru
aceia care sunt adversarii continuitâtii vietii romane în Dada.
încercãrilc de a atribui Românilor o origine orientalâ au râmas
simple curioatâti ale unor râtãdri stiinþificc.

2. Unii au socotit însã câ nu poate fi vorba de continuitate.

Românii din Nordul Dunãrii ºi mai ales cei din Ardeal xic ei,
ar fi provenit printr-o imigrarc din Sud. Nu s'au împâcat însã
asupra datei când cred câ s-ar fi întâmplat aceastâ miºcare,
t'iecarc propunand alt moment începând cu sec. VI ºi sl'ârºind
cu cec. XIII. S-a crezut chiar cã proccsul ace.sta ar fi continuat
ºi mat tân'iu.

3. Alþii au presupus existenta elementului romanic în

Dacia totdeauna, fãrâ întrerupere, dar au crezut cã s-a petrecut
ºi o admiyrare a Românilor sudici, care ar fi întârit elementul
autohton ºi i-ar fi dal chiar un putemic sprijin în organi/.area
politica. Acest sprijin a Ibsl considerat a.sa de important încât
ar fi dat si o coloralurâ nouâ însâ nici accºli sustinãtori ai
adniigrârii pe nesimþite nu se polrivesc asupra ilatei când s-ar
t'i el'ecluat. Presupun o vreme inai îndelungatã înccpând cu
sec. IX si slarsind cu sec. XIII.

4. în sfârºit, cea mai mare parte dinlre cercetâtori admit

însâ câ ncamul românesc a continuat sâ trâia.scã in acelaºi
teritoriu dacic, tarã nici o întrerupere din vrcmca începutului
formãrii salc siib stâpânirea romanã ºi pana astâxi. Dacã, în
Evul Mediu, va ti venit un numãr oarecarc dintre Românii
carc s-au format la Sud de Dunãrc, aceia n-au schimbat întru
nimic coloratura Românilor din Nordul fluviului. în ceea ce
priveste aporlul lor politic, accla nu se poate observa întrucât
creatia statelor româneºli din Nordul Dunãrii apartine în
întregime elementului dacoroman ºi este rezultatul unei lungi
evolulii locale.

Pentru a ajunge la una sau alta din aceste concluzii s-au

pus în discutie tot felul de probleme. Toate au fost însã
interpretate deosebit ºi de aceea concluziile n-au t'ost aceleaºi.
Ar fi inutil sã le amintim pe toate ºi sã le discutâm. în parte.
Sunt numai câteva importante, de a cãror lãmurire depinde
întregul rezultat. Acelea pe care se bazeazã în mod special
accia care nu împãrtãsesc ideea continuitãþii se reduc de fapt
la câteva:

1. Nu se poate crede cã Dacia a putut fi romanizatã într-

un interval atâl de scurt cât a fost de la Traian pânâ la Aurelian.
în consccinþa nici nu s-a pulut creea în Dacia un element local
de nuanlã rumanã care sã t'i avut vitalitate propric. Ca atare,
când Dacia a fost pãrãsitã în mâna harbarilor, putinii locuitori
asupra cãrora s-ar fi sâvârºit procesul romanizãrii, au preterat
sã parãseascâ provincia si sã urmeze armata ºi adnunistraþia
romanã în sânul Imperiului.

2. In Dacia n-a mai rãmas nici un colonist român întrucât

nici un arguincnt nu poatc fi invoeal, carc sâ sprijine o ipotezâ
contrarî. Singura dovadã care s-ar pulca t'ace ar fi sâ se
demonstreze câ vechea toponimie dacica sau dacoromanã, s-a
pãstrat L'ontinuu în Dacia. Ori se vede cã nu existã o astt'el de

toponimie; deci n-a existat nici acelaºi popor care sâ o fi putut

pâstra.

3. Nici religia creºtinâ a Românilor nu poale fi explicatã

dccât numai dacâ se admile ca bazâ de tbrmare a neamului lor
în Sudul Dunânii, Numai acolo au putut sa intre în lexicul ºi în
obiceiurile lor anumite cuvinte ºi credinle uare nu circulau încã
înlre crestini pe vremea când Dacia era suh stãpânirea romana.

4. Influenta slavâ în limha românâ ºi unitatea aceslei limhi,

aratâ un teritoriu de alcâtuire mult mai restrâns ºi mai unitar
decât acela pe care sunt râspânditi Rumânii azi. Intrucât nu se
gâsesc influenþe germanc în limba românã, se crcde cã pe
vremea când stâpâneau Gotii ºi Gepizii în Dacia, n-au existat
elemente ronianice. din care sâ rezulte Rornânii ºi care sâ fi
t'ost în contacl cu aceste neamuri.

5. Nu existã izvoare istorice medievale care sâ

mãrturiseascâ existenta Românilor în Dacia înainte de sec.XITI,
sau în tot cazul înainte de venirea Ungurilor. Dacâ Românii ar
fi fost acolo, ar trebui sâ aparâ neapãrat mâcar în unele.

6. în starºit nu se poale susþinc cã a putut exi.sta viatâ

romanâ în Nordul Dunârii câtã vreme au durat valurile harhare
ale nâvâlitorilor. Daca vor fi fost oarecare ramâºiþe, acelea au
disparui cotropite de harhari.

La toate aceste asertiuni se poate râspundc azi limpede ºi

concludent.chiarînstadiulactualalcercetârilorcaren-auajuns
încã la ultimul cuvânl. Dovezile drepturilor istoricc ale
Românilor asupra teritoriului lor aetual sunt încâ aºa dc
hotãrâtoare încât oricc ncgare a lor nu mai intrâ în domcniul
ºtiinlei ohicctive. Prin ele continuitatca Românilor râmâne în
afarã de orictf îndoialâ. Pcrsislenta lor în tinutul carpato-
dunârean, din toate punclele de vedere. istonc. lingvistic.
reliyios, etnograric si oricum ar fi privit, sc impunc cu loalâ
evidcnla.

152

CAP.I

Dacia sub Romani

De stâpânirea Romanilorîn Dacia se leagã însuºi începutul
tbrmârii naþiunii cclei noi. Studierea ºi cunoaºterea acestei
vremi fonneazâ un întâi capitol al istoriei româneºti. în ceea
cc privcºte prohlema continuitâtii, intereseazâ numai douã
chestiuni: dacã a tbst posihilâ romanizarea Daciei ºi dacã
populatia romanã sau romanizatã a râmas sau nu în provincie
ºi dupã ce Imperiul a pãrãsit-o în mod oticial. ªi pentru una ºi
pentru cealaltâ din chesliuni, dovez.ile timpului ne stau
mârturie.

1. Romanizarea Daciei

în anul 106 d. Cr. toate popoarele care locuiau de la

izvoarele Dunãrii ºi pânã unde sc varsã râul în mare, cum ºi
înlregul masiv muntos al Carpatilor Orientali ºi al Muntilor
Apuseni, ;>junsese sub stâpânirea romanã. Raetia, Noricum,
Pannonia si Dacia crau provinciile cele mai de Nord ale
[mpcriului în aceastâ parte. Dalmatia, Moesia, Macedonia ºi
Thracia completau aceeaºi stãpânire pestc naþiuni autohtone,
în cea mai mare parte de origine similarâ. Dominatia politicã
si influenta spirituala a Imperiului roman s-au putut exercita
prelulindeni cu acceaºi intensitatc ºi cu acelaºi rezultat.
Gradarca accstei intluenle nu poate varia decât în timp. în unele
pârþi procesul roirianizãrii era cu atât inai înaintat cu cât
provinciile rc.spcclive inlraserâ mai dc timpuriu suh directa
stâpanirc roniana. în niod uhi.snuit l'enomenul acesta înccpe
odalâ uu cea dinlâi trecerc nimanâ pe coasta de râsãril a
Ailrialk'ei - Jacã nu de la 22S în. de Cr., când are loc lupta de

153

la Scodra între Iliri ºi Romani, sau dc la 197, data hãtâlici de

la Kynoskephale, ori 168ceade la Pydna sigur însã de hi 146,
când Maccdonia devine provincie romanã - ºi se întinde pânâ
la 106 d. Cr., când intra ºi Dacia sub aceeaºi stãpânire. De
atunci înaintc se prezintâ o situaþic identicã în toate pârþile,
pânâ la dey.membrarea Imperiului când, rând pe rând, fiecare
parte pe pãmânt pierdutã îþi crecazâ conditii speciale de viaþâ.

Este totuºi necesar sâ amintim cã în accsl întins tinut sunt

doua. grupe mari de populatii. De o parle, La Vest, sunt Ilirii,
iar de cealaltã parte Tracii. Ramura Getilor si a Dacilor, înmditâ
cu Tracii, sc întindea la Nordul acestora, de care se deo.sebea
în mod vizibil cu toate câ vorbeau aceeasi limbã'. Ilirii nu
ocupau numai coasta maritimâ, ci ºi în interior le aparþinea
Panonia, Sirmia ºi Moesia pânã la Morava. Croatia, Bosnia ºi
Hertegovina dc azi t'ormau chiar un adevârat domeniu iliric,
care se învecina la Est cu Tracii iar la Vest cu Celþii-'.Insã la
aceºtia nu a existat nici odalâ o unitate politicã, ci alcãtuiau
mici tbrmatiuni locale, deºi erau multe atînitãþi lingvistice ºi
etnograficc'. Adeseori trcceau ºi marea de se stabilcau în târile
italicc unde erau destul de numeroºi, mai ales în epoca
imperialã4. De cealaltã parte a Peninsulci halcanice se întindeau
Tracii, în unclc pârli amestecaþi cu Ilirii. Insã ºi ei erau împãrtili
într-un nestarºit numar de Iriburi'. Bessi constituiau grupul
cel mai numeros ºi cel mai imporlant". La începul s-au organi/.at
1. Mommsen, Rom. Gcschichlc. V. p. 189. Pârvan, Gctic.l. p. 165-166.

2. Iil., //)../>. 182. lorga. Gesch. ilcsrum. Volkcs. I. p. 10 (cd. rom. I, p.

22).
V. si H. Krahc. Dtc iilfcn BiitkafliUynschcn Gfogr. Nmiien, 1925: Philipon.
Lcsp€tiple^pnmi{it\dvl'liuropcMcndionale. !925;JokI. Wyricr. în Ehert.
Reallex. d Vorgesch.. vol. VI.

3. Vulpc, Civiîizatia ftincã. p. 29.

4. Id., Glillliiidcll'llalia.p. 129-130.

5. loi-ga. «. L:. p, 23 (ed. rom, p. 27), Mateescu. Strãtno^nntiflri. p- 211-

212: Id.. Granil.i ilc Aplis. p. 377 379.

6. Pârvan, Ini'cptttitl'ilc viclli n^nfiinc. p. 105.

politic în diferite forme locale destul dc multâ vreme, însã au

trccut apoi suh stãpânirea macedoneanâ spre a cãdea în celc
dinurmãsuhRomani.OramurâaGeþilor,dacânutoþi,scãpasc
stâpânirii lui Alexandru-ccl-Mare ºi mai târ/iu chiar lui
Lisimach, când unnâreau pe harharii care lurburau hotarele
nordice ale imperiului macedoncan7. Neamul acesta n-a putut
t'i cucerit în întregimea lui. Numai Grecii izbutisera sã-ºi întindâ
colonizarea ºi odatâ cu accasta însãºi influenta greceascâ,
aproape pretutindcni de-a lungul lãrmurilor mârii ºi ale
râurilor". Cãtre târile acestora, producãtoare de grâu, îºi
îndreptau ei privirile în mod special. ªi pe când Celþii se fixau
în partea apuseanã, cu foarte multe ramificatii chiar printre
Geto-Traco-Iliri1'. Grecii strâhãteau spre Nord, ajungând într-
un moment ºi în interior pânã în Rodope. Apoi ºi-au urmãrit
cu îndrãznealã înaintarea ºi au strãbâtut chiar toatâ Dacia,
ajungând pânã în Transilvania, unde au gãsit aur îndeajuns'".
Aceastã infiltrare a avut ca rezultal nivelarea. valorilor
individuale ale vccinilor lor Traco-Iliri, determinând
pretutindeni un material uman aproape uniform. ªi când mai
târ/.iu pax romana se întinde în aceste rcgiuni continuu
turhurate de cãtre barhari, sc de/.voltã atunci un popor de o
civili/atie superioarâ, capabil sã primeascã nu numai cultura
romanâ ci ºi limha latinâ. Intr-adevâr, nu dupã multã vreme dc
la cucerire, pe loatâ coasta dalnialã ºi chiar în interior pânã la
un punct destul de înaintal procesul romani/.ãrii se efectuasc
în modcomplet".

7. Id.. Getica. p. 43.

S. Id., Ini'cpuliifjlc viclii ronianc. p. 64.

9. Cl'. Hiihiirl. Lf. Celles. I. p. 333-336: II. 46-54. 69-79.

10. Pârvan. Ln pcnrlnition hclîcniquc, p. 35. Sauciuc-Sãveanu, Cttltura

ccrcsicfor. p. 75.

11. Moniniscn. ». f.. p. 17K-ISS.

155
Romanizarea aceasta nu sc datoreºte numai faptului cã
de vreo douã secole venea o influenþâ, superioarã, dupâ ce
influenþa greceascã reuºise sã strice parle din vechile tradiþii
autohtone în aceste pãrti, ci ºi din cau^a câ existau legãturi
strânse între aceste linuturi ºi Italia încâ cu mull înainte. Aslfel,
de pe la anul 1000 în. de Cr. Chiar Dacia avea relaþii strânsc
cu Occitlenlul ca si cu lumea iliro-italo-celticâ. Incâ de pe atunci
civilizatia villanovianã îmbrâtiºa si masivul Carpatilor în
întregiine, unde Celþii au introdus apoi toatc elementele
materiale ale civilizatiei apusene. Orientarea aceasta cãtre
Apus a fost auxiliarul cel mai pretios care a ajutat romanizarea
Daciei'2. într-adevâr locuitorii din Carpaþi au pulut învâta limba
latinâ ca o consecintâ a aceslor legaturi cu Italia. Spre dovedirca
rezultatului la care se ajunsese chiar în Dacia. putem cita faptul
cã încã dupã bâtãlia de la Tapae, Traian a putut prirni o scrisoare
în latineºte de la Buri si alþi barbari, oarecum aliaþi cu Roma
însã locuitori ai tinutului. Daciei, în care împâratul era statuit
sã nu mai înainteze ºi sã închce pace".

Dupã cucerire autohtonii doreau ºi mai cu insistcntã sâ se

apropie cât mai mult de viata romanã ºi, dacã era posibil, sã se
contopeascã în ea. Vcdcm câ îºi schimbã cu multâ grabã chiar
numclc, care pâreau harharc în urechile romane, iTKxlil'icându-
le dupâ pronunua latina sau schimhându-le cu totul. A&tfel
sunt larã îndoialâ nume indigene romanixate, un Ursiuscaie
apare în Panonia'4, sau numele hesice ca Mucatro, -onis, în
tracâ Mucatra, -ailf,. Seutbo. -Diiis. în greaca Seuthes', sau
Vcxarus"', Daizus tiul lui Conw/.us m Scilia Micã, ai cãrui

12. Pârvan. Clclica. p. 646 ºi 724.

13. Dion, I.XVIII. 8, I. Pârvan, o. f.. p. 167.

14. Vulpc. Gli lllirulcll' llalia. p. 145.

15. Pârv;in, ffiivpufiiii/t' vtetii wnîiinc. p. 109-

Ift. Id. //).. p. 1 10. ld.. CCI.HC.I rropaciim. |). 25. CIL.. III. \WT-.

156

copii Jufitus ºi Valens sunt complet romanizati'7. Adãugãm

încã un Bi'zens, cctâþean de la Dunâre care a lucuit la Rorna'".

Aceste câtcva exemplc sunl suficiente spre a evidcnþia

proce.sul romanizânii". Este neîndoios lucru cã ºi în scc. 1 d.Cr.,
toatã regiunca de la Adriaticâ ºi pânã la Marea Neagrã, a putut
uºor sâ fie romanizatã, având în vedere câ influenta romanã se
exercitase cu mult înaintea cuceririi în.seºi2". Ori în acest
moment penetralia roinanâ era gencralâ2'.

Exact acclaºi t'cnomen se va pctrece ºi în Dacia în scc. II

si III d. Cr., cu aceeaºi uºurintâ ca în linuturile vecine, întrucât
vechilc legãturi cu Roma introduseserâ ºi aici aceeaºi formã
romanã, înainte de a veni stâpânirea imperialâ. Dacâ nu mai
mult putcm sâ presupunern ca l'actor determinant al progrcsului
pe care 1 -a avut ronianismul în Dacia chiar ºi numai faptul câ
Romanii stapâneau malul drept al Dunãrii, având dc bunã
seamâ ºi capete de pod pe malul celãlalt. Pretutindeni în
Dobrogea, în Moldova de-jos - partea cât s-a explorat pânâ
acum - si mai ales în Muntenia ºi în Oltenia, ca sâ nu mai
vorhim si de Transilvania, se gâscsc numeroase urme romane
chiar din primajunnâtate a scc. II d. Cr.". Romanizarea totalã
a Daciei în o sutâ ºaptexeci de ani în mod sigur a t'ost deci
posihilã. Nu trebuie sã ne mai îndoim de accasta dcoarece cea
mai însemnatâpartc a sa a tost coloni/.atâ cu clernenlc balcanice
romani/ate. Probacea mai evidentã nc-o furni/eazâ inscriptiile
care amintcsc de veterani el cives ºi Romani consistcntea de o

17. Id, //>.. p. 112, Id.. Cetatca Tmpaeum. p 28. CIL., III. 14214''.

18. Maluc.scu, / Traci. p. 87.

19. Ct'. si Carcopino, Epithitphc thracf. p. 77-95.

20. Pâi-van. lni'i'putitnk' Mcþn nwanc. p. 14.

21. U.. Gclica. \i 61 (1 614. lurga. l.cs I.Jlias d 'Orienl. p. 15.

22. td. Inci-pttltiiitc' viL'ni fiiiwnc. p. 103. Cl'. si C. Daicuvici. Un noit

..iniîiiu'nim". p. 48-53 (a 165); Id.. A//C/A p. 1 -28. Em. Panaitescu.
Cn>.lrtii
l\inum t/c ln dt^cL p. 321-337; lil.. l.c ///»L'.S" i/^i.'li/ttf. p, 82.

parte, ºi de Bcssi cvnsiitentes de alta", cele douâ elcmente

principale ale romanizãrii ºi factor capital pentru unitatca limbii
dacoromane.

Pe de altã parte, deoarece toate izvoarele care pomenesc

de retragcrea Romanilor din Dacia, sunt dc acord în a afirma
cã aceasta s-a fãcut de cãtre toCi' lociiitorii provinciei, Irebuie
sâ constatâm cã toti cronicarei romani considerau completa
romanizare a tãrii ca în al'arã de orice discutie. Aurelian putea,
cu drept cuvânt, sâ socoatâ ca un fapt demn de toatâ cinstea cã
iy.butise sa ridice un mare numâr de Romani ameninþati de
stâpânirea harbarâ24.

Tebuie sã adâugãm cã pentru Dacia Imperiul a avut o

dcosebitâ grijã spre a o ºti mai aproapc de mer.sul vietii sale
obiºnuite, nu numai din motive strategice ci ºi economice25.
Afluxul ruman în Dacia încã de sub Traian a fost aºa de
însemnat încât chiar din prima generatie s-a pus problema
romanitâþii sale. Astfel din izvoare mult mai de încrcderc decâl
acelea cu privire la pârãsirea Daciei, se vede câ Adrian, se
zicc din invidie t'atã de memoria lui Traian care lacu.sc din
Dacia o l'rumoasã provincie romanâ, ar fl poruncit dârâmarca

23. Pârvan. o. L:. p. IOH; ld„ Cffafc-a Tmpaeum. p. 1.9. CII... III, 142142'
ºi 12492 (a. 140-150 d. Cr.).

24. Lol-Pt']stcr-GanshofWAft>//-cJu/wy-'CT^t;, p.l3 n. 59: Dacii "avaient

elc... assimitcs par Rome au cours des Il-e el Ill-e siecles dc notrc crc".

25. Asupra cp(x:ei romane a Dacici, v. ºi aceslc cxcelcntc lucrãri dc sinte/.ã

sidematerial: Caliani, Urmelcdomnici' ronmnc, 1915. Marþian, Rã^hcwe/c'
Romnnjlor. 1921. Simu, Ofumuri ºt cetãfiiivmsnc, 1924.Paril"»eni, Optimus
Princcps.\.p. 191-340. V. Chrislescu, Visita econonuca a Dacici. 1929.R,
Vulpc. Piroboni.îavn. 1931; Id.. Fj^ilnnclf magicr. 1931. Gr. Horescu.
Cii^triil ntiium ilc hi Rãcaiv. p. 373-400: Id.. / ninnuiwnti funfntii. p. 72-
14S. G. Cantucu/.ino. Un p<iþ\•\ •'i ii\l^ilin. p. 38-74: Id,.
C.ltcvacoipunbnr^tîv.
p. 145-159. C. Daicovici, /.i/ prcnijciv citvi^jon dc fn Dnac. p. 70-76.
D.Tudor, P.i/.tilaKonwln.y. 228-237. Pcnlru allcli.'v. hihlingral'ia lucrarii
de lairi.

158

celebrului pod dc peste Dunâre2" Din acest pasaj se poate

imagina marea prosperitate a provinciei ºi marea dezvoltare a
vietii romane care înflorea pc tiinpul sãu în Dauia". Câ a putut
exista la Adrian gândul de parasire, lucrul poate fi aclevarat,
însâ nu ar 11 tacut aceasta din invidie ci din alte motive. Aslt'el
ºi Eutropius observâ cã acest împãrat, înccrcând sâ pãrãseascã
Dacia din cau'/.a harharilor, a&a cum fâcuse în Siria, în
Mesopotamia ºi în Armcnia, a fost oprit de câtre pricienii sâi
sâ-ºi împlineascâ gândul, rugându-1 sã nu sacrifice un numâr
aºa de mare de cetãteni romani. ªi istoricul adaugã cu aceastã
ocarie, câ Traian adusese doar în Dacia un maie numâr de
oameni ca sã lucreze2".

Mai târ/iu Antonin-cel-Pius, care se hucura de mare

autoritate la barbari, a trimis un ajutor militar Olbiopulitilor
împotriva Taurosdtilor ºi a silit pe cei din urmâ la pace si sâ
dea ostateci celor dintâi. Dacã situatia Romanilor în Dacia n-
ar fi t'ost înfloritoare în acea vreme, fãrã îndoialã cã Antonin
nu si-ar ti putul permite sã trimita ajutoare pânã la Olbia si
nici Taurosciþii nu i-ar ti recunoscut autoritatea. însã hiograful
tocmai poate exclama: „de hunâ scamã nimeni nu s-a bucurat
de o autoritate atât de mare printre popoarelc strãine"2'1.

26. Dion, LXIX, 4. Cf. ºi Tuclor. Piidul lui Tiaian. p. 187-188; De cci.
Palul lui Traiaii. p. \ 67.

27. lorga. Gc'»:h. i/f.s' rum. Volkcs. I, p. 39 (cd. raiu. I, p. 62), nu crcde
cã.
lui Adrian i-ar fi triîcut prin gând asenienea lucru care ar fi echivatat cu o
pãrãsirc u Daci(;i. Dc altt'el cclelalle izvoarc, Spartianus. Hãdnanus.
Eutropius. Hrf vuiw/n. ºi Orosius, nu reiateaxâ nici cã Adrian ar fl dârâmat
podul.

28. Hulropius, VII!, 6. p, 56: ..Idcm, de Dacia taccrc conaluni arnici

delyrrucrunt. ne inulti civcs Romani barharis [raderentur, proptcrea quia
Traianus vit-'ta 13acia ex tuld orhc Romano intinita.s co L'opias honiinum
Iransliilcral ad a^ros et urhcs Ctilcnda-s. Dacia cnini dmlurno belle Decibali
viro t'ncial cxhau.sta".

2y. Ca|ii(olinus- Anlontnii^ /'nt\. IX. 9. cd. rcuhncr. p. 43: ..lantuin. sanc
aUL-luiilas ypiid cxicias itcnn.t hahuil".

Romanizarea Daciei a putut deci sâ se efecluexe în timpul

relaliv scurt cât a fost provincic romanã. Dovezile istorico-
arheologice câte se vor mai aduna de acum înainte nu vor putea
face altceva decât sã confirme odatã mai mult acelasi lucru.

2. Pãrãsirea Daciei

Pe vremea când harbarii atacau t'rontierele Imperiului

roman, în timp ce împãratii încereau, cu mai mult sau mai
puþin succcs, sâ. restahileascâ ordinca sau sã facã din ei
fixJerdti, pe noi ne intereseazâ sã vcdem ce s-a petrccut la
Dunârea inferioarã. Procesul care a avut loc atunci, este tarã
îndoialâ unul dintre cele esentiale pentru determinarea tormârii
poporului român.

ªtim ca în însuºi tinutul Imperiului erau tot t'elul de

miºcãri. Carpii, Costobocii, Gcþii, Bessii ºi Bastarnii au l'ost
bâtuti la Dunãre chiar de armatele lui August'. Deci încã de
atunci se vede diversitatea dusmanilor carc atacau hotarelc.
Ace 1 aºi fcl de existcntâ va 11 dus multã vreme si de aci înainte.
Pe timpul lui Marc Antonin (161-180), ncamurile lliriei ºi din
alte regiuni fiind în fierhere, Capitolin ne spune câ situaþiunea
a tost salvatã gratic împãratului. Mai târziu, la 251. Ucciu.s
moare în Moc.sia în luptâ cu Gotii2, dupã ce rccuccrise partca
din Dacia pc care o pierduse Filip ArabuP. Sub Galien (260 -
268) nici un hotar nu scâpâ de inva'ziilc Golilor, Sarmaþilor si

1. Jung, Roenier uniî Ronwncn, p. 12-59, dupã Monumcntum Aiu'yranuin.

Ct'. ºi lorga, Lcs Ladnf d'Onent. p. 17. R. Dunãreanu Vulpe. ChfstHiiic.t
B^titrnjlnr. p. 184.

2. Lot. l.a t'in iltl nionctc ^nllt/tn-: p- 11.

3. Jung. Ztti (îc.'iL'h. t/cr Sichfiîhiii^cn /'Awc'. p, 1 1. Homo. /1 iirc/icii.

p. l l .1.

160

Germanilor4. înlre 264 ºi 268 linia Dunârii este atacatâ viguros

ºi însãºi Dacia a t'osl pierdutã''. Abia în 267 izbuteste împãratul
sã zdrobeascâpe nâvãlitori în Iliria ºi în Tracia, larã ca Dacia
sâ fie reluatâ6. Sub Claudius II, Imperiul este nãpãdit de popoare
care vencau din Sciþia, ca Pcucinii, Gepizii si Celþii7, însâ la
269 o t'ormidabilâ armatâ goticâ a fost distrusâ la Naissus* Cu
toate acestea, încã înainte dc a lua insignele imperiale, atunci
când era numai guvematorul Iliriei, Claudius întretinuse bune
lcgâturi cu acesti Goþi. Se vede dar, cã aproape cu treizeci de
ani înainte dc Aurelian Dacia, ca ºi aproape toate celelalte
provincii de tronticrã, a l'ost când suh puterea barbarilor, când
sub aceea a Romanilor. Intotdeauna însâ ea a l'umizat soldaþi
Imperiului, dupâ cum se vede lâmurit din scrisoarea lui
Valerian, guvematorul Siriei, în care se spune cã armata romanã
avea ºi soldaþi din Dacia ".

în anul 271 Dacia a t'ost ocupatã din nou de cãtre Goþi,

care au scoborît atunci pânã la Moesia. Aurelian izbutise sã-i
dea înapoi pesle Dunâre, însâ nu s-a mai interesal deloc de
aceastâ provincie, încât timp de patru ani colonistii romani au
locuit în Dacia alâturi dc barbari (271-275). De cc oare lucrul
acesta n-ar mai fi t'ost posibil ºi dupã Aurelian?

4. Eulropius, IX, 8: „DiM.ia, quc Traiano ullra Danuhium tueiat adiecla,

lum amissa, Graecia. Maccdoniti. Ponlus, Asia vastata csl per Gulhos,
Pannonia a Sarmalis Quadisquc populata est, Gcrinani usquc ad Hispanias
penelravcrunt el civilalem nubilcm 'raraconcmexpugnavenint".

5. Rappaport. Dic Einlcillc dcr Gothcn. p. 52.

6. Vil.i Gallicni. XIII, d-10; Zosimus; I. 40.

7.Trch.PoUto. CInfnfiu^ VI.2'. „deniquc Scylharum diversi populi, Peuci.

Gi-ulunyi. Auslrogoli. Teruingi. Visi, Gipa-lcs. Cehai: ctiam et Ern!i, pracdae
cupiJilalc in Ronianuni solum inrupcrunl atque illic pleraquc vastarunl".

8. L.ol-PtistcT-Gimshot'. Hi'.luirt' tlii iiioycn-.tnc. p. 11.

9. Trch. Pollio. I. c. XV. 2: „habL-l in potcstalcm Thracios. Moesos

Oalinalos. Pannonios. I')ai:os, cxcrcilus". V. pcntni t'clul dc recrutarr.
G.CdiHacn/.mo. C;?;<.-i;( Ct.Hpiitthariwc. p. 32-

Totu.si Dacia n-a fosl pârâsitã în momentul acela, când

Aurelian a alungat pe Goti pesle Dunãre. Eveninientul acesta
trebuic pus la slarsilul domniei lui Aurelian. pcntru câ toti
hiogratii îi aºeazã imediat înaintc de a t'i l'ost omorît'". Sã vedem
însâ în ce conditii s-a tacut aceastâ pârâsire a Daciei. Aurelian
a renuntat fbrmal la Dacia dupâ noile victorii de la Dunâre
împutriva Golilor, lutungilor &i Vandalilor", rccunoscârxlu-i
ca t'ederaþi ai Impcriului. Prohabil cã în accl moment a retra.s
legiunile ca si adininistralia si populatia care locuia pc lângâ
legiuni. Restul locuitorilor, care nu avea nici o legâturâ cu
aceste tbnne alc statului, a râmas pe loc.

Desprc pãrãsire ni se vorheºte în câteva izvoare asupra

cârora este o marc discuþie. în general se crede cã Viia Aurcliani
a lui Vopiscus '2 ar fi cea mai pulin depãrtatã de pe vremea lui,
fiind scrisã de pe la 305 înainte, adicã cel puþin cu treizeci de
ani mai târziu ". Pasajul, deseori discutal ºi interpretat în tot
telul, aratã câ Aurelian ar H transportat toatâ populaþia din
Dacia în Moesia, unde a constituil o pruvincie nouâ, hotezatâ
cu numele sâu: linpãratul Aurelian "fiindcâ vãzusc Iliricul

K). Hoiw. Aurclicn. p. 314 n. 2. Nouilc inscripþii dc laPactuvio nu potsã

schimbc nimic. întrucâl ucolo c vorba de câtcva tletasanicnte de lcgiuni
din Daciu chcnialc în Panonia. •;i nu poalc ti voi-ha tle legiuni în înlrcginic.
Cl. R. Rillcrling, în Paully-Wissowa. Rcsl-Kmycl.. Xll, p. 1340 si urni. M
C. Daicu l^ Daicovii:i|. Oacica. în Socicliilca t/f mâinc. IV. no. 45, 1927,
Cluj. p. 520. Ksle grieºitã pãrerea iui Alfoldi. cf. Prolcsltintx Kzcnilf.
192ft,
p. 622. cã tegiunilc Dacici ar n fost .scnasc tornial inainlc dc Aurelian si cã
în 271 (?) nuniai clasa cca mai dc JUS a piipu 1 aþici ar fi fusl iransporlalã
dinculo de Dunãrc. Dacã nu inai erau soldati acolo. cine i-a protcjal pc
accºti locuilori, fie ui ºi de condiþie umHa. si cinc lc-a tacul posibil cxndul?
! 1. lorga, LL'S I.dUn-s d'Oricnl. p. 1 S.
1 2. Id., LcpiuhKiw ifc l'.ilvmdm. p. 39-40.
1 3, Sunt însa unii cavc sustm. si sc pare câ adcvarul înccpc >ia înc'llnc sprc
ei. cã ar t't t'usl scrisã niull niai lâi/.iu. siih innucnla lui Uutropius.
aJuns
astt'cl cca niai veche slirsa, V. discLilia la Phillppide. On^. Rnm . \. 424-
42.S.

pusliit ºi Moesia ruinalâ, a parãsit provincia dc dincolo de

Dunâre, Dacia tbndatã de Traian. ridicând de acolo armata ºi
pe provinciali, nemai având nici o nãdejde sã o mai poatâ reþine
si a aºezat populaþia adusâ de acolo în Moesia ºi a numit-o
Dacia sa care acum desparte cele douâ Mocsii"'4. Aulorul
acestei vieþi a cautat farâ îndoialã, sã atenuczc gravitatea
deciziei luatã de cãtre împãrat.ul totdeauna viclorios împotriva
barharilor. Accasia ar fi t'ost cu atât mai exact cu câl biografia
lui Aurelian, daca cumva s-a scris la data amintitã, ar li fost
alcâtuitã imediat dupa strãlucitul triumfdin 304 al glorioasei
domnii a lui Dioclcþian. Biograful lâsa sã se înþelcagã în tclul
acesta cã Aurelian n-ar fi îhtaptuit nici o crimã pârãsind Dacia,
deoarece celãþenii romani n-au rãmas dcl<ic pe pâmântul pãrãsit
m mâinile barbarilor '5.

14. Vita Awcfiani, XXXIX, 7; "Cum vaslatuin Illyricum ac Moesiam

depcrdilam viderct, provinciam Transdanuvinam Daciam. a Traiano
conslitutam. suhlatocxcrcilu ct provincialibus reliquil desperans eani possc
reliniîri. abduclosquc cx ea populos in Mocsia conlocavit appellavitquc
suam Daciain. quae nunc duas Mocsias dividit". Honio. Aurclicn. p. 318
n. crcde cã lexlul din Vopiscus su.im Raciitm c^c griesil Iranscris ºi trebuie
amcndat ca la Eutropius, dinî D.iciam.

!5, în celelallc i/voare t'aptul e mcntional la fel: Eulropius, IX. 15:

"Provinciam Daciani, quani Traianus ullra Danuhiuiu tcccral. inlcrmisil.

vaslato omni lltyrico cl Mocsia, dcsperans eam posse rclinm i. ahductosquc
Romanos cx urhihus cl agrls Daciac, in inedia Moesia collocavii
appcllavilquc cam Daciam, quae nunc duas Mocsias dividit cl csl in dcxlra
Danuhio in mare tlucnti. cum antca fuent in lauva". Fcslus Rut'ius,
Brcvianum (ff vjcfoiw cf provsnciia popufs romani. S: ,,Traianus Dacos
sub rcgc Dacihato vicil ct Daciam Danuhiuni in .solo harbarico provinciam
lccil... Scd.subCîallienu Impciaturcaiiiissaest ctpfcTAurelianuni. translatis
cKiiute Koiuanis. duuc Dnciac in rcgionibus Mocsiac <uc Daidaniac) t'aclae
sunl". Jordanes. Rom.. MCiH. Aucl. Anl. V p. 27. 249. ..Aurdianus
inipcralor, cvocatis cxindc legionihus in Mocsia coHoeavil ihiquc (in
Moesia) aliani paitem Daciani mctlilcrrancani Daclamquc Ripcn-seni
c^m.slitun ct D.iiiiaiii.iniJiinxii". SyncL-llus. I. Bonn. pp. 721-722.

Este adcvãrat câ textcle amintesc tot t'elul de locuitori care

ar fi plecat din Dacia"', dar nu se spune deloc în mod precis câ
ar ti pârâsit-o toalâ populaþia romanã. De altfel provincia Dacia
n-a încetat un moment sâ l~ie înscrisã pe lisla pruvinciilor
romane '7. Prin pârâsirea ei trebuia sã se înteleagã numai câ
„Dacia transdunâreanâ nu va inai fi recuceritâ ºi sâ determine
plecarea, tuturor acelora care nu vroiau sâ rãmânã supuºi
barharilor în mod dcfinitiv" precixeazâ Homo, câci "de l'apt se
poate vorbi cu greu de o evacuarc gcneralã ""'. Ba încâ,
obscrvâm la Capitolin, cã relaliile între Romani ºi harhari, au
conlinuat sâ fie aceleasi ca înainte de pârâsirea Daciei si dupã
ce s-a consumat acest t'apt'1'. De unde rezu 1 tâ cã pacea ºi rãzboil
altemau ºi cã dupã pârâsirea ul'icialâ nimic nu s-a schimbat în
starea lucrurilor impusc de circumstanle2". In asemenea situatie
nu avea nici un rost plecarca unei populaþii întregi din locurile
ei sigure, pentru a trecc în altele nesigurare ºi, oricum, supuse

16. Homo. o. c„p. 316n. 2: '*Les expresions provinctiiîcs(VttaAur€hânt).

par opposition âl'armec, pupufi (ihitl.) Romiinit^MXwymf,. Rutus Fcslus),
s'appliquent â l'enssemble de la populalion urbaine cl de la population
rurale (ahductt c\ urbibus f/ agfis pttpuli)". Dar câl de târzie cstc însãºi
cdmpil.iþiu lui Eutrupius!

17. Homo. o. <-..p. 317-318.

18. Id.. ib.. p. 316L cf. si p.314: „Aurelien se irouvail en presenced'un fait
accompli: l'occupation du pays par les Golhs".

19. J. Capitolin. M.iximini duo. IV. 4: "Suh Macrino, quod eum qui
imperatoris sui t'ilium occidcrat, vchemcnler tKlissct. a niilitia dcsiit in
Thracia, in vico ubi gcnilu.s fuerat. possessionus coinparavit ac sempcr
cuin Golhis cummcrcia cxcrcuit. Amalus csl aiilern unicc a Gclis qu;isi
coi-uin civis. Halani quicuinquc ad ripam venerunl aniicuni cum donis
vicissim rccurrenlibus adprobahanl". cu tnalc cu cl însusi luasi; lliria de la
barbari: ..dunl nns illyri^uni a barharis vindicainits". Gontltlfil {rf\. XIV.
1.

20. lorga. L 'Hi^tiuri^ du i.'fininicrt.'c iîii nioyen-âgc. p, 15, spunc câ în

scc.
IV se gâsca "unc population paisihlc. qui enlrelcnait lc>. relulnm.s dc
L'»miiicrcc ci'iiiinc aupaiavanl .

164

aceit-'.-xii sorþi. Este evident câ Dacoromanii au rãmas pe luc

alãturi de navâlilori.

Un popor care tinip de douâ secole a trãit pc acelaºi

pâinânt fertil, nu-1 poate pârâsi aºa de uºor. Acesta cu atât
mai mult cu cât Diicoromanilor le erau cunoscute legãturile pe
carc de multã vreme le avea Roma cu Barbarii, ºi chiar cu
Goþii încâ de pe când nãpâdeau Dacia. Aceste legãturi fâceau
posihilã conlocuirca cu viitori stâpâni, pc care îi cunoºteau
de.stul de bine. Apoi, ºtia oricinc câ Dunãrea nu pulea sâ
prolejeze pe coloniºlii romani de invaziile barbarilor, care
puteau foarte uºor sa înainteze, pânâ în inima peninsulei de
dincolo de Dunâre2', cum am vâzut ºi mai înainte. în sfârºit,
dacâ sc poate admile ca un numâr oarccarc de coloniºti romani
vor fi trecut de cealaltâ parte a Dunârii, nu ne este îngâduit
nici mãcar sâ bânuim cã Dacii romanizaþi îsi vor fi pârâsit
pâmântul lor de care erau 1 egati de sute de ani prinlr-o legâlurã
trainicã, pe care teama de barbarii de alâta vreme cunoscuti,
n-o putea distruge.

Dacia n-a putut fi lipsitã de viata romanâ.

21 - Pentru evcnimentele de dupâ Aurelian, v. lorga, Lt"i LiHins d'Onenl.

p. 19-20; Id.. Lcpivhli-nwilcr.lhamkm. p. 51-58.

165
CAP. II

Creºtinismul în Dacia

Adesea se invocã argumcntul dispariliei totale a urmelor

romane în Dacia (Jupâ pãrâsire, anume absenta inscriptiilor ºi
mutismul izvoarelor arheologice tle orice fel, spre a dovcdi
lipsa continuiþãrii vietii romane. Jnsã nu sc þine scama de l'aptul
câ în toate partile Imperiului t'unctionarii ºi soldatii sunt accia
care furnizea/ã cea mai mare parte a intbrmaþiilor cpigrafice.
Ori armata ºi functionarii - lumca oficialâ -- pârãsiserã Dacia.
Din aceastã cau/.ã a rezultat dispariþia urmelor cpigral'ice. De
altt'el autohtonii Daci, prin viata lor simpla, dâdeau t'oarte puþinã
importanlâ formci cxtcrioare destinatâ sâ ctemizeze amintirea
Ireccrii lor pe pãmânl, mai ales câ apartineau unei credinte în
care domina nâdejdea într-o viatâ viitoare. în aceea sperau toþi
sâ gaseascâ tericirea ctemâ a nemuririi. Din acest motiv,
credincioºi concepliei idealiste, nu se îngrijeau sã imortali/.eze
prin inscripþii funcrare sau de alt ordin, amintirea vieþii lor
pâmântene, asa cum taccau realiºtii Greco-Romani.

Nuîncapeînsâîndoialacâaexistatcultulcrestinîn Dacia
si înainle de parâsirca ei, deoarece printre Cdloniºtii aduºi din
toate pârtile Imperiului - ex toto orhc rornuno -au t'ost multi
carc au venit din provincii deja creºtinale'. Cel mai inare
contingent 1-a dat Dalmalia, care era hine romani/atã. Ori viata
creºtinã acolo începuse destul de intcns încã din scc. 1 d. Cr.,
cu toate cã multã vreme n-a existat o bisericâ organizatâ în
adcvãratul scns al cuvântului2. în Iliria s-a dexvoltat de asemeni
crcslinismul. care îºi arc originile în Italia si nu în Oricnl

1. lorga. dcsch. i/r.s nim. Volkcs. 1. p 42-44 (cil. runi. I. p. 66-69).

2. /.eillcr. /-f.sofiyiiic.^ chn'licnnc'>cn DnlntiîHc. pass, Pârvan.

Contrihtttfi
cpigi'nt'ii.'c. p. 195.

3. l^ârv.in. tf. c.. p. 9-1 I.

Din aceste pãrþi sud-dunãrene, unde s-a resimlit adânc influcnþa

Italiei, va veni creºtinismul ºi în Dacia încã din epoca romana'1.

Aceastã religic nouâ a Dacoromanilor fumi/eazâ încâ o

prohã a romanizârii Daciei ºi a pcnrianentii vieþii romane în
aceastã provincie lot Evul Mediu, întrucât l'oirna în care s-a
fãcut creºtinarea a t'osl tot romanâ. Pentru a proba acest lucru
avem dovezi, deoarece locuitorii creºtini ai Daciei cãutau sã
se deoseheascã de concetalenii lor care nu îmbrâliºaserâ încâ
noua credintã. Fãceau accasta nu atâl t'iindca vroiau sa
elemizeze amintirea lor, cãci aveau o destul de umilâ pârere
desprc ei, cât tineau sã-ºi punãîn luminâ noua lor credinlã. In
t'elul acesta s-au produs ºi ni s-au pãstrat obiecte destinate
cultului creºtin cum si monumente care sã-1 arate cã a existat
în Dacia'. Toate aceste vesligii sunt numai elemente distinctive
ale acelora care se recunoºteau astfcl într-un semn sacru sau
într-o vorba spcciticâ a credinþei lor. Dc o exteriorizare vãditã
si cu profuziune rãspânditã însã nu poate fi vorba.
Tinând seama de situaþia în care se aflã religia creºtinã în
tot Imperiul, evident ca nu ne putem închipui existenta
crestinilor în Dacia, pc o scarâ prea înlinsâ încâ dc la început.
Cu atât mai inult n-au putut t'i „mnnumcnte" crcºtine. S-au
râspândit însâ destule „cuvinte" din carc se vede existenta
vorhirii creºtinc. Dc hunã searnã fã ahia mai lârxiu, dupã
pârâsirca Daciei. poate fi vorbadc o intensitate în râspândirea
integrala a creºtinismului. Ori dacâ si de data aceasta se ga.seºte
o populatie care sâ primeascâ aceeaºi vorbã creºtina a Romei,
atunci aceea nu poate fi decat tot aceea care fusese când Roma
însãºi era stapâna.

într-adevar, creºtinismul roman s-a dezvoltal în Dacia la

vechii locuituri, si pe calea inisiunarismului. Din punctul acesta

4. Zcillcr. L'Enîpiiv R^main L'I i'E^tiw. p. 228.

5. lorgu. A/, ÎSiwicn i'fnnãncf.ti. I. cd. 2. inli-oJuccrcu.

167

de vedere crcºtinismul în Dacia a fost studiat de Pârvan, iar

concluziile sale deschid istoriografiei perspective noi cu privire
la problema româna în Evul Mediu. Uin punct dc vedere al
religiei chestiunea râmâne detinitiv precizatã. Bazat, pe câteva
int'ormaþii din i/voare narative ºi mai ales cu ajutorul
monumentelor epigrafice, Pârvan a fixat o linie de demarcare
dc la Serdica la Novae, care despãrtea zona de influenþã
greceascã de cea latineascâ, în care domina viata italo-romanã''.
Valea Strumei ca ºi Scitia Micã crau însã sub dublã influenþã
greco-romanã. Dacia în strânsã legâturâ cu acest tcritoriu
danubiano-hemimontic, n-a putut sã-ºi însuºiascâ creºtinismul,
unul din elcmentele romanismului ei, decât prin admilerea
acestui intermediar. Acest crestinism prin misionarism, din
sec. IV ºi V, a venit numai din Sudul Dunârii. Sl'. Nichita,
episcopul Remesianei, a fost propovãduitorul cel mai de seamã
al conversiunei Dacoromanilor.

în tot cazul religia crcºtinâ în Dacia s-a format complct

în sec. IV-VII. Conversiunea totalã la creºtinismul roman a
fost posibilâ, câci forma latinâ venea la o populatic capahilâ
sã o primeascaj'.____

6. Jirccek. Dic Rtwnncn in ilen Sl^dlcn Dii]nialwns. I, p. 13, º) Gcsch. dcr

Scrbcn. I. p.3S-39, preci/ca/â c5 Lissos, Stobi, Nalssus si Remesiana sc
gâscau pe un lcrunriu de civili/.aþie lalinã în limp cc la Sen.lica ••.i
Pautalia
era influcnþa grrceasca. Capidan. Romãntldin Peninsula balcanicn. p. 101
ºi Al. Pu*copt)vici. m Dnwoniiunn. IV. 1. p. 62-63, admit aceeaºi înipârþire,
cu toate cã Pârvan, Conlnhufii L'pigivficL: p.54. tlcninnsirase preci.s cã la
Scrdica era si innucnta romanã. lorga. Lcf Lalins d'Oncnt. p..l 1-12.
considerã.aceastã delimitare cu totul arhitrarâ. cãci în rualilalc se înlindea
o singurâ romanilale oricntalã din Raclia pânã la Marca Ncagra. Oricare
ar fi linia. ca nu rcprc/imã dccâl o deiuarcaþie aproximativã, cãL-i ºi dincolo
dc ca sc intcrferea/â innuenþele. Am pulea aducc dc exempln inscriptia în
greccste de pc sarcof'agu! unui Ronian de la Roniu(a. cf. 'l'ndor, Cct.ttca
Roniit/.t.. p. 17, Deci nu c vorbade exclusivisin dc o partc ºi dc iilla a
linici
lui Jirccck. ci numai dc laclorul iloininanl.

7. Pânan. CctiHCit Tropaciim. p. 6-1 I. Id„ înccpuiunlc viclit romnnc. p.

14; Id.. Getica. p. 365. 646. 724. Pr. N. Popcscu, Nii.vl.i Episwpus
Rcnî^inn.ic. p.14-16. P.m, Panailcscu. Lntinitn c cn'^ffiiin.'.wini.. \i. 7-S.

168

Este interesant de vazut însã daca acest creºtinism roman

râspândit prin misionari are sau nu vrco legãturã cu
crestinismu 1 coloniºti lor de mai înainte". Urmele arheologice
ºi tenninologia crestinã determinã precis acest fapt.

0 inscripþie de la Napoca, datatã cu anul 235 d. Cr„ poartã

monograma sacrâ, cu toate cã începe cu tbrmula pãgânã D(is)
M(anibusf. Ea este fãrâ îndoialâ creºtinâ10.

La Drobeta s-a gãsit un capitcl, datat cam cu sec. V-VI,

care are a o cruce sculptatã în relief ". La Apahida, aproape de

8. în SciUa Micâ se gâsesc conlinuu inscriptii crcºlinc din sec. III si IV, la
Nuviodunum, Tomi, Callatis, Tropacum Trajani, Axiopolis, cf. Pârvan.
Conlrihtifhcpigraficc, p. 62.66. Martirii Epictet ºi Aslion de la Halmyris,
falâ de care Zcilltîr. Lcs wigmcs chrcucnnes dans l 'Empire, p. 119, a pus
un puncl de întrcbarc, sunl niarlin ai locului si amintirea lor "remonte â la
plus vencrahlc anliquitc". spune Dc lahayc. Les mariyrs Epiclctecl Astion.
p.5.

9. CIL.. III. 866.

10. Pârvan, o. c.. p- 75-85-ZciHer. (;, c.. p.41 n. 1, spune câ lcxlul

inscripþici
„esl suivi d'un nionogramme oU un auleur roumain a vu la represenlatkm
de la croix et le P du chrysinc (Pârvan, Contnhuþii). Le D. M. aurail dfl
pourlant eveiller son attenlion". In concluzie crede cã aceastã inscripþie "a
etc cilee connne chretienne, niais par mepnsc", însã acclasi autor, în
L 'Empiiv Romain cl 1 'Rgli.w. p. 228 n. 1. declara cã ..Lc car;ict6re chrclien
dc ccîte inscription, quej'avais conieste dans mon travail. nie parait plus
prohahle apres l'ctude de M. V. Pârvan, Contrihuþii. p.75". Ramânc deci
slahilit c;iraclyrul ei crc^tin. Oe curand s'a propus ^\ alta teclurã
inonogranuilui. ct. Velcu, Conlnhuni^. 32. unde c diilatã chiiir cu. sec 11
(ih.. p 37). Induialasaasupracaiactci-ulLiiL-i-eºtin al accstei inscripþii
(rebuic
sã se înliHurc. Z^iller însusi .1 revcnil asupra pârerii iiutialc- De alltcl,
pâna
câlic anul 30(1 d- Cr. cxista pie;t puline inscriplii crcslinc.
11- Paivnn. c. <-. p. 190-192.

Cluj, s-au gãsit de asemeni obiecte creºtine cam din aceeaºi

vremc '2.

Alte urme arheologice se gâsesc pretutindeni undc se

înccarcã o cât de micã cercetare ". La toate aceste dovezi
trehuie sâ mai adâugâm câ toale izvoarele sec. IV, aratâ câ
Gothia era creºtinã. Ori provincia aceasta nu mai era sub
stãpanire romanã ºi corespunde cu t'osta Dacie14.

Din izvoarele narative mennonâm unul toarte importanl

care aratâ pe Romani de legea creºtinã si în legâturã chiar cu
Roma. Anume, pc vremea invaziilor bulgare în Macedonia, se
spune cã odatâ cu Bulgarii au tbst aduºi dcpeste .Dunaremulþi
sclavi creºtini care þincau la legea lor ºi la lumina evangheliei,
mãcar cã se amestecaserâ cu credintc grieºite pagâne ". Acestia
erau Romani, adicâ Români"'.

Alt izvor e de ordin diplomatic. La 865, dintr-o scri.soare

a papei Nicolae I, se vede câ ne'dmuri scitice cic limbã latinã
erau creºtine ºi avcau misionad de la Roma, de care dcpindeau.
Nu încape îndoialã ca acci Sciþi de limhâ latinã nu puteau fi
dccât tot Români'7. Accste singure douã texlc lâniuresc

12-Diculescu, Civºtmismul în Dncia. p. 368-369, emile ipoteza. cã ar pulea

ti dc origine gcpidã, v. si ld.. Dic Gcpiiîen. p. 77-7S. dar nu pare sã poalã
convingc pc cincv.1 asupra acestui lucru.

13. Ct'. Al. Bîrcacilâ, Mununicnte religioase alc Druhetci. p. 69-107.

D.Tudor. AntichitãfiCIVSIIIK' dc tn Roimlla. p. 211-221. Nicolaescu-Plopºor,
Vcchiiwa crcºllnismului în Oltenia. pass., cu observaliile lui Tildor. <). c..
p. 220.

14. V. disculia la Vclcu. o. <;.. p, 50-63.

l^. VinltH.vior XV innftni dm Tihcnopttlul Stmnlci. la Mignc. ^Ci.. vol.

CXXVI.col.l89-191

16. Ct'. Sacerdoleanu. Vhhii ifin Cn/i.'fific^. p. 9-10.

17. Cl'. kl. ft.iih.in. .'{iilis.iu RIUII.UII. p. 8-9.

detinitiv nu numai existenta creºtinismului în fosta Dacie pânã

în sec. IX, ci ºi permanenta Romanilor în aceeaºi provincie".

De altt'el, când apar cele dintâi organi'/.atii politicc

româneºti în Nordul Dunârii, se ohservã chiar din primele
documente câ Românii - de ilata accasta legaþi de ortodoxie -
nu au numai cleriui, pseudo-episcopi cum spun izvoarele de
provenienþã catolica, ci ºi biserici construite". Dacã n-ar fi
vorba de o credintâ îndãtinatã, nu am putea crede câ primul
gând al unor sinistraþi dc pcste Dunãrc, abia veniti dinuoace
de apã printre barhari, a t'ost sâ-.si zideascâ biserici. Aceastã
nevoie vine totdeauna ceva mai târziu: mai întâiu îi trebuie
omului o casâ.

în at'arâ de aceste mãrturii avem ºi cel de al doilea elemenl

care probcazã continuitatca creºtinismului în Dacia:

vocabularul carc designeazâ elementele t'undamentale ale

credintei ºi care n-a putut sã sc tbnneze dccât în Dacia, printr'un
proces dit'erit de al cclorlalte limbi romanice.

Dâm câtcva exemple caracteristice.

Ajun < IJjejuno, -are, "a ajuna".

Altar < altanum sau altare, „altar".

Biscrica < basilicn (termen latin profan cu sensul de

„hi.sericã" în scc. IV); nu are legãturã cu > ecclesia > fr, 6glise;

si, þrkva ºi germ. Kirche.

Botez < haptizo,-are, „a hoteiia".

Câslegi < ca.'ieum + ligare. „carnavalul".

Crãciun < calatio,-nenr"

18. H posihil ca încã din scc. X sa l'i existal o icrarhie oarecare la Românii
din Arileal, dacâ se [X)l proba relcrinþde pe care le avcm. ct'. R. Huss, Gab
cs fni griech. -knth. Hi^tumin Wcif.scnhiir^'.''^. 16-21; I.Lupaº. A cxistat
în 'l'r'in.'iilVttnia ept^cnpic o/'/(*(/(JAt/?pa.ssiiu.

19. V. (ualã disculia, la SaccTdttlcynu. Mtii'ttiântul t/f /</ Argcs. passim.

20. Pusciiriu. /A »'. no. 11)7. tla luaia lilfralnra. Wi;igaiid. în B.ilk.m-
Archiv. III. 1927. p.97-104. propiine u clinl- slavã; Vasnier, Bcrnckcr,
Bogiea. Capidan, susþin totusi oiiginca latinã a cuvânlului; v, discntia la
Tagliavini. în Sluiii Runicnl. III. |)- 101,

Creºtin < chnstianiis „creºtin".

Crucc < cmx.-ccrn, „cruce".

Cumând (comând, comândare) < comiTiendo.-are,

(*commanUo,-are), „a t'ace o pomanâ".

Cuminec < *cumminico,-are pentru communio, „a da

împãrtâsanie".

Drac < draco.-nem, numai în limha românâ cu sensul de

„spirit rãu, diavol". (Ct'. ºi gasconul drac).

Dumnezcu < Domne-Deus < Domine-Deiis.

Duminecã < dics dominica.

Inchin (mã-) < /in/c/ino. v. t'r. (cn)cliner.

Indrea (Undrea) <fsnnctus/Andreas, „St'. Andrei" ºi luna

De cemvric.

Inger <Angelus> macedor, ºi meglenor. Angil „înger".

Legc < lex.-gem. "religie, credintã".

Lunatic < lunaticus.

Martur (martor) <martur,-rem=martyr, „teslis".

Mormânt < monumentum, monimcntum = sepulcrum.

Osãminte < ossamcnta, v. fr. „ossemcnte".

Pâcat < pcccatum.

Pagân < paganus.

Pãioarâ < palliola. -* am (=paliiolum, dim. de la pallium).

v. t'r. "paile".

Pãresimi < qua[dlra[gJcsima.

Pârinte < parcns.-entcm.

Paºtc < pasche, pl. de la pascha.-am.

Preot < preshyter.-tfe/rum.

Priveghiu < priveghcy < perviyfi/lo. -are, „a pâzi mortul".

Kîipo.sa (a) < repauso. -urc "a se odihni, a muri".

Rug < mbiis.

Rugãciunc < ivgatio.-onem, \. t'r. „rouvaison".

Kusulii < ;;(/ Rovllia, „sarhãtoarea rozelor ".

Sãrbãtoare (<a serba <servo, -are, „a sârbatori"] < dies

servaloria sau conservatonu < tlcus conservator.

Tâmplã <tcmplum (lâmpla hisericii).

Vãrgurã<* virgula, -am, pcnlru virgo, -inem. „fecioarã",

"Beata Maria".

Zânã < Diana. Sânzana=Sânziane <Sancta Diana.?'.

„nimta". Dar Sânxene, pl. de la Sânziana, se derivâ de filologi
de la Sanctus Inannes

Zãnatic < ciianaticus <Diana. „vizionar, smintit" aproape

sinonim cu lunatic.

Zãu.< Dcim „zeul", „interjecþie de întãrire a cuvântului

dat" < per Deum: „adiuro per Deum et per leges
Cresteanorum"22.

Multe din aceste cuvinte sunt chiar reminiscente din

ohiceiurile ºi credinþele pâgâne, romane sau geto-dace, cum
sunt Crãciunul. Rusaliile. Sânziana, sãrbatoare, zând, lunatic,
zãnatic; zãu', ete. în afarã de accste putine cuvinte sunt ºi altele,
mult mat numeroase, care fac partc din tezaurul limbii românc
alcâtuit în timpul colonizârii ºi creºtinârii Daciei sau ceva mai
târ/iu. Ne-am mulþumit însã cu însemnarea celor mai
caracteristice".
Nici unele din aceste cuvinte sau urme arhcologice nu
aparþin neamurilor gcmianice cu toate câ li s-a dat unora ºi o
asrfel de origine. Faptul câ s-a putut merge pânâ la o confundarc
aratã însâ tocmai cohahitarea Dacoromânilor creºtini alãturi
de aceºti harbari, care au dus la un paralelism în viaþa locala.

21. Sarniiscgclusa. CIL- III. 1418: Dtana. Sîtnctn. Potenlissimã.

22.Salonae.CII.. III, 13124. a. 426 sau 430.
23. V. pcnlru loale Puscariu. Et. W.. S. v.; Pai-van. Confiihiiliicpigrailcc.
inilicc. si DiL-ulescu. Vci.'htnit'it i.rc'ilini.wiutni hi Rfnn.în/. 1910
passim.

173

Acest fenomen nu poate fi explicat decât numai dacâ se admite

traiul la-o-lallã"

Aºadar, cre.slinismul (lacoronian nu numai câ nu a luat

nastere în Sudul Dunârii, ci este chiar ºi dovadâ limpcde ca
apartine teritoriului nord-dunarean. Incepând sâ se introducã
odatã cu cei dintâi co 1 oniºti, el a persistat ºi s-a întins ºi dupâ
pãrãsirea Daciei tot timpul evului mediu, Fie câ a fost întretinut
prin misionari, fie câ a Irchuit sâ capete o l'ormâ localâ,
neorganiy.atâ. Aceasta lipsâ de organizare a permis pãstrarea
în credinta, poporului ºi a unor anumite t'urme pâgâne, iar mai
târ/.iu apocrife, de care nu este caxul sâ ne ocupãm acum.
Oricare ar fi însâ acestea fondul iniþial rãmâne, ºi acela esle
roman.

24. Pãrcrea tui Fr. Teutsfh. Gcschif.'htt: dcr fv. Kiivhe in SJchcJihtifjcii. 2
vol. Sihiu I923.dupâcai-ecre^linisnuil n-ar l"i loslintrodusîn'I'ransilv.mirt
dccal prin Unguri. mi mcrila su t'ic lualã în considcralie. ct'. lorgJ, în
Rcvin'
Hisl. iliiS. k'.. I. 1424. p. IW.

CAP. III

Limba românã

Vom schita câteva puncte de vedere mai însemnate, care

cleterminã însuºi locul de formare a limhii române, prin
particularitãþile sale locale, spre a ne da seama câ nu poate fi
susþinutã ipotc/.a acelora care o cred Ibirnatâ numai în dreapta
Ilunãrii.

Mai întâi punem o înlrehare fireascâ: dacã Românii n-au

fost totdeauna în Dacia, cum esle posibil ca întorcându-se
oarecând din Moesia în vechea lor þarã, sâ ocupe exact aceleaºi
linuturi pe carc hc ocupaserâ odinioarâ ºi care coincid cu însuºi
tinulul cel mai intens romani/.at'. Dacâ n-ar li fost un element
local, care sã tie totdeauna vie aceastâ limhâ în Dacia, n-ar fi
t'ast posibilã nici o atare coincidentã ºi nici fenomenele
lingvistice caracteristice limbii dacoromane n-ar lî avut loc.

S-a precizat cã toate modificãrilc t'undamentale ale limbii

române luaserã sfârsit înainte de sec. VII. In acea vrcme semio
rusticu.s vorhit de toti coloniºtii romani devcnise o limbâ aparte
pc amândouâ malurile Dunârii. Influenþelc strâine mai vcchi
si inai însemnate, se efectuaserã ºi elc. în special intluenþa
albane/.â se explicã printr-o lungã vecinâtate a strâmoºilor
Alhane/.ilor ºi al Românilor, pe douã þinuturi paralele care se
întindcau de la Nord la Sud. Muntii Apuseni ai Transilvaniei,
Carpatii Oltenici ºi râurile Morava ºi Vardar, formau într-o
vreme un fel dc linie dc demarcaþic între un clcment ºi cclâlalt.
Aslfcl Traco-Getii erau aulohloni în Dacia. Moe.sia si Tracia
iar Ilirii în Panonia, Mucsia Superioarã ºi Dalmatia. Estc
probahil cã între Traci si Iliri a tust asemânare dcstul dc

1. Inlreharc pusâ si de Ondul. Tnidtiht tf'luncã. p, 5S3-584. si Pârvan.

Inccpttluittc vtelitnnii.un.'. p. 12. dar la carc nu râspund piirli/anii
imigrãi'ii.

însemnatâ întrucât ºi astâzi istoricii se întreaba dacã va fi fost

între ei vreo deosehire de limbâ. Peste acest eleinent similar a
venit eleinentul roman. Incã de atunci, de la primul contact,
odatâ cu începutul romani/.ârii, trebuie sã bãnuim si începutul
unei limbi nuui: o latinã rusticã, vorhitâ asa cum sc pulea.
Tinând seama de acest lucru, trehuie sâ presupunem câ locul
în carc s-a format limha românã a coincis în bunâ parte cu
acest þinul traco-geto-iliric.

S-a spus de asemeni cã influenta slavâ, constatata în toate

dialectclc limhii române, aratã o conlocuire cu Slavii anlerioarã
sec. VII. Dacã aceastâ influenþã, socotitâ a fi ceva mai
importantã, s-ar fl exercitat numai în Sudul Dunãrii, ar fi fosl
imposibil sã fi fost atât de accentuatâ având în vedere câ în
sec. V ºi VI Slavii erau în nuiriãr destul de redus în acea parte.
Dacâ este sã se admitâ, aºa cum de obiceiu se admite, câ în
adevâr s-a cxercitat aceastã intluentã, atunci trebuie neapãrat
sâ nc gândim la Dacia, unde Slavii apar ºi mai de timpuriu ºi
în numâr mai mare2. Mai trebuie (inut seama ºi de t'aptul cã
încâ din epoca paleoslavâ au trecut multe cuvinte româncsti în
limba slavâ, l'apt carc iar nu s-ar fi putut petrece daca am admite
numai un teriloriu rcstrâns pentru conlaclul între cele douâ
neamuri. E mai prohabil câ cele nial multc cuvinte au trccut
tot pe timpul vccinatâtii slavoromâne în Dacia\

Sunt câteva l'enomene lingvistice de caractcr general

halcanic, deci ºi la Slavi, dar pe care la urigine nu le aveau
Slavii. Toalc accstca trehuie cãutate în elemenle anterioare
nâvãlirilor barbare. Aºa sc pune înaintc totdeauna fenomenul

2. Cred însa cã lol texicul slav în limhu roinânã Irehuic verit'ifal si prinlr-
o probabilâ râmusilâ daco-gelo-.scitiL'ã.

?. Cu privirc la acL-slca v. Capidan: Rap. lini:. f/^Vtf-român^. p.141-161.

undu sc cilcazã niniierotiiie cuvinlc alc uccslui îinprumul. Uxlragcin nuinui
L'alcva: allaru.. Crãciun. rusaljia, pãun alalnrj dc fonna slava. sapun. splina.
pasli-ija cu dcrivaiva < paslrc/ < lal, pitu\i!itiv. clinia. kiccra. ck.

176

post-punerii articolului în limha românã ca dovadã a fonnãrii

sale în dreapta Dunãrii. Observându-se în toate limbile
halcanice trehuic considcrat de origine tracã 4. Insâ tocmai
acesta nu poale fi de loc un argument în sprijinul emigrãrii
deoarece se gãseºte ºi la popoare care nu au nici o legâturã cu
acest þinut. A-l socoti tracic este cel mat logic; dar prin acest
îrnprumut se demonstrcaza cã nu e vorba de ccva recenl d de
reailtatul unei legâturi initiale care exisla între loþi vechii
locuitori ai Sud-Estului european '. Toate neamurilc care au
venit mai târziu, au împrumutat aceleaºi forine pe care le avea
vechea populalie autohtonâ, numai prin intcrmediul
Românilo^.

0 veche influentã orientalã în dacoromânã se explicã

numai printr-o veche conlocuire în Dacia a elementelor
rãsãritene cu Românii. Lucrul acesta se vede mai ales din
toponimic. Daca ar ti vorba numai de o convieþuire posterioarã
sec. XII, scurta vreme cat a durat aceasta, mai mult partial, n-
a putut deterrnina o influentã durahilâ. Faptul se demonstreazã
prin influenta reccntã turcâ ºi neogreacâ, larâ nici u însemnâtate
în limha românâ, în schimh dcstul de importantâ în
macedoromânã.

Influenþa maghiarâ în limha românâ ºi mai ales în

toponimic, deºi nu însemnatâ, credcm câ a putut sã se exercitc
înca dcpe când Ungurii locuiau în Atelcuz, patria lor priinitivâ,
care cuprindea ºi o parte din Moldova dejos. Acolo au avut ei
un popas în drumul pe care trebuiau sã-1 sfârºeascã în Panonia.

Admiþând în acea vreme o influenþã maghiarã, ne putem

explica toponiniia de origine ungureascâ din Moldova ºi din

4. Tagliavini, La posposizioncclcll'articolo. p. ?'15-522.

5. Sctisccv. Ucs traits linguisttqu^s. p- 42.

('•». tîogrea. Posipuncrcn itlllco/uflli. p. 662 664,

177

Bucovina, aculo unde n-au fost nici odatã Ungurii dupâ

asezarea în Pusta ºi pânã la întemccrea Moldovei. De allfcl
influenþa maghiarâ se obscrva numai în grupul estic al limbii
române.Prohahilcâtotacoloasuleritint"luentaromâriãºilirnba
maghiarâ, cãci altfel s-ar ti exercitat mull mai greu dupã venirea
Ungurilor în Panonia ºi în Transilvania, când situaþia lor
politicâ era de aºa naturâ încât n-ar mai fi tost posibilâ cu
aceeaºi uºurinþâ. In aceastâ vrcme trcbuie sã punem a doua
epocâ a influcntci maghiare asupra limbii roinâne, mai ales
asupra aceleia din Transilvania. Dar nu trehuie sâ uitâm câ
toate cuvintele maghiare sunt numai dubletc în limba românã
ºi de datã recentâ, datoratc mai alcs vechei lexicogratii, în mare
parte dispãrute azi sau cunoscute în ccrcuri foarte restrânse 7.

în general cuvintcle strcinc u/.ualc intrate în limba românâ,

vorbitã sau scrisâ, tbnneazâ un proccnt de abia opt sau cei
mult /.ecc la sutâ din cuvintclc care circulã în mod obiºnuit".
Nimic nu împiedicâ limba românã sã aihe o unitate
perfectã. Dimpolrivã, orientarea Daciei încã din cpoca
prei.storicâ, sprc Sud-Vesl, a sprijinil tonnarea si pâstrarea
aceleiaºi formc. Dunârea n-a dcterminal nici odatâ un hotar,
ci a t'ost axa vitala a poporului român'', în vremea când tinutul
carpato-hak-'anic a fo.st locul sâu de naºtere ºi al limbii rumânc'".
în felul acesla logic se explica uºor originea poporului român
pe amândouã malurilc Dunârii. Chiar ºi în Dacia aceastâ
prohlema nu pare atât de „complcxã" cum cred unii". Dacã

7. A. Tag 1 iavini. L 'in/Ju.w un^hcre'ie. 16 -45.

8. Puscariu. I.wiil liinhn romãnc, p. 40-^1.

9. Dcnsusianu, ///A/, tlc la tangue roumainc. r 205. 325-326. S. MchL-dinli.

Uniîc -s '.i nl'iL'utpoporul român ?m 'î'nhuna Koniani/or tfap^sfe hofiin'} .3.
p.3-5. apml Capidan, în nxMomania. III. p. S96-S97. G. Valsan. Tiiiulul
/K)r/;7»r(/f/-ifr.p,3-(i; lil. Dun.îiv.i ilcJn-,. p. 197-212.

10. V.maia1esProcopovn:i. Din i^hiniinip^fi'lintlorfhnislrL- inlfTtiialwtJtc.

p. 38-66.
1 1. Nicdcrle- Manuci iîc /'wlfi/tnl^ .v/c/i^- 1 p. 69,

linemscamacâ.existã.acoloolimbãromânãîncãdinsec.VI-
VII'2.

în slârºit, structura latinâ a limbii roniâne s-a anrmat ºi

•> ,1 pastrat lot aºa dc mult ca în toate limbile romane, dacã nu
rlimr mai bine. Insãºi influenta slavo - bulgarã, con.sideralã ca
iniportantã", n-a putut sã schimbe nimic din aceastã structurã
l.ilinâi4. Latinitalea Românilor deci în nici un chip nu poate fi
ciintestalâ1''.

E drept câ în Panonia, care a fost ºi ea cedatâ harharilor la

fKO - fapt care a adu.s cele mai grave acuzatii împâratului -
via(a romanâ a continuat, desi în decadentâ gradatâ"', pânâ în
scc. X.cândadispãrutpentrutotdeaunaînmasacclordinurmã
nSvâlilori17. nu tarã a lãsa urme doveditoarc în topominie ºi în
nnomasticâ"1. Dimpolrivã, în Dacia viata romanâ a continuat
)»] .s-a menþinut pânãîn zilele noastre, datoritã circumstantelor
licografice, numârului locuitonlor ºi bogâþiei pâmântului.

12. lorga. La ..Romania" danuhienne. p. 50; Id„ Les plus anciuns Etats
\ltivo-rc)uniains, p. 172; Id., Riwmains et Grccs. p. 13-14.

13. Cf'. Conev, Exikovni vzaimnost. dupã Câpidan. în Daconimania. III,

1.1.1 n. l.

14, Barloti. La spiccala intlivkhialilã. p. 20-34-

t ^. C'u atât mai mult nu poatc t"i calificatã dc ficþiune. cum crede Mutafcicv.

lîaiyan i RfJiiiãni. p. 72,

Ifi. V. chiar lucrarea lui Allbldi. Dcr Utcrgang iicr RomcrherrKchafl in

P.innonicn, unde se pune fata în faþã decadenþa runianã cu organizarca

\ iclii cclci noui suh harhari.

17. Ct. Pârvan. Diici.i. p. 198.

IH. C'l. Drâyanu. Koiiinnii în n.yc-y/y'/f IX-X/V. passim.

l^ Daa-ii de SL-aniã asupra lui Rclhy (v. supra. p. 134 n. 39). p. 237: "Nur

^in Wcg blcihi noch: cmc moglichsl ohieklivc llnlersuchung dcr Ort-snaincn

niid dcr SpraL-hc. und /war lcl/.lcrc mil Riicksichl aul ihr lateini.schcs wie

nn.'lil i.ilcinischc.s Blcincnr'.

CAP.IV

Cuvinte ºi toponimie dacoromanã

Toponimia formeazã una din dovezile cele mai interesante

ºi mai concludente cu privire la continuitatea vietii romane în
Dacia. Dacã toate celelaltc izvoare istorice ar lipsi, singurã
toponimia ar fi în stare sâ demonstre7.c câ Dacia a fost locuitâ
tarã întrerupere de acelaºi popor din timpurilc cele mai vechi
pânã azi. Convingerca lui Meyer-Liihke ' cã numai cercetârile
facute în aceastã direcþie ar putea sã rezolve chestiunea rornânâ,
a t'ost confirmatã prin rezultatele la care a ajuns filologia. Sunt
unele lucruri încâ în divergentâ, dar în multe privinte s-a spus
cuvântul general admis. Vom spicui numai câteva topice
româneºti din Dacia, care lumineazâînsâ îndeajuns prohlema.
Ele se referâ atât la moºtenirea foarte veche care vine de la
vechii locuitori autohtoni înainte de venirea Romanilor în
Dacia, cum ºi la aceea pe care au lâsat-o Romanii înºiºi în
timpul colonizãrii. Vom adãuga apoi ºi câteva cuvinte
preromane, cum ºi unele preromâne sau strãroinâne, care au
ca leagãn de dezvoltare Dacia însãsi si pe care Românii, în
mare partc, le-au împrumutal tuturor vecinilor. Nici uncle nici
altele n-ar fi fost po.sibil sã sc pãstrcy.c ºi sâ se rãspândeascã
dacã nu se admite continuitatea aceleiaºi vieti dacoromane în
fosta Dacie.

1. Domeniul preroman

Dãm mai întâi câteva cxcinpie sprc a ilustra domeniul

preroman, pecare 1-au moºtenit Românii.

. Cf. C. Daicovici. în Anii.ii fsl. N.II.. IX. p. 472.

180

Apulum. Apuli, Apulus, nume ilirice', din care a iieºit

desigur ºi Ampoiul, Otnpoiul dc azi.

Balta = alb, bal'te <traco-ilir. balta, „palus"; în I. rom.,

nu vine din sl. blato, „lac, eleºteu", întrucât e.ste rãspândit ºi în
Italia de Nord ºi în Friul''. Compusul sâu Aa/fanase gãseste ºi
în bulg. baltina. "loc m lâºtinos lângâ un rãu", astt'el idcntificat
dc Jagic '. Din rom. balta4.

Bârsa (tara Bârsei), irehllie pusa în legãturã Cu bârsã,

hârtâ. Nu se pot preciza transtbrmârile cuvântului. Existã însã
în alb. sub t'urmele verts(e) ,si vers(e) < lat.*vertia < vertere
sau *vertire '. Explicatia accasta nu e destul de convingâtoare
câci vcrlere ºi * vertia ar fi dat în alb.

* viarts(e) ºi în rom. *viarta sau biarþa *'. Dupâ Puºcariu

forma românã se explicã mai hine din verbul lãbãrþa, prin
disimilare *rãbãrþa. Ori care ar ti forma primitivã a cuvântului
- mai degrahâ traco-iliricã - cl a fost moºtenit de Români ºi
întrcbuinþat ca topic ºi nume cumun încâ din vechime, cãci la
începutul sec. XIII se gãseste atestat în Ibrma româneascã =
Borza(1211,1212),Bur/.a(1218,1222) Bursa. Bursza (1222),
Boza (1223). 0 rãdãcinã dacicã bârs, bârz se gãseºte ºi în
toponomia geto-dacã7.

2. Bcmeker, Slav. Wiirtcrb. 70; Mcyer-Liibke, Elym. W...6m. admit o

origine gcrmanã.

-?. Einige Streitfragen. m Arch. f. sl. Philol. XXII. 32. V. Pu'jcariu. Dictl.
ivm. 468; l.fM.'uî I. rom.. p. 35; Capidan. Dactii'omwia. II. p- 461, 518-
519, III. p. 152-153.230.

4. V. allâ di.sculie la Canci;!, Desprc „Ruman". p. 54-59. Nandiº. Les

Jiphlimguc''. p- 5-13, nu convingc prindctcrnimarcaorig. stavcîn 1- rotn.

5. Jtfkl. Lin^iit^ti^ch-kutturhi'Hofi^chc Unlcrsuchungcn. p. 110,

6. Puscariu. DiiLwonuinu. 1 t. p, 81 K.

7 0 iocalilalc l/'vct'ui /^A'.'n.v si râu cu acclasi nume. sc gãscsc si în

Mehcdlnll. rl Aih Oll.. VII. 192S. p. 469.

181

Bar/.a, /wtfeamacedor. bardzu, meglcnor. Bard/.a = alb

<har(harot, haroe). „alb". "l'ot asa la Daci; bulg. barza r"gris",
sbcr. harzasl: koza harzasla. „caprã cu pâr gris" < rum. /ia/z,
bardi'e; dupâ cxpresia ko/.a harzasta = rom. caprã-bardzã.
Cuvântul a trecut la Slavi din 1. rom., astt'el transfonnarea
alb. (º) în i nu s-ar putea explica". Barzã „pasâre albã'" se
gãseºte numai în dialectul dacoromân.

Bãrzava, râul pe care se gâsea Bersovia, Bcr/.ohia'. o

socotesc unii") dc origine slava din hrzu"Kpedc", însã Bâry.avu
„este un râu domol, liniºtit, precum îl cunosc toþi Românii
din valea aceca, iar nu repede"". Numele se explicâ mai uºor
prin originea traco-getâ din here [sau ber(e)z „ alb, pâtat cu
alb") ºi sut'.- his.-vi's".

Brandiisa, „croccus" „satran" < tacoil, sau indoeur. brand

+ usa > hrândusã.. Cuvântul se gãscste numai la Sârbi, unde e
socotit de origine românã".
Cãtun. Vcchiu sl. katuna „castra", bulg. katunin „nomad",
sbcr. kutun „regio pastoria"''', alb. ArafonC'Gebiet Dori', Stadt"1'',
geg. ketuml, rom. Câtun"", tînougr. kota, isl. kot, dan. kat,
vechiu n. kote, sued. kola, norv. kat (koyta,), v. t'r. cote
„cabanâ".Jok]'7crcdccâalb.katunt „ndena""haltemichaut""

8. Puºcariu. Dict. tinibti rom, s. v. V. discutia la Capidan, DacoromaRia.

II. 519-520,679111. 148-149, 193-194.

9. Tah. Pcut.. VII. 3 Priscicn. 3. 13. Geogr. Rav. IV, 14.

10. Niederlc. Mainieldcl'anlnfuitc.. I. p. 58; hrzus dal în rom. Ristrit.i.

11. Simu. E\tf Oi'wva Tternn. p 109.

12. Pârv.in. Cictii-a. p. 228. 245.

13. Giuglea, Dacowmania. III. 567 573. Danicic, Rjccnik. p- 663.

14. Miklosich. El. Wb. slSpi.. p. III).

15. BCTneker. F.l. Wh.. 494 495.

16. Duiuke, Dic 'f'L'i'tinnoioyii' (/L-S AL'kcrhw.. p. 71.

17. Imhifcim. Ivisch.. XXXlll. p. 420 433.

< rom. Cãtlin". Gâsinclu-se la toate popoarele germanicc''' ºi

rinougr. ca si limhile romanicc, trebuie considerat ca aparlinând
unci tbrme preromanc, care, din Europa orientalâ, a influenlat
loate popoarele2". în macedor. i sc presupunc o origine
alhanezâ2' în realitate în alh. ca ºi în rom. sunt douã fornie
independente, moºtenite dc la acelaºi elemcnt comun. Bulgarii
ºi Sârhii 1-au luat din româneºte, cu acecaºi pronuntie.

Carpati. Elemer Virânyi22 rezuma sludiul lui Vasmer2'

asupra originii numelui în care "cred cã se rccunoaºte cuvântul
alhancz karpe, karme, „t'els, klipp^' în numele Carpati. Forma
greceascã aratâ un numc colectiv carc se explica din forma
albanezã: karpat c, derivatã din karp. Cuvântul alb. karp e este
de asemeni înrudit fu cuvântul alb. *krcp. skrep „fels, ('ester
sandslcin" ºi „ahhang". Extcnsiunea geograficâ a acestei forme
origineale în dialectele romande (Engadina-Friul), chiar ºi
numelc C/a/>e/enîngermanaclveþianâ(Toggcnburg),araiacã
t'orma alb. a parvcnit prin intcrmediu iliric în dialectele
romande. Cuvântul bulgar karpa „tels, klippe" este, tarâ
îndoialã, tot un împrumut alhanc/.". Virânyi conclude "aslfel
se poate dctermina câ numelc unguresc al Carpaþilor, kurpat(ok)
e de origine alhanezâ, înscmnând „stâncâ, inunte stâncos" ºi a

18, însâ <.'ãtuna< gr.catuna. Cecaumcnos, Slral. 11. 13. 22. V. ºi Capidan,
Oacoromanm. II, p. 465. Laurianu-Massimu. Dict. 1. rorn, p. 541. lat cantu
>c<ihwif. i'iitimu fwtiinu) 'Viculus. niapalia". lorga. Rcv. /.s7. XIV. p. 410
< "canlonul lâr/iu latin" |cantunamenlum, canlonum]. Cancel, l)espre
..Rumãn". p.59-62, nu sc pronunta. Pcisker. A't.w b'orschun^cn 1, p. 70.
7fte n',i.i{ic fî.iL'fcyftwfic/. p. 357. Ahkiinfl tffr Riiniwcn. p, 17^ < niong,
kfuitun. La. tcl si l.dl. l.u f'in f/tl nitmJc wlln/i/c. p. 222.
I1). K. Milllenholl', llfiitschc Allcituin'.kumlc. IV, 35ft.
2(1. nrocndal. Miits ...•.cylhc.-.". p. 14.
21. C'upidan. DncnixwtmnL 11, p, 4fi7.
-'-'. Kciiii-it^ cl hnnsr: IV. 192h, p 152.

pãtruns în limbamaghiarâ prin intermediu iliric. Nu este posibil

oare ca Ungurii sã fi luat acest cuvânt pc vremea campaniilor
St'. regi Ladislau ºi Colornan în Croaþia?" Cuvântul însâ. trebuie
pus în legãturâ ºi cu tribul Carpilor, care singuri dintre Daci
au râmas liberi pânâ târziu în sec. 111-IV, ºi care au locuit aceºti
munþi, Nu se poate admite ca L'ngurii sâ ti luat un nume atât
de important în sec. XI sau Xll, pe vremea expeditiilor
maghiare în CroaUa, când nu mai cxista nici o legãturã între
Albanezi ºi munþi. E mai probahil câ Ungurii 1-au cunoscut ºi
împrumutat pe vremea când au venit în contact cu muntii pe
care i-au strãbâtut ca sã ajunga în Pustã. Ei înºi.si au lâsat atunci
câteva lopice ungureºti în locuri în care n-au stat nici odatã ºi
nici n-au mai rcvenit. Intermediul întrc iliro-alhanezâ ºi
maghiara a fost limba românâ.

Cerna, (în izvoarele antice: Tsiernensis, Dierna,

Zernensitim, Tserna). S-a propus tot o origine slavâ din cema
"negru"24, însã apaCema, pe care era aºezatã vechea cetate,"noi
o ºtim dc o apã curgãtoare t'oarte limpede, chiar cristalinâ si
nicidecum neagra sau inurdarâ"'". Forma româneascâ vine farâ
îndoialã din Tierna anticâ, influentatâ din punct de vedere
fonelic de cerna slava"'". MiillenhotP7 aminteste câ Cerna
hulgarâ (pe râul Marita) are ºi ca un corespondent antic
(Theopomp, la Stcph. Byz), Ziris (Tah. Pcut.), Zemis (Itin.
Ant.), Zurbis (Anim. Rav.). în româneste Tiema a dat exact
forma Cemaf'. Aceasla este întãritã ºi de numele cimesi, sat
în Palaiii Vlacbiu (Pind), care vine din Tsicmcnsi/i <Tsierna

23. în Acta ft coniiu^nLitioncs. I, p, 24-27.

24. Nictlcrle. Manuel. I. p. 57.

25. Simu, EslcOisnv.i Ticma, p. 10').

26. Wcigand, Fahrcshciichl. XXVI-XXIX, p. 71, cicilc ci.Tierna... im

Munilc dcr Rnnianen sichcrlich nichl /u Ck'rna. sundein zu lurnc..-.
gcworden wãi-c". însu pre.supunciea su nu sc poate verit'ica.

27. Dcul.whc Allcrlumskiinilc. II. p. 378.

2S. Bogrcu. Lî.n.'DitWiiiitiit. 11, p- 7^S.

iraco-dacâ". Pâstrarca lui cîn loc de þ, unneazâ aceeaºi rcgulã

ca ciniiºe. circase. ci(r)sire, Seucistc, datoritâ lui º urmâtor.
Sut'. -eºi'nu cste bulg. ci pl. de la -as, ajuns în rom. -ºi: hãrbos,
-oºi, pâros, -osi, etc., sau în macedor. mes, -si, Arbines. -eºi,
yes, -si. In dacorom. Cerna mai are ºi corespondentul Cerneti.

Chicerã, vechiul topic românesc „pãdure de munte", bulg.

kicer „pâdure", shcr, kicer „taite dc montagne", malor. ºi
slovac kikclj ,,vâ.rf, cap", alb. kikel'e "Gipfel", k'ikel
„Spity.gipfel von Bergen, Baumen und Gehauden". Drãganu
îl considcra mai degrabã un vechi cuvânt românesc •"'. în
malorusa ºi slovacâ a fost împrumutat din românã. Tinând
seama cã c.ste rãspândit la toti Slavii carc au l'ost în strânsâ
legâturã cu Românii ºi cã nu sc poate explica sufixul -erîn
slavâ decât pnn influenta ron'ianeascâ, trebuie sã adniilem cã
nc aflam în t'aþa unui cuvânt românesc autohton împrumutat
apoi ºi vecinilor".

Criº (cl'. ºi Timiº, Mureº [Maramureº], Someº)'2. Melich"

crede ca tbrmelc Szamos. Temes. Koros, Maros (în vechea
maghiarâ Somus. Kris, Moris, exact la t'el ca l'ormele româneºti
de w), nu s-ar putea explica decât printr'un împrumut turco-
hulgar (cu toate cã numcle sunt indixîuropene), câci dupâ el
„schimharea Tibis >Tiiiiis, G[is> Krni. dovedeºte o evoiutie
lingvistica lurcâ. Supravietuirea lui -îfinal de a.scmcni n-ar fi

29. P- Papahagi. Numiri etnii.v la Aromani, p. 29-30.

30. Drâi;anu. Topiimmic ºi jslwie.p. 149-150.

31. ld., Oacwomania, I, p. 1 17. la începul îl puscsc în legãlurã cu forma

alhane^ã. Dcnsusianu. Gnmilîn þani H.tFc-yufui. 58; Orui ºifii/It't. I, 1. p.

160. îl ilcrivã Jin sl. Kjccr(< kjc. kik). Capidan. D.icowmaniii, III, 151-

152. îl crede mdstcnire Iracoil. si nu admite innuenþa alb: mai lâr/iu. ib.

IV. 1, p. 340, adopta ipolc/.a lui Dcnsusianu. Philippide. Ong. Rom., 1.

UþOobscur",

32, V. Philippkli;, o. c. p, 456-45S. undc sc d;i Ir.insrrict-cu niimclin dupã

i/vuarele vcchi.

.''-?. A hontti^lttliiskf.it'i Miigywos^/.ii^. ct. Sagi. în Rcvitt.' ilc^ d.

Iwn^t'.. V.

p. 38(1.

185

decât o parlicularitate lingvisticã turcã" M. Se crede deci cã

Ungurii nu ar ti luat acest sufix nici de la Români, nici de la
Slavi; din potrivã ºi în aceste limhi ca ºi în sâseasca din
Transilvania ar fi împrumutat dc la Unguri. Cu toate acestea
Kisch"crede cã vine din greacâ, râu aurat". Dupâ Drâganu"'
numai Someº nu are tbnetism românesc, din cauza lui o, însâ
fiindca toate numelc sunt traco-geticc romanizate, se poate
presupune tbrma latinâ vulgarâ* Saniusius sau *Sitmisius> sl.
Soniti sau Somes^1, s final este însâ tracic3"; se constatâ ºi în
albanezâ3'', în câteva diminutive: lcm -s „ghem" <lat. vulg.

*g/cmus + .•,; vogl' s „mic"; brã-s „pepenc mic"; kuts „ulcicã

< kud-s, forme similare în rom. .'•, ºa: Capºa, Focºa. Lupsa.
Micºa = ^capºu *tbcsu, *lupsu „micºii + ea, pastrate azi ca
topice, cãci în numele comune sufixul acesta a t'osl înlocuit cu
- fi)or, [oara], < lat. -io/us, *apºa „râusor" (a/i râul Apsn)*
cupsa „cupâ mica" (numele Cupsa) au devenit apºonrã,
ciip.warã ºi cãipsor. f'ocºor, lupsor, mic.wr, forme pâslrate ºi
în albanezâ: trim-sor „tânãr" derivat ca rom. trupºo/'0. în
aceastâ categorie intra de ascmcni ºi alte nume ca Argeº,
Ccnnuº, Bucinis", Aniniº, Frãsiniº, Pãllinis, Plopiº, Pietnº,
Bãrbosi. Sufixul trebuie sâ fie pus în legâturâ si cu -ºdm caº,
cã/uf. capus, etc. ºi mai ales cu apelativul cnº „noroi, murdãria

34. ct'. Sagi, I c.

35. cf. Rev. I.sl.. VIII. p. 208.

36. ToiwnimiL'ºi istoiit:. p. 70.

37. Id, ih..p. l7l n. l

38. Pâcvan, Consic/cralii, p. 13-17.

39. Jokl. Ling. -kullurhist ilnla'stich. p. 23-25, 312.

40. Puscariu. D.nvmmania. III. p. 821 cf. ºiih. IV, p. 1361) si Skuk,

Zcitschnt't /." Oflwnincitt'. 1, p. 85-86. pcnlru suftxclc râurilor din Dacia.

lucrare pc carc n-ani avul-o în mâini.

41- Din lat huci-imt. la Drãganu. Toponimc. >-/ istone. p. 135-137.

42. Bogrea D.icot'Din.itii.t. II. p. 66fi n. I.

4.1. RCMIC dc.- cl. hnngr.. VI. l')î8, p. 265-26h.

186

pielii" ºi cu exprcsia criºii'el(criº-ulett1.

Dcva, dupâ Melich4' ,,o denumire ungurcascã din sec.

XII sau, poate sec. XIII", dar dupâ Kisch, din dava dacicã"".
Oaraeste foarte râspânditâ ºi azi, gâsindu-se în Anglia (F-lgin),
lielgia (Namur) ºi în compus în Slovacia {Oniiava, anuenl al
Bodrogului Ti.sei). 0 Dcva cste ºi în Ungaria4' ºi multe altele
în Spania (Asturia). Numele s-a pãstrat si în unele forme slave:

Deva, Devana, vechi rom. deva, Deva, nume de femeie4''.

Davae-\e geto-dace sunt sate de târani ºi nu de pâstori47,
deosebite de paiae-\e tracice4". în limha dacã, dava reprezenta
o asezarc omeneascã pe înãlþime. Forma s-a pâstrat în
toponimia româneascâ transt'ormatã, sub influenta foneticii
slave în Deva, Deavu, ca în proccsul urmat la Tsiei'na>Ccma.
Originea ungurcascâ trebuie înlãturatâ pentru lotdeauna4''

Dunãrca. Forster aduce asemãnarea cellicã ºi discutã

pârerea asupra originii trace, respingând originca scito-
sarmatâ, însã în româneºte crcde cã cste luat din bulgarã5".
Niederle crede câ „numele Dunârii este de origine strãinã în
.slavâ"; se presupune ca Slavii ar fi adoptat un nume celtic"
Amândoi acesti autori n-au cunoscut studiul lui Pârvan'2, care
ne dã elimologia cea mai probabi 1 â, din duiu, <dna iranianâ,
dona, duna, tractxlacâ + n'-.'i (vis) dacic (= Du-na-ri-s)". Nu

44. Kon-csponilcnxhatl, 1921', cl'. lorga, Rev. Ist.. VII, p 20S.

45. Mclich. 1. c.

46. cf. Weigaml. Jahrcsh. XXVI-XXIX, p. 1.61, ºi Bogrea, l.c.

47. Pârvan, Ciclica. p. 72. 76-77.

48. Itl., ih.. p. 2!i5; lorga, Rcv. hist. </(i S. F... 11. p. 66.

49. Având o arie asa dc rãspânditã, dava gcto-daca nu poale fi pusã în

legalurâ si cu C'eHii?

M. Dcr N.inic ilci Donw. în Zeitschril't I. sl. philolog. I, 1934. p.l; cl'.

lorga. 1. c. p. 2^i5.

51. M;/"/r/t/f 1'iWtiquitcs.ilv'c. t, p. 19 n. 2.

.W. Ciinsulc-i.itiuni. |). 20. 30-31; ci. Bogrea. Anuarul Isi. Na!.. II. p. 391.

53. P. Ptipahagi. 111 An.itf/c Dnhrngci. III. p. 229-235: Duna + rc:i "râu

]-ãu". tllljia Pusi.-arlu. f^n.'tif'tiiii^nin. III. HKift "grcu ilc admis".

cunosc pãrcrea lui Skok expusâ la Societatea slaviºtttor din

Parisla22Mai 1927'"'.

Mal (= þârm, deal), nu se poate bânui o origine sigurã

albanezâ sau iliricã, dar e sigur cã în ungureºte c împrumutat
din 1. roin.5''.

Marea Neagrã.( mare ospitalierâ, dupâ o t'onnã veche)

Este o formâ avesticâ Axsbaena ,,de culoare închisâ", tormã
greceascã contondatã cu cea ionianã, "neospita 1 ier" spre a nu
supãra divinitatea mârii. Aceasta e (eza propusâ de Vasmer''''
ºi admisã de Boisacq: „te/.a propusâ dc Vasmer îmi pare cu
totul admisibilâ" ". Farâ îndoialâ cã a avut loc o confusie la
Grecii anUci între „sumbru" ºi "neospitalier". în Europa numele
se datoreºte Scitilor de la care a trecut la popoarele riverane
(geto-dace), la care s-a pãstrat ºi noþiunea cuvântului, pe când
la Greci a dispârut vechiul sens. Popoarele acestea o datã
romanizate, 1-au trecut tuturor vecinilor în epoca barbarâ.
Numele scitic a înlocuil astfel pe cel grecesc? s" ºi Euxinus
bizantin ºi latin, prin „negru". Dacã noþiunea „neagrã" ar (i
fosl moºtcnitâ numai prin intermediul slav, furma româneascã
n-ar putea sâ mai fie explicatâ, câci numele slave ºi-au pâstrat
totdeauna l'orma lor primitivâ în limba românã, farâ a mai fi
traduse. Dimpotrivâ multe cuvinte româncsti au fost traduse
în slavâ, cum dovedesc documentele ºi duhletele.
54. cf. mcntiunca din Rcvuc ilcs fl. Slmes. VIII, p. 169. V. si Al. Ro.setti.
Rcsluri tlc iimba. p. 8.

55. Dcnsusiunu. Hist. de la l.rvum.. I, p. 317.

56. Acta Univci'^it. Oorpalensis. seria II. vol. 1. nn-3 si Reallexlkon dfr
Vor^cschichtc "Skylhcn".

57. în Rcvuc liclge dc philol. clil'hist. III, 1924, p. 316; cf. si Rev hl..p.
234.

58. Euripnlc. fph in '/;«//. v. H)7. cslc o f'orinã pocticâ pcnlru Greci.
necunosciil;! pt>p<irului,

59. Giuglca. Dacimmi.iniu. 111. 564 5(i7.

188

Rânâ, mold. râlã „ coastâ", în expresiile: il gãsi plecat

fnlr-o rânã: a sta înlr-o rânã, alb. lere, geg. lane; vinedin traco-
iliricâ "'.

Simbrã> ung. cimbora „camarad""'.

Tâmpa, dupã Kisch "; contaminatâ cu fonna -m -, ca în

româneasca tinipa, timba. Nu se poate admite o origine slavâ
nici greceascã. Fiind l'oarte râspândit în România ca nunie de
loc ºi gâsindu-se si în alte limbi, nu poate fi decât o t'onnâ
preromanâ localã".

Vatra. Jokl''4 "apropie formele românâ si alhanezâ

corespondcnte (cuvântului slav) si conchide câ cuvântul slav.a
t'ost împrumutat din românã, oricare ar fi originea cuvântului
românesc "zice MeiUet" N'am putut sã cercetez studiul lui
Jokl ca sâ vâd cc corespondente mai propunc. Oricum e vorba
de un cuvânl prcroman, care poate t'i apropiat de uncle topice
ale României (unul ar l'i Vatra Domei sau Doma Vatra din
Moldova-de-Sus) ºi de nume tarâ îndoialã dacice ca Tatra,
ratra, Matra, munti din lanþul carpatic, cãrora nici Niederle "
nu le atrihue origine slavã". Radâcinile preromane fat-, - mat,
vat- sunt de origine traco-geticã ca si rãdãcina tat- care se
gâseºte ºi a/.i în Hmba românâ''". Pãrâ îndoialâ cã Vatratiebwe
sâ fîe de origine dacicã, aºa cum sunt ºi topicile de mai sus".

60. Mclich Ruviit-tlcs d. hongr. III. p. 223.

61. Koircsptmdcn/.hhll. XXIII. p. 29. Diculcscu. Dacorum^nia. V. p. 497

62. Zcilsctin'fl t'. Or^tnamcnf'.. I. p- 69. Cuvântul a fosl pus ºi în lcgâturâ

cu
alb. Unip Iiftihi. „l'els". calabr. tinîpa, etc.. dar u uriginc alb. se excludc.
cf.
Drãganu. Dacoromaniii. 1, p. 104.

63. cf. Tagliavini. tlmli Runwni. III, p. 90-92.

t>4. Zeitsi:hn[t f. ilic Kumle tlcs Morgcnlmd',. XXXIV, p. 30 þi urm.

fil. RCVIIC des el. slavcs. VII. 1927. p. 115.

fi6. Mn tel dc ranliquitc ^îavc. I. p 20.

67. Cf. Lataiva. anucnt al Bodrogului si salul Frãfãiiþi. unde -tifi'e rutean.

6îi. De /-m'am ocupal în /A.'y/'c uii^incii ninîn'fuj Tnfi^.fi. 13-17. unde

am evii ntia) originea carpalo-dunãrcanâ a lemci.

69 V, s numelc Iracice: Muca//y. lis. Hplc//-(i.v. Sin(//a(.Sin//a?/-poale si

iinmclc c Mani.lra. ai unui iiiuiilL- din Ollcnia sã l'ie de acccaºi vechime.

Numai câteva din cuvintele acestea pot fi apropiate de

vreo formâ albanczã. Totuºi sc vede cã aproape toate îºi aratã
originea dintr-o t'orma înruditâ cu albanc/.a ºi fatâ de care s-au
dezvollat în mod paralcl. Influenþa exercitalãde acestea asupra
limbii vecinilor nu poate fi explicatâ dacã se admite numai o
conlocuire albano-românâ în singurul þinut al Iliriei. Originea
lor trebuie câutatâ pe un þinut deosebit dc acela în care s-a
format limba albane/â. Acel tinul, care a t'ost si al strâromânei,
a putut avea însã lcgâturi strânsc cu Alhanezii dar ºi cu Slavii
de Nord pc vremea l'ormârii limbii române. Dc altfel calre
acelaºi tinut nc duce ºi aria din care s-au rãspândit chiar
cuvintele de origine latinã în limba românã, care au trecut de
asemeni în limha vecinilor. Sandt'eld7" determinã cu dreplale
aceastâ arie de-a-lungul unei linii care ar pleca de la Niº la
Dunâre în Oltenia ºi ar sfârºi în Transilvania.

2. Domeniul strãromân

Din domeniul limbii în prefacere, carc trehuia sâ aducã la

noua limbâ românâ. iarâºi sunt cuvinle care s-au t'ormat pe
pâmântul fostei Dacii, de unde au radiat apoi la vecini. Spicuim
ºi de aici câteva cuvinte latine.

Arãmiu, -e "de culoarea aramei". E considerat de Skok'

ca prototipul sbcr. ºi hulg. aranija. în cazul acesta intrâ în
tamilia cuvântului aramâ <lat.* ardmen< aeramen2.

70. Hn/kanfîfofogifn. v. reccnsia Bezdechi în Dacwoniama. IV, 1278. si

Tagliavini. SlndiRunit'ni. 111. p. 145 - 152. Acum si în prducrarea france/ã.
Lin^iU^liqiif biiiknnnjtic. Paris 1930.

/. Zcischiil't f. rum. l'hilul.. XXXVlll. p. 544. V. si Bogiea. Amw hl.

Nal.. III. p. 493 n. 4.

2. Puscariu. El. Wh.. no. 107.1')iip5C;ipidan. D^twivnwniit. III. p. 14Sn2.

dcrivalia c ncsigura.

190

Bubotã (bubutã) „fainãdemei (porumh)" <lat.* hohotta>

it. boba, hohhia „ficrturâ, ameslec", prohahil si fr. popote; alh.
hobote', ung. bubota4, "galetle de mais'"'. Se gãseºte ºi la
Macedoromâni '". E dc presupus câ aparþine limbii române
carpato-balcanice ºi prin dacoromânã a trecut la Unguri.

Caciulã, islor. cãciula, macedor. cãtsulã (cãtsulã), alb.

kesul'e, bulg. kacula, kdculo. Originea e nesigurâ; se poate
presupune una latina <* catteula<* cattea. Prin lirnha rom. a
trecut la Bulgari7.

Cea! Ce ala! onomatopeic "1 a dreapta", (se strigã boilor)

< lat. ecce-ha.c, ccce-hac-illac, it. cia, fr. pa, prov sa. Forma
românã a trecut în malorusã ca/pol. chala!, ceh. ce/iy'.' cihyl,
ung. csã cselif. Lipseºte în sbcr. ºi bulg. Numai din Dacia a
putul fi împrumutat vecinilor''.

Ceaþa < caccia, pãstrat numai în limba românâ ºi

hulgarâ'".

Ccrga. considerat de obicei de influenta oricntalã, se

explicâ mult mai bine din lat. serica, sanca, gãsindu-se în toate
limhile ncolatine. Din române.ste a trecut apoi la toþi vecinii".

Ciumã, maccdon. cuma, m acelaºi sens în rusã, malorusã,

polonã, sbcr., hulg. < cyma<i\b. k'ime, ^'(/m"Haar, haartiger

3. Meyer. Alb. Wb. s. V.

4. Gombocz-Mclich, MESz, col 546, nu-i dâ originea.

5. Vlachns, s. v.

6. V. Bogrea. Anuar Isl. IVaf.. III. p 503-504.

7. Puºcariu, Et. Wh. m 248. Capidan, D.iawommia, III, p. 202-20Î.

8. Nu invers. ca la Gonibocz-MeIich. ME.Vx. p. 781.

^- Drãganu. Dacomnianiii. ill. p. 692-693; Nandris. în Rev. fîlologicã. I.

IW.p.l^-m.

10. Puºcariu. Locull.mrn. p. 31 n. 2. Wcigani). Halkan-Archiv. III, p. 108

< bulg cmt

11. V. loalâ disculia la Sacerdolcami. Un i'UMuit lnlm "wryi". p. 320-324.

191

Wasserwurm". Din rom. Ciuma> hulg. cjumu> turc. tsuma,

cum ºi tarã îndoialã, ung. csoma. csuma'1.

Curastra (colastfrlâ), macedor. culastrã, meglr. gulastrã

„laptele dintâi dupâ naºtere" < * colastra (colostrum). Din rom.
vine bulgr. kolãstra (kulastra), rus. ku/astra, ung. gulaszt(r)a".

Fecior (ficior), macedor. tîtsor, istmr, /e»o/-"tânar, valet"

< lat.* t'etiolus, dimin. din tetus. Din rom. bulg ficor, shcr.
f'cmr (nume de persoanâ) ºi ung. ticsui'4.

Furca, alh. Furke < lat. furka, -am. Din rom. în hulg.
furka (hurka, urca, vurka), ung. furkoly „rurwiu"s\ din bulg.
fwkulica, macedor, urculiþa". Sã nu se uite ca ºi în Elvetia
pasul Furca este la un nod de catene muntoase.

Furnea, maced. fuma (fumia) "cuptor" < lat. *fumina<

fumus>îSa, fur, geg. furc, bulg. furun. sbcr. furuna "sobã",
rus. tuma „gura cuptorului", turc. furun"'. Capidan crede câ
forma iniþialâ apartine limbii române'7.

Guºa., ung. gusa, hulg. shcr. malor. giisa< rom. guºe<.

at. Gcusiae"'. ªi alb. guse /rovine tot din roinânâ".

Indreº, râu la Geoagiu-de-Sus si numelc de Indiieº, este

foirna maghiarizatâ a românescului Indrea (Undrea <Andrcas)

12. Puºcariu, El. Wb. n. 380. Capidan. Dacoromania. III. p. 142 144.

13. Puºcariu. Et. Wh. n. 457. Capidan. I. c.. p. 138, 205-207.

14. Puºcariu, o. c. n. 593. Capidan, 1. c.. p. 148-149. 195 Mclich, Revue

des el. honfr.. III. p. 223.

15. Puºcariu, o. c. n, 678. Capidan. I. c.. p. 197- 198.

16. MeyCT. Ncugr. St.. 111. p. 71. Miklosich, Et. Wh. l'. s/. .S/y.59. Mcyer,
Kt. Wb. A.. p. 114. Berneker. SEWh.. p. 286. cred în originea turc8 în
Ihnhile slavc. dar Romansky. Jnhivf.h. XV. a respins astl'cl de pi-Dpunerc.

17. Dacommam.i. III. p 198-199.

18. Bcrnckcr. p. 362. Mcyer-Llihke. Zcifxhr. l: mm. Philol.. XV.. p. 242-

243. Id„ Rf-:\V. n. 3750. l'uscariu. /K. Wh.. n 747. Capidan, Dammm.inia.
III. p. 201 202.
19. Capidan. 1. c., 11. p 476^t77.

>.ung. Andrassy, astfel Andreas > Undrea = ladrea

\>.Anclrassy\> Indreº = Jndrie^".

Lãunele (sat în Argeº).<* lãune -dispãmt- < lat. lavo, -

nem „loc de scaldã" < lavare, conform regulii urmatã în
miiionem > rninune, gyro, -nem >genune, salo, -onem > sãnme
„locul unde sc ilã sare oilor2]".

Lcamna (în Dolj) > ligna, o supravieluirc din vremea

când ligna latinã avea pretutindeni în româneºte forma
lcamne11.

Pãdure, alb. piil<lat. pa/us, -dem, prin metatezâ padulem.

Cuvântul este interesant ºi prin evolutia sa, cãci sensul primitiv
a t'ost accla de balta. în condiþii geografice deosebite, i s-a dat
un all sens w.

Pâgaia (sat în Sâlaj) < *pagalia (< pagus,-um), urmând

paganalia (< paganus.-um) ºi mãruntaie < minutalia, flerãtaie
< *ferratalia, bãtaie < hallalia, nãmaie < animalia, vãpaie < *
vapaila. V. ºi diminutivul pãguior < paguleus.-um <pãguiu +
Mf.-ior (cf, vãtuior< vatuiu < *vilulcus = vitulusf*.

Stãpân, bulg. sbcr. alb. slopan. Forma rom. a t'ost

îinprumutatã de limhile sudice"< hospilanus <hospes>ustapan

20. Puscariu. nacorf)nînniã. III. p. 387.

21. Bogrea, Dâcoromania. II. p- 667. lordan, în Zcitschnft /.' rom. Phitol.
XI.III. 1923, p. 196. îl considcrâ din ]al. lainnn. ca dublet al formei lcu,
admi.sã si de Drãganu. Tnpimjnuc ->/ /s-/»/7f p. 18; însâ etim. accasta pare
niai putin prohabilã.

22. cf, lordan, I. c.

23. Meyer-Luhke. REW. n. 6183. Puºcariu. Locul I. rom. p. 35-36. La

acceaºi conclu/ie ducc ºi cuvânlul hour < huhahis. alb. twual. twul, sl-
hyvolii. în toalc celdallc limhi ="hivo" ºi numai în rom. "hos urus". ccea
cc aralã cã numtii Uat.'oromanii au pulul paslra urnundouã fornielc,
cunoscând aniandou;'> speciile. in F.vul Mediu hoiirul se gãsea numai în
Carpati.

24. Draiianu. Anu.n !•,!. N.il.. II. 2S9-260.

25. Baric. Atiwhiiunhini.^hc Slitdscn, 1. p. 93.

(la t'el cu hnspilium ºi hospitem> ospãþ, ouspete) ºi prin

mctatezâ2'1 uslãpân, iar prin afereza lui u, stãpân > hulg. stopan,
alh. stopan. Forma românã a trecul la vecini'''.

Turda, de origine încã nedeterminatâ. 1 se pot da trei

urigini dit'eritc: 1 .<lat. turda, fem. de la turJu.f; 1, sl. tvrd,
tvurdu; 3. Dacorom. < dac. tum „hour" sau lat. tums+ Uavii".
Numele sc gâseºte, ca topic ºi onomastic, în toatâ România'".
Dacã linem seama câ toate aceste dcnumiri topice arata înâltimi
unde au putut sâ existe davae, atunci etimologia din urmâ pare
cea mai probabilâ. Din româneºte a trecut si la Unguri.

3. Domeniul barbar

Din domcniul barhar ar fi de urmârit cuvintele care au

trecut în limba românã, data acestei treccri si cum au ajuns
apoi ºi în alte limbi mai noi, în special în ungureºte. Ar trebui
deci sa se caute prioritatea influentei. Cum din accstea sunt
t'oarte multe, nu însã toate sigure, ne multuinim acum numai
sã punem prohlema ºi sa arâtâm câ drumul urmat de uncle
cuvinte care sc afla în ungureºte, trece tot prin vechea limbã
românâ. Pentru aceasta dâm un singur exemplu.

Orºova, [shcr. Orsava (v. sh. Rusava) germ. Orsclzowa,

ung. Orschoval, Tiiiemn, de altã data Melich' da o etimologie
curioasâ nuinelui acestui orã.sel de pe malul roinânesc al
Dunãrii, pe care Sagi2 o expunc asttcl: „ acest oraº a t'osl Ibndat

26. Confirmalâ dc Puscariu, Dncoruniama. 111, p. 379.

27. (îiuglea. Dacoromania. 11. p. 361.111. p. 610-616. Capiilaii. ih.. III. p.
149-150. Sandfeld. f-t3/kãnt7ftffo^irn. p- 65-66, crcdc de ascmeni c3 în
hnlg. si sher. cuvânlul e de origine românã sau alhanc/â.

28. "Non mi persuade" y.icc 'l'agliavini. StudiRunîcni. III. p. 165.

29. Puºcariu. 1. c. IV. p. 1353. admisa si de lorga. Rcv. Isl. XIII, p. 319.

30. V. disculiu la Drâganu. Topwimk' •>i i^twic. p, 145-149. 173-175.

I. tn M.iyy^i Nyclv. XXII. 1926. în nemlesle în Mclan^cs Hatidouin th
Coiiitcnay. Cracovia 1921,
J. Rriui: tti:.', cl. hiinsn.. V, p. 3X3.

clc un senior ungur numit Urs ºi a primit prin urmare numele

ilc Urscvo, pc care 1-au dat supuºii sâi de limhâ slavã, ºi a
ujuns ohiºnuil în ungureºte Ursova, de unde 1-au luat ºi Sârbii;

v. sh. Rusava, v. ung. Ursova, care ajunge în sec. XIV Orsova,

dc undc a fost lual apoi în sbcr. modcrnã Orsava, românescul
OKova ºi genTi. Orschowa. In ceea ce priveºte nuinele de
pcrsoanâ Urs, Ors, carc e.ste la baza acestui nume de loc, d. Z.
Gomhocz, probcaza cã este luat din turc. ãr, ir„om, crou", -
adaogit cu sufixul -s - ºi care se gãseºte încã ºi a/i într-un
mare numâr dc nume de locuri ungureºti". E o ipotezâ
hazardatâ', cãci aici e vorba dc o t'ormã popularã slavo-românâ
din Evul Mcdiu *0rº + ova (ov ), urmând aceeaºi regulâ ca in
llova (II „lutum" + ov) ºi Hârºova (din Dolorogea), fost
Carsium (=Karsida va, Calidava), derivata printr'un reflex
romanesL"1; poate sâ fie vorha ºi de gr. ffârsti+ ma =Hârsova,
care proheazã o foarle veche formã româneascã; cf. ºi
Vârciorova, Craiova, Cacova, etc.. de origine slavo-românã.

Dupã aceste câteva exemple se poate vedea cã Românii

au pãstrat nume destul de rãspândite, care vin din vechiul t'ond
Iraco-getic. Deasemeni numai ei au putut pâstra ºi nume de
origine latinã. Toate acestca nu s-ai' putea explica farâ a admite
ocontinuâviaþãaclementuluidaco-roinanpeacela.si pamânl
din antichitate ºi pâna a/.i. Numai ei au putut apoi sâ împrumutc
inulte din acestc cuvintc ºi vccinilor lor, vcniti inult niai lar/iu
si care nu au putut sâ le ia de la nimeni altii decât de la Roniâni.

195

CAP.V

Komânii dupã i/voarele istork'v

S-a vorbit atât <le mult câ Românii nu sunt pomeniþi în

izvoarele istorice ale evului mediu. De aici s-a tras concluzia
cã nu au fost pomeniti fiindcâ nici n-au existat. InsS afirmându-
se aceasla, nu s-a tinut seama de douâ lucruri: câ mai toþi
croniuarci ori arhaizau onomastica ºi topogratia în opera lor,
ori o barbarizau; ºi câ nu puteau sâ aparâ în izvoarc atâta vreme
cât nu constituiau o naþiune distinctâ. Va trebui o lungâ ºi atentâ
analizã a tuturor aceslor izvoare spre a sc fixa cc anume întelege
t'iecare autor prin numele care lc înscrie în paginile sale. E
t'oarte probabil câ se va dovedi cum câ multe nume vechi sau
barbare ascund sub ele vechea populaþie dacoromanã. Se rnai
ºtie de asemeni câ totdeauna apare pe planul întâiu în izvoare
numele natiunii barbare dominante, chiar când vedem câ ºi
altc neamuri sunt alâturea. Astfel se va vorhi descori de Golhia,
Gepidia, Avaha, Sclavinia suu Slavinia. Cumania, Tartaria.
crl Scythia, Dacia. ªi nu sc poate hãnui câ loate aceste nume,
în orice vreme, ascund în clc realitâti ctnografice. Alãturea dc
fiecare trebuie presupus un clement local pe care nici vremea
nici harharii nu 1 -au putut disloca.

Asa stând lucrurilc ar Irchui sâ nu cerem izvoarclor

medievale sã ne spunâ linipede ceea ce vrem noi acum, ci sâ
pricepem ce înþelegeau ele. Mixla de atunci, ca ºi din toate
timpurile, are nevoc de explicatii pe care le poatc da numai
istoricul fainiliari/at cu astlcl dc tcxte.

Un punct principal în ccrcctãrile de l'elul acesta 1-a t'ormal

ºi prohlema Românilor pe timpul evului mediu în t'osta Dacic,
unde lipsa dc i/voarc s-a prelungil niai inult decât pcntru
Romanii din lîalcani. Cu loatc acestea nu lipsesc izvoarelc

nicipentruei.Celemai vechi însâ au fost puse mult în discuþie

tocmai ilin cauza unor interese care trehuiau salvatc aparent.
Fârã a mai stârui asupra acestor izvoare, care sunt dovezi
concludcnte, lc vom pre'zenta pe rând întrucât astfcl vom avea
fresca cea mai elocventâ a vieþii romane în Dacia în loatâ
vremea.

Este drept însã câ Românii apar dc data aceasta sub un

nume nou. Vlahi, pe care ei nu si 1-au zis nici odata. Dar tocmai
aceasta lãmureºte cel mai cel mai bine realitatea etnicã. De
niullâ vreme cronicarei îºi Jâdeau seama câ existã în Sud-Estul
european o populaþie romanicã, pe carc ei nu o cunosteau din
texte cu vreun nume ºi numai spre a o dcosehi de barhari au
cãutat, târziu de lot, o identitate, pc care au gâsit-o la vecinii
lor. Ori care ar fi originea cuvântului in sine, farã îndoiala
celtic, e sigur câ in momcntul în care dovedeºte existenta
poporului cu mult anterioara. Suh acest numc dar va trebui sã-
1 cãutam pe Români ca atestati dintr'un moment înainte, însã
acel moment nu înseamnâ cã pânã atunci nu au existat.

Aceasta atestare se constata in doua t'orme: în izvoare

narative si in izvoare diplomatice, amândouâ toarte pretioasc
fiindcâ dau numele însuºi. Insã în aceleaºi izvoare se vede
elementu! romane.sc prin onomasticã sau topografie chiar când
lipseºte acc.st nume. ªi acest t'el de atcstarc esle preþios cu toate
cãdeseori este supus discuþiei. Fie cã e vorbade Românii înºiºi,
fie de o populatie romanicâ, pcnlru noi sunt ºi acestea dovezi
deosebit de interesantc.

1. Ce spun izvoarele narative

Ca dovezi principale, t'Sra posihilitate de contestare, voni

prezenta mai înlâiu izvoarele narativc în care e vorha de
Roniâni suh noul lor numc. Chiar când unele din ele sunt

contestate pentru vremca la care se ret'erâ, ele nu sunt mai

pulin interesantc pentru prohlema în di&cutie.

617-619. în vremea aceasta Slavii atacâ Salonicul având

înlre ei si pe Rinchini, care de t'apt, cel putin în parte, sunt
Români.

6S8. Pe vremea haganului Cuber al unui trib avar,

Salonicul este atacat din nou. Intre atacatori sunl ºi Rinchini.

782. Mai lârziu acestia au un rege al lor Pcrvund, care

atacã si cl acelaºi oraº.

Toþi aceºtia sunt arâtati cã vin din spre Nord, dc la Dunâre.

Câe vorba de Români, ne-u aratâ limpcde izvorul care spune
despre Cuber câ tinea stat „în limba sa, în a Grecilor, Slaviloi
si Bulgarilor"'. Linihns^ aratâ Rinuhinilor, iar originea rumânâ
a acestora ne este precizatâ de alt izvor.

726-780. Anume în timpul împâratilor iconoclaºti, spune

o înscmnare de la mânâstirea Castamonitu, Vlahii care sunt
de la râul Rinhos, ar fi atacat aceastâ mânãstire: „în zilele
împâratilor iconoclaºti, neamurile de pe amândouâ malurile
Dunârii tolosindu-sc de anarhia timpului, mai ales câ înºiºi
împâraþii Grecilor purtau lupta împotriva st'intclor icoane,
nelegiuitii din acel timp aºa numitii Rinchini ºi mai ales
Vlahorinchinii ºi Sagudaþii, cuprinzând Bulgaria ºi întinzându-
se puþin câle putin în dit'erite pãrþi, se înstâpânirâ si asupra
Macedoniei ºi la urmâ venirâ ºi la Stantul Muntecu temcile si
cu copiii lor, fiindcã nu era nimcni care sã li ,se împo(rivcast;â
ºi sã se lupte cu ei"2.

Instarºit indentitatea accstor Vlahorinchini se poate laiTiuri

riiai bine, câci un alt izvor mârturiscsle cã Bulgarii care Bccau
accste incur.siuni au adus de pcste Dunâreîn Tracia ºi la Salonic

. V. toala discutia ki mine. Vlahntilti Ciiicidics. p, 6-9.

. Id.. »/i..p.6-7.

198

sclavi întrc care ,,multi crau creºtini" care „tineau la legea lor
creºtinã ºi la lumina Evangheliei"'. Cinc puteau sã fic creºtini
la Nordul Dunãrii în aceastã vreme, înainte de anul S(X), decâl
Românii'.' Numai ei au putut li si Scitii despre care, la S65,
vorbcºte Papa Nicolae 14.

K96. Pc vremea venirii Ungurilor in Pustã ºi a cuceririi

þinuturilor bihorene (ca. 896 - 910 ) vorheºte despre Români
ºi Notarul Anonim al regelui Bela, cel alât de mult discutat
dar care apartine sec. XII ºi transcrie izvoare mai vechi cel
putin cu un secol. Acesta spune câ Ungurii au vrut sã treaca în
Panonia la Tisa „fiindcã acea þara o locuiesc Slavii, Bulgarii
ºi Blachii adicâ pastorii Românilor, câci dupâ moartea regelui
Atila târii Panoniei îi ziccau Romanii câ ar 1'! pâºune deoarece
tunnele lor pâºteau în þara Panoniei. ªi cu drept cuvânt se spune
câ tara Panoniei ar fi pãºunile Românilor fiindcâ ºi acum
Românii•'' pasc pe moºiile Ungariei". Dupâ ce s-au aºezat acolo,
Ungurii au început cuceririle târilor vccine. Siretul Tuhutum,
una din câpeteniile Ungurilor lui Arpad, „dupâ ce a prins sâ
afle dc la locuitori dcspre hunãtatea tãrii Ultrasilvane, unde
domnia o avea un oarecare BIac Gelu", a cerut voie ducelui
Arpad sã o ia pentru cl si pentru urmaºii sâi, care ,,au stãpânit-
o pâna în vrcmea regelui Stctan-cel-Sfânt ºi ar Fi stâpânit-o ºi
mai departe dacã Ghiula-cel-Mlc" ar t'i primil sâ sc facã creºtin.

latã ºiretenia cu care a fost cuccrilâ (ara Ultrasilvana sau

Transilvania. Tuhutum aflând „cã pãmântul accla e udat de
celc mai hune râuri... cã din nisipul lor curge aur, câ aurul din
acea þarâ e cel mai bun aur, cã de acolo se scoate sare ºi materii
sâratc si cã lucuilorii din acea tarã sunt cci mai nenonx.'iti
oamcni din toatã luinca, fiindcâ sunt Blachi si Slavi, care nu
J~\d7ih.. rTnr- ~

4. Id.. Harhari. Sclti.Kiu Hwnâni. p. 7-1).

5 Cinc pot f'i acesli ..Români4' carr pasc turmclc lor in Ungaria în scc- Xîl.

daca nu Roinanii'.'

199

au altc anne decât arcuri ºi sâgcti si ducele lor Gelu e puþin

statomic ºi n-are ostaºi buni în prejurul sâu ºi n-ar îndrâsni sâ
se împotriveascã curajului Ungurilor"; si dupâ ce a tacut
pregâtiri „a plecat pcste pâduri spre Râsârit, împotriva lui Gelu,
ducele Blachilor; iar Gelu, ducele ultrasilvan, auand de venirea
lui, ºi-a strâns oastea ºi a pomit câlare, în cea mai mare fugã,
înaintea lui, pentru ca sâ-1 opreascâ la porþile Mezeºului. Dar
Tuhutum, slrabãtând pãdurea într-t) singurã /i, a sosit la râul
Almaº. Atunci ambele amiatc au ajuns t'atâ în fatâ". „Dar ostasii
ducelui Gelu, au t'ost biruiti ºi multi dintre ei nmorâþi ºi încã ºi
mai mulþi fâcuþi pri/-onieri. Când a vãzut accasta ducele Gelu,
ca sâ-si scape viaþa a luat-o la t'ugã cu puþini din ai sâi. ªi pe
când fugea grâbit spre tortâreaþa sa aºezatã lângã râul Some.s,
soldatii lui Tuhulum urmârindu-1 în fuga marc, au omorât pe
Gelu lângâ râul Capuº". Dupâ aceea locuitorii târii s-au închinat
ºi au râmas sub stâpânirea lui Tuhutum6.

Acclaºi autor tnai vorbeºte ºi de Kean marele duce al

Bulgarilor, care au ocupat þara dintre Dunâre ºi Tisa, pe când
Morut, alt principe, a avut þara dintrc Mureº si Somcs. Nepotul
accstuia a t'ost numit Menumorut. Deasemeni Glad a venit dc
la Vidin ºi stapânea þinutul dc la Orsova la Mureº. Din urmasii
acestuia s-a nâscut ºi Othtum7.

Câ aceasla era pãrerea gencralã desprc Roinâni în Ungaria,

pc la 1200, ne-o dovedesc si alte iz.voare. Astt'el câlugârul
dominican lulian, pe la 1235-1237, raporteazâ de asemeni
dcspre Unguri câ ,,au venit în þara care acum se nuinestc
Ungaria, dar mai naintc sc /icea pâºunca Românilor, pe care
au ales-o dintrc loatc þârile sâ o locuiascã, supunând popoarele
care locuiau alunci acolo"8.

6. Niitarul Anonim. cap. IX, XXIV-XXVII, Xl.IV

7. Id. cap. IX Popa-I.isseanu 1-a ti'tU.tus si în româncslc,

8. Hunnu/aki, l, I, p- 155. „vcnciunlin lciTain quc nunc Ungada dicitur.

tunc vcrn dicchatur pascua Rnnumuruin. qu 11111 dd inh.ihitanduni prc terriî
cclcri?. clegcrunl. subicclis sibi populis qui lunc habllabanl ibidcni".
200

976. La aceastâ datâ Cedrcn povesteºte cum a fost sfârºitul

fiului lui Siºnian, tarul hulgar: „însã David a fost omorât întrc
Casloria ºi Prespa. la locul numit Stejarii Frumoºi, de câtre
niºte Vlahi cãlãlori'"'.

9/f(/. Un autor nccunoscut, care scrie un cuvânt de

povãtuire cãtre Impãratul, vorbcºte astt'el despre Românii din
Elada: „Bunicul ineu Niculitã, dupã multe osteneli în slujba
linperiului bizantin a ajuns ºi duce al Eladei ca râsplata din
partea stãpanirii pentru crcdinta sa. Aceastâ dregâtorie precum
ºi domesticatu! cxcubiþilor o dobândise el, tarã drept dc
moºtenirc, pe temeiul unui hrisov. Dar veni unul Petru, fiu de
frate al împaratului Germaniei\a rãposatul împârat Kir Vasile,
în al patrulea an al împãrâtiei sale, .si i-a dat titlu de spâtar,
fâcându-1 domestic al excuhiþilor Eladei. ªi a scris împâratul
câtrc bunicul meu:

Cunoscut îþi t'ac tie, Vestiere, câ venit-a în slujba împãrâþici

unul Pctru, nepotul bun al împãratului Germaniei, ºi dupacum
zice, s-a legat sâ fie ºi sã moara ca slujitor Impârãtiei mele.
Impãrãtia mca primindu-i jurâmântul de credinþã i-am dal titlul
de spãtar, ºi flindcâ e strãin de legea noastrã n-a gã.sit cu cale
sâ-1 t'acã straleg, ca sâ nu scohorîm pe Greci, ci 1-a numit
domeslic al excuhiþilor de sub porunca ta. Dar ºtiind Impârâtia
mea ca aceastã slujha ai primit-o prin hrisov de la rãposatu)
mcu tala, in locul excuhitilor îþi dãruesc domnia peste Vlahii
din Elada"'".

1027. Pe vremca cxpediþiei împãratului Constanlin VIII

în Sicilia. vedem cã apar Românii pentru întâiaºi datâ în
i/voarclc latine. în Analelc ilin Bari sc spune cã armata
bizanlinã era formatâ ºi din Români; Impâratul „în acest an a

9. Ccilrcn, bonn. II. p. 435 (ºi Migne. P:G: vul. 12211'asaJlil lipst.-slc în
ed.
Basd. Paris si Vcncþia,

10. Muinu. Vluhiii M.uv. p. 15-Kv

201

trecut... în Italia cu mare armatâ, anume Ruºi, Guandali, Turci,

Bulgari, Vlahi, Macedoneni si altii, ca sa ia Sicilia"".

1066. Cel mai inlcresant izvor pentru istoria Românilor

din Macedonia si din Pind îl tbrmeazâ însâ Stnttcgicvniil lui
Cecaunicnos din sec. XI. 0 întreagâ viatã româneasca râsare
sub pana acestui scriitor, cu ocazia miscârii Romanilor de pe
timpul lui Constantin X Duca, în þinutul românesc - o adevâratâ
leiTil Blitcoruin - dealungul râului Pleres în triunghiul Lari.ssa,
Farsala si Tricala. Tricaliþii sunt un amcstcc greco-român dar
în Larissa sunt numai Români. Acolo a avut loc miºcarea care
a plecat din casa unui Berivoiu Vlahul. Dupa Cecaumenos
louuitorii acestui þinut se împart în trei categorii: muntenii,
care sunt pâstori, târanii, cei care locuiesc în câmpie ºi orâºenii.
Se spunc in.w cã toþi au venit ilin Nord, de la Dunãre. latâ un
pasaj caracteristic asupra lor ºi a originii lor:,, Impâratul Traian
îi atacase, i-a strivit dc tot ºi i-a robit, uuizând pe împãratul lor
De cchal, al carui cap a tbst înfipt într-o sulitâ în mijlocul
orasului Ronva. Ei sunt aºa nurnitii Daci ºi Bessi, care mai
întai kx-'uiserâ în vecinâtatea Dunãrii si a lluviului Sau, numit
astây.i Sava, unde acum locuicsc Sârhii, în locuri tari si grele
de strãhatut pe care rczemându-se, latariau iubire ºi supunerc
cãtre vechii împâraþi, pe când din întãririlc lor nâvâleau ºi
pustiau provinciile Românilor, încât accslia, picr/.ând râbdarea,
precum am spus-o, i-au strivit. Atunci t'ugind de acolo, ei s-au
râspândit în tol Epirul ºi Maccdonia, cci mai mulþi s-au aºezat
în Elada"'2.

11. Ann.ilcs Karenses, Muralori, SS.. V, cd. I, p. 42. M.SH, fiS il.. p.63:

„hoc anno tlesccndil,.. în Italiam cuin cxcrcnu inagni) i. e. Vussoriiin.

Guandaloruiu. Turcuruin. tiurgarorum. Vlat.-hin'inn. Macc-Rt^nuiii

aliarunique ut caperct Siciliani".

1 2-Cacaumenos. Stiatv^.. p, 74: 'rcxl si liailuccic la Hasdeu. Cilym.. 111 p,

XXXH.

Deacum înainte izvoarele mcnþioncazâ aºa de mult pe

Români încât pare câ numai ei dornina întreaga Peninsulâ
halcanicâ. De accea vom da numai ceea ce ni sc pare mai
caraclcristic.

1082, Pe vremea luplclor tlintre Norman/.i ºi Greci Anna

Comnena spunc cã Bocmund „a venit în Ezervan, sat românesc
aºezat lânga Andronca"'1.

1091. Tot Anna Comnena spune ca Ccsarul Nichil'or

Melissenus a fost trimi.s în pârþile râului Marita sâ strângâ o
armatã de cavaleriºti ºi de int'anteriºti dinlre Bulgari ºi Romani
spre a se împotrivi Pecenegilor. Anume spune ea:împãratul
„imedial a triinis pe Cesarul Nichifor Melissenus, dupã cum
t'usesc anuntal, sa cuprinda Hcmul mai repede decât cuvântul,
ceea ce ºi mai nainte îi arâtase prin scrisori, ca sã strângã câti
va putea mai mulþi ostaºi (nu dintre cei bãtrâni câci pe aceia îi
orânduise în celaþile de seamã dinspre Occident sã le fie de
pazã), ci sã adune tineri atât dintre Bulgari cât ºi dintre cei ce-
ºi duc viata nomadâ (Vlahi îi nuineºte pe aceºtia limha de obºtc)
þi pe alþii din alte pârli veniti din loate tinuturile, câlari ºi
pedestri'"4.

1096. Aceeaºi scriitoare mai aratã pe un Budilã, de neam

român, care anunþa pe împãratul Alcxis, când era la Anchialos,
cã au trccut Dunãrea Cumanii: „în timpul nopþii Pudil, oarccine
dintre cci mai de seamâ ai Vlahilor, a venit sâ anunte cã
Cumanii au irccut Dunãrea", fâcand pc împârat sã ia masurile
neccsare1''. Insã aceeaºi Cumani au tbst trecuti prin trecãtorile
inunlilor tol de Vlahi: ,.în.sâ pe Cumani i-au învâtat Vlahii sâ
treaca prin cheile clisurilor" de au ajuns uºor la Goloe'".

IDW. In Chitiwm ife Rohindse pove.sleºtc despre Vlahii

13.B<inn. I. p. 2-«5

14. //i., p, W,

15. //-.. II. p. 10

16. //>.. p. 1

203

carc s-au bâtut cu cruciaþii la Vardar"

/105. De mai multã vreme exisla un conflict la Sf. Munle.

Corespondcnta dintre Protosul obºtei ºi Patriarh, unde intervine
chiar ºi împaratul, cum si mâsurile luate, îl aratâ în deamãnunt.
E vurba de niºle Vlahi care se aºezaserã în acea parte a
peninsulei Calcidica si vindeau lapte, brânzã ºi lânã calugãrilor.
De la o vreme însã au început sâ se ducã cu accste lucruri
chiar femcilc Vlahilor „carc aveau pe dracul în inima lor". Ele
erau îmhrãcate hãrhãteºte. Cu toate acestea câlugârii au tbst
ispititi de elc ºi s-au întâmplal lucruri nepcrmise. Sfârºitul a
fost cã s-a interzis Vlahilor sâ mai t'acã ncgotul lor acolo ºi au
fost siliþi sâ plece. însã n-au plecat singuri. Cãlugarii mai tineri
s-au dus ºi ei odatâ cu lemeile Vlahilor de au rãmas mânãstirile
pe seama celor bãtrâni si neputincioºi'*.

1110-1120. Nestor, cronicarul rus, a cãrui cronicã „a fost

scrisã de bunã seamã la sfârºitul sec. XI sau la începutul sec.
XII, de un câlugar din mãnãstirea Pecerski"1'', vorheºte de
asemeni despre Vlahi. El spune câ existã o mare a Varegilor
unde este ºi þara lor. care se întindc spre apus „pânâ la tara
Anglilor ºi a Vlahilor". Apoi aratâ câ Slavii s-au asezat la
început pe Dunâre dar apoi „Vlahii aºezându-sc în mijlocul
lor ºi asuprindu-1, aceºti Slavi s-au dus sã se aºczc pe Vistula
ºi s-au numit Leºi". Tot aculo pe Dunâre s-au aºey-at ºi Bulgarii
din Cazaria cum ºi Ungurii „dupâ cc au alungat pe Vlahi".
Apoi precizeazã: „cãci Slavii se aºezaserã mai întâi acolo.pe
urmã au venit Vlahii, care supuserã þara slavâ, apoi Ungurii,
alungând pe Vlahi ºi cuccrind aceastã þarã, s-au aºezat acolo
împrcunâ cu Slavii dupâ cc i-au cucerit"2".

1120. Guttlricd dc Viterbo aratã o Bliichina, colonie adusâ

17. Int'ormatia e întârila dc atlc doua i/.voare. Pscudo-Turpin. si Turuld; v.

loala disculia !a iuinc. Vlnhit din Calciiiii'n. p. 6.
1 S. V. loata disculia la inini:. o. €.. p, 4-5.
l^. Leger. Lii chninKjiic (lc Ncshit'. p, IX.
204

de Sciti din Nordul Dunarii prin sec.V2'.

1165. Povcstind t'uga lui Andronic, Choniate spunc: „Dar

tocniai când începuse sâ prindã curaj Andronic, crezând câ
scãpase de mâna uirnãritorilor sãi ºi tocmai ajunsese la hotarelc
Galitiei, la care tindea ca la un azil de scãpalre, tocmai atunci
a cãzut în laþurile vânâtorilor, pcntru cã niºte Vlahi, la care
ajunsese vestca despre fuga lui, au pu.s mâna pe dânsul ºi s-au
apucat sã-1 ducâ înapoi la împãratul"22.

1167. Cinnam afirma câ în armata lui Vatatzes pornitâ

împotriva Ungurilor, se gãsea „ºi un mare numar de Vlahi,
despre care se spunea câ ar fi vechi coloni din Italia". Expeditia
acca.sta a avut loc „prin pârtile de lânyâ Marea Neagrâ"2'.

1170. Cam în aceaºi vreme cãlãtoreºte prin Grecia si

Evrcul Beniamin de Tude la, care de la Teha ajunge la Zeituni
(Lamia) ºi vorheºte despre Români: „Aici începe Vlahia ai
i.'îrci locuitori sãlãºluiesc în munþi. Neainul acesla poartã

20. Lcger, p.2, 4, 9. S-a tradus ºi în româneºle de Popa-Lisseanu

21.MGH.,SS.,XXII,p.334.

22. Philippidc, Bamngii. p.230 n.

23. Cinnam. cd. Bonn. p. 260 Toniaschck. Zur wal. Ft'agc, p 344.
inlerpreleazã pasajul în semsul cã expediþia a avut loc înlre gurile Dunarii
si a Nislrului, comcrþul din acesle pãrþi fiind m înlregime în niâna (irecitor;

mai târziu, în Ztir Kufitfc, p.51, precizeazâ: „auf Wlachen nordlich vom
Dcllamussjedenfallsdic beruhmie Stellc bei Kinnamos bc/ogcn wcrdcn".
Pic Ucber dic Ah^tanîm.. p-61: ..dcr Bcrichl des Cinnanius uber die
Vlachenam Schwar/en Meere Wird /.umeisl aufdic nord-danubianischcn
Vlachen bezogen", lorga. Roumains tfl Grccs. p. 14. l'ixea/â locul „parlcs
vallccs destinees a formcr plus lard la Moldavic". Miklosich. Djc f>lav.
Eleîncnte in Kuni. 1-a înlrehuinþat y cl, Thunmann. Uiîtcrfuchungfn. s'a
exprinial mai nainlc cã tir l'i vorba dc România. actuala. Dupa Sulzer. II.
p-9. ar 1'! Moldova. Engcl. Walachez. p.I41; Roeslcr, Rim}. .S'/.p.85; Hasdeu,
/s/. cntti'fl. I. p.l4. ar l'i Hcmus. Jung, Dic Anf'.inri; p. 327 n, 5
oh.scrvând
ca textul nu spunc decâl ,.la niare" adinile dc asemeni ipoleza cã acesti
Vlahi ar fi din Hcnins, d.ir „die Stclle hcweisl cben alles und nichls". V. ºi
Russo. fAwls/w// i'n Roni^iiiit. p. 21

numele de Vlahi. în iutealã sunt asemenea cu câprioarcle. Din

munþi scobo;irã]n inutulGrecilorcat'acâholieºijaf.Nimeni
nu poate sâ-i înt'runte cu râzhoi ºi nici un rege nu-I poate birui.
Nu pãzesc legile creºtinilor ºi îºi pun nume ovreeºti; unii
mârlurisesc sã fi fost Ovrei; ºi pe Ovrei îi numesc t'raþii lor
când pun mâna pe c'te unul ãl pradâ dar nu-1 ucid, aºa cum
omoarâ pc Greci. în starºit trâesc tara legi"".

/ 18'i. Rohcrt de Clari aratâ pe timpul lui Andrunic I, câ

unul dintrc insurgenþi ,.a fugitîntr-o þarâ care se numeºte Vlahia
pe care n-o stãpânea Kyr Isaac"2"'.

1186. în anul acesta Isaac Angelos, împâratul din Bizant,

câsâtorindu-se cu tânâra riicâ a regelui Ungariei, a pus dãri
noui pe popor spre a strânge hani pentru nunta. Atunci „ajcfuil,
între altele.oraºele care sunt lângaAnchialos,atâþând în fclul
acesta ura neînduplecalâ a acelor barhari care locuiesc toatâ
tara care se întinde la Hemus, ºi care se numeau altãdatã Misi
iar acum Vlahi se chiamâ"2'1. între acesti rây.vrâliþi au tbst ºi

24.Tafel. Dc Thcss.ilomca. cjusqltc agro (îiKscrt.itio, p.473. Arh. A7..II, p.

25. Xenopol. A7 Rnm.. II, p, 227. crcdc cã acesl i.'vor poate dovedi si
traiul Românilor în munlii. Istoricii modcrni nu prea socot serioase
at'irmaliile lui Tudc la: 0 Finlay. A history ol' GIWL: cd.Foger, Oxford
1877, III, p. 229 „o povcsle romanlicâ"; cf. ºi vol. IV. p 29. Sathas, ........

I. 1864. prcfala p. 13-14, credc cã acc;?li Vlahi sunl niai dcgruhã Alhanc/.i.
Hasdcu, Arh. /î/,, l.c-, publicã lextual ºi Iraduixrea dupã hebraislul
Conslanlin rEmpcrcur, ºi Lclcwel. Gcographjc du nwycn ngc. IV, p. 35.
cu privirc la numele evreesli alc Româmlor, Hasdeu spunc cã „numc din
Testamcntul Vcchiu erau odalâ la modã la Roniâni... o modã curioasâ
carc se ºnlâmpinâ st sn isloria Puritanilor englc/.i". iar de.sprc /h^t'aclaugã:

„Românul din Maccdonia numcstc „frale"toalã lumea". Cu privire la faptul

cã Românii nu omoiau Evrei. Hasdcu iarãsi arc o notâ mtcrcsanlã ..Orccii
sc apãrau Roinânul si ucidca; Evrcul cãdca cu fnla la pâmant si Romanul
sc niullumia a-1 dcspt)ia". Murnu. Vlahia Marr. p, 135-140. nu admile pc
dc-a'nlrcpul atinnaliile lui Tudc la,

25. La cont/wfL'. cd. Laliei. p. 21: ,,si s'en ata 1l uns en unt; lcre que on
apcle lîlakie. chis avoil non Kyrsac".

26. C'homal. ud, Hnnn. p.481

1 raþii Petm ºi Asan. Choniate, care mãrturiseºte acestea, adaugâ

ca revolta a tost greu de pornil, dar dupâ cc a izhucnit „Vlahii
iiliicarã tarã întâr/.iere Preslava, cetate dcslul de vcche ºi ziditã
lnalâ din cãi'âmidã, pc o mare întindcre.la poalele munlelui

I lcmus, dar o pãrãsirâ cãci ascdierea ei era cu mare primwejdie.

l'.i au scoborât apoi din Hemus îndcpãrtându-se spre alte oraºe
nlc Grecilor"27. în cele din urma au fost înfrânþi ºi siliti sâ fugâ
l'c.slc Dunârc, unde n-au mai l'ost urmãriþi2*.

1187. Mai pc urmâ Asãneºtii se întorc de peste Dunãre,

de la Cumani ºi spune izvorul: „Cumanii Irecând Dunãrea cu

II gloata de Vlahi ºi nãvâlind în (arã, pradãu...oraºele Traciei

dc pe lânga Mescne ºi Ciorlu si toatc câte crau în tinuturile
.iccstea" ?".

HK7-1188. Vorbind de a doua expeditie împotriva

A.sîncºtilor spre Agathopilis, se spune cã împaratul a strâns
Ji'inata laTaurokosmos lângaã Adrianopole, pe când râzvrâtitii
.ilacau Lardea si Berrhoea. De acolo împãratul s-a îndreptat
sprc Zagora ca sã-i înfrângâ pe Vlahi, trecând pe la Filipopoli
si pc la Triadita. Apropiindu-se iarna a oprit expediþia ºi s-a
iiilors la Constantinopol. în primâvara viiloare a reluat marºul
si campania a durat trei luni în pârlile Lovcei pe care n-a putut-
o lua. Atunci Vlahii s;au rcpezit asupra Scresului trecând peste
Slruma ºi la Amphipolis. Asan „scurt tiinp dupã aceea
întorcandu-se în Misia, a tbst omorât de unul dintre ai casei
sale '"".

27. Ib.,p. 487. Revine incâodatâ sprc aarãtasituaþiaPreslavei, //>., p. 615-

61 (S: „carc estc cea mai pulcrnicâ ºi cua niai ile seamã dinire culâþilc din
HL'nuis, fiind înconjural;i dc /iduri putcrnice. împãrþitã în <iouã dc un râu
sj /kiilâ pc varl'ui unnih inurnc".
2». lb., p, 481).

21). Ih,, p. 663 Sincai. 1 p, 366-. dar în Bonn n-am gâsit o asllel dc variantã-
11), Ih.. p. ? 1-i 516. 521: 615-616. 61 S

Choniate mai dã infomiatii foarte pretioasc ºi pentru epoca

mai târxie (1202-1214), când precizeaza cã „se numeºte Vlahia
Mare tot tinutul muntos al Tesaliei"".

însâ, tol dupã el, hotarele aceslei Vlahii nu sunt precise.

Adeseori se cont'unda cu (inutul comitelui Bcrlhold de

Kateellenhogen. De fapt Epirul, Tesalia, Dolopia si Macedonia
erau în cca mai mare parte româneºti ºi vecine cu þinulurile
latine ale vremii, sub care însa nu intrasera. De ohiceiu Românii
erau condusi de un celnic.Totuºi Choniate spune câ în Te&alia
era un toparh t'ranc'2. Cu toate acestea independenþa Românilor
din Pind poate fi uonsideratâ ca un lucru sigur în accastã
vrcmc".

Cu privire la aceeasi miscare din 1186 scrie ºi Acropolit

câ „se ridicâ un oarecare Asan cu numele ºi stãpâneºte toatã
þara din lãuntrul Hcmului, supunânduºi-o sieºi ºi pânã la
Dunâre" ".

1189. Analele din Forli amintesc cã Fredcric împarãtul

plccat în cruciadã, a trecut prin Ungaria, Rusia, Cumania,
Vlahia, Durazzo, Romania ºi Tureia".

însâ accastã expeditie pentru limpul cât a trecut împârâtul

Frideric Barbarosa prin Penin&ula balcanicã (15 lulie 1189-
Martic 1190), ne estc ºi mai pc lary povestitã de cronicarul
cruciatei Anshertus. Dupâ accsta sc vede cã plecând din
Branicevo „au intrat în pâdurea cea mare a Bulgariei unde

3T.Tb7:p;84r—————————————

32. Hopl'. Cîeschichte Ciricchenlads, VI p.165.

33. Finlay. o. c. IV, p. 122. J.A Romanos, Cortu 1S95. p.d, 12, nu aclmite
o slãpanirc slrâina în acea parte. C Paparrigoroulos, V, ed.2. p. 21-22.
spune câ lîonit'aciu va t"i cuccril si lualâTcsalia. dar cã si Mihail 1 si-ar
f"!
înlins dcspolalul pcslc parlc apuscanã a Tcsalici. ba/ându-sc pe un pasaj
din Grc^t'ras. 1. 13,19. undc se spune câ Mih;iil 1 „n-a doinnil ninnai în
Tcsalia cuiupcanã ci si în asa nuinilul vcchiul Hpir". V. disculia la Murnu.
Vlahia Mtiiv. p. 167-17(1.

34. Ed B»nn. p. 2

208

câdeau în cursele Grecilor, Bulgarilor, Sârhilor si Vlahilor"

care îi mai atacau ºi cu sâgeti înveninalc. Acolo ,.în cea mai
tiiarc pane a Bulgariei ºi câtrc Dunare pâna unde curge în mare,
domnea un oarccare Vlah Calopetru ºi fratcle lui Crasian
împreuna cu supuºi Vlahi". Ace.st Calopelru ar fi scris
împãratului sâ se uneascâ împrcunã ºi sã atace pe împâratul
din Constantinopol, dându-i un ajutor militar de patruzeci de
inii ostaºi. Vlahi ºi Cumani, lucru pc care nu 1-a primit Frideric.
Apoi acesta a tbsl deseori atacat de Grcci si de Români. însâ
respingându-le loviturilc „a intrat în þinutul numit Vlahia cea
hogata la mica distanþâ de Salonic"'". Dintr'o scrisoare a
însoþitorului sãu Liutpold, însâ se vede cã Bulgarii erau contra
lui, dar „toalâ Macedonia pânâ la Constantinopol ne este
supusa" iar „ Vlahii sunt cu noi"".

în interpretarile din sec. XIII ale oracolelor împãratului

Leon-cel-întelept, se vede dc asemeni cã pe la 1192 Românii
ºi Bulgarii juc'au un rol deosebit în þinuturile dunãrene38,

Din vremea celei de a patra cruciate (1202-1204) sunt

inull mai niultc inlbnnatii cu privire la acecaºi Români sud-
duiiareni. Amintim în primul rând pe Geoffroy de
Villcnhardouin care vorbcºte pe larg de ('aptele lui loniþâ, mai
totdeauna unil cu Curnanii. Apoi continuatorul sâu Henri de
Valencienncs, dc la care avem referinþe importante cu privirc

35. Annalcsfwmfivifiisis. Muratori. 'iS., XXII, 2, 1903, p. 25: Balachiam.

3 6. Ysloria tfc expcctttiunc Fndcnci Impt'raîon^ cdtta a quodnni A uslncnsi
cicrit.'o, ijiit cnicni tnfcrfrttit, nomine Ansbt'i'tus, în Fonltis ivriifn
aiisdiaCtiruni. Scriptorcs, V. p. 20. 24, 26. p. 42: „invasit rugionem
opulcntam Hachianî tlictam, non nnilluni a Thcssalonica distanlcni". 44,
48-49. 53-.S4.

37. Ct'. Kci h/. Knm.. III. p. 1 10 In schimh Arnold ilv Lubcck spunccâ
împarutul a tosl „sciirniunal dc Roniâni''. Sincai, I, P-35K-359.

38. Uidel-l.egr.ind. Lcawaclfs, p. 173-174. Ct'. ºi Hcv, IsL.Vl, 1920.

p. 272.

209

la luptele dintre Români si Latini'''. în st'ârºit amintim pe Robert

de Clari, important mai ales pentru ca vorbeºte de Romanii
din Nordul Dunârii, însã ºi pentru multele legâluri alc
Asancslilor cu Latinii'".

în convenþiilc cu Venetia, din aceastâ vreme. se vâd

deseori referinþe dcspre Vlahi si provinciile lor41.

Dupâ câderea Constantinopolului sub Latini, spune

Chuniate, nobilii greci au ridicat oraºele Tracici si ale
Macedoniei împotriva acclora având ajutorul Românilor.
Aceºtia unili cu Cumanii au hâtut ºi pe Balduin de Flandra42.

Impãratul latin a fost prins ºi du.s in Misia în închisoarea

Tamovei unde a fost omorât. De l'iecarc datâ Choniatc are grija
sâ nc specifice cã vorheºte de cxpediþiile îndreptate împotriva
Imperiului româno-bulgar din Moesia, însa noi putem adâuga
câ acest imperiu cuprindea si Dobrogea de sud pâna la o linie
aproximativ de la Silistra la Mangalia".

1241. Raºîd-ad-Dîn raporteazâ câ Bugek cu Tãtarii sâi

„trecând muntii pe drumul Caraulaghilor, bãtu neamurilc
Ulagice si de acolo intrã în pãdure si în munte"'".

39. Villehardouin. La conqiietc dc Constanunopolc. ºi Valenciennes.

tiisiofie cîc 1 'Empeivut' Hcnri. cd. Nalalis dc Wailly.

40. L.I mntiuete. p. 21. 63-64. 101-102, 107-108. V. ºi Ogerio Pane,

Annalcs gcnuenses. Muratori, VI. p. 390-391. anul 1205 la alacul
Adrianopolului: „ihique infestali el priH;liati a Blachis surrexerunt ad arma,
et secuti fuerund illos tcrga vertentcs; et ex cis innunierain quanlHatcm
proslraverund et intertcccrund. Sed tandem Blachi revcrlcntes, illum
ccperund cum CCC mililibus Franchis. qui onincs in facie gladii mortui
t'ucrund, et persunam Inipcraluiis retinuerunt".

41. Tat'cl-Thoinas. Urkundcn, I, 486-487, „Provinlia Blachic".

42. Uihsi.-.ipta. cap. 10, p.S14

43- Saccrdoleanu Riihi'tHii.'k, p. 99-101. Desprc prindercalui I^ulduin V. !>i

Johann dc Colona. în MGH SS.. XXIV. p.280 si scrisoarca lui Henrii:

calre Papa. Hunnu/aki. 1. 1. p. 51-52.

44. V. Saceidolf.imi. M'/rt.'.i invn/ic p, 4H- Philippc Mouskes. aralâ câ

Romanit din Sudul Duiiaiii au halnl pc Tâlari. id., //'.. p. 39 n. 24.

Cam în acecaºi vremc se spune cã Vitale di Aversa a atacat

hiserica Sf. Damian din Assisi cu armatâ în carc „în afarâ de
Saracini erau ºi Vlahi ºi Cumani, triburi tãtarc carc ºedeau la
gurile Dunãrii ºi Niprului"4''.

Rudolt'de Ems ret'erã iarâºi pe la 1260, despre „Vlahii

salhatici care locuiau dincoace dc muntii de zãpadã"'"'.

1253. în timpul câlãtoriei sale laTãtari Ruhrouck dã iarâºi

câteva int'onnatii desprc Vlahii aºezati de o parte ºi de alta a
Dunãrii ºi supuºi Tâtarilor47.

Având intbirnatii de la Rubrouck, pe carc le întâreºte cu

observaþii proprii, Roger Bacon vorbeºte de asemcni despre
Romanii care au venit „între Constantinopol ºi Bulgaria ºi în
Ungaria Micâ ºi Mare" '"',
1261. Pachymer povcsteºte câ întrc Vizia si
Constantinopol se gâsea un mare numãr de Vlahi, fârâ aºezare
statomicã, chemati acolo ca sâ apere capitala". Cam cu un an
mai târ/iu ni se dau iarãsi referinte bogate despre Românii din
Vlahia Mare, în Cronica Morcei'"'.

1277. Acum ni se prezintâ una din ºtirile cele mai

interesante pc care ne-o t'urni^eazâ calugarul minorit Toma
Tuscus. Se spune anumc câ regcle Boemiei Ottokar II se
întemeia ºi pc ajutorul Rutenilor în lupta lui cu regele Ungariei.
Acestia însã, tiK'mai în niomcnlul când trebuiau sã meargã în
Boemia, au fost atacaþi de Români care prohabil veneau în

45. Id., Ruhrmick. p. 90-111,157-151!. 161-163.

46. Wcllkivnik. în MGH. SS.. XI. p. 11: „wildc Vlachin-jcnsit dcs

Snehcrges hanl'',

47. ct'. .S.iCLTiliitcanu Rubmuck. p. 90 111. 157-158. 161-163.

48. cl'. 'l'hnninann, UiilffW/itifJyi'ii. p, 349 n. a-

49. Hd. Rnnn. 11. p. ! C)6. Pic. L^'hc'rJiL' Ahflnnl/nuny. p- 60. crcde cã nn
Irehuic aL'nrd;il5 liiiti-L' încrcdcrc acesmi pasaj cãci csle în conlrailicþie
cu
at'irmatia din acclasi loc dupa carc Vlahii ar t'i dc origine mongola.

50. Chnmiquc Jc MIIIVC. cil. l.ongnnn. Paris 1903. p. 20K-209.

ajutorul regelui ungurcsc ºi atunci Rutenii n-au mai putut da

sprijinul promis: ,, Rutenii ºi Români certându-se între ei au
lipsit dc ajutorul lor pe regele Boemiei"".

In acccaºi vreme scrie si Jansen Enikel despre Români.

El se referâ însâ la vremca lui Carol-cel-Mare, când le
pomeneºte tara „unde îºi lasã armalele sale'"'2.

Kezai, care scrie pe la stârºitul sec. XIII, vorbeºte iarãºi

despre Românii cuceriti dc Huni: „Vlahii care t'useserã pãsturii
ºi colonii lor" au rãmas „de bunâvoie în Panonia"; iar despre
Secui, considerati ca urmaºi ai Hunilor, pe vremea lui Atila,
spune cã „ au avut aceeaºi soartâ in munti cu vecinii lor Vlahii"
si „amestecându-se cu Vlahii, sc spune cã se folosesc de literile
lor'"".

1303. Vedem pe Ramon Lull dorind o misiune catolicâ

de convertire a schismaticilor Vlahi. Prin aceastâ ret'enntã se
vede cât de importantâ era naþiunea vlahã ºi ce rol ar fi putut
juca ea în propaganda catolicã54,

1308. Toate i/voarele ungureºti carc pomenesc pe Români

sunt confirmale ºi de anonimul care dcscrie Europa Orientala:

„între Macedonia, Achaia si Salonic se gãscºte un oarecare

popor, foarte mare si râspândit care se numeºte Vlahi, care si
allãdata au l'ost pâstori ai Românilor ºi din cau/.a terenului
roditor ºi plin de verdcatâ trãiau odinioarâ în Ungaria, unde se
51. Saixrdolcanu, injuivTuneilupte. p. 284-286. MGH, SS. XXII. p. 252:

..Brutenis ct Blacis inlcr se discordanlihus suo rcx Bocmic proposilo

defraudalur".

52. Wcllchronik, v. 25677; MGH Deul. Chr.. 111, p. 501: „dâ lcil cr sich
mit sîncn hcr".

53. Ke'/.ai, Oe.sta Hunnorum ei Hllngaroruni. cd. Popa-Lis.scanu. p. 32

.,lilackis qui ipsorum luere paslores el c'oloni. rcmancnlihus sptmtc in
Pannonia"; p. 37: .,s^d cuin Blackis m montibuscont'inii sorlcni habuurunl.
Undc Blackis i.-dmmixli lillcris ipsoium uli pcrhibentur".

54. L-I. Succrdolcanu. Vhihiidiu i.if^p. 72.

aflã pãºiunile Romanilor. Dar în urmã fiind izgoniti de aci dc

Unguri, au ftigit în acele pãrti. Ei au în abundenþâ multã hrânzâ
excelentâ, lapte ºi carnc mai presus dc alte nalii. Þara acestor
Vlahi este mare ºi hogatâ"".

Cã nu a putut fi o niiºcare de populatie de la Sud la Nord

ºi deci nici o descreºtere a numãrului Românilor din Sudul
Dunãrii ºi nici o creºtere a celor din Nord prin aceastâ presupu.sã
admigrare, ne-o dovedcsc cu prisosinþa o scrie întreagã de
izvoare istorice. Din aceslea mcnlionãm cã într-o cronicâ se
spune la anul 1309, câ Angelos este seniorul Vlahiei tesalice
„care este cea mai putemicâ þarâ din lume"''*'. Mai adãugãm ºi
preþioasele ºtiri de.spre toþi Românii, pe care ni le furnizeazã
Sanudo'".

1326. în izvoaiele franciscane se spune cã Polonii Luca

si Valentin au fost uciºi de barbari în Livonia si au fost îngropaþi
la Siret. Tot acolo se vorbeºte ºi despre „Vlahii schismatici
dintre care unii locuiesc în pãºuni ºi corturi pâscând animale,
de care au foarte multe'""'.

Ceva mai târ/iu loan Cantacuzin vorhcstc de un oarecare

Serhan din munlii Rodope, de origine dacâ, amestecat în luplele
dinlre cci doi Andronici'''.__ ___

55. Anonymi Cicographi. Dc^criptin, ed. Gorka. p. 12-13; ed. Popa-

Lisscanu, p. 17 si p. 42. V. si Sacerdoþeanu. Vtahsi ilin Calcidica, p. 10.

56. Buchon. Chrnniqucf cntrãngerc'i, col. Panthcon îtllerttire. Paris 1840.

p. 474: „1,'Angc. seigncur dc Vlaquic... qui est lc plus redoutable pays du
monde". m cronica lui Muntaner.

57. Cf. Tat'cl-Thonias. Urkutldcn, 1. p. 296-297. Ch. Hopf, Chmniqucs,

p. 107: „Tcodoro... signor... dcllaBlachia" (a. 1259): p. 143: „E in Ungheria
si dice, che vi sono piu di scssanta mila personc che i'anno il Ritto Orcco";

ace^lia nu snnl dccât Roiuânii- Cf'. ºi Sacerdotcanu. Vldhit IuiHrward. p.

5(X)-5(>1 nola.

5X, Revislii Islwica. XIII. 1927. p. S6: „Walachoncs schisnialici quoruni

ndnnulli in pascui.s e( tentoriis hahilanl. aniinalia quihus. ahundanl

pasccndo".

59. Hi.-,h 'ii.li;. cil. Bonn. p. 146

213

I.VO. Insfârsit sunt multe i/voare despre Românii din Þara

Româncascâ. In elc se vcde pe larg lupta de eliherare a lui
Basarab Voevod împotriva regelui Ungariei Carol Roheit"'.
Aceasta înseamnã câ nu mai c vorba dc câþiva Români urmaºi
ai presupuºilor rãtãcilori de mai nainte ci de o natiune ºi de o
taraâ care ºtie sã se apere ºi sã se impuna. Toate acestea sc
petrec într-o vreme în care Românii din Peninsula balcanicã
îºi pâstreazã importanþa lor, pe care o aratâ i/voarclc
precedentc, câci în îndrumarea pcntru cucerirea
Constanlinopolului a lui Pseudo-Brocard din 1332, se vede ce
rol puteau juca ºi aceºti Vlahi dacâ ar fi atraºi la Biserica
Romei'''.

2. Ce spun izvoarele diplomatice

în at'arã de iy.voarele narative, care au fost obiectul a

numeroase interpretâri, mai sunt ºi altele mult mai precise, de
ordin diplomatic. Acestca constituie atât pentru filologi cât ºi
pcntru istorici, elementul cel mai tcmeinic pentru detemiinarea
teritoriului locuit de Români în Evul Mediu. De data accasta
apar Roniânii sau nume i-omâneºti în documcnle de o parte ºi

60. V. informalia la E.C. Lãzârescu. Dc^pFe iupla din 1330 a tus Rasnrah
Voevotlcu Carol Roheit, în Rcv. isl.. XXI. ]þ)35, p. 241-246 ºi extras.
61 Cf. Saccrdoleanu, Vlahji lui Rnxard. p. 497-503. Un pasaj din acesl
Dji'ccli>num ad pn^ãgium fiK'jfniiuin. 111 KL'c'tit'if A\s A/,s7(»-/L'n.s (/t*.<
Crfn^itlc'f. PoL'cinîi'fil.-i Aniifnicn'.. II. Paris 1906. p. 463: ..niulle
namqilr
gcnlcs cl niagnc ad unilatcin fn.lci Ipcr hec| rciluccrcnlur. ul sunl Rmcni.
Slavi.(loli.(ÎL-tti-gianilî!aqui. Alaniclquidamalii popiili.quiomiK'.Grccos
in suis rilihus cl crrolihns imilantur". pare sã aralc pe Românii din Norilul
Dunârii.

ile alta a Dunarii ºi chiar în Panonia. Accste izvoare sunl atât

în limba lalinã ºi greacâ cât âi în slavonã'.

Amintim mai înlâiu câteva nume româneºli aflatc în

documente.

875. Intr'o hotãmicie dc provincii între Croaþia ºi Grecia,

hotarul e la Sumbra2.

Î0()9. Un document pentru episcopia de Vesprim cuprinde

numcle Cortcu'. 1019- în donaþia regelui Stefan câlre biserica
Sf. Adrian apare numelc Rada^\ Snsgei^.

/a?4Pescãria Miiruf1.
Î036. Sedau hisericii Bcnedictinilora Sf. Mauriciu, ºapte
pcscãrii la Tisa ºi altele anume Cuppan, ^//a/77f//(Kajarhnul)6.

/ft^Regele Andrei 1 da ahaþiei de Tihan, între allele ºi

localitalea Petra [Piatra|7,

1. Pcnlru ra-spândirea clemcntului romanic în þinulul Romaniei orientale,

v. pe larg discuþia $i exemplele la Jirccek, Dic WJachfn uud' Mwrowîachen.
si Dic Roniancn in Dafmalicns. N.D. Consiantincscu, Desprc Mm'Iachi S.
Dragomir, VJahii ºiMorlucii. N- Drãganu, Românii !n veacuiiîe iX'XIV^
si Vcchiniea ºi rãspnnifirea Romãnilor. Capidan. Aioniunii. In loatf c.sle o
hogalâ bibliografic carc nc sculeºtc sâ niai c'crcctâm amãnuntil aceaslfi
L-hesliune.

2. FeJer. \. p.190: „Magnanum. fluviuni Ronavi vocavlt Sumbra".

3. Ih.. p.289: „Albam civitatem. Cvrteu, et Viscgrad civilatcs"; villa

„nomine Can" y Osi, Care, Bcrcn 1= Bcrcu. Percu ?).

4. Ib.. p.305: ..cnndonavinius... et dcdiniu.s... ad servienduiii predia,

decimas cl piscinas. quorum nunnne haec sunt: Ti.sciam cum F^clcsia SanclJ

Adriani, Rada. Snigcr. Szalavar, Cha/. Borul. Cendi. Nimigh, Hcssincw.

Fizek, cum duohus aratris... e( dccimam no.slrorum in insula quac vocatur

Cxcpcl''

5- Ih.. p. 310: „piscina Murul nuncupatis cum duodecini piscatorihus".

6. Ib., p. 328: ..in /.clihh delursfpliiinispiscisU/.Dniiiiielde piscina Nandur

in Tisa".

7. Ih.. p. 389: C't', si Dcn.susianu- Histonc dc la I. rnurn,. I, p.316-317, în

aix'lasi documenl se mai cileazã. p,390; „Kukurea, hinc ad Fi/eg a/.aa.
ilcinde ulira 1-i/cg ad Brokina rca el cxinde Morlis (?) Vuasarakula rea ac
pi'Mcit N()gna/-tih ^;chL• rca... h»>dii iilii rca".

1075. Un documenl foartc bogat în nume româneºti.din

tinuturi care fârâ îndoialâ câ au l'ost româneºti, este acela pe
care 1-a dat regcle Geza Benedictinilor de la Cîran. Dâm ca
nume caracteristicc Borsu, Braian muntele Plesznicze
[Plesnita), satul Bissenilor Tazzar, Baluan, Viua, Ludan, Bihor,
Bocur, piscina Rotunda, Kuslicxa |= Costiþa), Sorul [=Surul],
râul Oys".

IOS2. Satul Pechul [= Pecul, Petrul sau Peciul?], Chukus

(al. Chudul), Kohul, Vaschul, Vasul, Kapul".

1138. Satul //umu/ºi altcle; se precizeazã unelc ºi din

Transilvania10.

1211. Regele Andrei II doneazã CavalerilorTeutoni Þara

Bârsei".
1212. Acelaºi tot câtre Cavaleri precizându-le ºi mãrindu-
le drepturile'2.

1219. Tot Andrei 11 face donatie câlugarilor dc la Gran

domeniul Vinþ din Transilvania cu mai mulþi udvornici, între
care Cuxma, Bessu, Scesun, Ereu".

8. Ih., p. 428: p.430: „Dedi ctiam villam Byssenorum noffîinc Tazzar ad

arandum". p. 431: „duorum arali-omm in Tylla, Balaun quattuor aralorum
tcrram in Viua. Ludan decem domus scrvorum cuni pomario"; p. 432: ..în
contW) Bihor civitalis". p.433: „Fluvium Bocur"; p. 435: ..dedi cliam ten-an
quae adiacenl circa aquam quac vocalur Ti/a. cum ipso fluvio 'I'ysa. supci
qam csl villa Piscalorum. nominc Chonu... item piscina cjuac vucalur
Rotunda"; p. 436: „DcindeTaka tiwns lcrininus cst, us^ue adalium montcm
noniinc Sorul"; p.437: JuxlaBicharztcrrani... fluvium Crys". ,.ad castrum
quad vocalur Turda, dcdi 11 ibulum salinaruin in loc-o qui dicilur in hungaricc
Aranyas, latinc autcni aureus" lAcesl diwument a lusl rcconfirmal în 11124
deªlcfanII(F>;ji;r.II,p.71 „villaLudan"), în 1217 de Andrei II si în 1570
de Maximilian]. l-cctura localitãþilor li-cbuie revizuitâ. Penlru Rotunda v.
si allccorcspondcnlelatineînlinibaromânã.caNcledadinnilidus, Strâniba
din lat, Vulg- Stramhus. ctc-

9. Fcjcr 1. p. 453 si 45b

U). Ih. II. p. 95: ..villa Humul": p. 104: ..Ullrasilvan.i" ..Ullrasilvanis".

1 1. lh., 111. 1, p.106 Hunmi/.aki, I. I. p.5ft-58

12.Hunmi/aki.]h..p.SX-59.

13. lh., p.71) MHH. Dipl. XI. \i.W.

1221. Deascmeni acordâ mânãslirii Sf. Martin din Panonia

câleva poscsiuni în care sunt amintiþi Bisseni. adicâ Pecenegi,
ilin comunitatea Negholnn ºi Latini, prohahil Ragusani, din
Alba Regalã'4.

Daca loate aceste documcnte aratã o romanitate destul de

rS.spânditã si mult discutatã, sunt altele care o precizeazã ºi
.suh noul sâu nume, Vlahia sau Vlahi.Le amintim ºi pe acesiea
tot in ordine cronologica1''.

1019. împãratul Vasile II Bulgaructonul supunejuridicliei

eclesiastice a arhiepiscopului din Ohrida pe toþi „Vlahii din
loatã Bulgaria... câti sunt în muntii Bulgariei" sa asculte ºi sâ
respectc cuvântul acestiria"'.

Pc la sfârºitul sec. XI, o inscripþie în ruine de la Sjonhcm

în insula Gotland, spunc cã un Rothlb.s a to.sl ucis dc niºte
Blakumen, adicã Vlahi, în tara lor. Parc cã e vorba de Vlahii
care crau ori in Galiþia ori de-a-lungul râurilor care duceau de
acolo la Marea Neagrã'7.

14. Fcjcr. III. 2, p.476; V. ], p.297. Hurmuzaki, I, 1. p.71-73: „!n terra

Hlbu: Nugul fiiiuni China Conci, Mochll. Micnu" [= Neagul, Chiva. Conci,
Micu'.'j.
15. în parte au mai l'osl aniinlilc Je mine în Ruhrouck, p.lM-173, si de
V.Monlugna. Duvc/i noi dcspn; vechimca poporului român, p- 2S-32.

16. Gclîer, în Byz. Zcil, II. 1893. p. 46, p.345-346. arata ca Roiuâni din
toaþã Bulgaria pc cci care sunt înlre „Oyrrachion und.. bis Drislra und
Vai-na. also ucber den Pindos. die makcdonischcn und Ihrakischen
Cenlrallandc und ubcr dcn Haimos bis an dic unlerc Donau".

17. R. Kblokom. Dic Waragi.-r im Wcichselgcbiet. în Archiv t'. ,sl. Philol..

XXXIX, 1923. Bogrea. în Anuar Isl. Nal., III, p. 526. Drâganu. Roniânii
m vcacurilc IX-XIV. p. 223. Amintim cãDiploma harlâdcanãa lui Ivanco
Ruslislavovici din 20 Mai 1134. dupa care se considera cxislenla unui stat
in Mukiova-di.'-jo1;. publicatãdc Hasdcii. în Inslrucliuniia Puhlica. I. p. S si
rc/nniatã în Arch. Isl,, I. p. 1. p. !6. rccunosL'uta dc Rocslcr. Rom. Sl... p,
323. st dc Onciltt. Teoriti. p.275 n. 2. s'a dnvi-'clit a fi un lalsiliL'al-
L'). I.
l-îtigdan- Diploiila harlãdcanâ. p. 65 112. P. P. Paîlaik'scu. Diploma
harlailcana. P.46-51. Si VK. Ut-hci illL- Ah.slamm. p.107 n.l5 si p.109. a
L-onsidcial-o siLSpccla.

y198. LihercensualJsammleSfte cpiscopatul Transilvaniei.

Tot de acolo se adaugâ ºi vcniturile papale dc la Casa
Cavalerilor Teutoni".

1210. Intr'un document de la Bela IV, din 1 lunie 1259

se aminteºtc cã loachim comitele Sibiului „adunând Saºi,
Vlahi, Seeui ºi Pecenegi", i-a dat regelui în ajutor spre a merge
în expeditie la Vidin împotriva tarului Boril al Româno-
Bulgarilor. Când ,,a ajuns la râul Obo/.t i-au icºil înainte trei
câpetenii ale Cumanilor cu care s-a bâtut; dintre acestia pe doi
i-au omorît, pe al treilea, anume Karaz comitele loachim, dupã
ce 1-a învins, 1-a trimis regelui"'1'. Data acestor întâmplari a
fost fixatâ la 1210 sub regele Andrei II.

1214. Se arata câ în vremea accasta ereau Români la

Zemplen2".

1222. Regele Andrei II scuteºte pe Cavalerii Teutoni de a

plãti trihut când „vor trcce prin þara Secuilor cum ºi prin a
Românilor". Papa Honoriu III întãrind acest privilegiu repeta
fonnula2'.

1223. Acelaºi doneazã mânâstrii cisterciene de la Câr(a

„þara |sau pâmântulj luatã dc la Români"22.

18.Ed.Muraluri.p.328.

19. Karacsony Janos, A/. Fnteîyi Szeklyck clso hacljarato 1210-ben. în

S/'.a/.adok. XLVI. 1912, p. 292-294. Ikukiilji;vic, Rcgesta documentarum
regni Croaliae Daîmaliac: et Sîovanmc}>caculi XIII. în Strarinc. XXVII.
1895, p. 28: „Ivvachinum comilem Scibinicnsem associalis sibi Saxonibus.
Olachis, Siculis cl Bissenis m subsidium transmisil... qui cum supra fluviuni
oh<»/tpcivcnis.scnt. tresducesdcCumaniaipsisiiccurrentescumcispreliuni
ciimissiserunl. quorum duobu.s occisis, tcrliuni. noniine Karai'. comes
Iwachinus vinclum li-ansinisit ad regem ".

20. Rev Isl.. XIII, 1927. p. 407.

21. Hunnuzaki, I. I. p. 74-78: „cum transierinl pcr lerram Siculorum aul
pcr lcn ain Blacoruni' si --cuni pcr Siculorum tcrrani Iransieri aul
lîlacoruni':

cl'. si Saccrdoþe.uiu. Rubrouck. p. 164-165-

22. Ib,. p. 79-80 „ terrani excmplani dc lîlaccis": cl. ld.. //'- p. 165.

1224. Tot Andrei II continnã Saºilor dreptul tle a se folosi

iiiiprcunã cu Roniânii ºi Pecenegii de „pâdurea Românilor ºi
ii l'cccnegilor". Inseamnâ câ introduce intr'o proprietatc a
iiccslora ºi pe coloniºti".

1234. Papa Grigore IX scrie regelui Bela IV cã „în

cpiscopatul Cumanilor dupe câte am aflat, existã oarecare
neainuri care se numesc Vlahi, care încâ se socotesc cu nume
i.'rcþlinesc" ºi „care au falsi episcopi de rit grccesc"24.

1245. Papa Inocentiu IV într-o scrisoare se adreseazâ cãtre

lo|i arhiereii, „din tarile Bulgarilor, Vlahilor" ºi ale altora,
rccomandându-le pe cãlugãrii Minoriti".

1247. Regele Bela IV face donaþie Cavalerilor loaniþi

..loatâ tara Severinului cu munui ce se þin de ea" ºi ,,crezatele
llli loan ºi Farcaº pânâ la râul Oll, nu însã ºi tinutul cneazului
Im Litovoiu, pe care îl lãsãm Vlahilor precum 1-au þinut ºi
pfina acum". Se mai da ºi „jumãtate din toate veniturile si
(olosintele care sunt de la Vlahii care locuiesc în tara lui
1 .ilovoiu" nu însã ºi „(ara lui Seneslau Vocvodul Românilor
pc care le-o lãsâm lor dupã cum au tinut-o ei si pâna acum"21'.

î \. Ih., p. 84;„HospilesnoslriThcutonici... preter vcro supra dicla. silvam

Hl.ic»rum el Bissenorum cum aquis usus communes excrcendo cunî
|)i ciliclis silicel Hlacis ct Bissenis eisdem contulimus. ut prcfata gaudenles
lihL'rlalc nulli indc servirc tcncantur". Actul din 1228 prin care sc
nirnþioncazã cpiscupul Theodoricu.s al Cunianilor. cel din 1231 al
capitulului bisericii Transilvane pcntru Gal t'iut lui Vid. si ccl din 1242 a1
lui Cadan, sunl lalsc. ded nu pol cunla în ºu-ul niarturiilor despre Români.

24. Ib., p. 132: „in Cunianomni episcopalu. sjctu accepimus, quidam populi
qiii Wafati vocanlur, existent. que clsi censeanlur nonlinc Chrisliano, sub
nna tainen l'ide varios ritus hahcntes et nmrcs... non a... episcopo
C'uiiianitruni... scd aquibusdam pscudocpi-SL'opis Graccomm rituni
[encntihus univcrsa recipinnl cixlcsiaslk-a sacramcnla... in grave
orthodoXDrum scandullim c[ dcrogalioncm nun nmdicani tidci chri.sliane".

25. Saccrdnleanu, Ruhrinirk. p. 170.

26. Huinni/aki. |i. 24^-253; Saccrdnlcanu. ii.r.. p. 170-172.

219

1252. Acclaºi tlã comitetului Vicentiu de Sepºi þinutul

Sek,carecste.,întretaraVlahilorde!aCârta,Saºiidin Braºov
ºi tinutul Sccuilor"27.
I256. Acelaºi dã dreptul de dijmã arhicpiscopului din
Gran „sã perceapâ a zecea parte din venilurile regale din partea
Secuilor ºi a Românilor" nu însâ ºi de la Sasi „dar din partea
Românilor" orice2*.

1260. Regele Ottokar al Boemiei se plânge Papei cã

vecinii au venit împotriva lui cu mare putere ºi mai ales cu
„nenumâratã mulþime" de oameni întrc care erau ºi Români21'.

1262. Regele întâresle din nou dreptul arhiepiscopului din

Gran la zecimea dc 1a Români".

1273. Magistrul George se luptî cu Litovoiu, Voevodul

Românilor, pe care îl ucide în luptâ ºi prinde pe t'ratele sãu
Bãrhat: „Când pe Voevodul necredincios din Litua, anume
Bârbat, dupã îndemnul aceluiaºi, 1-am adus prins în fata regelui,
Domnul nostru" de s-a râscuinpârat cu o mare sumâ de hani".

In acelaºi an într-o împârtirc a proprietãþilor capitalului

Or)2SS. Arhiepiscopul Lodomerus din Gran se adresea/â
,,câtre fiii iuhiþi si totdeauna prieteni" prcpo/itul, decanii ºi
tuturor plebanilor care sunt ai nohililor unguri, saxoni, secui

27. //>.. p. 254: „inler tlcrras Olacorum dc Kyrch. Saxonum) de Barasu el

terras Siculorum dc Sehris existenlcm"'.

28- îb., p.276: ,,simililcr in tlcciniis pcrcipiendis rcgalium provcntuum ex

parlc Siculorum et Olacorum, in pccudihus, pccorihus et animalibus
quihuslihct. cxceptis tcrragiis Saxonuni, sed cx partc Olacorum ctiam
uhtqiie et a quacumque provcnienliuni".

29. //>.. p.2S7. lorga. Aclrsi /i^'.. [[[, P. 76: ..innumerabilcm mulliludincm
inhumanorum hoiiiinuni... quuque el lîalachorum".

30. Hurmu/aki. 1. I. p. 307-309 ..ah Olachis el Siculis. nlL-m

Archiepiscupus pcrcipiel (lccimam parlcni",

31. Ih.. p, 483 Cf. ºi Saccrdolcanu. ln iliail ttnci Itlplc. p. 285. si Id .

Anul
nmnii lui l.imvoi. p. 516 517.

i|l roinâni din cumitatele Transilvane de la Sibiu si Bârsa, sã

t'le ru iilcnlic la oh.servarea rcgulelor catolicc. mai ales acum
t'Olul M amcstecã Tâlarii ºi ajutã pe pâgâni rcgina însâsi".

12VI. Regele Andrei III amintcºte de vrcmca „când tacu-se

rH li)(i nohilii sasi, secui ºi români din partile Transilvaniei sâ
lir tldunc la Alha lulia pcntru retorma situatiei congregatiei
lur" .'ii iici;i nobili au mãrturisit pentru moºia Sâmbãta a
lli.ipfilrilliii Ugrinus'4.

/-?y-'. Acelasi rege dã voie unui crcdincio.s al sãu sa aducâ

111 nulclc sale Ilea, Gura Sadului ºi Tcneº. coloniºti: „poate sã
ndunr si Vlahi"".

/-."/(. 'l'tit el dã ordin ca „toli Vlahii aºexati în orice

|)l'iipriela(i alc nohililor dc oriunde sâ l'ie readuºi în fnoºia
iniiisli 3 rcgala numitã Sãcãreni" iar capitulul de Alba lulia „sã
ptlsll'r/.e sasc/eci de case de Români" din Aiud".

Pmlru Roiriânii din Sudul Dunãrii am putea unnãri pe

liil'd in d<x;umcnte marea lor rãspândire. Ne multumim a aminti
i.'li siinl dcstul de numeroºi, câ sunt pe planul întâiu în toatã

12. 7.ininierniann, 1. p. 122-123.

,U, MiHtigna. Dovc/.t noi dcspiv vcchimea puporuîui romãn, p. 30-32:

„l.odtnncrus... univcrsisqucnobilibu.s Ungarorum, Saxonibus, Syculiset

Voluchi.s di; Cyhiniensi cl dc Burcia cinnitatibus Transilvanis".

,14, Hurrnuzaki. 1, i, p. 510: .,quod cum no.s univcrsi nohilihusSaxonibus.

Syculis cl Olachi-s in partibus Transsylvanis apud Albani Julc pro

Sy-

rclbnnaciont: stalus eurundum congregacioncni cum iisdeni t'ccissemus"

^i „ab cistiem nobilibus Saxonibu-s, Syculis ei Olachis diligcnter inquiri

fccimus".

15. Moto^na, o. c. p. 30: „Olacos po.ssil ayrcgarc".

36. Zinnncrmann. I, p. 195: „iinivei"su.s()lac(»sin possessiunibusnohilium

vcl qiiorumlihcl alioruni residenlfs .ic praediurn no.slruni rcgale Scckcs

vocaluin. ordina&senius rcvoL'are. i-cducielctiam cumiiclli. rL'dirc invilo'i...

a lerris c[iis<:op;ilihus ilislinclis el scparatis. scxaginla mansnmeiii

Olacoruni.

lihcre ct sixmc vali;;int L'oliiiiioi.iii".

corespundenla lui lonilã cu Papa", si câ Uroº Mihutin (1309-

1316) le conslmþeºte chiar lcgea lor*.

1324. Carol Robert rãsplatcºte pe Magistrul Marlinus fiul

comitelui de Sâlaj Bugar, nindcâîntrc altele îºi îndeplinise cu
credinþã misiunilc lui la Basarab Voevodul transalpin^'.

Având ca temeiu toate aceste infonnaþii documentare ºi

narative, sc poate spune câ în Evul Mcdiu elemcntul romantic
oriental- Românii- cuprindea un leritoriu t'oarte întins. Se
observâ în mod precis existenta Românilor la malul Mârii
Negre ºi în Dobrogea, în Moesia, Zagora, Tracia, în basinul
Vardarului ºi Moravei, în Macedonia, Tesalia, Epir, pc coasta
Dalmaþiei, în Panonia si în basinul Tisei, pe amândouâ
versantele Munþilor Apuseni, în Bihor, la Turda, pe Arieº, ca
ºi pe amândouã pârþile munþilor Carpaþii Meridionali ºi de-a-
lungul Dunârii. Toate acestea ne sunt mârturisite de izvoarele
istorice începând cu sec. VII ºi st'ârºind cu sec. XIV, când iau
fiintã marile þâri româneºti. De aici înainte problema existenþei
Românilor nu mai poate fi pusâ în discutie.

37. V. analiy.a la Philippide. Oiig. Rom, I. p. 749 "

38. Hurmu/.aki, I. 2. p, 798. S. Uragomir, Komânii din Serhia, p. 285

39. Hurmu/aki. I. 1. p. 592: ,.in difercndo pluribus vicibus noslras

lcgacioncs ad Ha/ar.ib Woyvodain noslruni Transalpinum uhi suc
legacioni^ otricium l'ideliler et laudahililer adiinplcvit". Undc va l"i t'osl
Irimis Magistrul Thonias „cuni lcgalionibus noslris in Bi/adragh" la 1288.
anlinlil dc Ladl.slau IV.' //>.. p. 485

CAP. VI

Românii ºi Karbarii în Dacia

Aproape o mie de ani dupã pãrâsirea oficialã a Daciei

llK'llilorii provincici au locuit alãturi de barhari. Insâ nu trebuie
•h KC întclcaga prin aceasta câ putcrea imperialâ romanã sau
ninuinil hi/antinâ, nu a rnai stãpânit în stânga Dunãrii. (n rnai
nillllc randuri se constatã o a.stfel de prexentã la Aiadeva,
Hrencdava, Cumudeva, Itadeva, Lederata, Octavum,
Oillmedava, Sicibida, Turris, etc.

Far2 îndoialâ cã Goþii, uniune de inai multe triburi, trebuic

()rivi(i cu totul sub alt aspect dccât aceia dintrc barbari care au
vcnil niai târ/iu, întrucât între ei ºi Români s-au pâstrat relatii
ciisi înaintedepãrâsireaDaciei: continuâ altemare a pãcii ºia
lA/hollui. Pânâ pe vrcmea lui Constantin-ccl-Mare a fost pace.
AfCMa însã vroind sâ rccucereascã mãcar o parte din fosta
Diicic, lace un pod nou la Ccleiu ºi în anul 332 trimite pe liul
sun Constiintin, care atacã pe Goti în Oltenia ºi-i bate luând
im' în slâpânire þârniul stang al Dunãrii. care ºi pe vremea lui
Jilslinian în partc era înca sub stâpânire bi/antinâ.

Mai târ/iu Valens a iners peste Dunârc în douã rânduri

îiii|)otriva lor (367 ºi 369). în rândul întâiu a trecut de la
Ollcnita, iar a doua oarã pe la Isaccea, când s-a bâtut cu
Atanaric, capetenia Tcrvingilor. Alãluri de Goti, în parlea de
Apus a Daciei sc a.sezaserâ ºi Vandalii, care au tb.st împinºi
spre Occidcnl. Aceasta stâpânire a Gotilor a fost însã destul
dc CDnvcnahilã. Adevâratelc invazii n-au început de cât dupâ
înlalurarea dominaþiei lor, mai ales în Transilvania.

Intr-adevãr, stapanirea Gotilor înccteazâ în anul 375, când

vin Hunii care au râvaºit Dacia în diverse rândLiri, tarã a se
ase/a acolo. Dar si acesli navâlildri erau capahili sa-si

223

însuºeascâ unele elemente ale civilizaþiei romanc. în anul

unnâlor învazici îniping pe Visigoti pestc Dunâre de unde mai
târ/iu vor apuca ºi ei calea Apusului. In tot cazul stãpânirea
Hunilor nu are caracterul de devastare care ar recsi din
povestirile lui Priscus. Avem de a face numai cu un popor de
stepâ mulþumit când primeºtc ceea ce doreºte ºi furios când
este silit sâ-ºi ia singur aceea ce are nevoie. Stâpânirea lor
dispare odatâ cu starsitul celui mai de seamâ comandant al
lor, Atila, în anul 453.

Gepi/ii, câxuþi ºi ei sub stâpânirea Hunilor, se râscoalâîn

anul 454 ºi-i bat la râul Netao, când îºi încheie definitiv
ex.istenþa politicã. Locul Hunilor în Dacia a tbst luat de Gepin,
ccl putin în parte daca nu pretutindeni. Stâpânirea acestora
durea^ã pânâ în anul 566, când au t'ost bâtuti de Avari uniþi cu
Longobar/.ii. Regele lor Cunimund a cãzut pe câmpul de lupta'.
în vreinea Gcpizilor s-au întiltrat ºi cele dinlîiu triburi de Slavi
în Dacia. La 546 Justinian dâdea acestora cetatea Turris, poate
Turnu-Mâgurele de azi, cu gândul ca-i poate liniºti.

Avarii au avut o stâpânire mult mai lungâ, iai' Imperiul

hizantin a trebuit sâ sufere din partca lor, numcroase inva/ii.
Alâturea de ei au t'ost Slavii, "Sclavii Avarilor" care, de la o
vrcme, si-au alcâtuit si tãri proprii. Impotriva lor s-au t'âcut
dese expeditii, nu numai dc apârare ci ºi de atac. La 5S1
Biy.antinii trimit o annatâ avarâ împotriva Slavilor din pârtile
Brâilei. La 591 împaralul Mauriciu trimite pe gcneralul Priscus
împotriva-le, care trece de la Durostorum în câmpia munleanã
ºi ajunge pânâ la râul llivachia, poatc lalomita de a/i. în anul
urmalor însuºi t'ratelc împaratului, Pctru, irece iar prin pârtile
Teleormanului. dar sc întoarcc tarâ a da vreo luptã. In anul
600 tot Priscus trece în Banat de unde ia mulþi prizonicri Slavi.

,CI. Uiculcscu. Dic Cciiklcn. 1. p. IftO-lM.

224

BVilri ºi gepizi. în 602 mai face o expediþie ºi Petru, de data

Bi'r.ista liind hiruitor2. Cu toale aceslea stãpânirea avarã a durat
HHlllâ vreme, având ca centru Panonia, pânâ când a fost
»12li .'iniatâ de Carol-cel-Mare la 796. Crum. haganul Bulgarilor
Ir u distrus cclc din unnâ trihun (802-814).

în vremea aceste stâpâniri avaro-slave, influenþa slavã,

ciirc cra preponderentã, a trehuit sâ se ºteargã influentele
hiirhare care se vor fi exercitat mai înainte asupra
Diii.'oromanilor. Este un fapt demonstral câ numele romane de
lix.'iilitâti din România actualâ - acolo unde sunt acum altele
dr origine strâina - n-au disparut decât din momentul venirii
Slavilor înainle'. Totuºi nu trebuie sâ se crcadã cã aportul
Sl.ivilor în fomiarea poporului român poate fi comparal cu al
nltor harhari în tbrmarea celorlalte neamuri neolatine.

Apoi au ocupat ºi Bulgarii þinuturile dunãrene. La început

þi ui au tacut invazii în Imperiul hizantin, însâ în parte au râmas
Mlh stapânirea Avarilor. Cuhrat (585-643) e cel dintîiu ºefal
l»r independent care stãpânea tinuturile din Nordul Mârii
Ncyre. De acolo au fost îinpinºi de cazari spre Apus. Isperih
siui Asparuh, unui din tîii lui Cuhrat, ajunge la gurile Dunarii
nnde se aºeazâ cu îngâduinþa bizantinâ. Acolo a câpãtat
indra/.nealâ si Ispcrih scoboarã mai jos cuprinzând regiunea
ilc la Sumen la Varna. De aici Bulgarii s-au întins între Dunãre
•ii Balcani formând o þarã nouã în Imperiul bizantin, cu care
vor avea multe lupte. Crum îºi mãreºte imperiul ºu ci þinuturi
ilin stânga Dunârii. Dupaîndemnul hizantin vor veni împotriva
lor ºi Ruºi de la Kiev, sub conducerea lui Sviatoslav (968),
care se asea/.â la Prcslav. Devenind primejdiosi ºi aceºtia sunt
i/.gonili (;u marc grcutate dc câtreîmpãi-atul Tziiniskes (969-976).

2. Cl', lor^a, La „Ktinianiîi'' iîîinuhicnnc. p. 41 -50. Iil. /.(-•

Ditnuhed'Empirc.
p. 14-22.

225

Mai putini la numãr fatâ de ccilalþi nãvâlitori, au tbst si ei

supuºi influentei slave. Nu ºtim precis cât au stâpânit în Dacia
ºi pânâ unde, dar urme ale acestei stãpâniri nu ne-au râmas.
Oricum temeiul lor a rãmas numai în Moesia, unde ºi axi
dãinuiesc.

Dupâ aceea au venU Ungurii care s-au aºezat mai înlâiu

în tinutul numit Atelcu/ (Etelko/), cam din Moldiva-de-jos
spre Nistru. Dar împinsi si ei de Pcccncgi ºi atacati ºi de
Bulgari, au luat-o prin Nordul Dacici si au trecut în Panonia
sub conducerea lui Arpad la anul 896. Este lucru dovedit ca ci
n-au trecul peste Carpaþii Moldovei, nici peste Alpii
Transilvaniei, cum înclinâ sâ crcadâ ºi astâ/i unii4. In.suºi
Roesler a lormulat ipote/.a unei treceri pe la Proþile-dc-Fier
însã a t'ost combâtut mentinându-se vechea traditie5.

Trebuie sâ avem în vedere cu siguranþã o cale deosehitâ

de a vechilordrumuri scilice peste Carpati, câci Ungurii, popor
de stepã ºi larã nici o legãturâ cu alte natiuni, trebuia sã apuce
drumurile cele mai t'avorabile t'elului lor de traiu. Acestea nu
corespundeau vâilor slrâmte ºi mai greu accesibilc ale
Carpalilor româncsti. Numai Carpatii Pâdurosi, cu vâi mai larg)
ºi cu înâltimi inai mici, lc erau mult mai tavorahili. N'au putul
sâ treacâ nici peste Dunârc dc-a-lungul câreia ar fi avut o cale
mult mai prielnicã, din cauza rezistentei bizaniine încã
puternica în acea vrenie. Nici prin Transilvania însâsi nu le-ar
t'i t'ost posibil drumul din pricina locuilorilor dc baºlinã, carc
le-ar ti opus o rezistcnþã destul dc însemnata. Aceasta se pualc
deduce din faptul câ numai câþiva ani mai târxiu Ungurii,
venind dinspre Apus, au întâmpinat aculo o opo/.itie

3. Cl. Diculcscu. n. >.:. p. 93. Id.. în niiau.innii.i, IV. I. p. 493 n.(>.

4. Halphcn. /.L'.S fiwh.iivs. p. 324.

5. Ct. P.iiilcr. în 'S/azaduk. ISXO. ln Syhel. mslon-.chc Zcifvhiill. 1X82.

p. 343. Llpud Onciul. TcwtH tlli R{ic\k'i. p. 70.

226

îndrâzneatâ clin partea unor ºcfi ai regiunilor din parte de Vcst

aTransilvaniei.

Dupâ aºe/area în Panonia Ungurii au lual druinul Apusului

încotro taceau dese incursiuni pânâ când au fosl hãtuþi de
Henric Pâsãrarul la Unstrut (933) si dennitiv înlranti de Otto-
cel-Mare la Lech (955), când s-a fixat dcfinitiv hotarul între ei
ºi Imperiul roiTiano-german la râul Leitha. De acum înainte
privirea lor de îndreaptâ spre Râsârit unde, dupã creºlinare,
cuceresc tot Ardealul.

Indatâ ce Ungurii au plecat din Atelcuz au venit în locul

lor Pecenegii sau Patinachii, în i/voarele unguresti Bisseni,
care s-au întins repede în toalâ Moldova ºi Muntenia (ca. 900)
ºi nu mult dupâ aceea trec ºi în Ardcal. Descori strâhat ºi peste
Dunãre în Imperiul bi/antin, i/butind sã-ºi t'acã unele târiºoare
chiar ºi în Dobrogea. Accasta mai ales când au l'ost împinºi
din urniã de câtre Cumani. în a doua jumâtate a sec. XI au
avut lupte temeinice cu împãratii hixanlini. Cele ci Alexis
Comnenul au rãmas vestite pânã când tot el a ii'hutit sa-i
/drobeasca delinitiv la Lebunion (1091).

în locul lor se ridica Cumanii sau Polovþii, care au ocupat

accleasi tãri de la Dunãre unde bâtu.sera mai înainte pc Pccenegi
în 1057. Stãpânirea lor dureaza pânã la hatãlia de la Kalka din
1223, când au l'ost /drohiþi de Tâtari. In (ot timpul acesta au
avut dc.se luptc cu Bi/antinii iar în cele din urmâ au fost tovarâsi
nedespãrþiti ai Asãne.stilor.

Dc la Pecenegi si Cumani avem urme alc ºederii lor atâl

în Tara-Româneascâ, Moldova ºi Dobrogea, cât ºi în
Transilvania''.

în urniaCunianilorau venitTâtarii. în tinuturileroinâncºli

aceºtia n-au venit decal pe vreniea inarci invazii din 1241,

6. Cr. Si Dcnsuºianu. Hfil. ilc I. 1,111111.. 1 p. 3X3.

227

însâ definitiv nu s-au tixat. Hotarul lor a râma.s multã vreme la

Nistru. dar în tol timpul la început au avut de tributari pe
Români ºi pe Bulgari. In t'elul acesta Românii au avut mâna
liberã spre a-ºi organiza state proprii între Ungaria, care dorea
sâ înainteze spre Râsãrit, si Tãtari, care vroiau sâ pãstreze ca
vasale þinuturile românesti.

Izvoarele contemporane acestor invazii - ºi acest lucru

Ircbuic tinut în seamâ - nu amintesc în mod ohisnuit în pãrtile
româneºti, decât numai pe harbari. Acestui t'apt credem cã i se
pot aduce doua explicalii: 1. Izvoarele apusenc ca ºi cancelaria
pontificalâ când Papalitatea încearcâ sã-ºi facã adepþi în aceste
pârþi, nu recunosc aici decât pe dominatori; cele hizantine îi
cunosc de a.semenea tot numai pe aceºlia cu care Bizanþul arc
dese întâlniri în timpul invaziilor. Când nu se pomeneºte
numele barbar, în toate aceste izvoare apare un nume arhaic.
2. Apoi, în nici un izvor nu se aminteºte neamul Românilor cu
un nume precis, fiindcã din punct de vedere politic nu exista.
De allfel, mai ales în sursele accidentale, nu puteau sã ocupe
ei primul plan deoarecc erau de rcligie grecu-orientalã ºi Papa
însuºi lupta împotriva lor, socoliti schismatici, chiar cu ajutorul
barbarilor trecuti la catolicism. Din acest motiv cancelaria
papalã va vorbi continuu de un cpiscupal cuman, prohabil în
regiunea Putnei ºi a Buzâului, multâ vreme dupâ dispariþia
totalâ a Cumanilor. Nici Bizantinii nu puteau vorbi despre
Românii din Dacia cãci nu aveau nici o legâlurâ cu populaþia
localâ, iar cu popoarele dominante nu se întâlncau decât de-a-
lungul Dunarii sau chiar în Imperiu. Apoi pentru istoriografia
hizantinã Românii rcprezentau pe vechii locuitori ai ace.stor
tinuturi si atunci nu puleau 1'! amintiti dccâl cu vechiul nume,
de aceea trebuie .sâ fim tbarte prudenþi cu ace.sle niimiri, inai
alcs acclca dc Daci ºi Sciþi, care nu reprcziruâ totdcauna pc
harhari ci ºi pe vechii autohtoni. Preciziunea cu numelc cel

228

nou al Românilor, Vlahii, n-a putut sã vie decât atunci când

trebuia neapârat facutâ deosehirea întrucât ºi ei ºi barharii jucau
un rol iinportant în acelaºi timp. ªi acest lucru se vede din
izvoare.

Trebuie sâ tinem seama însâ de un fapt precis: barbarii n-

au pulut nici odatã sâ trâiascã singuri. Alungati unii de alþii,
atrasi ºi romanizati sau slavizaþi de elcmentul local - ºi aici
trcbuie amintiti ºi Slavii', care au izhulit sã desnaþionalizeze
mulþi autohtoni - primind sau împrumutând cuvinte limbilor
popoarelor în nnijlocul cârora se aºe/aserã, în vremea acestui
contact barharii au cel dintâi pas spre posibilitalea unei
organizaþii proprii, deci spre civilizaþie. Cum însâ ei veniserâ
ca învingâtori care dominau pe localnicii învinsi, lor !i se
datoresc cele dintâi formaþiuni de state în þãrile cucerite dupâ
cãderea puterii romane. Goþii, Hunii, Gepizii ua si Avarii au
conslituit succesiv în Dacia imperii proprii, peste care s-au
asezat stâpânirile celorlalþi barbari. Mai apoi ºi Bulgarii ºi-au
schimbat propriul lor hanat în þarat. In felul acesla au constituit
slale Hunii cu cenlrul în Panonia, Ostrogotii în Italia, Vandalii
în Spania ºi inai ales Francii ºi Burgunzii în Galia". Acestea
sunt fonnelc generale în care a trail lumea barharã, dominând
pe autohtoni dar respectându-le mâcar în parte dreptul lor la
viatâ si slarsind prin a-ºi însuºi complet complet civilizaþia
popoarelor învinse. ªi în tinuturile carpato-dunârene de
asemeni n-a putut sâ fie decât conform aceste slâri gencrale.

Insâ, oriuare ar fi fost harharii, nu se poate admite îhcetarea

lcgâturilor lor cu Iinperiul. De altfel Bizanþul n-a renunþat un
singur moment la drepturile sale în aceslc pârti dunârene si
trccând prin nenumârate grcutâti cu sacrificii uriaºe, a câutat
totdcauna sâ pâstreze direct mâcar malul drcpt al Dunãrii, care

7. SL-lisccv. DL-.S' //w/,s fifi^iii.viiijui'.f. p. 39.

ti. lor^;i. EsMti tfL-i\ynlfiL'''L-M. L-ap. XIII.

a rãrnas hizanlin pâna târziu sub Comncni". în decursul isloriei

Iinpcriului hizantin, nu s-an dat în alta parte lupte mai aprinse
decât acelea de la Uunãre, unde a fo.st lutdeauna cheia
rc/istentei sale .si sciilul „Cetãlii pa/.itc de Duninc/eu". Cu
toatã aceastãcontinuã apãrare harharii aii Irccul tolusi Dunarca
împânxind thcmele hizantinc din Peninsula balcanicã. Astt'el
în cele din urtlia s-au putul suprapune peste romanitatea localâ
de-o parle Bulgarii iardc alta Slavii meridionali, în dclnrncntlil
autuhtonilor. Nu eslc nici o îndoialã fã aceeaºi soartã ar l'i fost
rezervatã ºi Dacoroinânilor dacã vreunii dinti'e harhari ar t'i
pãtruns acolo în nuniâr mare ºi mai alcs daca s-ar lî aºezat
pentru totdeauna peste ei. Insa înlâmplarea a lacul ca dacâ la
Sud de Dunârc. prin yresuala unei pulilici hi/anline prin lipsa
de prevedcrc a unor înipârati, unele grupuri de barhari s-au
stabilit ºi n-au inai tost aproape nici odatã rãvâ.sile dc alþi
barbari, în Dacia dimpotrivâ a fost o conlinilã urmãrire a unora
de câtre altii, o veºnica fluctuatie barbarâ. de multe ori foarte
precipitatã. Contrastul este izhitor. Astt'cl, dacâeste sã lãmurim
cu un excmplu atii'niatia aceasta. aminliin luplcle pe care au
trebuit sa le ducã Ruºii. Pccenegii ºi Cumanii, mai ale.s în
Dobrogca tneridionala în sec. X - XII. cu scopul dc a câ.stiga
autonomic localâ. La t'cl Duraz/o, în Tesalia de Nord si în
Macedonia unde Bulyarii, apoi Nonnan/ii si Sârhii, au dus
luple straºnice cu scopul de a nicntine o dorninatie proprie,
larã a izbuli ºi au starºil prin a di.spârea în masa niai vechilor
Greci si Alhanc/i. Diinpotriva în Rodope, în Hrmus ºi în
reyiunea Anchialos-Kamidk-.Siiinen, Bulgarii au persist.n
fiindca izhuliscra sa-.si crec/.e un stal durahil în dcti-imentiil
populaliei aulolilone roiiianc, carc n-a disparul lulu.si dcc'âl dup.i
sei--. XIII. 'lnl a.sa s-an îniainplal evenjiiienlcle M la Nonlii'

^ IL|. /.(.• Diiinihc d 'i-Mipnv. [i. 13 hrriiit^ h\/;tnanc>. p 45.

23.)

Macedoniei ºi Alhanie, unde izhanija a fost de partea Sarbilor.

Tinutul locuil de Români în celc dintâi sccolc din inilcniul

no.slru a fost incontestahil mult mai înlins dccât astâxi "'. Pc
.ilunci persista încâ pe malul drcpt al Dunãrii o roinanitale
ilcnsâ, ca ºi mase compacte pc c»asta Dalmatiei, în Serhia,
Macedonia, Tracia, de-a-lungul Vardanilui si pc amamdouâ
vcrsantcle munlelui Hemns, ca ºi în Dohrogea " Insâ trebuie
sa t'acem o dcoschire întrc þinutul riveran al Dunârii, ocupat
dc câtrc Români ºi Slavi în Evul Mediu pâstrandu-se totusi
furacterul roman, ºi tinulul din inlerior undc, pe la anul 800.
dominatia bulgarâ „se cxercila peste supuºi slavo-români '2.
In partea stângã a Dunârii, Roinânii. dc un caracter mai precis
•>i mult mai nuineroºi, ocupau câmpia romana, valea Tisei,
Transilvania ºi cel puþin în partc Moldova. în nici un chip nu
sc poate admite teoria dupã care Moldovcnii ºi Muntcnii ar fi
vciiit din Transilvania". Numai în Moldova, undc populaþia
cra niai rarâ. poatc tî vorha de un „ descãlccat" al unei clase
dnminatoarc. în inodul cu tolul sporadic se va tin întâinplat ºi
(i irccerc de populatie în numâr resti'L'ins poate ºi în Muntcnia.
Dar acest kicru constitue un siniplu acddenl i/olal.

Deosehirea de soarta dinlre Românii din Nordul si Sudiil

Dunãrii este în primul rand o consecintã a aºezârii harharilor

10. lorga. Lc', Liitiîihd'Oricnl. pas.sim. Densusiami, Hi-,1. Dc /ci i. Roum..

I.p.347.

1 1 Tol Români snnl si Diicii. Trdcii si Muccdonenii din nc.iinul Scililnr

iiiiinan/i i.urc •,c .ill.iii hi Hcmu.s si sunl iiniiiilHi ilc Ann.i ComnL'n;i.
1-tonn,
11. p.2W

12. loiyJ. /Arf/A /;.///('/f.'/f/.v (/;//;s /./ Df'hfii^c.i. p, IK-22- Pui\

(in. ,S';// tin
u'Hcf'ttK'tiil. p,21*S 'riil'i-;!!!. /.;/ RfHini.tuic tnin^f.tnitl^cnni'. p 4()
')."þ.
! i C'l', IX;n-sil<kinii. .' i-. p. 371.

si apoi a condiþiilor geograt'it'c. La începutul omogen în toi

Sud-Estul european'-', elemcntul roman a trchuil sa cede/c mai
înlai Slavilor care cei dintâi 1-au despãrtil de rurnanilatea din
Noricum si din Raetia; apoi Bulgarii au despârtil roiTianilatea
dacicã de aceea din Tracia. Totusi s-au pãstrat încã relalii între
romanitatca din Moesia si aceea din Oltenia", prin care legâtura
s-a lacut mai departe ºi cu aceea din Transilvania ºi de la Tisa.
Când doniinaþia hulgara s-a înlins sprc Vest pânã la Belgrad
s-a redus nuinãriil Roinânilor de pc malul drept al Uunãrii ºi
s-a despârtit în douâ grupul vestic al lor. Românii din Serbia,
împiedicali de cãtre Unguri sâ se îndreple spre Nord, au l'ost
împinºi sprc Istria ºi prin împrejurimi, iar Ungurii ascy.ati în
Panonia au întrerupl si lcgâturilc lingvistice care ar li pulut
cuntinua între Istroromâni si Dacoromâni, care fâcuserã parte
din acelaºi grup.

Grupul sud-dunãrean rãsâritean a tbst deplasat în douâ

rânduri. Românii din accaslâ parte, de alttel ca ºi Bulgarii, au
lost împinsi mai întâiu în munti. Prin accastâ miºcarc sc explicã
clcmentcle coinune ale limbii meglcnile si a Bulgarilor din
Rodope. S-ar putca presupune aici ºi ipoleza existcntei unei
populatii streinc mai noi suprapuse natiunilor indigene, care
sa li ajulat ace.st proccs lingvistic"'. Românii dc pc versanlul
nieridional al inuntclui Hcmus au l'ost împinsi spre Sud-Vesl,
în Macedonia, Tesalia si Epir. 0 parle a rãmas pe locu] primitiv
si a dispârut cu vremea, cum au dispãrut Românii dc pe
versantul septenlrional ºi de pe malul mârii.

14. Pcnlru unilutcu liml-m iiccslci Ronianii Oii^nlulc. v. si V. v. Wiiitbut^.

Dic Ait^ticitcnin^ ffL'i niiii.nii^'/K-n Spi.iL'hi.'ninic. în '/.ci^rtl'l t.
f\m.
Philnl.. 1-VI. IWh.p. 1-4S.

15. Pu'.caiin..V/»t////MiifinnJJiJc. II. p. 12 - 13,

t(v A Pn'copt'vii. i. m fî.n'i 't' iin.tni.t. 1\'. 1. p H\

232

Sc poate vorhi de o „întoarcere" a Românilor'.' Nici o

miºcare de la Sud la Nord n-a putut exista înainte de sec. XI
caci, tiinp de opt sccolc de dominaþie românâ ºi bizantina în
Penin.sula halcanicâ (275 - 1 OS 1), nici un supus al Imperiului,
fie Slav sau Bulgar venit din stepa ruseascâ, n-ar fi schiinhat
de hunã voic locuinþa sa asiguratã pentru o asczarc nesigurã
într-o tarâ dominatâ dc harhari. Cu atât mai mult nu se poate
admite o plecare a elemenlului roman din Hemus si din Iliria'7.
Suh Alcxis Comnen (10S 1 - 1118) o astfel de miscare iar nu
poate t'i posihilã cãci Choniate, un secol mai lârz.iu, aratã pe
Rornani în numãr impo/anl exact în aceleaºi locuri. Apoi
izvoarele cruciatelor, t'oarlc hine intbrmate asupra elnografiei
ºi iniscârilor halcanice, nu spun absolut nimic cu privire la o
astt'cl de miscare'". Ne cstc imposihil sã credcm câ un popor
întreg, în curs dc dcplasarc pe vremea crucialclor ºi, în cazul
acesta, unnând un sens opus marsului lor, nu a putut t'i întâlnit
cic nici una dc expediþiile crcsline. Dacã în adcvãr ar fi fost o
a.slfel de migraþiune nu vcdem nii-'i un nioliv pentru care sã nu
li înseinnal-o ah.solut nici una din cruniL'ele cruciatelor. In ele
se vorbeste dcsprc Români ninnai ca popor aºezat. în stârºil,
nlci un isloric bizantin n-a înscinnat în cronic aºa ceva. Apoi,
în.siiºi Imperiul n-ar fi putut lâsa dc hunãvoie ca un a.sa de
inarc numâr dc supusi sã plecc spre vecinii care-i erau chiar
Jiisinani. Astl'cl dc miscari românesti nu se pot adniitc nici
fhiar în scc. XIV, când în adevâr ar ti fosl un motiv: invaxia
luiccasca. Chiar ,si în l'asa acesteia ahia apar câteva pcrsoanc
caiecaiitaa/il în Tara RoniancasL'a. Dai dc dala aceasta c vorha
ilc o taiâ ]n;ire. pulernica si dc la 1.130, hiri.iiloarc chiar

17~}w]ia. Hr,l~nr\~~Kiui/Ti~Pi.' l.i /Wn-uA- i/r» ti.i/r.n^. p X- 9.

!S Par\;i f/tL'L-fW/l/i'f/L' vicli! /< •//f.7//L'. p. 12.

233

împotriva L'ngurilor. în st'ârsit în nici nn i/.vor isloriL' nii se

t'ace mentiunea sosirii Romanilorîn vechea Racie.

0 altã dreaptâ judecata dupâ care nu sc poate adniite i)

adniigrare si cu alat mai mult o iniigi'arc a Românilor, cste
însâsi chcstia tundãrii Impenului roinano-1-iulgar. 0 natiune
întreagâ în drum spre Carpati. nici odala n-ar l'i putul sa creeze
un imperiu ºi o dinastie. Accstea nu se crceazã dc sitiistrati.
Dimpolriva, în toatc i/.voarclc isloricc din sec. XIII, din
momentul în care au pârâsit limha traditionalâ a cancelariili)r
ºi mania arhai.smelor, se vorbeºte de Roinânii din Dacia, care
nu sunl deloc venetici. Se precizea/.â chiar niimeroasele lor
organi/.alii decisebite. ªi aceasta chiar în documentele ungureºti
în carc Roinânii apar cu drcpturi ah antiquo.

Din punct de vedere al migralinnii toalc izvoarele sunt

complel mule. Numai în ceea cc privestc originea latinâ a
Românilor, sc pâ.strca/8 Iradiþia în unclc.

Tutala lipsâ a izvoarelor care sâ arate deplasâri româneºli

de la Sud la Nord, este din potriva înlocuita cu intbrmalii care
arata o miscare exact în sens contrar. Cecauincnos înca din
•sec. XI, carc cunoaste si Driginea latina a Românilor. aratâ cã
înºiºi Vlahii din 'l'esalia au venil acolo de la Dunãrc ºi Sava..
Ori s-a constatai cã în adevãr în acea parlc elemcntLil romanic
n-a disparul decât dcslul dc târ/iu. Tot el prccii'eazâ ºi
ti'anshiimanta Româniltirdin Balcani spunând lãmurit câ ..din
muntii Bulgariei" si-'uhorau iarnaîn Macedoniaºi înTcsalia'1'.
Daca înainte de a scrie Cecamncnos dcsprc Români s-ar ri
ºtiLit îtl linperiu ca în adevar a existat si o inipratiune spre Racia,
el însusi. care cunoa.sle hine întrcaga regiunc, n-ar ti intai/.iat
sa o alc.slc, At" li spus-o chiar cu placere. Pnalc ca si-ar li Liratat
chiai piinca dc rau cii n-.iu plccal loli. si ai.'cia din 'l'es.ilia.
câci în ace.st l'cl iinpcriul ai li si.'ãpal dc » po]Hilaþie t.ila dc
care srriitori.ll nostru aralâ (> urã neîmpacatâ. Tot ccea ce se
poare spune cn certitudine e nLirnai l'aptul câ a cxistat o
ileplasare de Români, numai in pârtilc 'l'esaliei si Epirului, tîe
de la Dunare fie din Balcani.

Din toatc izvoarele istorice mcclievale pâna La Bonfini ºi

Chalkondyles, ºi dc laei înainte în aproape loala istoriograt'ia
modernã, se vede originea latinâ a Ri)mânilor. E.ste oarc posibil
catiinpdeaproapeomiedcaniaceleasi izvoare sã nu cunoascâ
ahsolut de loc aºa zisele miscâri ale lor sprc Nord. care ar li
t'o.sl chiar conteinporane cu ei'.' Admilând ca aminlirea latinitatii
s-ar l'i pãslrat prin i/voare de arhivã azi di.spãrute, nu s-ar t1
cautat oarc completarea inlomiatiei lorprin lucriirilc celc noi,
de suh ochii lor? Lipsa unor astt'el de ateslari aratâ nu numai
iniposibilitatea l'aptului ci ºi l'alsitatea leorici iiniyrãrii.

Trebuie sa adniitcm un singur lucru: Vechca Romame

Orientala, slarainata dc harhari în nenuinâralc Romanii localc,
s-a triinslorniat pe nesimþitc in Vlahii localc. Unele au dispãrut
în ina.sa harharâ ºi nuinai câleva s-au salval devenind þãri
riunanesti. At'casta cstc soarta poporului român.

Dc ce atunci toatâ aceastâ ncslarsitâ di.sculie? Pcntru cã

intercscle politice ale unor vecini si lip.sa lor de obicctivitate
în cercetârile istoricc, doreau ca Românii sã nu ajungã vrcodatâ
sã t'ic un stal însemnat fn Sud-F.stul Huropei. Originea,
v'echimea, caracterul pcrmancnt al lor în accstc pãrþi le dau
însa ti>l dreptul spre a ajunyc 1111 inare popor si » pulcrnicâ
lara. i.'arc sa joaL'c un roh prcpondcrcnt în i.stori;i Eui'Dpci
la.sârilene. C'alrc Ji-'ea'.ta Irchuie sa (inda tnl ncaiiiul roi]ianc.''c.
Cã cslc i.'apahil au rcL'uiin.sciH-i' si slrainii de tbarlc inulla
^teiîiL' E dc.t[uns sa rcpt'iKll-ic iJte\'a rlivinlL' cii |"'ri\ii'c ki

Români spuse de Hot't'mann: „Din amcstecul elenicntului din

carc se trage poporul roniân, sc desvollâ capele care-s clasice
,si ar putea servi de model pentiu gcine; capete care înlãuntru
ascund ceea ce arala în at'arâ, câci nicâeri nu întâlneºti o
inteligenþâ mai repede, o niintc mai deschisâ, u agerime mai
marc. unitã cu dibãcie în purtare, cuni o aratâ Românul cel
mai de rând. Acest popor unit ºi ajuns la cel mai înalt grad de
civili/.aþie, ai' t'i potrivit sa stea în l'runtea culturei intclectuale
a omenirii. ªi ca sâ se îinplincascã aceasta, liiuha sa e atât dc
armonioasa si dc hogatã, cã ar t'i potrivitã pentru poporul cel
mai cult de pe suprafata pâinântului" 2".

Implinirea acestor vorbe e de dorit sâ tie doi inta luluror

Românilur.

-"' li^f/iivi/'i/n^ (l^ l:i\k- .i;uul S.uiic.iiui. 1.1, 'n.i liliil.ifi^i

n'»i;;iif.]>
235

INCHEIERE

Pânã în sec. III a existat o singurâ stâpânirc rornanã în tot

Sud-Estul europcan. Dunãrea, Tisa, arcul carpatic ºi un limes
în Moldova de la munte la marc separa noniinal iniperiul de
harhari. Dincolo de aceastã linie, dc acesl limes. s-a resimtit
tarã îndoialâ intluenta romanâ. în tot acest tinul roman s-a
crcat o singura Românic. Romaniia Orientalâ.

Din sec. III pânâ în sec. VII hotarul impcriului s'a mai
restrâns, dar populaþia localã romanizatã n-a plecat ºi n-a
di.spamt din tinuturilc pârâsite. în accst timp a luat naºtere o
limhâ nouã, strâroniâna. care cãlrc sfârºilu) perioadei era
definitiv fixatâ. Insã unitatea populaþiei carc o vorbea s-a
fragmcntat ca ºi unitatea teritorialã luând naºtere mai multe
Romanii locale dc o parte ºi de alta a Dunãrii. Intinderea lor
nu se poate preci/a. Era o varialie impusã de tercn ºi atât dc
slâpânirea bizanlinã cat ºi dc cea barharâ. în vechca Dacie s-a
întâmplat acelaºi l'cnomcn. S-au l'ormat si acolo dit'eritc
Romanii locale impusc de factorii politici si geogratici. Limha
cea nouâ s-a menlinut si acolo pânã în /ilele noastre.
Vocahularul a irehuit sa suporte însã lincle innuenþc dalorate
harhariloralâturea de carc au locnit Rumânii. în tinipul acestei
cohahilâri barharo-roinânc clasa dominanta a putut t1 si harharã.

Rudimenlarele organi/alii harhare s-au succedat conlinuu

îii Dacia, însã totdeauna l'orina cea nuuâ mostenea, cel putin
în parte, vechea l'ormaliunc a populatiei stahile cu care pãstra
stran.se lcgaluri. Tol astl'cl si în Pcninsilla halcanicã
organizaliile lncalc |iãslrau lcyâlura L'LI Ibniia siipcrii>ara de
sl;il L'are era linpei"iul bi/anlln. asa ca mLilîâ \ i"enic s' a paslra!
" unilale perl'ei.'taorical de inult a l'ostea lovilade incursiunilc
^ II"I'*LII"C, C^'n^t.! msu LLilinii ;ii.: cic.i' sta'.e m>i •'n SCL'. XII!
si .iii

atins astlel unitatea imperialâ, s-a putut astlel înlcmeia tcmcinic

LIII Imperiu romano-hulgar care, desi cra o copie a laraliilni
hulgar mai vechiu. nu avca totuºi o justilicare Iradilionalã.
Pcntru aceasta a câutat, mai ales lonitâ, sâ punâ mâna chiar pe
Cunstantinopol spre a cãpata în t'elul acesla o legitmntale.
Dimpotrivâ Românii din Dobrogea ºi-au creat state alãturi de
harhari. Poale inai tarziu Românii din Dacia sã l'i t'ost si sub
prolcctia Ungariei aposlolice. în orice caz, nascute ºi organizate
pe hazâ locala, ele au l'osl îngãduilc ile Cumani si protejate de
'l'âtari pânâ când ºi-au capâlal deplina lihertate.

Romanizarca perfeclã a Daciei, pãstrarea elementului

roman în accastã provincic, coiltinuitatea liiubii, a religiei, a
loponiinici preromane ,si slrâromâne, izvdarele isttirice atât
narative cât ºi documcnlare în care e vurha precis dc Români,
cum si permanenþa victii autohlonc sub harbari, sunl dovezilc
ccle mai concludcnte ale drepturilor Românilor asupra
teritoriilor lor actuale.

Nâdãjduim ca din lunga discutic înfâlisalã ºi prin

materialul concludent prcy.entat în lucrarea de faþâ, sejustificã
întru tolnl concln/iile Irasc. Adevãrul dcmonstrat si con.slatat
prin toale dovc/ile arâtate credem fã rcese limpcde pcnlru
oricinc cste târa idei prcconcepute.

Incheem ccrcetarea noastrâ asupra unui subieft atâl dc

mult discutat suh toale aspeclele, cu vorhele lui Meillet: ..în
oricc ºtiinþa a dciiidnstra înseamnâ a descoperi lucruri carc
par evidcnte".

2:38

CUPRINS

INTRODUCERE..................................................

PARTEA I. CHESTIUNEA ROMÂNÃ...............

CAP. I; Originca Românilor dupâ i/.voarc strãine

panâ în scc. XVIII.................................................

CAP. II: Cuvinte ºi inponimie dacoromana ...........

1. Domcniul preroman ..........................................

CAP. III: Originca românilor dupâ izvoarclc lor

pânâ în sec. XVlll .................................................

CAP. IV: Râzboiul conlinuitâtii ............................

1. începutul discuþiei.............................................

2. Teorialui Roeslcr..............................................

3. Ce sc spunc în istoriograna nouâ.......................

PARTEA n. ROMÂNII ÎN KVUL MRDIU .........

CAP. I: Pacia suh Romani....................................

1. Romanizarea Daciei ..........................................

2. Pãrâsirca Dacici ................................................

CAP. II: Creºtinismul în Dacia.............................

CAP. III: Umha românã .....................................

C'AP. IV: Cuvinte ºi toponimii; dacoromanâ.........

1. Domcniul prcroman .........................................

2. Domcniul strâromân.........................................

3. Oomeniul harhar..............................................

CAP. V: Românii dupã izvoarcle istorice .............

1. Ce .spun izvoarelc naralive ...............................

2. Ce spun i/voarclc diplomaticc..........................

C'AP. VI: Românii ºi liarharii m Pacia ................

INCHKIl.Rli........................................................

l.l.srADBPRHSClJR'I'ÂRl ................................

lilBI.IO(;RAI•'ll•; .................................................

259