com)
Asa cum incepusem sa povestesc in postul anterior, distractiile in “armata romana pe caii de lemn” erau
putine. Iar noi incercam sa facem sa ne treaca timpul cat mai placut. O problema majora era faptul ca
stingerea se dadea pe la ora 21.30, iar noi eram invatati de acasa sa ne culcam tarziu. Asa ca dupa ce se
stingea lumina trebuia sa facem ceva in dormitor, sa ne mai treaca timpul. Eram cam 25 de oameni in
dormitorul nostru, majoritatea din judetele Moldovei si Munteniei , cu concentrare pe zona Buzau,
Prahova, Braila. Salvarea ne venea de multe ori de la colegul nostru prahovean Burtescu, care stia sa
cante la chitara si reusise sa o introduca in unitate. Burti stia sa cante folk, melodii la moda si melodii
amuzante, din “folclorul studentesc”.Ca sa mai destinda atmosfera noaptea, dupa stingere, ne-a invatat
Cantecul reclamelor.
Reclamele in comunism erau prezente intr-un mod cu totul sporadic, in ziare sau la televizor. Cu toate
astea cand si cand vedeam una noua, care de obicei starnea zambete condescente, fiind comentata si
mai ales parodiata mult timp dupa aparitie.Mai circulau prin folclorul oral si reclamele contrafacute, de
bascalie, care le imitau pe cele oficiale, dar denaturandu-le sensul. Mi-aduc aminte lucruri de genul:
“Care este cea mai ieftina femeie din Romania? – Eugenia!”, “Victoria – 50 de salamuri intr-unul
singur!”,etc.
Burti ,colegul nostru, ne-a invatat repede Cantecul Reclamelor, care a avut un succes colosal. Veneau
colegi din alte dormitoare sa participe, ba dupa un timp chiar si unii elevi de scoala militara ar fi vrut sa-l
auda, dar le era frica sa circule noaptea dupa stingere, era riscant pentru cariera lor. Reteta era simpla:
chitaristul canta o bucata dintr-o melodie de succes, este vorba de “Opriti Timpul!”, al Corinei Chiriac, pe
care o folosea ca refren repetat obsesiv, iar intre doua refrenuri oricine dintre noi clama tare o reclama
la moda, contrafacuta ca sa sune amuzant! Pentru ca sa va faceti o idee, linia melodica era cea din
fragmentul de mai jos:
Iar cuvintele Corinei fusesera modificate, refrenul fiind el insusi o reclama amuzanta:
Refren
Refren
-Ciocolata Pitic,
Te face … voinic!
Refren
Refren
Refren
Fiindca pestele…prosteste ?
Refren
Refren
Refren
Refren
Refren
Refren
Refren
Refren
Si tot asa pana obosea cantaretul sau se epuiza repertoriul de reclame. Poate parea o distractie
copilareasca azi, cand reclamele sunt ceva mai mult decat banal, dar acum 30 de ani persiflarea
“brandurilor comuniste” , pe intuneric si muzica, ni se parea ceva teribil de amuzant.
Va urma ………..