AUDIT 9, 28, 37, 46, 49, 67, 80 , 94, 105, 170

9. Dacă aţi constatat incertitudini care însă nu afectează în mod semnificativ situaţiile financiare, opinia va fi:
a) fără rezerve;
b) fără rezerve, dar cu un paragraf de observaţii;
c) procedaţi la extinderea controlului.

Raspuns: b) fără rezerve, dar cu un paragraf de observaţii; - Corect

28. Cine aprobă şi revizuieşte periodic (cel puţin anual) strategiile generale şi politicile privind activităţile
unei bănci comerciale?
a) Banca Naţională a României;
b) consiliul de administraţie (sau de supraveghere) al băncii respective;
c) adunarea generală a acţionarilor băncii.

Raspuns: b) consiliul de administraţie (sau de supraveghere) al băncii respective; - Corect

37. Imposibilitatea de a reuni elemente probante suficiente şi adecvate conduce auditorul la formularea:
a) unei opinii fără rezerve, dar cu observaţii;
b) unei opinii cu rezerve sau la imposibilitatea de a exprima o opinie;
c) unei opinii defavorabile.

Raspuns: b) unei opinii cu rezerve sau la imposibilitatea de a exprima o opinie; -Corect

46. Câte opinii se pot înscrie în raportul de audit asupra situaţiilor financiare ale unei bănci:
a) patru;
b) una;
c) depinde de numărul elementelor probante.

Raspuns: b) una; - Corect

49. Care sunt caracteristicile unei misiuni de compilare?

- integritatea
- obiectivitatea
- competenta profesionala si atentia cuvenita
- confidentialitatea
- conduita profesionala
- standardele tehnice

67. Prezentaţi cinci situaţii de ameninţare la adresa independenţei.

Independenta reprezinta un ansamblu de mijloace prin care expertul contabil demonstreaza publicului ca isi
poate exercita misiunea (serviciul profesional) intr-o maniera obiectiva si corecta.
Principiul independentei se aplica tuturor profesionistilor contabili în practica libera, indiferent de natura
serviciului restat. In cazul executarii unei misiuni de audit independenta devine cea mai sigura garantie ca
profesionistul contabil si-a îndeplinit misiunea în conditii de integritate si cu obiectivitate.
Componentele fundamentale ale independentei sunt: independenta de spirit(rationamentul profesional) si
independenta în aparenta (comportamentala).
1. Cauze datorate interesului propriu;
2. Cauze legate de slăbirea autocontrolului;
3. Cauze datorate renunţării la propriile convingeri;
4. Cauze datorate manifestărilor de familiarism;
5. Cauze datorate unor misiuni de intimidare.
Când onorariile primite de la un client, sau de la un grup de care aparţine acest cleint, reprezintă o parte
importantă din onorariile brute totale ale proprietarului contabil liberal sau ale cabinetului în ansamblu,
dependenţa faţă de acest client sau grup trebuie examinată cu atenţie, căci independenţa poate fi pusă în
cauză.
Organismele membre ale IFAC stabilesc reguli şi furnizează instrucţiuni membrilor lor referitoare la acest
subiect; acestea trebuie să fie în concordanţă cu nivelul de dezvoltare a profesiei contabile, cu situaţia
economică a fiecărei ţări.
Serviciile profesionale nu trebuie să fie propuse sau efectuate unui client pe bază de acorduri sau contracte
conform cărora facturarea onorariilor este condiţionate de importanţa problemelor descoperite sau de
rezultatele acestor servciii.
În şările în care facturarea onorariilor condiţionată de rezultat este autorizată de legislaţia sau de normele
organismului, aceste misiuni trebuie limitate la acelea pentru care independenţa nu este obligatorie.
Onorariile fixate de tribula sau de altă autoritate publică nu sutn considerate ca intrând în această categorie.
Dimpotrivă, onorariile facturate procentual sau alte metode similare sunt considerate ca intrând în această
categorie.
Independenta inseamna un ansamblu de reguli si mijloace prin care profesionistul demonstreaza publicului
ca-si poate indeplini misiunile intr-o maniera corecta si obiectiva.

80. Cum explicaţi responsabilităţile etice ale altor profesionişti utilizaţi în cadrul unei misiuni de audit de
bază?
Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr.620 stabileşte procedurile şi principiile fundamentale şi
modalităţile lor de aplicare în cazul utilizării lucrărilor unui expert ca şi elemente probante.
Prin expert se înţelege o persoană sau un cabinet care posedă competenţe, cunoştinţe şi o experienţă
specifică într-un domeniu specific, altul decât cel care presupune cunoştinţe de contabilitate şi
audit.
Expertul poate fi angajat de către intreprindere, angajat de către auditor, salariat al intreprinderii sau
salariat al auditorului.
În primul rând auditorul trebuie să reunească elemente probante suficiente şi adecvate care să
demonstreze că pot fi utilizate lucrările unui anume expert în cadrul misiunii sale de audit.
Utilizarea lucrărilor unui expert se face în următoarele situaţii:

- evaluarea unor anumite active: clădiri, construcţii, terenuri, echipamente, opere de artă, pietre
preţioase;
- evaluarea stării fizice a unor active precum minereuri, zacăminte, resurse petroliere sau stabilirea
duratei de viaţă rămasă a unor active corporale;
- evaluări actuariale;
- evaluarea stadiului de avansare în realizarea fizică a unor produse sau lucrări de construcţii;
- avize juridice în ce priveşte interpretarea unor acorduri, statute sau reglementări.
Când are în vedere să folosească lucrările unui expert, auditorul trebuie să ţină cont de:
 - caracterul semnificativ al elementului respectiv din situaţiile financiare;
- riscul de eroare datorat naturii şi complexităţii elementului respectiv din situaţiile financiare;
- volumului şi calităţii altor elemente probante disponibile.
În al doilea rând auditorul trebuie să verifice competenţa profesională a expertului: calificările profesionale,

diplome, înscrierea ca membru într-un organism profesional, experienţa şi reputaţia sa în domeniul în care

se intenţionează a fi folosit.

În al treilea rând auditorul trebuie să evalueze obiectivitatea expertului. Riscul unei lipse de
obiectivitate este mai ridicat în cazul expertului angajat al intreprinderii şi al expertului legat într-un
fel sau altul de intreprinderea auditată.
În al patrulea rând auditorul trebuie să strângă elemente probante suficiente şi adecvate care să
demonstreze că întinderea lucrărilor expertului răspunde obiectivelor auditului. Aceasta se poate
realiza examinând instrucţiunile scrise date de către intreprindere expertului, instrucţiuni care se pot
referi la teme precum:
- obiectivele şi întinderea lucrărilor expertului;
- o deschidere generală a problemelor specifice care vor fi tratate în raportul expertului;
- condiţiile de acces ale expertului la informaţii;
- confidenţialitatea informaţiilor despre intreprindere;
- informaţii referitoare la ipotezele şi metodele de lucru pe care le va folosi expertul.
Auditorul trebuie să stabilească dacă lucrările expertului pot constitui un element probant cu privire
la aprecierea criteriilor ce trebuiesc îndeplinite de situaţiile financiare; el va stabili în mod deosebit
dacă rezultatele la care a ajuns expertul au fost corect luate în seamă la elaborarea situaţiilor
financiare; dacă el va stabili că lucrările expertului nu permit reunirea elementelor probante, poate
angaja un alt expert sau va emite o opinie calificată.
Când auditorul nu modifică raportul său, el nu trebuie să facă menţiune de utilizarea lucrărilor
expertului.

94. Opinia fără rezerve: semnificaţie, mod de prezentare.

Raspuns:
In unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adaugând un paragraf de observatii al carui obiectiv este
de a lamuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o maniera detaliata în anexa.
Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului; aceasta se situeaza de preferinta dupa
paragraful de opinie si precizeaza, în general, ca acesta nu constituie o rezerva.
Acest tip de opinie se formuleaza atunci când apar elemente care însa nu afecteaza opinia auditorului;
paragraful de observatii se situeaza, de regula, dupa paragraful de opinie.
Forma de prezentare a paragrafului de opinie în acest caz este urmatoarea: "Fara sa exprimam o rezerva
asupra situatiilor financiare, noi atragem atentia asupra notei "X" din anexa.
Societatea face obiectul unui proces în care este acuzata de infractiune în utilizarea brevetelor si în care i se
pretinde varsarea redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contra-actiune si audierile
preliminare, cât si procedurile juridico-administrative ale celor doua actiuni sunt în curs.
Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, în prezent, sa fie determinatsi, în consecinta, nu au fost constituite
provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte".
"Dupa parerea noastra, conturile anuale dau o imagine fidela (sau prezinta în mod sincer, în toate aspectele
lor semnificative), pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200... precum si rezultatelor
acestor operatii si fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul închis la aceasta data, în conformitate cu normele
internationale (sau nationale) de contabilitate".

105. Rolul şi conţinutul scrisorii de afirmare.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si
conditiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnati într-o "Scrisoare de misiune de audit".
Indiferent de forma pe care o îmbraca relatia contractuala, din documentul respectiv nu trebuie sa lipseasca
termenii si conditiile urmatoare:
- obiectivul auditului situatiilor financiare;
- responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare;
- întinderea lucrarilor de audit, facând referire la legislatia aplicabila, la reglementarile sau recomandarea
organismelor profesionale al caror membru este auditorul;
- forma oricarui raport sau alte comunicari în legatura cu rezultatele misiunii de audit;
- riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca urmare a sondajelor si a altor limite
inerente oricarui sistem contabil si de control intern;
- necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese justificative sau alte informatii
solicitate.
Auditorul poate sa decida sa nu trimita o noua "scrisoare de misiune" pentru fiecare din exercitiile viitoare.

170. Care sunt principalele etape de realizare a unei misiuni de audit intern?
Raspuns: Obiectivele auditului intern sunt:
- protejarea activelor intreprinderii;
- asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile;
- asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii;
- promovarea eficacitatii exploatarii.
Obiectivele controlului intern sunt:
A). Protejarea activelor intreprinderii
B). Asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile
C). Asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii
D). Promovarea eficacitatii exploatarii