Anda di halaman 1dari 1

Am gasit o pana.

Pentru ca stiu ca unele lucruri se desprind din soare,


incerc acum sa caut in rasarit urma unei dezlipiri. Am pierdut pana, din cauza
unui buzunar neglijent. Nu am avut-o nici macar zece metrii de pamant, nu
am atins colturile ei nici macar zece minute de tacere...Dar iata! Doua pene
negre in continuarea talpilor mele...pe trotuar. Acestea au cazut din intuneric.
Le-am cules, caci ziua si racoarea si pustiul ma indeamna sa incep culesul
penelor. Toamna se culeg pene. Iarna se tes aripi...Mai incolo trei porumbei
ciugulind dimineata. As fi reusit sa-i prind daca ma aplecam in dreptul aripilor
gri..Nu sunt ingeri, ingerii isi spala fata acum. E devreme, nici macar florile
nu s-au legat in buchete. Ma intreb ce caut pe aici, de ce mi-am nascut trairile
intr-un spatiu pe care picioare se tarasc si unde caini latra ca sa sperie
muzica?
Mi-as aduce aici, in targul de vechituri ganduri de demult. Poate le
cumpara cineva si imi strang astfel bani pt rochia de mireasa. Sunt oameni ce
si-au adus papucii si cheile ruginite si hainele patate. Daca cineva le cumpara
pe acestea de ce n-ar cumpara si ganduri vechi? Poate se va gasi vreun
colectionar de ganduri vechi in orasul meu caci oamenii in creativitatea lor se
pomenesc adunand fel si fel de lucruri. Poate voi strange bani de rochia ce
inca n-o visez.
Doua pene negre intr-un ascunzis, trei porumbei gri intr-o inaltare
nevazuta de mine, un caine prins in lant…..S-a oprit lumea in loc ca sa imi
arate ceea ce poseda, ca sa imi cante ceea ce a invatat de la o lume vecina…
Vino! E timpul liturghiei. E o zi de duminica.Nu-i asa ca te-am
facut sa crezi ca e o zi de luni sau marti sau miercuri sau joi sau vineri sau
poate sambata. Se pleaca genunchii, se unesc mainile, se parasesc hainele
murdare. Bat clopotele, deodata, o suta de biserici isi bat clopotele peste 13
minute. Le aud bataia neinceputa, le traiesc conturul tras de sfori…Uite o
scara! Ma duce la clopote sau spre o usa sculptata in cer?…E duminica si totul
a inceput cu doua voci, cu un cerc portocaliu privit printr-o fereastra. Totul a
inceput! De ce oare incepe totul?Probabil pentru a ma initia intr-o zi de
duminica nesfarsita.
Doamne astazi ma pierd. Nu sunt vrednica sa-
mi traiesc viata. Vreau doar sa stau cu sufletul pe genunchi. Pe genunchii
cuiva drag si sa dorm….dar cand ma trezesc sunt iarasi trista si nu mai pot s-
adorm din nou..

“ma trezesc intr-un apus de zi si ma indrept catre un apus de viata...e lumina la capat...ma
asteapta

“Am intins mainile, asteptam sa ma inghita cerul, sa ma ia cu totul...asteptam sa ma topeasca


picurii de ploaie. Am ramas pe pamant, nu era timpul plecarii...”