CCR.

htmNoi proiecte ortodoxe

Iubiti frati întru Hristos,
Primiti, de la bun inceput, felicitarile mele cu ocazia Sfintelor Pasti.
Dati-mi voie, va rog, sa exprim, de asemenea, si cîteva dintre preocuparile mele
de capatîi legate de comunitatea noastra ortodoxa în aceste zile.
Iata, am vazut ca multi tineri români (ca si altii de altfel) parasesc cu totul
Biserica. Altii sînt atrasi de diversele secte. Unul dintre motivele pentru care
se întîmpla acest lucru este, pur si simplu, acela ca ei sînt învatati o serie
de vechi superstitii în locul doctrinelor clare si patrunzatoare ale Sfintilor
Parinti. Aflam, de multe ori, ca preotii ortodocsi îi învata superstitii care
sînt contrare atît cuvintelor Sfintei Scripturi, cît si cuvintelor Sfintilor
Parinti. Aflam ca tinerii sînt împovarati cu o morala sterila, frusta, în loc sa
li se prezinte o notiune de autentica moralitate, care sa-i elibereze mai curînd
decît sa-i înrobeasca.
În parte, de vina sînt eforturile întreprinse, în a doua jumatate a secolului
XX, pentru a-l introduce pe Augustin din Hippona în Biserica Ortodoxa, ca si cum
ar fi fost Sfînt si Parinte al Bisericii. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxa nu
i-a recunoscut niciodata, în toata istoria ei, nici una dintre cele doua
calitati. Învataturile lui sînt adeseori atît de radical opuse celor ale
adevaratilor Sfinti Parinti, cum au fost Sfîntul Vasile cel Mare, Sfîntul Ioan
Gura de Aur si altii. Învatatura sa, legata de casatorie, este dintre cele mai
destructive. Alte chestiuni asemenatoare sînt ideile sale de a pune preotul sa
arunce blesteme asupra altor oameni, sa rastoarne blestemele si altele, care
au de-a face cu magia, si nu cu dreapta credinta.
Învataturile raposatului neo-gnostic Parintele Seraphim Rose au creat si ele o
multime de probleme multor oameni din America de Nord. Adeptii sai proveneau din
secta teozofica intitulata Sfîntul Ordin M.A.N.S, si-au schimbat denumirea în
Fratia lui Hristos Mîntuitorul si sub aceasta masca s-au straduit din greu sa
infecteze Biserica Ortodoxa cu învataturi gnostice si teozofice, asemanatoare cu
cele ale bogomililor si manicheenilor din vremuri mai vechi.
Traditia Bisericii Ortodoxe o constituie învataturile Sfintilor si de Dumnezeu
Iubitorilor Parinti, si nu diferite culegeri de texte, de multe ori scrise sub o
puternica influenta latina, si cu atît mai putin diverse basme si superstitii.
Daca vom continua sa permitem unor asemenea învataturi sa patrunda nestingherite
în Biserica Ortodoxa, atunci ne putem astepta sa vedem cum misionarii
protestanti vor obtine succese rasunatoare în tarile ortodoxe si vor smulge mii
de oameni de la sînul Sfintei Bisericii.
Înca de pe acum aici, în districtul din jurul orasului Vancouver, sînt mult mai
multi români protestanti decît români ortodocsi. La fel se întîmpla cu
ucrainenii din Canada.
Cred ca trebuie sa avem curajul de a ne întoarce la Sfintii si de Dumnezeu
Iubitorii Parinti ai Bisericii si la Sfînta Scriptura si sa începem din nou sa
propovaduim ortodoxia curata. Altminteri vom ajuta noi însine subminarea
credintei multora si-i vom îndeparta pe multi de Sfînta Biserica mai ales pe
masura ce tinerii devin din ce în ce mai educati si mai cosmopoliti.
Acestea sînt principalele mele preocupari în prezent, care îmi ocupa un mare
volum de munca. De patru ori pe an, organizam o Clinica a Casniciei , în care
discutam deschis, atît cu oameni casatoriti, cît si cu adolescenti, despre
semnificatia casatoriei, despre dificultatile si problemele ei, despre ce se
poate face pentru a avea o casatorie reusita, despre cum se pot ajuta reciproc
sotul si sotia pentru mîntuirea amîndurora. Noi nu propovaduim doctrina lui
Augustin potrivit careia casatoria este oarecum necurata , nici ideea anormala,
homosexuala, ca sotul si sotia trebuie sa traiasca laolalta ca niste monahi
casatoriti sau ca frate si sora (un fel de incest spiritual). Noi preferam sa
urmam învataturile Sfîntului Ioan Gura de Aur si ale Apostolului Pavel.
În fiecare luna, îmi dedic cîte o seara adolescentilor merituosi, pentru a le
asculta problemele si preocuparile si pentru a raspunde la întrebarile lor
cinstit si fara prejudecati.
Toate aceste lucruri trebuie sa fie facute si trebuie sa se inspire din Sfintii
Parinti, si nu din superstitii si idei latinesti.
Experienta mea educationala a unit laolalta fizica cuantica si teologia. De
aceea, încerc sa demonstrez ca stiinta nu este un dusman al credintei.
Am dorit sa va împartasesc aceste idei în speranta ca voi atrage si alte
persoane interesate sa sprijine asemenea proiecte.
Si va rog sa ma amintiti in rugaciunile voastre.
Arhiepiscopul Lazar Puhalo
Traducere Mihnea Gafita
©Arhiva Culturala Romana 2003