1
Oliver, Roy; (2001) – Noua Asie Centrală sau fabricarea naŃiunilor, (traducere), Editura Dacia, Cluj-Napoca
specifice: Asiei de Nord – Est şi Est, Asiei de Sud – Est, Asiei de Sud, Asiei de
Sud-Vest, Asiei Centrale şi Caucazului.
În Asia de Nord – Est şi Est se manifestă interesele SUA, Chinei şi Rusiei
(mari puteri nucleare) şi a trei puteri economice: SUA, Japonia şi China. În Asia
de Sud-Est rivalitatea dintre state se află în aria de polarizare a Chinei
(contestată în Indonezia,Vietnam şi SUA). Asia de Sud este dominată de India,
talonată de Bangladesh şi Pakistan. Este o regiune marcată de tensiuni puternice,
India a fost şi rămâne o contrapondere geopolitică a Chinei.
În Caucaz şi Asia Centrală conflictele se Ńin lanŃ (Cecenia, Abhazia,
Osetia, Inguşetia, Afganistan). În acest spaŃiu, Rusia percepe Occidentul ca un
rival. A crescut importanŃa strategică a Georgiei şi Azerbaidjanului. Lumea
islamică a devenit un sprijin pentru popoarele din Ciscaucazia, iar Ńările din Asia
Centrală se depărtează de interesele economice, geopolitice şi geostrategice ale
Rusiei.
Orientul Mijlociu este zguduit de conflicte aproape în totalitatea sa.
Resursele de hidrocarburi şi poziŃia strategică deŃinută de regiune în lupta
împotriva terorismului (care are mai multe puncte de sprijin), vechile rivalităŃi
între Iran – Turcia – Irak, între Pakistan şi Iran, între Israel şi lumea arabă,
precum şi problema kurzilor – au condus la războaie cvasipermanente.
Era firesc ca demersul nostru să se refere la condiŃiile geografice – fizice,
la aspectele de geografie umană ale ansamblului continental, dar pentru
aprofundarea cunoaşterii particularităŃilor am completat lucrarea cu principalele
regiuni geografice şi Ńările aferente (unele cu dimensiuni regionale sau
subregionale). Sperăm să fi reuşit în mare parte, o radiografiere a profilului
geografic complex al celui mai întins şi populat continent al Terrei.
Lucrarea se adresează studenŃilor geografi de la Universitatea „Spiru
Haret”, profesorilor şi elevilor de liceu, tuturor celor pasionaŃi de cunoaşterea
realităŃilor acestui continent.
Ne-am străduit totodată, să furnizăm şi suficiente subiecte de meditaŃie
asupra acestor Ńări şi regiuni, să aducem şi să redăm, pe cât ne-a fost posibil,
locul geografiei umane – ca domeniu al geografiei cu componentele sale
semnificative.
În principiu, lucrarea are un caracter didactic, dar păstrează şi trăsăturile
necesare unui amplu studiu de specialitate. Autorii au adoptat o structură a
lucrării care să corespundă programei de învăŃământ, cerinŃelor de pregătire ale
studenŃilor geografi, precum şi interesului de informare al persoanelor pasionate
de geografie.
Asia fiind un continent vast, variat, cu peste 60% din populaŃia mondială,
cu civilizaŃii care au dăinuit milenii, în raport cu alte continente (la aceeaşi
ordine de tratare a informaŃiei), a presupus o selecŃie riguroasă; autorii s-au
străduit să ofere celor interesaŃi un material accesibil, bine structurat, însoŃit de
schiŃe de hărŃi. Suntem conştienŃi că ediŃia prezentată este susceptibilă de
îmbunătăŃiri şi din această cauză fi recunoscători celor care vor veni cu
observaŃii şi sugestii.
Autorii
I. NOłIUNI INTRODUCTIVE
Asia este situată între 11° latitudine sudică (Insula Pamana din Indonezia)
şi aproximativ 82° latitudine nordică (Insula Şmidt din nordul Arhipelagului
Severnaia Zemlea).
Uscatul continental se desfăşoară din sudul Peninsulei Malacca (Capul
Bulus, aprox. 1° lat. N) până la Capul Celiuskin (79°14' lat. N).
În longitudine, uscatul asiatic se află între Capul Baba (30° long. estică)
din Peninsula Asia Mică şi Capul Dejnev (169°40' long. vestică), în Peninsula
Daurkina.
Asia este străbătută de Cercul Polar Arctic, Tropicul Racului şi de
Ecuator, fapt ce se răsfrânge asupra prezenŃei tuturor zonelor climatice, de
vegetaŃie, solurilor şi a tipurilor de aşezări şi a activităŃii umane.
În afară de Antarctica şi America de Sud, Asia se mărgineşte cu toate
celelalte continente: cu Europa are o strânsă legătură prin trecutul geologic şi
prin configuraŃia actuală a reliefului (sunt păreri că formează un singur
continent, Eurasia, iar Europa ar forma doar o peninsulă a Asiei). Canalul Suez
şi Marea Roşie despart Asia de Africa, iar Peninsula Arabia aparŃine aceluiaşi
monolit african. De America de Nord, Asia este despărŃită prin strâmtoarea
Bering, iar de Australia prin Arhipelagul Indonezia. Toate acestea, în decursul
timpului, au favorizat mobilitatea florei, faunei şi a oamenilor, schimburile
economice, răspândirea religiilor şi civilizaŃiilor, războaiele de cucerire,
dispariŃia unor state, apariŃia altora etc.
1.2. łĂRMURILE, INSULELE ŞI PENINSULELE
łărmul nordic, destul de sinuos, este marcat de îngheŃ în cea mai mare
parte a anului. De la Peninsula Iamal şi până la vărsarea fluviului Enisei, Ńărmul
este puternic dantelat, jos, mlăştinos, cu golfuri, cordoane, lagune şi perisipuri;
la est de Golful Enisei şi până la Golful Hatanga este înalt, iar mai departe, până
la delta fluviului Lena, scade ca înălŃime şi devine mlăştinos. De la delta
fluviului Lena până la vărsarea fluviului Kolîma, Ńărmul creşte ca înălŃime, este
mai puŃin articulat, se găsesc estuare şi delte (mai mici). De la vărsarea Kolîmei
până la Capul Dejnev, Ńărmul este înalt.
łărmul nordic este caracterizat prin prezenŃa golfurilor: Obi, Enisei,
Hatanga, Oleniok, Iana, a deltelor Lena şi Iana, a peninsulelor Iamal, Taimîr,
Ciukotsk şi a fiordurilor (Noua Siberie, Peninsula Ciukotsk).
Mările mărginaşe (Kara, Laptev, Siberiei de Est şi Ciukotsk) sunt
delimitate de insulele. Novaia Zemlea, Franz Iosef, Severnaia Zemlea, Noua
Siberie, Vranghel.
łărmul de răsărit este dublu, fiind format din contactul continentului cu
Oceanul Pacific şi mările interioare, precum şi de cel al lanŃurilor de insule. Pe
ansamblu este un Ńărm înalt, cu excepŃia unor sectoare joase şi mlăştinoase din
estul Chinei (datorită lanŃurilor muintoase din estul Siberiei, Coreei, Chinei de
Sud-Est şi Vietnamului ce sunt orientate nord-sud sau nord-est – sud-vest).
łărmul estic prezintă golfuri (Anadîr, Petru cel Mare, Posieta, Bohai, Tonkin),
peninsule (Kamceatka, Coreea, Yantai, Leizhou), mări interioare (Marea
Ohotsk, Marea Galbenă, Marea Chinei de Est, Marea Chinei de Sud), mări de
ingresiune (Japoniei), mări închise de şiruri de insule (Kurile, Sahalin,
Arhipelagul japonez, Taiwan, Filipine).
Acest Ńărm dublu a apărut în urma mişcărilor tectonice şi prăbuşirilor.
łărmul insulelor şi arhipelagurilor este asimetric (spre est înalt, spre vest este
jos).
łărmul sudic este destul de complex, conturează trei mari peninsule:
Indochina, India, Arabia, Arhipelagul Indonezia, deltele ((Mekong, Mae Nam
Ping, Irrawaddy, Gange, Krishna, Indus), estuare, lagune, cordoane perisipuri
(Malabar, Coromandel), Ńărmuri cu mangrove (Irrawaddy, Salween) şi
coraligene (Golful Oman, Golful Persic).
łărmul vestic este mai scurt, între Port Said şi Banias fiind mai puŃin
articulat, iar între Banias şi Zonguldak prezintă numeroase golfuri (Iskanderun,
Mersin, Antalya, Gökova, Güllük, Kusadasi, Candarli, Edremit, Gemlik),
peninsule, arhipelaguri, strâmtori. łărmul sudic şi estic al Mării Negre este înalt
şi puŃin articulat, prezentând câteva golfuri (Sinop, Samsun) şi capurile Ince,
Bafra şi Cam.
1.3. SUPRAFAłA
Asia este continentul cu cea mai mare suprafaŃă (44 099 000 km2
reprezentând 29,6% din suprafaŃa uscatului), fiind de 4,19 ori mai mare decât
Europa şi de 1,45 ori mai mare decât Africa.
De la nord la sud, Asia măsoară aproximativ 10 000 km, iar de la Capul
Baba la Capul Dejnev aproximativ 11 000 km.
Alături de întinderea uriaşă, Asia se caracterizează prin masivitatea
blocului continental – fapt ce se răsfrânge asupra varietăŃii componentelor
cadrului natural şi antropic.
Din suprafaŃa Asiei, blocul continental deŃine aproximativ 75%,
peninsulele 19%, iar insulele 6%.
Asia este cel mai întins continent, cel mai masiv şi, ca urmare, prezintă un
continentalism accentuat. Prezintă cel mai înalt sistem muntos al planetei
(Himalaya-Karakorum), cu 17 vârfuri ce depăşesc 7 900 m; în MunŃii Himalaya
se află vârful Chomolungma (8 848,13 m), punctul culminant al Terrei. Tot în
Asia se află Marea Moartă, lacul cu cea mai scăzută altitudine (oglinda apei
este situată la 395 m sub nivelul Oceanului Planetar), având şi cea mai mare
salinitate ((260‰) .
Indonezia este cel mai mare arhipelag (13 700 insule), desfăşurat pe
5 500 km de la est la vest şi 1800 km de la nord la sud. În apropierea Asiei se
găsesc cele mai mari adâncimi ale Oceanului Planetar: Groapa Marianelor cu
11 034 m (în cadrul unei fose cu o lungime de 2 550 km).
Un alt superlativ este oferit de cea mai mare peninsulă a Planetei (Arabia,
2 730 000 km2).
Vulcanul Aso San din partea centrală a insulei Kyushu are cel mai mare
crater (27 km pe direcŃia nord-sud şi 16 km pe direcŃia est-vest). Tot în Asia se
află vulcanul cu cea mai puternică erupŃie – Tambora – din Insula Sumbawa
(1815).
Marea Caspică este lacul cu cea mai mare suprafaŃă (371 000 km2), iar
Lacul Baikal are cea mai mare adâncime (1 740 m) şi cel mai mare volum de
apă dulce şi tot în Asia se află cea mai mare deltă de pe Terra (Gange-
Brahmaputra, aproximativ 100 000 km2).
În Bangladesh s-a produs cel mai distrugător ciclon tropical din istoria
omenirii sub raportul pierderilor de vieŃi omeneşti, iar în Indonezia, Sri Lanka şi
Thailanda – cel mai devastator tsunami (2004).
La Agata – localitate situată în Podişul Siberiei Centrale - s-a înregistrat
cea mai ridicată presiune atmosferică: 1083,8 mb (812,8 mm), la 31 decembrie
1968.
Sub aspectul resurselor, la Ghawar (în Arabia Saudită), se află cel mai
mare cămin petrolier (240 km lungime, 35 km lăŃime cu rezerve sigure estimate
la 5 miliarde tone).
Asia a cunoscut numeroase cutremure de pământ. Sub acest aspect deŃine
o serie de recorduri. În provincia Shanxi din partea central-nordică a Chinei, în
anul 1556, s-a produs un cutremur cu cele mai mari pierderi de vieŃi omeneşti
(830 000 de morŃi), iar în provincia Gansu din nordul Chinei, ca urmare a unui
cutremur cu magnitudinea de 8,6 grade pe scara Richter, care a avut loc în
noaptea de 16 spre 17.XII.1920, a fost provocată cea mai catastrofală alunecare
de teren (200 000 de morŃi şi a fost distrusă o suprafaŃă de 70 000 km2). Loessul
curgea de pe coline formând valuri înalte de 30 m care au înghiŃit numeroase
sate. Masele de loess, de câteva milioane de tone, au străbătut distanŃe de 1500-
2000 m şi au urcat chiar pe pante. Colinele au fost înlocuite cu lacuri, văile s-au
transformat în munŃi.
Marea Roşie este singura mare în care nu se varsă nici un râu permanent.
Fluviul Huang He (Fluviul Galben) a provocat cele mai catastrofale
inundaŃii, cele mai spectaculoase schimbări ale cursului său şi are delta cu cea
mai rapidă avansare (circa 200 m anual).
Fluviul Obi are cel mai lung estuar: 800 km (30-90 km lăŃime, 10-12 m
adâncime). Între Peninsula India şi Peninsula Indochina se află cel mai mare
golf – Bengal (2 172 000 km2). Marea Chinei de Sud are cea mai mare
suprafaŃă între mările Terrei.
Cel mai înalt pas de pe Pământ se află între vârfurile Batura şi Muztagh,
la 5781 m altitudine în MunŃii Karakorum, se numeşte Muztaghdavan şi asigură
legătura între Câmpia Indo-Gangetică şi Depresiunea Kaşgariei.
Cel mai înalt podiş de pe Terra este Tibetul (altitudinea medie de 4785 m
şi o suprafaŃă de 2 000 000 km2).
Tot în Asia se află localitatea în care s-a înregistrat cea mai mare
cantitate de precipitaŃii căzută într-un an (22 900 mm, anul 1861) şi într-o lună
(9 300 mm, iulie 1861), se numeşte Cherapundji şi se află în statul Assam din
nord-estul Indiei.
În Asia se află cea mai îngustă strâmtoare maritimă intercontinentală –
Bosfor, care uneşte Marea Neagră cu Marea Marmara, are o lungime de circa 30
km şi o lăŃime de 660-3 300 m, separă Europa (Peninsula Balcanică) de
continentul Asia (Peninsula Asia Mică).
GheŃarul Fedcenko se află la cea mai mare altitudine (5 240 m), în
Podişul Pamir.
Cele mai înalte gheizere sunt în Podişul Tibet, la înălŃimi de peste
3 000 m. Unul dintre acestea a fost denumit „coadă de iac” fiindcă aruncă apă
într-un jet care se desfăşoară în numeroase firicele asemănătoare cozii iacului.
Cea mai plată câmpie este Siberia Occidentală. Între extremitatea sudică
şi cea nordică, aflate la o distanŃă de 2 000 km, diferenŃa de nivel este de doar
100 m.
Fluviul care transportă cea mai mare cantitate de sedimente este Fluviul
Galben (Huang He). În perioada inundaŃiilor depune în Marea Galbenă 30
milioane m3 de sedimente. Într-un an el transportă o cantitate de mâl care ar
acoperi o suprafaŃă de 1 km2 cu o grosime de 900 m.
În acelaşi continent se înregistrează şi mai multe recorduri termice:
- cel mai rece punct locuit permanent la Oimeakon pe cursul superior al
fluviului Indighirka; aici se produce cea mai ridicată amplitudine termică
anuală: iarna temperatura scade până la -71°C, iar vara creşte până la 32°C;
- oraşul Ulan Bator este capitala cu cea mai scăzută temperatură medie anuală
(-4,0°C);
- cea mai ridicată temperatură a apei s-a înregistrat în Marea Roşie (56°C în
februarie 1956), cea mai mare temperatură medie anuală a apei (32°C) şi cea
mai mare salinitate (concentraŃie de 40‰) dintre mările deschise;
- în Golful Persic s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură medie a apei
marine (în luna august -35,6°C);
Dar pe lângă contrastele şi superlativele fizico-geografice, în Asia se
regăsesc destul de multe din domeniul geografico-uman, dintre care menŃionăm
doar câteva:
- China este Ńara cu cea mai numeroasă populaŃie (peste 1 300 000 000
locuitori);
- Damasc este cea mai veche capitală (oraşul are o continuitate pe aceeaşi vatră
de peste 4 000 de ani), apare pentru prima oară în lista geografică a faraonului
Tutmes (sec. XVI î.H.), iar spre sfârşitul mileniului I î.H. devine capitala
regatului arameilor;
- cel mai vechi oraş din lume cunoscut până astăzi este Ierihon. Vârsta acestuia
este de aproape 9 000 de ani. A fost construit cu şapte milenii înainte de
Hristos, având o populaŃie de 3 000 m;
- Singapore este oraşul-stat cu cel mai mare număr de rase, naŃionalităŃi, limbi
şi religii din lume. Prin Singapore trec circa 100 de linii maritime internaŃionale
care leagă Ńările din bazinele oceanelor Pacific şi Indian cu Europa şi America;
- cel mai lung canal se găseşte în China şi leagă Fluviul Galben de Fluviul
Albastru. A fost construit în secolul al XII-lea şi are o lungime de 1 700 m
- Marele Zid Chinezesc este cea mai grandioasă construcŃie umană (peste 5 000
km lungime) şi singura care se vede de pe Lună;
- Transsiberianul este cea mai lungă cale terestră care leagă Europa de
Extremul Orient şi cea mai lungă magistrală feroviară.
II. PARTICULARITĂłI GEOGRAFICO-FIZICE
După teoria tectonicii plăcilor, Asia este situată în cadrul plăcilor majore
eurasiatică, indo-australiană şi chineză, a plăcilor mijlocii arabă şi filipineză.
Relieful Asiei este cel mai complex de pe Glob şi aparŃine la două mari
grupe de unităŃi structurale:
1. Platformelor prehercinice şi epihercinice;
2. Regiunilor cutate sau reactivate în diferite etape (UnităŃile de orogen).
UnităŃile de platformă vechi sunt: Platforma Siberiei, Platforma
Chineză(au aparŃinut Laurasiei), Platforma Arabă şi Platforma Indiei
(fragmente ale Gondwanei). Acestea au cunoscut, în timp, o mobilitate diferită:
procese de alunecare şi subducŃie urmate de apariŃia magmei, manifestări
vulcanice şi seismicitate, peneplenizare şi sedimentare, formarea cutelor şi a
fracturilor, translaŃie continentală, mişcări de basculare, de scufundare şi
deformări majore.
Platformele vechi sunt alcătuite din roci dure, metamorfice şi, în unele
locuri, din roci vulcanice vechi, de vârstă proterozoică, peste care s-au depus
sedimente paleozoice şi mezozoice. Uneori, cuverturile sedimentare au grosimi
mari (aproape 7000 m în sinecliza Tunguskă şi în Depresiunea Bengaliei),
alteori, cuvertura sedimentară este subŃire (scutul arab).
În timpul orogenezei caledonice s-au format: regiunea Baikaliei, arcurile
muntoase Saianii şi Alataul KuzneŃk, iar în timpul orogenezei hercinice – o bună
parte a Asiei Centrale şi de Vest, se unesc blocurile Angarei şi chinez. La
începutul mezozoicului au loc atât mişcări orogenetice cât şi epirogenetice
(determinate de tectogeneza alpină), continuă fragmentarea Gondwanei, se
conturează regiunile cu munŃi şi podişuri din Asia Nord-Estică şi Estică
(Kolîma, Cerski, Verhoiansk, Sihote-Alin).
Cutările terŃiare cu direcŃia vest-est cuprind munŃii din nordul şi sudul
Anatoliei, MunŃii Caucaz, MunŃii Zagros, MunŃii Elburs, MunŃii Hindukush,
MunŃii Pamir, MunŃii Karakorum, MunŃii Himalaya, MunŃii Koreacilor, MunŃii
Sredinîi, MunŃii Kitakami, MunŃii Abakuma, MunŃii Arakan, MunŃii Kuntan. În
timpul cutărilor alpine o serie de sisteme montane mai vechi s-au înălŃat, iar
alteori au coborât.
SubducŃia plăcii indiene faŃă de cea eurasiatică a determinat atât înălŃarea
MunŃilor Himalaya cât şi împingerea acestora spre nord; insulele din sudul şi
estul continentului situate între placa eurasiatică şi cea pacifică cunosc o
deosebită labilitate tectonică şi un vulcanism accentuat.
Totodată, s-au format o serie de depresiuni care au fost supuse unui proces
de sedimentare şi de transformare în câmpii, dintre care menŃionăm: Câmpia
Mesopotamiei, Câmpia Indo-Gangetică, Marea Câmpie Chineză. Apar
numeroase fracturi care au generat vulcanismul din Asia de Est, de Sud-Est, de
Sud-Vest şi mişcările seismice.
În pleistocen, în partea nordică a Asiei se instalează glaciaŃiunea de calotă,
în regiunile muntoase mai înalte glaciaŃia alpină, ambele având drept urmări
modificarea reliefului, vegetaŃie, faunei şi solurilor.
2. RELIEFUL
2
Rusu, E., (2003), Geografia continentelor – Asia, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, pag. 13-29.
prezenŃa a numeroase lacuri, meandre părăsite şi procese termo-carstice. În
nordul Podişului Putorana şi Podişului Anabar se află Câmpia Hatanga.
b) Platforma Arabiei este situată în sud-vestul Asiei; a aparŃinut
Gondwanei şi apoi Africii cu care se aseamănă foarte mult. Prin apariŃia riftului
Mării Roşii s-a desprins de Africa şi, în TerŃiar, s-a alipit Asiei. În ansamblul
său, Peninsula Arabia este un soclul cristalin cu marginile fracturate, cu un relief
de podiş, expus aridităŃii, cu o reŃea hidrografică extrem de redusă, endoreică,
dar cu uriaşe resurse de hidrocarburi.
În sud-vestul şi vestul Peninsulei Arabia se află MunŃii Yemenului cu
altitudinea maximă de 3760 m, MunŃii Hadramaut şi MunŃii Hijaz (2761 m),
alcătuiŃi din şisturi cristaline, gresii şi calcare. Spre Marea Mediterană se
desfăşoară MunŃii Liban, Antiliban, Ansari, Muk, Seman şi Masivul Iudeii.
Câmpia litorală are o lăŃime de 30-50 km în nord şi de 1,5-3 km la mijloc;
relieful acesteia este neted, golfurile sunt largi, iar comunicaŃia cu interiorul
peninsulei este asigurată prin Câmpia Tihama, dispusă între podiş şi Ńărmul
Mării Roşii şi care reprezintă cea mai întinsă dintre câmpii.
În interiorul peninsulei este un podiş dezvoltat pe structuri monoclinale şi
tabulare unde s-au format hamade şi cueste; de la nord la sud se desfăşoară
Deşesrtul Siriei, Deşertul Marele Nefud, Deşertul Micul Nefud, Deşertul Dahi şi
Deşertul Rub-al-Khali. Podişul este erodat şi străbătut de ueduri.
În estul şi sud-estul Peninsulei Arabia, cu excepŃia MunŃilor Al Hajar (din
Oman), se desfăşoară o câmpie joasă, foarte aridă, cu o mare extindere a dunelor
şi a uedurilor.. MunŃii Al Hajar (2 980 m) aparŃin structurilor alpine de la nordul
Golfului Persic.
Câmpia Mesopotamiei şi Câmpia litorală a Golfului Persic s-au format pe
fosa premontană a MunŃilor Zagros. Sunt de origine fluviatilă şi fluvio-marină.
Se disting două părŃi ale Câmpiei Mesopotamiei: una mai joasă, inundabilă, cu
lacuri, mlaştini şi dune (Babilonia sau Irak-Arabi) şi alta mai înaltă, în nord-
vest (Al Gezira) cu câteva masive deluroase şi muntoase.
c) Peninsula India este tot o unitate de platformă, dar cu o morfostructură
mai simplă decât a Peninsulei Arabia. A făcut parte din Gondwana, iar după
dezmembrarea acesteia, a migrat spre Asia şi prin subducŃie a contribuit la
înălŃarea MunŃilor Himalaya. La contactul cu ansamblul muntos s-a format
Câmpia Indo-Gangetică prin procese de subsidenŃă şi aluvionare. Cristalinul
Indiei este acoperit doar parŃial de sedimente şi lavă bazaltică.
Câmpia Indo-Gangetică se află în nordul peninsulei la poalele Cordilierei
Indo-Birmane, a MunŃilor Himalaya şi a MunŃilor Suleiman. La sud, câmpia este
mărginită de Podişul Deccan. Câmpia se remarcă prin netezime, este puternic
fragmentată spre marginile munŃilor, prezintă mlaştini, iar în porŃiunile deltaice
– mangrove.
Câmpia Indo-Gangetică prezintă următoarele subdiviziuni:
- Câmpia Pundjab (Pandjab);
- Câmpia Ind-Thar;
- Câmpia Gange-Brahmaputra;
- Câmpia Bengal.
Podişul Deccan este o peneplenă veche constituită, în mare parte, din
şisturi cristaline, granite şi gnaise; predomină un relief de eroziune cu suprafeŃe
netede sculptate în cristalin sau roci bazaltice, iar sub raport orografic are
altitudini de 400-1 000 m, cu câteva sectoare mai înalte care depăşesc 2 000 m.
în vestul şi sudul Indiei şi în Sri Lanka, şisturilor cristaline, granitelor şi
gnaiselor li se adaugă bazaltele mezozoice şi terŃiare.
Subdiviziunile Podişului Deccan sunt: Podişul Malva, Podişulo Pradesh,
Podişul Chota Nagpur.
Pe marginile podişului se află MunŃii GaŃii de Vest (2 695 m), cu formă de
culme continuă, şi MunŃii GaŃii de Est (1 680 m), cu aspect de masive. În nord
se află MunŃii Satpura (1 350 m)cu orientare est-vest. Pe marginile peninsulei se
găsesc câmpiile litorale – Câmpia Malabar şi Câmpia Coromandel.
3. CLIMA
b) Factorii dinamici
Presiunea atmosferică are o repartiŃie neuniformă datorită distribuŃiei
inegale a radiaŃiei solare pe suprafaŃa continentului. În Indonezia şi Peninsula
Malacca datorită intensităŃii mişcărilor termoconvective se menŃine o presiune
de circa 1010 mb. Către nord, presiunea creşte atingând valori maxime între
lacurile Balhaş şi Baikal (circa 1033 mb), formându-se Anticiclonul Asiatic
(Siberian). La formarea acestui maxim baric de iarnă, în mare măsură,
contribuie aerul arctic care invadează nordul Asiei stabilizându-se între MunŃii
Verhoiansk – Baikal şi Balhaş, scăderea temperaturii intensificându-se pe
vastele suprafeŃe acoperite cu zăpadă.
Pe Ńărmurile nord-estice ale Asiei se află Minima Aleutinelor. În regiunea
polară arctică, presiunea atmosferică este ridicată datorită temperaturilor extrem
de reduse.
În luna iulie, axa zonei ecuatoriale cu presiune minimă se deplasează spre
nordul Indoneziei, iar pe continentul care se încălzeşte puternic iau naştere
Minima Sud-Asiatică (995 mb) centrată pe Câmpia Indului şi se extinde spre
vest până în Sahara sud-estică şi Sudan, iar Minima Aleutinelor dispare din
cauza diminuării activităŃii ciclonice; deasupra regiunii polare arctice predomină
şi în iulie regimul anticiclonic.
Ca urmare a acestor câmpuri barice, în Indonezia, calmului ecuatorial i se
adaugă fluxul ecuatorial de vest şi se produc precipitaŃii abundente. Minimul
baric ecuatorial este de origine termică, iar precipitaŃiile iau naştere datorită
convecŃiei termice. Între continent şi ocean, alternativ, se schimbă situaŃia barică
– fapt care produce perturbaŃii în circulaŃia atmosferică. Într-o astfel de situaŃie,
ciclonii din vestul Oceanului Pacific afectează estul Asiei şi insulele din zonele
tropicale.
Vestul Asiei se află sub influenŃa Vânturilor de Vest care aduc precipitaŃii,
de regulă, până în Podişul Siberiei Centrale.
Vara, pe continent, se instalează o arie depresionară vastă cu două nuclee:
în Mongolia şi în Podişul Iranului – fapt ce atrage masele de aer umed din aria
anticiclonală a Oceanului Indian, la circulaŃia specifică se adaugă fluxul
ecuatorial de vest şi alizeul din emisfera sudică – astfel că umiditatea
atmosferică creşte puternic. În sudul şi sud-estul continentului se manifestă o
circulaŃie de tip musonic. Această circulaŃie este cea mai clar exprimată, atât din
punctul de vedere al intensităŃii, cât şi din cel al frecvenŃei şi regularităŃii.
Musonul sud-asiatic de vară se dezvoltă în perioada aprilie-octombrie, când se
produce încălzirea excesivă a continentului. Masele de aer oceanic, calde şi
umede, se deplasează dinspre sud-vest către India şi Indochina desfiinŃând
Alizeul de nord-est.
Regiunile străbătute de muson primesc 2 000-3 000 mm precipitaŃii. Când
musonul întâlneşte un baraj muntos (precum în Assam la Cherapundji) mediile
anuale depăşesc 11 000 mm, iar în anii ploioşi au fost înregistrate chiar cantităŃi
de peste 22 000 mm precipitaŃii.
CirculaŃia musonică, se manifestă şi pe coastele estice. Anticiclonul
subtropical al Pacificului de Sud pompează aer umed spre Ńărmurile Chinei de
Est şi de Sud, iar maximul baric care se formează deasupra Mării Ohotsk-pe
Ńărmurile estice siberiene şi în nordul Japoniei - un aer polar (temperat) maritim,
mai rece şi mai umed, înaintează şi spre minimul baric din Asia Centrală.
Spre sfârşitul lunii octombrie ia naştere musonul de iarnă, iar vântul îşi
schimbă direcŃia dinspre uscat spre ocean, până în aprilie, când se produce o
nouă schimbare. Anticiclonul siberian este iarna sursa unor vânturi divergente
îndreptate spre minimele barice centrate pe Marea Arabiei, Golful Bengal,
Marea Chinei de Sud şi Insulele Aleutine.
Iarna, continentul se răceşte accentuat, iar anticiclonul siberian trimite trei
protuberanŃe spre: Indochina, IakuŃia şi Europa.
În Asia de Sud, musonul continental (de iarnă), care se suprapune
alizeului de nord-est, este un vânt uscat, format la sud de Himalaya; deasupra
Golfului Bengal se umezeşte, generează precipitaŃii pe coastele de est ale Indiei,
dar mai slabe decât vara.
Pe faŃada estică a Asiei, la latitudinile zonei temperate, iarna, vânturile bat
spre minimul Aleutinelor; acestea aduc cu ele geruri aspre şi uscate. În munŃii
din nordul Japoniei, musonul de iarnă dă naştere ninsorilor abundente. În sud-
estul Chinei, musonul de iarnă este un vânt uscat care bate din nord-vest spre
Marea Chinei de Sud.
Dintre vânturile locale neperiodice, calde, Simunul suflă în deşertul
Arabiei şi sudul Iranului, cu o viteză care, uneori, depăşeşte 150 km/h şi ridică
imenşi nori de praf. În Asia Centrală bate Suhoveiul.
Dintre vânturile neperiodice, reci, menŃionăm Sarma (vânt catabatic) în
regiunea Lacului Baikal şi pe Ńărmurile Insulei Novaia Zemlea, iar dinspre
Caucaz spre Ńărmurile Mării Negre bate, iarna, un vânt asemănător cu Bora.
Tornadele (vânturi neperiodice extrem de violente) iau naştere ca urmare
a încălzirii excesive a suprafeŃei terestre sau prin dislocarea spre înălŃimi a
aerului tropical cald şi umed de către aerul polar (temperat) care pătrunde
energic pe dedesubt; tornadele sunt mai frecvente în regiunile deşertice tropicale
şi subtropicale, pe marile câmpii ale Asiei.
Dintre vânturile locale periodice amintim brizele marine, brizele montane
şi foehnul.
d) Factorul antropic
Din Antichitate şi până astăzi, cu o intensitate diferită, prin despăduriri,
irigaŃii, drenări şi desecări, desŃeleniri, metode agrotehnice de prelucrarea
solului, iar în ultimele două secole prin industrializare, transporturi ş.a.
societatea umană a contribuit la creşterea amplitudinilor termice, scăderea
umezelii aerului, aridizarea climatului, creşterea numărului zilelor de îngheŃ.
4. HIDROGRAFIA
3
Endoreic – termen referitor la regiuni drenate de râuri ce ajung să se verse în chiuvete lacustre cu regim
temporar sau se pierd treptat ca urmare a evaporaŃiei şi infiltraŃiei.
4
Areic – termen caracteristic zonelor de pustiu, deşertice, fără râuri, fără scurgere de suprafaŃă.
5
Petre Gâştescu (1990) Fluviile Terrei, Edit. Sport – Turism, Bucureşti, pag. 29.
6
Aral Tenghiz – „marea insulelor” (în limba kirghiză)
7
Daria – „râu mare” (grai local)
Lacul Aral şi-a redus suprafaŃa datorită folosirii folosirii pentru irigaŃie a
apelor celor doi afluenŃi (Amudaria şi Sârdaria), iar ariile lacustre devenite
emerse sunt supuse unei puternice salinizări secundare; apa din lac a devenit
mult mai sărată, iar ecosistemul a fost puternic şi iremediabil afectat. Nivelul
Lacului Balhaş a scăzut cu circa 2 m după 1970 datorită unui lac artificial pe
cursul superior al râului Ili. Cuveta tectonică a lacului este parŃial separată de un
prag central; jumătatea vestică a lacului are apă dulce iar cea estică are apă
sărată (din cauza aportului diferit de apă dulce).
Pânzele freatice se află în partea centrală a deşerturilor Karakum,
Kîzîlkum, Muiunkum, Betpak-Dala la adâncimi relativ mici. Regiunea
endoreică Aral este aridă şi semiaridă, cu ierni reci, veri fierbinŃi şi evaporaŃie
puternică.
a2) Subregiunea Takla Makan este una dintre cele mai întinse din Asia şi
de pe Terra; ocupă partea centrală a Depresiunii Tarim şi este înconjurată de
MunŃii Kunlun (la sud), Tian Shan (la nord), Pamirului (la vest) şi Beishan (la
est). Râurile care izvorăsc din munŃii care înconjoară vestul şi nordul regiunii
sunt colectate de Tarim, iar cele din sud se pierd în deşert. Datorită climatului
arid, reŃeaua hidrografică a Depresiunii Takla Makan este în mare parte
dezorganizată. Tarimul nu reuşeşte în fiecare an, nici tot timpul anului, să
parcurgă partea nordică a deşertului până în Depresiunea Lob Nor; albiile râului
se desfac, se intersectează, formând un păienjeniş de albii – frecvent seci. Nici
locul de vărsare nu este cert. Nici Lacul Lob Nor nu are limite sigure.
a3) Subregiunea Gobi – Alashan se întinde între MunŃii Nanshan (în sud),
MunŃii Altaiul Gobian şi Hangai (în nord), MunŃii Helunshan (în est), MunŃii
Beishan şi Tian Shan (în vest). Atât Gobi, cât şi Alashan sunt deşerturi,
cantitatea anuală de precipitaŃii este mai mică de 200 mm. Subregiunea este
aproape lipsită de ape de suprafaŃă, cu excepŃia unor lacuri mici, puternic
mineralizate; apele subterane sunt mai abundente şi slab mineralizate.
În nord-vestul Deşertului Gobi, precipitaŃiile nu depăşesc 100 mm anual,
iar apele freatice sunt situate la mare adâncime. În Gobiul Djungar, apele de
suprafaŃă sunt prea puŃin numeroase, râurile cu debit permanent sunt foarte rare,
dar ajung să se piardă în terenurile afânate şi în depresiunile închise. Apele
freatice sunt abundente.
În Alashan, râuri cu un curs permanent se află doar la limita sudică şi
vestică, iar lacurile sărate şi, uneori, dulci sunt numeroase.
b) Regiunea Podişului Iran
Caracteristică în această regiune sunt vastele suprafeŃe de deşerturi de
piatră, aproape lipsite de apă. Râurile care se scurg din munŃii de mică altitudine
au un debit redus, determinat de cantitatea infimă de precipitaŃii (sub 100
mm/an) şi de gradul ridicat de evaporare. Vara, cele mai multe râuri seacă
complet, iar cursul inferior se termină sub forma unor delte oarbe. Această
regiune endoreică cuprinde:
b1) Subregiunea Lut-Kevir situată între MunŃii Elburs şi Kopet-Dag (în
nord), MunŃii Zagros (în vest), MunŃii Makran (în sud), MunŃii Iranului de Est şi
Taftan (în est);
b2) Subregiunea Seistan-Registan care se află în sudul Afganistanului;
b3) Subregiunea Kharan din sud-vestul Pakistanului.
c) Regiunea arabo-siriană
Clima aceste regiuni este subtropicală şi tropicală, fiindu-i caracteristice
temperaturile ridicate ale aerului pe timp de vară, ierni calde şi cu o cantitate
redusă de precipitaŃii atmosferice. Înteriorul regiunii are o climă continentală
excesivă. Cantitatea de precipitaŃii atmosferice are oscilaŃii mari de la un an la
altul. Vânturile bat constant şi puternic. Apele de suprafaŃă sunt neînsemnate
fiind reprezentate prin şuvoaie temporare. Apele de viitură şi torenŃiale se
infiltrează în depunerile aluviale sau pătrund în structurile de calcare,
alimentând izvoarele. Apele freatice sunt destul de abundente, fiind
caracteristice în zona Al Hasa. În zona de coastă a Golfului Persic, adâncimea
zăcământului de ape subterane este de circa 90 m, iar în zona Al Hufui până la
200 m. În unele locuri apa iese la suprafaŃă, iar în altele se găsesc ape subterane
şi superficiale sărate. În sudul Depresiunii Rub-al-Khali se deschid unele văi
mari ale râurilor vechi, astăzi secate şi câteva cursuri secate. Tot în această
depresiune, apele freatice sunt destul de abundente şi sunt situate la adâncimi
relativ mici (1 – 10 m). Deşertul Nefud este sărac în ape freatice. În Deşertul Al
Hasa, în lungul fostelor râuri cuaternare, astăzi apar izvoare şi alte surse de apă
care asigură viaŃa în oaze. În depresiunile închise, apa freatică este aproape de
suprafaŃă.
d) Regiunea Industan
Cuprinde nord-vestul Indiei şi estul Pakistanului, cu climă uscată,
continentală, şi include deşerturile Thar şi Thal. În nordul Deşertului Thar ajung
râurile Punjabului (în perioadele musonice) până la nisipuri. În acest deşert nu
există ape de suprafaŃă datorită cantităŃii neînsemnate a precipitaŃiilor, dar în
sezonul ploios, se scurg, venind din zonele de munte, râuri temporare. Apele
subterane sunt abundente în nordul Deşertului Thar, iar gradul de mineralizare
creşte de la est spre vest.
4.3. LACURILE
În Asia se găsesc numeroase lacuri de origini şi mărimi diferite, cu apă
foarte sărată (Marea Moartă şi lacurile din deşerturi), iar altele cu mari rezerve
de apă dulce (Lacul Baikal). Lacurile Asiei, din punct de vedere genetic, au o
repartiŃie neuniformă şi sunt foarte diferite:
a) Lacurile tectonice au luat naştere în depresiuni formate prin deplasările
mecanice ale maselor de roci. În depresiunile reprezentate de grabene, bazine
sinclinale, bazine intramontane, având forme şi adâncimi diferite, s-a adunat apa
din râuri, precipitaŃii, izvoare; de regulă, lacurile tectonice au forme alungite şi
adâncimi mari. Dintre acestea menŃionăm:
Lacul Baikal, cel mai adânc din lume (1 740 m), cel mai vechi (20 – 26
milioane de ani), cu un volum de apă dulce de 23 000 km3; are o lungime de 636
km, lăŃimea maximă de aproximativ 80 km, iar bazinul hidrografic o suprafaŃă
cât a FranŃei. Prin Angara apa lacului se scurge în Enisei şi mai departe în Marea
Kara. Dintre particularităŃile acestui lac, câteva sunt mai semnificative:
- evaporaŃia cea mai intensă se produce în lunile octombrie, noiembrie şi
decembrie, iar lacul îngheaŃă la începutul lunii ianuarie şi podul de gheaŃă se
menŃine până în luna mai;
- gradul de transparenŃă a apei este foarte mare (40 m), fiind depăşit doar
de Lacul Kutchara din Japonia (41,6 m);
- marea cantitate de oxigen dizolvat în apă: 12 – 14 mg/l la suprafaŃă şi
8 – 9 mg/l la fund;
- în apa lacului trăiesc 800 de specii de animale şi 245 specii de plante
endemice.
Lacul Aral (denumit adeseori „mare” datorită suprafeŃei sale) se află într-o
zonă deşertică. Programul de irigaŃii cu apă din cele două râuri, Amudaria şi
Sârdaria, a determinat modificări profunde: restrângerea suprafeŃei lacului şi a
ecosistemelor acestuia, degradarea condiŃiilor de viaŃă a populaŃiei din jurul
lacului şi extinderea mlaştinilor situate în zonele irigate.
Lacul Balhaş se află pe teritoriul Kazahstanului şi este instalat într-o vastă
regiune tectonică. Climatul deşertic şi semideşertic îi influenŃează gradul de
mineralizare şi suprafaŃa. Râul Ili îi aduce apă dulce în partea vestică, iar
Peninsula Uzun – Aral împarte lacul în două: partea vestică, cu apă dulce şi
partea estică cu apă salmastră.
Lacul Zaisan (Kazahstanul de Est) este tot de origine tectonică. Se află
într-o depresiune situată între MunŃii Altai (în nord-est) şi Tarbagatai (sud-vest),
în condiŃiile climatului arid. Irtişul Negru este principalul afluent, iar din lac
pleacă Irtişul Alb. În apa dulce a lacului se află o bogată faună piscicolă (somnul
siberian, nisetrul, ştiuca, s.a.); după construcŃia barajului şi a hidrocentralei de la
Buhtarminsk (pe Irtiş), prin unirea lacului de acumulare cu lacul Zaisan a
crescut nivelul apei.
In Mongolia, între culmile Saianului estic se află lacul tectonic Hubsugul
(Kosogol); râul Eg-gol drenează apele lacului şi se varsă în Selenga, care la
rându-i se varsă în lacul Baikal. În apele sale dulci se află o bogată faună
piscicolă.
Pe teritoriul Kîrgîzstanului, într-o depresiune înconjurată de înălŃimile
MunŃilor Tianshan, se află lacul tectonic Ysyk-Kol (Issîk-Kul) care înseamnă
„lacul fierbinte”. În apele acestuia se păstrează specii endemice de peşte.
In Podişul Pamir, într- o depresiune tectonică situată la peste 3 900 m
altitudine, se află Lacul Kara-Kul (lacul negru).
Lacul Lobnor este situat în China, în inima unui deşert sălbatic (Takla
Makan). Râul Tarim, deşi are o suprafaŃă a bazinului de peste un milion de km2,
se pierde în deşert în faŃa unor dune de nisip – formând lacul Lobnor (rătăcitor)
care îşi schimbă poziŃia în funcŃie de migrarea acestora şi dimensiunile în raport
de cantitatea de apă ajunsă pe cursul inferior al Tarimului. Când are apă sunt
condiŃii bune pentru fauna piscicolă şi costituie un areal de atracŃie a păsărilor.
Lacului i se mai spune Cionkul (lacul ce mare) sau Kara-Kasun.
În China, pe cursul inferior al fluviului Ganjiang, la confluenŃa cu
Yangtze, într-o depresiune tectonică, se află Lacul Poyang-Hu; vara, apele
fluviului Yangtze pătrund în lac mărindu-i suprafaŃa de două ori, iar iarna, apele
din lac se scurg în fluviu.
În nord-estul Podişului Tibet, între culmile munŃilor Nanshan, se găseşte
Lacul Kukunor (în limba mongolă – lacul albastru). Chinezii îl numesc łinghai
(marea albastră). Lacul are apa sărată datorită climatului arid şi lipsei scurgerii
apei din lac. Tot în Tibet, se află lacul tectonic Manasarovar, la o altitudine de
4 557 m. Apa lacului este dulce şi ajunge în Indus şi în Satleji.
În Caucaz, Orientul Apropiat şi Mijlociu, se găsesc, de asemenea,
numeroase lacuri tectonice. Lacul Sevan, cu Ńărmuri constituite din lavă şi
travertin, are un mic bazin de recepŃie situat pe teritoriul Armeniei. Datorită
peisajului, plajelor, apelor minerale şi zilelor însorite, lacul constituie un areal de
puternică atracŃie turistică. Pe teritoriul Turciei se află lacurile tectonice Van,
Tuz şi Iznik. Lacul Iznik, cu apă dulce, se află în apropierea Mării Marmara, într-
o vale alungită care a funcŃionat ca un golf al acesteia. Lacul Tuz (Tuz Gölii) are
o mare cantitate de săruri (după unele date mai mare decât a Mării Moarte), dar
este variabilă în raport cu volumul de apă. Lacul Van este situat în estul Turciei,
la altitudinea de 1 720 m, şi are apă salmastră.
În Israel şi Iordania, pe aliniamentul El Araba – El Ghor, la cea mai
coborâtă altitudine de pe Glob, se află Marea Moartă care are cel mai mare grad
de salinitate (322 g/l). Tot în Israel, în grabenul levantic (cunoscut sub
denumirea El Ghor), se găseşte Lacul Tiberiada. Râul Iordan primeneşte apele
lacului; nivelul apei este la –212 m sub nivelul Oceanului Planetar. Apa dulce a
lacului este propice faunei piscicole şi irigaŃiilor.
În nord-vestul Iranului, la 1 275 m altitudine deasupra nivelului mării, se
află lacul tectonic Urmia (Rizayeh), lac fără scurgere.
Lacuri tectonice sunt şi în Indonezia: Matana, Towuti, Poso (formează un
trio lacustru) situate în plină junglă ecuatorială (Insula Sulawesi) şi în Japonia
(Biwa), Filipine (Bay).
b) Lacurile vulcanice şi vulcano-tectonice
Vulcanismul generează cratere şi caldeire, barează văile cu lavă, precum
şi alte forme capabile să devină lacuri.
În Indonezia se găsesc numeroşi vulcani stinşi şi activi. Pe fundul uneia
dintre cele mai mari caldeire s-a format un lac – Gunung – Batur (Insula Bali).
În partea estică a Insulei Jawa, în craterul vulcanului Gunung-Kelud, s-a format
Lacul Kelud. Apa lacului se încălzeşte şi este expulzată afară ca urmare a
erupŃiilor scurte şi explozive.
În aceiaşi insulă, la poalele vulcanului Gunung-Merapi s-a format într-un
crater, în urma unei explozii laterale, Lacul Kawah – Idjen a cărui apă, la
adâncimea de 250 m, are o temperatură de 97ºC şi un pH de 0,7.
Vulcanul Toba, situat tot în Indonezia, se găseşte în mijlocul lacului
omonim. La rându-i, depresiunea în care se află lacul, este o caldeiră tipică
situată în Insula Sumatera.
În Filipine (sudul Insulei Luzon), într-o caldeiră situată în mijlocul
vulcanului denumit Vulcano, se găseşte Lacul Taal (Bombon). Lacul este mic,
într-un peisaj subecuatorial, are apă limpede, dar este înconjurat de izvoare
fierbinŃi, de găuri din care Ńâşnesc gaze sub presiune.
O altă Ńară cu lacuri de origine vulcanică este Japonia. Lacul Tazawa s-a
format într-o caldeiră vulcanică tipică şi are cea mai mare adâncime dintre
lacurile nipone (425 m adâncime maximă). PereŃii caldeirei au o înălŃime de 250
m deasupra nivelului apei lacului. Lacul se află în nordul Insulei Honshu. Tot de
origine vulcanică este Lacul Shikotsu, al doilea ca adâncime din Japonia (363
m). În ziua de 1 februarie se organizează Festivalul zăpezii când se fac statui de
gheaŃă.
Nu departe de Lacul Akan, în nord-estul Insulei Hokkaido, se află, într-un
crater vulcanic de tip caldeiră, Lacul Mashu cu cea mai mare transparenŃă (41,6
m). Depresiunea lacustră are formă de cilindru.
Alte lacuri vulcanice sunt în Kamceatka (Lacul Kurilsk).
În Asia se găsesc şi alte tipuri de lacuri, formate ca urmare a alunecărilor
de teren (Sarez în Pamir), de origine fluviatilă (Tonb - Sap), s.a. – unele mai
mari, altele mai mici ca dimensiune. Desigur că aceste exemplificări sunt unele
dintre cele mai importante.
Lacurile făurite de om pe Angara, Enisei, Huang He, Chang Jiang, s.a., au
scopul obŃinerii energiei electrice, irigaŃiilor, alimentării cu apă a aşezărilor
umane; ele atrag mulŃi turişti, modifică condiŃiile climatice, sunt pitoreşti, iar
altele au calităŃi terapeutice.
5. VEGETAłIA ŞI FAUNA
6. SOLURILE
Solul este un corp natural rezultat prin acŃiunea vieŃuitoarelor, mai ales a
plantelor şi microorganismelor, asupra scoarŃei de alterare sub influenŃa climei,
reliefului, apei şi omului, într-o perioadă de timp, care are ca principală însuşire
fertilitatea. Solul este, totodată, un corp natural bine individualizat şi constituie,
în acelaşi timp, un element de analiză al mediului geografic datorită schimbului
de substanŃă, energie şi informaŃie din cadrul acestuia.
În Asia, repartiŃia solurilor reflectă condiŃiile naturale, îndeosebi zonele
climatice şi vegetaŃia şi alŃi factori de distribuŃie teritorială.
Solurile de tundră ocupă, ca şi vegetaŃia, fâşia nordică a Asiei, acestea
întâlnindu-se şi pe unele insule. Particulele de sol iau naştere aproape în
totalitate prin dezagregare mecanică a rocii parentale, alterarea chimică fiind
foarte redusă. Descompunerea particulelor de sol se datorează îngheŃului şi
dezgheŃului alternativ al apei (din sol). Activitatea biologică este restrânsă
datorită climatului aspru, conŃinutul în humus este redus (sub 5%), iar fertilitatea
este scăzută. Permafrostul este omniprezent, dezgheŃul producându-se pe o
grosime mică, iar atunci devine molisol. Solurile sunt subŃiri, poligonale, iar în
unele locuri mai umede se formează soluri turboase. Ritmul lent de
descompunere a vegetaŃiei duce la formarea unor mari concentraŃii de humus
brut şi turbă.
În regiunile cu climă umedă şi răcoroasă, în taiga, cele mai răspândite
sunt podzolurile; acestea sunt puŃin fertile, dar bine utilizate silvic; au o aciditate
ridicată. Podzolurile nu pot asigura hrană pentru o populaŃie densă; prin
amendare şi îngrăşare se corectează în mare măsură aciditatea şi se înlocuiesc
bazele spălate. Totuşi zona cu podzoluri, datorită modelării glaciare, prezenŃei
morenelor, blocurilor, lacurilor şi a mlaştinilor este în mare parte improprie
pentru agricultură. Tot în taiga se găsesc şi spodosolurile cele mai caracteristice.
Pe suprafeŃe mari, în Ńinuturile nordice cu climă continentală umedă, în China şi
Japonia, se găsesc soluri argiloiluviale podzolite şi podzolice; acestea, amendate
şi îngrăşate devin favorabile agriculturii şi păşunatului. În regiunile muntoase
din zona pădurilor aciculare şi a solurilor podzolice sunt răspândite şi alte tipuri
de soluri: litosolurile, solurile de tundră şi de pajişti alpine (Verhoiansk,
Cerski, s.a.).
Sub vegetaŃia de silvostepă, se află ca soluri tipice, dezvoltate pe depozite
loessoide, cernoziomurile (degradate, profunde, obişnuite, etc.). Sub stepă sunt
proprii, ca soluri zonale, cernoziomurile cu diferite tipuri; acestea au un grad
ridicat de fertilitate, fapt care condiŃionează o mare productivitate pentru cereale
şi plante tehnice. Cernoziomurile au o reacŃie neutră sau slab alcalină.
În semideşerturi, datorită aridităŃii mai mari (evaporarea depăşeşte, de
regulă, cu mult precipitaŃiile), în regiunile endoreice, sărurile se acumulează la
suprafaŃă. Procesul pedogenetic – salinizarea – contribuie la formarea solurilor
halomorfe: soluri salice (solonceacuri) şi soluri alcalice (soloneŃuri).
Solonceacurile conŃin cloruri, sulfaŃi, carbonaŃi de sodiu, calciu, magneziu şi
potasiu. Pe solurile saline, agricultura este posibilă doar în condiŃiile irigaŃiilor
cu cantităŃi mari de apă.
Deşi apar în aceleaşi regiuni, soloneŃurile au proprietăŃi chimice oarecum
diferite. Acestea ocupă areale cu drenaj ceva mai bun. Prin intervenŃie antropică
pentru îmbunătăŃirea drenajului, soloneŃul poate deveni solodiu.
Solurile deşerturilor de la latitudini medii, subtropicale şi tropicale,
cuprind:
- sol brun de semipustiu care se formează sub o vegetaŃie sărăcăcioasă, pe
depozite loessoide sau pe nisipuri lutoase; are o fertilitate redusă;
- sol brun-cenuşiu de pustiu care se formează în deşerturi, pe nisipuri,
materiale argilo-nisipoase, argiloase şi pietroase; fertilitatea naturală este redusă.
La interferenŃa deşerturilor calde şi uscate cu savanele se găseşte solul
brun-roşu de savană deşertică.
În zona musonică, pe marile câmpii ale continentului, acoperite de
aluviunile aduse de fluvii, s-au format solurile aluvionare; aluviunile sunt
reîmprospătate la inundaŃiile mari. Solurile au o fertilitate mare şi sunt utilizate
de mai multe milenii îndeosebi în cultura orezului.
În zonele musonică şi ecuatorială au o largă desfăşurare solurile roşcate
(lateritele) datorită acumulării oxizilor de fier şi aluminiu. Au un conŃinut redus
de humus (4 – 8%), o fertilitate scăzută, dar sunt prielnice pentru arbori care au
rădăcini mai adânci. Unii specialişti consideră lateritele depozite.
Andosolurile s-au format pe materiale vulcanice, de aceea sunt specifice
estului şi sud-estului Asiei. Cele mai fertile andosoluri s-au format pe
sedimentele de natură vulcanogenă din Japonia, Filipine şi Indonezia.
9
Global Report on Human Settlements, 2001, O.N.U., Habitat, London
10
Idem
Keihin, care leagă cele două oraşe, este mărginit de centre urbane mici şi zone industriale.
Nucleul Keihin se află în expansiune teritorială şi economică.
Nucleul central al megalopolisului îl constituie Nagoya, vechi oraş feudal, cu o
populaŃie de 2,17 mil. loc. Nagoya reprezintă cel de-al III-lea oraş industrial al Japoniei şi este
înconjurat de alte oraşe mai mici (Gifu, Tsu, Hamatsu).
Al treilea nucleu, Keihanshin, se află în partea sud-estică a megalopolisului. Oraşele
principale ale acestui nucleu sunt : Osaka, Kobe, Kyoto. Comparativ cu celelalte oraşe ale
megalopolisului japonez, în Keihanshin, oraşele au alte funcŃii principale decât cele
industriale. Osaka este cel mai important centru comercial şi bancar, Kobe este un important
port care deserveşte cele două regiuni între care este situat Nagoya şi Osaka, dar este şi un
important oraş industrial, dezvoltarea sectorului secundar fiind favorizat de activitatea
portuară. Kyoto, veche capitală a Japoniei, este un puternic centru cultural, universitar şi
turistic.
Toate aceste centre urbane principale, precum şi centrele secundare sunt legate printr-un
sistem de relaŃii economice, care se răsfrâng în teritoriu. Porturile mari determină dezvoltarea
centrelor industriale, mai ales a celor din industriile prelucrătoare. Specific pentru
megalopolisul japonez este că, pe lângă ramurile industriei moderne coexistă şi industria
artizanală, viaŃa în acest megalopolis fiind o îmbinare între tradiŃie şi modern.
Oraşele asiatice se impun în peisaj şi prin structura lor. În funcŃie de aceasta, se
deosebesc diverse forme şi tipuri ale siturilor urbane. Cel mai cunoscut şi mai răspândit tip
este situl geometric. Oraşul Beijing este un exemplu tipic. Beijing este unul dintre cele mai
vechi oraşe ale Chinei; datează din mileniul al II-lea î. Hr., iar din secolul al XIII-lea d.Hr.
deŃine funcŃia de capitală. Forma iniŃială a oraşului de pătrat fiind impusă de necesităŃile de
apărare.
De-a lungul timpului, această formă s-a conservat. Noile construcŃii şi ansambluri
arhitectonice care s-au adăugat pe parcursul existenŃei sale şi care au condus la extinderea
oraşului au păstrat concepŃia planului iniŃial, Beijingul încadrându-se astăzi în tipul geometric
de sit.
Un alt tip de sit întâlnit în Asia este cel al nucleului de convergenŃă. ApariŃia şi evoluŃia
acestui tip de sit sunt legate de situarea oraşelor la convergenŃa unor sisteme naturale, a unor
drumuri comerciale, aceasta impunând şi o oarecare poziŃie strategică a aşezării. Un exemplu
este oraşul Riyadh, capitala Arabiei Saudite. Oraşul a apărut în partea centrală a Ńării şi a
Peninsulei Arabia, într-o oază. Dezvoltarea sa este legată de importanŃa aşezării ca nod de
comunicaŃie din Peninsula Arabia, dar şi ca centru comercial şi cultural.
Foarte multe oraşe din Asia se încadrează în siturile de tip fort. Acestea sunt oraşe care
datează din perioada colonială şi care au apărut în jurul fortăreŃelor coloniştilor. Asemenea
structură este întâlnită în cazul oraşului Manila. Vechiul oraş – fortul Santiago – a fost
construit de spanioli pe malul stâng al unui râu. Partea veche a oraşului este înconjurată de un
zid, se numeşte “Intramuros”, este caracterizat de stilul arhitectonic colonial – spaniol şi este
declarat muzeu. Oraşul modern s-a dezvoltat în jurul fortului, mai ales după destrămarea
imperiilor coloniale .
O formă aparte o constituie siturile dublete. În cadrul oraşului există partea veche şi
partea nouă. Oraşul New Delhi prezintă o îmbinare armonioasă între arhitectura veche indiană
şi aceea modernă europeană. Delhi, oraşul vechi se distinge prin stilul asiatic – oriental al
caselor şi străzilor înguste; se remarcă existenŃa palatelor. În partea de sud-vest, începând cu
1911, se construieşte oraşul nou, New Delhi, pentru a îndeplini funcŃii administrative. Planul
nou este regulat, străzi largi, simetrice, grădini, lacuri, clădiri monumentale. Noile cartiere
rezidenŃiale adaugă un plus de modernism capitalei indiene.
În Asia, a apărut, ca de altfel pe toate continentele, un nou tip de sit – situl planning.
Aceste oraşe sunt nou construite, cu anumite scopuri urbanistice, de regulă pentru a îndeplini
funcŃii politico-administrative. Capitala Pakistanului se încadrează în acest tip de sit. Decizia
înlocuirii oraşului Karachi printr-o nouă capitală este luată în 1959, iar în 1961 începe
construcŃia oraşului Islamabad. Oraşul a fost conceput ca nucleu administrativ şi politic al
Ńării, care va determina şi apariŃia altor funcŃii urbane. SuprafaŃa oraşului poate fi împărŃită în
câteva zone. Prima este zona administrativă, care cuprinde clădirile instituŃiilor publice şi de
guvernământ. În vecinătatea acesteia se află cartierul ambasadelor. Oraşul este străbătut pe
direcŃie est-vest de o arteră comercială. În jurul oraşului a început să se contureze o zonă
industrială şi una de aprovizionare.
Desigur, pe marele continent asiatic, există şi alte tipuri de situri, multe dintre ele fiind
rezultatul combinării celor prezentate anterior.
11
Sistem de cultură – asociere de plante de cultură care depinde în mare măsură de condiŃiile naturale şi
economice specifice şi care dau “culoarea” câmpurilor cultivate (George Erdeli şi colab. (1999) – DicŃionar
de geografie umană, Editura Corint, Bucureşti, pag. 292.
care îşi propusese instituirea proprietăŃii comune asupra pământului). Între anii 900-600 î.Hr.
în India, Ńăranii şi păstorii de pe Valea Gangelui şi a Narbadei constituiau una din cele trei
caste. Probabil, datorită suprapopulării Asiei Centrale, cu circa 150 ani î.Hr., începe invazia
indo-sciŃilor, parŃilor şi kusanilor în Peninsula Industan.
În China, în anul 594 î.Hr. se introduce impozitul funciar; ulterior, după ce chinezii
cuceresc importante teritorii din Asia Centrală, introduc în Ńară cultura viŃei de vie, a
piersicului şi trifoiului (104-102 î.Hr.). Tot în China, în anul 9 d.Hr., se adoptă un program
utopic al proprietăŃii funciare – fapt ce determină răscoala Ńărănească a „Sprâncenelor roşii”.
Fondul funciar a creat probleme şi în Japonia : în anul 646 d.Hr. prin reforma intitulată
Taika (Marea transformare) s-a urmărit abolirea autorităŃii clanurilor privilegiate şi întărirea
puterii centrale; întregul pământ trece în proprietatea împăratului care îl împarte direct
familiilor Ńărăneşti.
În Armenia, între anii 830-840 d.Hr., are loc o puternică mişcare antifeudală care se
pronunŃă pentru proprietatea comună asupra pământului. La începutul secolului al VIII-lea în
teritoriile cucerite de arabi în Asia se interzice musulmanilor cumpărarea sau însuşirea
pământurilor aflate în proprietatea statului şi se introduce impozitul funciar pentru supuşii
nemahomedani. În prima jumătate a aceluiaşi secol pe teritoriul Iranului şi Afganistanului se
întocmeşte „Cartea canalelor” care era o culegere de legi privind sistemul de irigaŃii.
Dacă ne referim doar la câteva Ńări asiatice ar fi de amintit alte aspecte, din care câteva
sunt semnificative.
În textele chinezeşti agricultura apare mereu drept “activitate fundamentală”. Tot din
timpuri îndepărtate sericicultura s-a alăturat agriculturii într-un mod ritualizat şi imperativ.
Mătasea, esenŃială la început pentru fabricarea veşmintelor de ceremonie a demnitarilor, a
devenit o adevărată monedă de schimb utilizată atât pentru plata tributului cât şi pentru cea a
impozitelor. De-a lungul istoriei Chinei, reformele agrare au avut loc la intervale diferite (din
secolul V î.Hr. până la sfârşitul secolului al XX-lea), dar împrăştierea echitabilă a
pământurilor a rămas o utopie.
În timpul dinastiei Tang (618-907 d.Hr.) condiŃia Ńărănească era similară cu cea din
vechea Europă, iar categoriile de persoane care munceau pământul erau:
unii Ńărani liberi (puŃini numeroşi) ce primeau din partea statului o suprafaŃă de
pământ care corespundea componenŃei familiei; aceste terenuri au fost atribuite după
pacificarea regiunilor unde avuseseră loc tulburări, fuseseră cucerite sau eliberate în urma
emigrării spre sud a numeroaselor familii de Ńărani;
fermierii sau arendaşii (care cultivau pământurile altora, primind în schimb o plată în
grâne, seminŃe, unelte), sau (în cazul fermierilor), împărŃind recolta cu proprietarul;
zilierii care munceau pe domeniile agricole ale proprietarilor.
În Marea Câmpie Chineză, încă din secolul III d.Hr. domina cultura grâului; la o
anumită altitudine grâul ceda locul orzului, iar zonele irigate din sud şi sud-est cu climă
tropicală şi subtropicală erau ideale pentru cultura orezului; în acelaşi timp, stepele centrale şi
nordice erau propice creşterii vitelor.
În secolele III-VI, la hotarele de nord ale Chinei trăiau populaŃiile nomade din stepele
nordice, iar în sud cele din Podişul Tibet care, aproape un mileniu şi jumătate, (au preocupat
societatea chineză), ce avea să-şi pună amprenta asupra fizionomiei etnice, structurile sociale
şi administrativ-politice:
un imens spaŃiu, din nordul Fluviului Galben şi până în taigaua siberiană şi din
Manciuria până la vest de MunŃii Ural, se afla sub controlul triburilor turce, mongole şi
tunguse de crescători de animale, caracterizate printr-un mod de viaŃă nomad, de unde şi
marea lor mobilitate şi caracterul războinic;
pulsaŃii cu amplitudine variabilă s-au succedat periodic până în pragul epocii moderne,
revărsând spre vest şi sud valuri de migratori care au înrâurit desfăşurarea evoluŃiei istorice în
Asia şi Europa.
La începutul secolului al V-lea (d.Hr.) în statul Wei de Nord se inaugurează sistemul
„împărŃirii pământului” care constă în acordarea membrilor familiilor Ńărăneşti (bărbaŃi şi
femei ajunşi la majorat), a unor loturi de pământ pe o perioadă determinată. Terenurile
abandonate au fost distribuite – măsura vizând valorificarea unor mari suprafeŃe.
În secolele VI-X (epocile Sui şi Tang) bazinul Fluviului Galben şi valea fluviului Wei
rămân centrul de greutate al economiei; în acest teritoriu domina cultura grâului, în
provinciile nord-vestice creşterea vitelor, a cailor, pe valea Yantzî primul loc era ocupat de
cultura orezului, puternic impulsionată de tehnica nouă a culturii inundate (una din marile
descoperiri agricole chineze) care a condus la recolte record de orez (timp de trei secole, 960-
1279 se extinde cultura inundată a orezului; regiunile sudice depăşesc în greutate pentru prima
dată în istoria Chinei valea Fluviului Galben). Totodată se lărgeşte reŃeaua de irigaŃii.
În timpul marii expansiuni mongole (1279-1368), dintre ramurile economice, agricultura
a fost cea mai grav lovită: a fost distrus sistemul de irigaŃii pentru a transforma vastele câmpii
chineze în terenuri cu păşune, s-au confiscat caii de la populaŃie, au fost ruinate gospodăriile
Ńărăneşti, pământul a intrat în posesia marelui han şi împărŃit apoi feudalilor mongoli.
În secolele XIV-XVII (epoca Ming) se reface agricultura prin regularizarea cursului
apelor şi a canalelor de irigaŃii, se repun în valoare pământurile, se plantează circa 1 miliard
de pomi şi s-a întocmit un nou cadastru general.
În Evul Mediu se disting în China 4 grupări de populaŃie care desfăşurau în forme dintre
cele mai impresionante ansambluri agricole (cu moduri specifice de viaŃă umană) :
sedentarii – care practicau o agricultură evoluată (mod de viaŃă propriu populaŃiei Han
şi alogenilor sinizaŃi);
crescătorii de animale din regiunea de stepă şi deşert;
muntenii din complexul himalayan, crescătorii de animale, cultivatori de pământuri;
agricultorii din sud, se ocupau cu culturile mixte, iar alături de formele primitive de
agricultură erau practicate vânătoarea şi pescuitul (care se afla în regres).
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea se introduc culturi noi: porumbul şi cartoful.
În India, mult timp, s-au păstrat puternice rămăşiŃe ale comunei primitive, dintre care
cea mai persistentă era obştea sătească; aceasta alcătuia mari comunităŃi agricole care
cuprindeau de obicei un sat în care se îmbinau cultivarea terenurilor şi creşterea animalelor cu
meşteşugurile casnice. Deşi au luat naştere mari domenii feudale obştile săteşti, cu structurile
şi practicile specifice au stat la baza întregii vieŃi economico-sociale a statului indian
medieval. Chiar din primele secole ale Evului Mediu, India atinsese un nivel relativ înalt de
dezvoltare economică; în unele regiuni se foloseau irigaŃiile, se cultivau cereale, legume,
bumbac, in şi cânepă, trestie de zahăr, mirodenii, se creşteau boi, vaci, bivoli, oi, cămile, cai,
viermi de mătase.
Atât în Antichitate, cât şi în Evul Mediu, civilizaŃia iraniană a fost una din marile
civilizaŃii ale lumii. CivilizaŃia iraniană se întindea pe teritoriul de astăzi al Iranului, în
Mesopotamia, până în Golful Persic, Marea Caspică şi India. Azerbaidjanul iranian avea
soluri fertile (formate pe lavă vulcanică) şi reprezenta grânarul Iranului. În ansamblu, pe
teritoriul iranian, (zonele marginale, poalele munŃilor, platourile şi povârnişurile lor) au fost
favorabile culturii plantelor şi creşterii animalelor; aceste teritorii gravitau din punct de vedere
economic spre Mesopotamia (în vest), Valea Indului (în est) şi spre „łara celor şapte fluvii”
(Amu-Daria – Vechiul Oxus, Sîrdaria ş.a.), decât spre interiorul acoperit cu nisipuri. Lipsa
apei a impus, ca o condiŃie a supravieŃuirii, săparea şi întreŃinerea unei întinse reŃele de
irigaŃie, de-a lungul Tigrului (în secolul al VII-lea), Karunului, la vest de Isfahan (secolele
XVI-XVII), de-a lungul Amu-Dariei (sub moguli, în secolele XIII-XIV).
Încă din Antichitate se folosea un sistem ingenios, acela al „minelor de apă” – adevărate
galerii subterane, mergând pe firul pânzei freatice, cu puŃuri de aerisire şi pompare la
suprafaŃă, plasate la intervale egale şi înconjurate de praguri de pământ, aşa cum se păstrează
şi astăzi în zona Teheranului. IrigaŃiile au permis cultivarea grâului în Azerbaidjan, a orzului
şi orezului pe Ńărmul Mării Caspice şi pe valea fluviului Amu-Daria, a trestiei de zahăr şi a
dudului în regiunea Bardha (la vest de Marea Caspică) şi la Djurdjan, pe malul estic al
aceleaşi mări, a bumbacului în Horasan, a susanului în Horasan, a şofranului în Iranul
occidental, a citricelor pe Ńărmul Mării Caspice şi în Câmpia Shatt-al-Arab.
Grădinăritul şi viticultura se practicau în provinciile Azerbaidjan, Horasan, Farsistan şi
Isfahan. Întinsele terenuri de stepă şi plaiurile munŃilor au permis creşterea oilor cu lână fină
(din care se Ńeseau renumitele covoare persane de Kerman, Tabriz şi Isfahan), a caprelor,
cailor, bivolilor, cămilelor şi dromaderilor.
În veacul al X-lea, pe teritoriul Iranului s-au construit noi canale şi baraje, s-au extins şi
diversificat culturile vechi, s-au introdus noi soiuri de orez, s-a extins cultura grâului, a
orzului, iar în viticultură se produceau circa 100 de feluri de struguri. În urma invaziei
mongole din secolele XIII-XIV, numeroase aşezări rurale şi canale de irigaŃii au fost distruse.
În secolul al XII-lea triburile mongole se întindeau de la est de Amur până pe cursul
superior al fluviului Irtîş şi de la hotarul de nord al Chinei până la Lacul Baikal. Mongolii se
împărŃeau în triburi de pădure care se îndeletniceau mai ales cu vânătoarea şi triburi de stepă
care se ocupau cu creşterea nomadă a cornutelor şi cailor, practicau meşteşuguri casnice.
Mongolii nu cultivau plante, iar negoŃul era legat de schimbul în natură a produselor
economiei pastorale cu produsele agricole şi meşteşugăreşti ale popoarelor vecine.
În Peninsula Arabia cea mai mare suprafaŃă era ocupată de deşerturi nisipoase. Pentru
agricultură condiŃii naturale mai bune se găseau numai în Yemen şi Hedjaz. În Yemen, ploile
fiind mai frecvente, se practica cultura cerealelor, grădinăria, pomicultura şi se creşteau
îndeosebi cămile, oi, capre. Regiunile interioare, dominate de deşerturi, erau locuite numai în
porŃiunile unde vegetaŃia îngăduia crescătorilor nomazi de cămile să-şi hrănească turmele.
Ca urmare a cuceririlor arabe şi în timpul stăpânirii lor, o serie de tehnici agricole şi
meşteşugăreşti din Egipt, Siria, Irak, Iran, precum şi din India, China s-au răspândit.
Dezvoltarea producŃiei agricole şi meşteşugăreşti a intensificat comerŃul.
În Japonia, câmpiile ocupau suprafeŃe mici şi izolate (doar 20 % din suprafaŃa de 37000
2
km ). Caracterul subordonat şi periferic al regiunilor de câmpie este compensat de un climat
generos şi variat, cu multe precipitaŃii datorită influenŃei oceanice şi dispunerii teritoriului pe
o lungime de aproximativ 3000 km (între paralelele de 30° şi 46° lat. N.)
Aceste climate au favorizat o agricultură de mare randament în care domina cultura
orezului. InfluenŃa factorilor externi a fost slabă. Săpăturile arheologice au pus în evidenŃă
succesiunea a două culturi neolitice: Yomon şi Yagoi (prima de culegători şi vânători, a doua
de inspiraŃie coreeană – de agricultori).
Pe ansamblul continentului, frecventele secete şi inundaŃii catastrofale, grindina,
invaziile lăcustelor şi a altor dăunători, au provocat foametea – resimŃită pe spaŃii largi în
China, India, Coreea, Japonia şi alte Ńări, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi
în secolul al XX-lea. Aceste situaŃii au impus extinderea irigaŃiilor, reforme agrare,
modificarea structurii modului de folosinŃă a terenurilor, introducerea unor noi plante de
cultură (spre exemplu, în perioada 1830-1870, în Indonezia s-a trecut la culturile forŃate de
cafea, trestie de zahăr, tutun şi indigo).
Dacă în Europa, reformele agrare s-au efectuat, preponderent în secolul al XIX-lea, în
unele Ńări din Asia, s-au efectuat mai târziu (în Irak - 1932, în Mongolia privilegiile feudale şi
iobăgia au fost lichidate în 1921, în Iran au fost lichidate claca şi obligaŃiile în natură în 1962,
iar în Siria în 1958).
Agricultura reprezintă şi astăzi profesiunea de bază pentru o mare parte a populaŃiei (în
Afganistan, Bangladesh, Cambodgia, Laos, Thailanda aprox. 80 %, în India 70 %, China 70
% din totalul populaŃiei locuieşte în mediul rural); în unele Ńări populaŃia este numeroasă şi în
creştere rapidă. Asia deŃine cea mai mare parte a terenurilor irigate ale Terrei. Terenurile cu
soluri fertile sunt limitate datorită predominării reliefului muntos şi câmpiilor litorale relativ
înguste; peste 60 de milioane hectare sunt terasate în China, Filipine, Indonezia şi Japonia.
În cele mai multe state ponderea terenului cultivat este destul de mică în raport cu
suprafaŃa lor totală (14 % în China, 10 % în Iran, 10 % în Indonezia), iar posibilităŃile de
extindere sunt reduse, datorită lipsei apei pentru irigaŃii, cât şi măsurilor de protecŃie a
fondului forestier.
În Asia de SV, S şi SE agricultura este de tip tradiŃional (predomină autoconsumul,
schimbul de produse se menŃine foarte redus, este larg răspândită policultura chiar şi acolo
unde unele culturi nu întrunesc cele mai bune condiŃii). India deşi dispune de şeptel
impresionant (locul I la bovine, bubaline şi caprine, locul III la cămile, plus ovine), consumul
de proteine de origine animală este redus, creşterea animalelor nu deŃine locul cuvenit în
cadrul economiei (cu excepŃia producŃiei de lapte, domeniu în care se plasează pe locul III în
lume).
Pentru a obŃine produse pentru export în unele state, încă din secolul al XVII-lea au fost
organizate plantaŃii : de cafea în Sri Lanka şi Jawa, de ceai în Sri Lanka şi Assam, de trestie
de zahăr în Filipine, de haevea în Malaysia ş.a.; după ce aceste state şi-au dobândit
independenŃa, producŃia plantaŃiilor a stagnat fiind concurate de orientarea agricultorilor
autohtoni spre cerinŃele pieŃei. Cea mai avansată agricultură bazată pe mica producŃie de
mărfuri este cea din Japonia, Malaysia, Israel, Coreea de Sud, Turcia şi Thailanda.
5.4. Tipuri de agricultură
După modul de valorificare a condiŃiilor naturale se pot distinge următoarele tipuri
principale de agricultură :
a) Agricultura fondată pe cultura predominantă a orezului este caracteristică Asiei
musonice, tropicale şi subtropicale (partea central-sud-estică a Chinei, mare parte a Japoniei,
Coreei de Sud, aproape întreaga peninsulă a Indochinei, Filipine, Bangladesh, sud-estul
Indiei, câmpiile litorale din Indonezia şi Sri Lanka). În China se produc anual aproximativ
200 milioane de tone de orez (locul I mondial, 35 % din producŃia totală a lumii), India deŃine
locul al II-lea mondial, în Indonezia unde orezul se cultivă pe 1/2 din suprafaŃă, producŃia este
pe locul III mondial, iar în Japonia tot 1/2 din suprafaŃa arabilă este cultivată cu orez.
În raport cu alte cereale, orezul are o productivitate relativ ridicată, şi reŃine o parte
importantă a forŃei de muncă din agricultură. Orezul este o cultură a anotimpului cald care în
India alternează cu grâul, orzul, meiul, soia (mai puŃin pretenŃioase la căldură şi umiditate), iar
acolo unde clima o permite, se obŃin două recolte de orez.
În aceleaşi regiuni musonice şi subtropicale se cultivă maniocul (Thailanda – al doilea
producător mondial şi cea mai mare exportatoare, Indonezia, sudul Indiei), taroul, trestia de
zahăr în India, sud-estul Chinei, Filipine, Thailanda, Vietnam, Malaysia, Bangladesh (India
deŃine locul al II-lea mondial în producŃia de trestie de zahăr), arahidele (India, Indonezia,
China, Myanmar), porumbul (estul Chinei, Thailanda, Laos, Filipine), batata (India, China,
Vietnam, Indonezia, Malaysia), legumele (China deŃine locul I mondial, Japonia, India,
Indonezia, Filipine), bananierul (India la nuci de cocos şi copra locul I pe glob, Myanmar,
Filipine, Malaysia), palmierul de cocos (Indonezia locul I mondial, Malaysia, India), arborii
citrici (China, Japonia, Israel), palmierul de ulei (Malaysia locul I, 1/2 din producŃia
mondială, Indonezia locul II, Filipine, Thailanda), susanul (plantă tipică Asiei musonice, în
India, China de Sud, Myanmar), rapiŃa (China, Japonia), ignamele (China, India, Asia de
Sud-Est), leguminoasele pentru boabe, iuta (India locul I pe glob), bumbacul – India locul I
mondial, ramia, tungul, ceaiul, haevea (Malaysia locul I pe glob la cauciuc natural, Indonezia
locul al II-lea ape glob, India locul al IV-lea), tutunul ş.a.
Creşterea animalelor este orientată în special spre porcine (China, locul I mondial,
deŃine 40 % din efectivele mondiale de porcine), bovine, bubaline (India locul I, China locul
al III-lea), cabaline (China locul I), păsări (China ¼ din efectivul mondial), ovine (China
locul I, Iran locul al VI-lea).
Specifică este sericicultura în China de Est, Japonia, India. Un aport apreciabil la
bilanŃul alimentar îl aduce pescuitul; Japonia are cea mai mare flotă de pescuit şi cu
aproximativ 11 milioane tone peşte deŃine locul I mondial, China aproximativ 5 milioane
tone, Coreea de Sud, India, Thailanda. În privinŃa pescuitului continental marile posibilităŃi
sunt oferite de reŃeaua hidrografică (Obi, Enisei, Lena, Huang He, Iangtzî, Mekong, Indus),
precum şi de lacurile Baikal, Van, Sevan etc. Pescuitul marin şi oceanic este deosebit de
dinamic în zonele litorale din preajma unor Ńări (Japonia, China, Coreea de Sud, Thailanda,
India).
b) Agricultura bazată pe cultura predominantă a grâului este localizată în zonele cu
climat temperat, subtropical şi chiar tropical, cu precipitaŃii mai reduse, unde se obŃine, de
regulă, o singură recoltă pe an şi cel mult două în China de Nord-Est, nord-vestul Indiei,
partea centrală a Asiei Mici, sud-vestul Iranului, nordul Irakului ş.a. După cum se ştie grâul
este originar din Orientul Apropiat. CondiŃii favorabile pentru cultura grâului sunt întrunite în
regiunile de stepă şi silvostepă din zona temperată, subtropicală şi tropical-musonică.
Dacă în zonele tropicale şi subtropicale aride din Orientul Apropiat grâul se cultivă
frecvent în regim de irigare (în oaze, pe văile fluviilor), în zonele tropical-musonice este o
cultură de iarnă, neirigată. În partea asiatică a Rusiei se cultivă atât grâul de toamnă, cât şi
grâul de primăvară (în regiunile cu ierni aspre). Cultura tradiŃională, de subzistenŃă, este
specifică Orientului Apropiat şi Asiei de Sud şi Est. Principala zonă de cultură din China se
află în nordul Câmpiei chineze; în India şi Pakistan; Anatolia şi în câmpiile litorale ale Asiei
Mici sunt în plină expansiune culturile de grâu.
Alături de grâu se cultivă şi alte cereale : orz, orez (varietăŃile adaptate la climatul
temperat înaintează până în bazinul Amurului), porumbul (pe suprafeŃe destul de întinse şi cu
producŃii mari, mai ales în China, India, Indonezia, Myanmar şi Filipine), meiul (în China,
India), sorgul (pe suprafeŃe apreciabile în India, China), orzul şi ovăzul; dintre plantele pentru
tuberculi, cartoful (China, India, sudul Siberiei), dintre leguminoasele pentru boabe, fasolea
(India), mazărea (China, India), năutul (India şi Pakistan); dintre plantele oleaginoase, soia
(China, de unde s-a răspândit în Japonia şi Asia de Sud-Est).
Sfecla de zahăr se cultivă în nord-estul Chinei, Japonia, Asia de Sud-Est, Turcia. Mari
suprafeŃe din regiunile aride şi semiaride situate în Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan,
China, India, Irak, Siria, Pakistan, Turcia sunt cultivate cu bumbac. Ramia (urzica
chinezească) dă fibre rezistente şi fine, se cultivă în Japonia, Asia de Sud-Est, China şi a fost
aclimatizată în Georgia. Cânepa, originară din nordul Indiei şi din Iran, se cultivă în Pakistan,
Turcia, Coreea de Nord, Japonia.
Dintre arborii fructiferi, citricele se cultivă în Japonia, Israel (prima cultură a Ńării),
Turcia, Iran, Irak, China. Mărul şi părul se cultivă pe mari suprafeŃe în Japonia, China,
Armenia, Azerbaidjan, iar piersicul şi caisul, deşi sunt originari din Asia musonică, s-au
adaptat condiŃiilor de climă mediteraneană şi se cultivă în Turcia şi Iran, Armenia şi
Azerbaidjan. Curmalul, specie de palmier originar din Mesopotamia, dă bune rezultate în Irak,
Iran, Arabia Saudită şi Pakistan. Rodiul se cultivă în Irak, gutuiul în Armenia şi Azerbaidjan,
iar viŃa de vie în India, China, Japonia, iar tutunul în China, India, Turcia.
c) Agricultura bazată pe cultura (în general) neirigată şi de productivitate redusă,
a diferitelor specii de mei (jovar, bajra) şi sorg; este specifică regiunilor mai înalte
(podişuri şi munŃi), frecvent izolate, cu precipitaŃii nu prea bogate din interiorul Podişului
Deccan, partea mai înaltă din SE a Chinei, nordul Myanmar. În aceste regiuni se cultivă şi
orz, grâu, arahide, bumbac, leguminoase pentru boabe, tutun.
Sectorul zootehnic nu este specializat, dar cuprinde : bovine (Podişul Deccan), ovine şi
caprine (Podişul Anatoliei), porcine (S.E Chinei), păsări, bubaline, cabaline.
d) Agricultura de oază se găseşte în regiunile tropicale, subtropicale şi temperat-
continentale aride din Asia de Sud-Vest şi Asia Centrală, în raport de sursele de apă care
permit irigaŃiile (strate acvifere subterane, râuri, lacuri). Acest tip de agricultură se
caracterizează prin discontinuitate (marcată de sursele de apă), suprafeŃe mici, o anumită
intensitate, predomină în cultură unii arbori fructiferi (curmalul, în Irak peste 30 de milioane
de pomi), citricii, rodiul (Irak), bananierul, smochinul, piersicul ş.a.; se cultivă legume, viŃă
de vie ş.a. În Siria, Irak, Iran, Pakistan se cultivă cu rezultate foarte bune bumbacul, grâul,
orzul şi mai puŃin orezul, trestia de zahăr, sfecla de zahăr, tutunul, plantele oleaginoase ş.a.
Pe ansamblu, creşterea animalelor este slab dezvoltată : ovine şi caprine, asini, cămile,
iar pentru sericicultură se manifestă o atenŃie deosebită. Creşterea rapidă a populaŃiei şi
suprafeŃele agricole mici au impulsionat importul de produse alimentare.
e) Agricultura mediteraneană se practică pe o fâşie destul de îngustă din lungul
Ńărmului Asiei Mici şi al Ńărilor Levantului; este specifică în acest tip de cultură ponderea
mare a citricilor, măslinului, viticulturii, cerealelor, legumelor şi bumbacului. Se cresc ovine,
caprine, asini, bovine ş.a. – zootehnia având, pe ansamblu, un rol secundar.
f) Agricultura fondată pe cultura bumbacului se află în bazinul fluviului Huang He
(China), în NV Podişului Deccan; orezul, grâul, meiul, sorgul se cultivă pe suprafeŃe mai
mici. Dintre animale se cresc porcinele, bovinele, bubalinele, fluturii de mătase ş.a.
g) Agricultura de plantaŃie se suprapune agriculturii din Asia musonică unde
predomină cultura orezului, în condiŃiile climatului cald şi umed. Cultura arborelui de
cauciuc în plantaŃii s-a dovedit mai eficientă decât colectarea latexului arborilor diseminaŃi.
Marii producători de cauciuc natural sunt : Malaysia (cu circa 1,5 milioane tone anual),
Indonezia (cu aproximativ 1 milion tone), Thailanda (cu aproximativ 0,5 milioane tone),
India, Sri Lanka, Filipine, China, Vietnam ş.a. În acest tip de agricultură este inclusă şi cultura
ceaiului, arbustului de cafea, pepenului şi a mirodeniilor.
Arborele de cafea a fost introdus din Africa în Yemen în secolul al XIII-lea. Primele
plantaŃii cu arbori de cafea au fost înfiinŃate de olandezi în Sri Lanka în anul 1658. Cele mai
întinse plantaŃii se găsesc în Indonezia şi India.
Arborele de cacao este mai răspândit în micile gospodării ale populaŃiei rurale din
Filipine, Malaysia, Indonezia şi Sri Lanka. Cultura arbustului de ceai este localizată în Asia
musonică, în condiŃiile climatului cald cu precipitaŃii peste 1200 mm anual, pe soluri bine
drenate. Coloniştii englezi au extins, la începutul secolului al XIX-lea, culturile speculative de
ceai, prin organizarea plantaŃiilor în India, Sri Lanka, Asia de Sud-Est.
Pe continentul asiatic, India este prima producătoare de ceai, fiind urmată de China, Sri
Lanka, Japonia, Indonezia, Turcia ş.a. Piperul este cultivat mai ales în India, Indonezia,
Malaysia şi Sri Lanka, ghimbirul – în India, Thailanda, Nepal, ienibaharul – în China, iar
scorŃişoara în Sri Lanka.
Acest tip de agricultură formează o arie discontinuă.
h) Zootehnia pastorală, cu caracter nomad şi seminomad, se întinde pe cea mai mare
parte a Asiei de SV şi a Asiei Centrale. TendinŃele de sedentarizare au afectat acest tip de
economie agrară. Se cresc în principal ovine şi caprine în China, urmată de India, Iran,
Pakistan. Asinii, catârii şi cabalinele deşi se află în regres, creşterea acestora se dovedeşte a fi
utilă pentru transportul poverilor în regiunile accidentale şi relativ aride.
i) Agricultura din interiorul pădurii ecuatoriale şi a celei tropicale umede. În aceste
regiuni se află o economie agricolă primitivă şi se bazează pe o agricultură itinerantă, cules,
vânat şi pescuit. Astfel de activităŃi sunt practicate de grupuri umane restrânse în interiorul
insulei Sri Lanka, de daiacii din Kalimantan şi în alte locuri izolate din Indonezia.
Progresele industriei în Asia sunt inegale. Japonia a devenit a doua putere industrială a
lumii, deŃine primul loc în producŃia de autoturisme şi motociclete, roboŃi industriali, iar în
China a traversat o perioadă de mari transformări economice.
Tot în Asia au evoluat rapid din punct de vedere economic „Ńările dragonului”, („tigrii
asiatici”), apoi Ńările exportatoare de petrol din Asia de Sud-Vest, Israelul – un rar
exemplu de dezvoltare modernă, rapidă, cu o industrie foarte diversificată şi agricultură de
mare randament, India cu o industrie foarte diversificată ale cărei produse sunt competitive pe
piaŃa externă dezvoltă înalta tehnologie, Coreea de Sud ş.a.
Nivelul de dezvoltare industrială este modest în Ńări precum Yemen, Myanmar,
Mongolia, Nepal, Afganistan, Pakistan, Sri Lanka ş.a.
Industria este, de regulă, localizată în zonele cu bogate materii prime (provincia
Liaodung, rafinarea petrolului în nordul şi sudul Irakului), în porturi (Japonia, Malaysia etc.).
În Japonia, datorită importului de materii prime, s-a produs o puternică concentrare
industrial-urbană pe litoralul pacific, iar mai recent, o industrie portuară dependentă de
import s-a conturat în Israel, Turcia, Coreea de Sud.
6.1. Industria energetică
łările Asiei de SV au o industrie energetică bazată pe consumul de hidrocarburi din
resurse proprii; în aceeaşi situaŃie se află Indonezia şi Brunei. Alte state, precum Japonia,
Singapore îşi acoperă necesarul de energie pe seama aceloraşi hidrocarburi, dar care provin
din import.
În alte Ńări din Asia de Sud-Vest se folosesc atât resursele de hidrocarburi cât şi energia
apelor (Azerbaidjan, Georgia), iar Armenia foloseşte hidroenergia şi importă gaz metan
pentru a produce energie electrică.
În Asia Nordică sunt folosiŃi combustibilii fosili, hidro şi atomoenergia. În Asia
Centrală structura producŃiei de energie electrică este diferită de la Ńară la alta : în Kazahstan
aceasta se bazează pe cărbune, petrol şi hidroenergie, în Turkmenistan energetica se bazează
pe hidrocarburi, iar în Tadjikistan, Kîrghîzstan pe valorificarea potenŃialului hidroenergetic.
China îşi bazează producŃia de energie electrică pe cărbuni, resurse de hidrocarburi şi
hidroenergie.
În alte Ńări (Siria, Laos, Myanmar) producŃia de energie se bazează cu prioritate pe
resursele hidroenergetice. Asia deŃine 40 % din potenŃialul hidroenergetic al uscatului. Cele
mai mari hidrocentrale sunt amplasate pe Yantzî (Trei Defilee), Enisei (Krasnoiarsk), Angara
(Bratsk), Huang He (Huhehot), Gange (Hardwar), Eufrat (Keban).
Centralele atomoelectrice au fost construite cu precădere în Ńările caracterizate printr-un
mare deficit de resurse, dar şi în Turcia, Kazahstan, Uzbekistan. Se întrevăd posibilităŃi de
utilizare a energiei solare (Asia Centrală), eoliene (Japonia, Siberia, Asia Centrală),
geotermale (Japonia), mareomotrice ş.a.
6.2. Siderurgia
RepartiŃia producŃiei de minereu de fier
China se detaşează prin marea cantitate şi calitatea minereurilor extrase, fiind totodată şi
cea mai mare producătoare de minereu de fier şi oŃel din lume.
Principalele centre de extracŃie a minereului de fier sunt situate în Manciuria (Fushun,
Erdaotzian, Benxi, Anshan), în apropiere de Jinan, la nord de Baotou (Payunobo), la vest de
Beijing (Zangjiakou), pe sectorul mijlociu al Fluviului Yantzî (Yichang), Podişul Yunnan, la
Maanshan (lângă Nanjing), în Insula Hainan, la Ta-ieh (lângă Wuhan). China importă mari
cantităŃi de minereu de fier mai ales din Australia.
India ocupă locul al cincilea mondial şi al doilea pe continent în privinŃa cantităŃii de
minereu de fier. ExtracŃia de efectuează în statele Orissa, Bengalul de Vest, Bihar, Madhya
Pradesh, Uttar Pradesh, Mysore şi în sud-estul Kashmirului (la Mandi).
În Kazahstan, minereul de fier se extrage din regiunea Kustanai (la Socolovsko-
Sarbaisk), la Atasu şi Temirtau (în apropiere de Karaganda), iar Rusia, de la Minusinsk,
Jeleznogorsk, Rudnogorsk, IakuŃia de Sud, Kerbi şi Kimkan.
Minereu de fier (în cantităŃi mai mici) se extrage din Turcia (Maraş, Söke, Adapazari),
Iran (în NE MunŃilor Makrãn), R. P. Coreea (Musan), Japonia (Kamaishi), Malaysia,
Filipine (provincia Bulcan, provincia Camarines-Norte, provincia Surigao şi în insulele
Masbate şi Samar). Dintre Ńările Asiei doar India vinde minereu de fier, iar celelalte (printre
care şi China) îl importă.
Materiile prime ajutătoare
• Manganul se găseşte în zăcăminte de origine sedimentară şi metamorfică; este folosit
în aliaje cu fierul (feromangan) şi siliciul (silicomangan), la producerea oŃelurilor speciale, ca
adaos la aliere pentru aliajele pe bază de aluminiu, magneziu, cupru. Rezervele şi producŃiile
cele mai mari sunt la Ciatura (Georgia), Krasnoiarsk (FederaŃia Rusă), Marganet
(Kazahstan), lângă Murgul (Turcia), Nagpur, Balaghat, Shimoga, lângă Jamshedpur (în
India), Fushun, Jingdezhen (China), Vinh (Vietnam), Insula Coron şi în provincia Ilocos-Northe
(Filipine).
• Nichelul se găseşte în zăcăminte de origine lichid-magmatică, în legătură cu
intruziunile bazice; se utilizează la obŃinerea oŃelurilor speciale şi a aliajelor (alpaca,
constantan, nichelină), fabricarea monedelor, tacâmurilor, în electrotehnică, electronică,
industria nucleară şi aerospaŃială. Se exploatează în Siberia la Norilsk pe Enisei şi în China.
• Cromul se utilizează la producerea oŃelurilor inoxidabile şi rezistente, pentru cromarea
unor prese. Zăcămintele de cromit (Cr2O3) sunt de origine lichid-magmatică şi au o repartiŃie
restrânsă. Se exploatează în Turcia (la Fethiye, Iskenderun, Guleman), Armenia, Iran, India
(lângă Jamshedpur), Pakistan, Afganistan (la nord de Heratnna şi lângă Kabul), Japonia,
Filipine (MunŃii Zambales şi în provincia Camarines-Sur).
• Wolframul (tungstenul) este un metal care se găseşte în cantităŃi mici; zăcămintele sunt
de origine hidrotermală şi însoŃesc intruziunile granitice. Cele mai mari zăcăminte se găsesc
în Asia de Sud-Est şi Est în : China de Sud-Est, la Anyuan, Tayii, Coreea de Sud, Vietnam,
Myanmar, Malaysia, Siberia (IakuŃia, MunŃii Stanovoi, Saian şi Altai).
• Vanadiul se produce în cantităŃi mai mici decât wolframul. Este utilizat pentru oŃelurile
speciale necesare industriei aeronautice militare şi nucleare. Se exploatează în Siberia
Centrală şi în China.
• Molibdenul se exploatează în China (lângă Yingkou), Turcia, Kazahstan, Filipine,
Japonia şi Coreea de Sud.
• Titanul este folosit în tehnica militară, nucleară şi aerospaŃială. Zăcăminte se găsesc în
Siberia Centrală, Podişul Deccan, China12.
• Cobaltul se exploatează în Siberia Centrală, Podişul Deccan şi în China (în principal,
în zăcământul Jinchuan). Este larg folosit în obŃinerea diferitelor aliaje, iar ca atom de marcaj,
în medicina nucleară.
În siderurgie se folosesc şi alte materii prime : cocsul (combustibil rezultat din distilarea
uscată a huilei), fondanŃii alcătuiŃi din calcare siderurgice si dolomită (servesc pentru
coborârea punctului de topire a amestecului din furnale).
RepartiŃia teritorială a producŃiei siderurgice
Siderurgia cuprinde mai multe etape: extracŃia minereului de fier şi pregătirea metalelor
ajutătoare, producŃia de fontă, oŃel, laminate şi aliaje. Localizarea siderurgiei a fost
determinată de existenŃa zăcămintelor de minereu de fier, de bazinele huilifere, zonele litorale,
marile centre ale construcŃiei de maşini.
China produce aproximativ 15 % din cantitatea mondială de oŃel. Importante
întreprinderi siderurgice se găsesc la Anshan, Taiyuan, Tianjin, Beijing, Shanghai, Wuhan,
Baotou, Urumqi, Jiuquan, Chongqing şi Chengdu. În China sunt 21 de combinate siderurgice,
se fabrică peste 400 de tipuri de oŃel şi aproximativ 20 000 de tipuri de laminate; producŃia de
laminate satisface necesităŃile Ńării. Politica de reformă şi deschidere a permis pătrunderea
unor importante capitaluri şi a noilor tehnologii moderne, iar siderurgia chineză s-a dezvoltat
12
… „Cetatea titanului (Titan City) – se află într-o vale, nu departe de oraşul Baoji (vest de
Xi’an, reşedinŃa provinciei Shaanxi). Zăcămintele de titan sunt însoŃite de tungsten, molibden, tantal, niobiu,
zirconiu şi hafniu. Datorită greutăŃii specifice mici, densităŃii mari, rezistenŃei deosebite la coroziune, la
temperatură ridicată şi scăzută, titanul este unul din principalele metale folosite pentru apărarea naŃională.
Datorită multiplelor utilizări, probabil în secolul XXI, titanul va ocupa locul trei după fier şi aluminiu. În China,
de producŃia de titan sunt strâns legate numeroase premiere de tehnică de vârf : experienŃa cu prima bombă de
hidrogen, lansarea primului submarin nuclear, recuperarea primului satelit artificial, lansarea, în zonele maritime
ale Oceanului Pacific a primei rachete purtătoare, construirea primei centrale electrice nucleare.
Peste 80 de firme din SUA, Marea Britanie, FranŃa, Japonia, Germania şi Asia de Sud-Est au
fost atrase de piaŃa chineză a metalelor rare ...”
(după Traian Naum, Cui Nianqiang, Nicolae Chivoiu (1998) – łara
Marelui Dragon China – geografie şi turism, Editura Universal Dalsi,
Bucureşti).
foarte mult. A crescut considerabil producŃia oŃelurilor după ce s-au modernizat şi restructurat
întreprinderile si, au fost importate tehnologii performante. În prezent, China importă oŃeluri
speciale folosite pentru automobile, aparate electrocasnice, uzine electrice, rafinării de petrol,
dar produce oŃeluri utilizate în industria de armament şi echipamente tehnico-ştiinŃifice.
Japonia a devenit în ultimii ani o mare putere siderurgică mondială (locul al doilea pe
Glob). Siderurgia niponă se bazează aproape în exclusivitate pe materiile prime importate, se
caracterizează printr-un înalt ritm de creştere, pe utilizarea completă a capacităŃilor de
producŃie, cea mai mare parte fiind alcătuită din producŃia de oŃeluri realizată prin insuflare de
oxigen. ProducŃia este de calitate superioară obŃinută cu un preŃ scăzut.
Japonia importă minereu de fier din numeroase Ńări, dar îndeosebi din Australia, India,
Filipine, Africa de Sud, Brazilia şi Canada, precum şi mari cantităŃi de fontă pe care le
transformă în oŃel.
Principalele centre siderurgice ale Japoniei sunt la Fukuyama, Kimitsu, Wakayama,
Chiba, Fukuoka, Nagasaki, Hiroshima, Kamaishi, Osaka, Yokohama. Japonezii au construit
mari capacităŃi de producŃie în lungul litoralului.
India are o siderurgie creată relativ recent, în plin progres, dar nu în concordanŃă cu
uriaşele resurse de minereu. Principalele centre siderurgice din nord-est cuprind marile
combinate de la Bokaro şi Jamshedpur – din statul Bihar, la Asansol în Bengalul de Vest, în
estul statului Madhya-Pradesh.
În Siberia principalele centre siderurgice sunt la KuzneŃk, Novosibirsk, Minusinsk,
Jeleznogorsk ş.a. În Kazahstan importante centre siderurgice sunt la Actiubinsk şi Temirtau,
iar în Georgia – la Batumi şi Rustavi.
În Turcia, siderurgia este localizată în apropiere de Ankara (la Kirikkale şi Irmak),
precum şi pe Ńărmul Mării Negre la Zonguldak.
Dintre Ńările Asiei de Sud-Est, centre siderurgice semnificative sunt în Thailanda
(Ayutthaya, Lop Buri), Vietnam (la Hai Phông), iar în Filipine la Iligan în nordul insulei
Mindanas şi la Santa Inez în insula Luzon.
6.3. Metalurgia neferoaselor
Minereurile neferoase şi repartiŃia lor teritorială
Din această categorie fac parte metalele colorate (cuprul, plumbul, zincul şi cositorul),
metalele uşoare (aluminiul şi magneziul), metalele preŃioase (aurul, argintul şu platina),
metalele rare (beriliul, cesiul, zirconiul şi cadmiul) şi metalele radioactive (uraniul, radiul şi
toriul).
Neferoasele au întrebuinŃări multiple şi mare importanŃă în dezvoltarea unor ramuri de
vârf : electrotehnica, electronica, industria de echipamente, de autovehicule, aerospaŃială şi
tehnica de calcul.
• Cuprul a fost utilizat încă din preistorie. Utilizarea largă a acestui metal s-a datorat
conductibilităŃii termice şi electrice, ductibilităŃii şi culorii. Se foloseşte în electrotehnică,
construcŃia de echipamente industriale, obŃinerea de aliaje (bronz, alamă, alpaca). În
zăcăminte este atât în stare nativă cât şi în minereuri complexe.
În China se exploatează din zăcămintele situate la vest de Kucha, în peninsula
Liaodong, în apropierea oraşului Chengdu, în nordul Podişului Yunnan pe valea Iangtzî şi la
sud de Wuhu.
În India, zăcămintele de cupru se exploatează la vest de Jamshedpur, în Afganistan la
nord de Kabul, în Iran în sud-estul MunŃilor Makrãn, la sud de oraşul Kerman, în sudul
MunŃilor Kopet-Dag şi la nord de Lacul Urmia, iar în Turcia la Murgul.
În Siberia, cuprul se exploatează în apropiere de Norilsk, în Kazahstan la Ekibastuz,
Djezkazgan, Kounradski, în Armenia la Zanghezur, Kafan şi Alaverdi.
În Japonia, cuprul de exploatează în Insula Kyũshu, în Insula Shikoku la Matsuyama, în
Insula Honshu lângă Hitaki şi Ashio şi la Kosaka, iar în Filipine la Mankayan (Insula Luzon),
Bagacay (Insula Samar), Sipalay (Insula Negros) şi la Mati (Insula Mindanao).
• Plumbul este absorbant al radiaŃiilor radioactive şi se utilizează în tehnica militară,
aliaje, pentru sticlă specială ş.a. Se exploatează în China (al doilea producător mondial,
aproximativ 1/5), Myanmar, Iran, Japonia.
• Zincul este folosit în electronică, pentru obŃinerea unor aliaje ş.a. China este cel mai
mare producător mondial (1/5 din producŃia mondială).
• Staniul (cositorul) se foloseşte în aliaje, la acoperirea anticorosivă a oŃelului, lipirea
contactelor electrice, ambalaje. China este pe primul loc în lume în producŃia de cositor
(aproximativ 28 %); se exploatează în Podişul Yunnan, Podişul Guizhou. Mari zăcăminte sunt
în Malaysia, Indonezia, Myanmar, Laos, Vietnam.
• Dintre metalele uşoare aluminiul este unul dintre cele mai răspândite în scoarŃa
terestră. Mari rezerve se află în Indonezia, Malaysia, Vietnam, India, China.
China a devenit (după SUA, Canada şi Rusia) a patra producătoare mondială de
aluminiu. Japonia produce mari cantităŃi de aluminiu folosind bauxită din import.
• Magneziul este utilizat în aeronautică, producŃia de aliaje şi în industria autoturismelor.
Se exploatează în China, R. P. D. Coreeană, India, Japonia şi în Siberia.
● Metalele preŃioase
• Dintre acestea aurul se găseşte în Siberia (Bazinul Bureii, IakuŃia, Bazinul Enisei, între
MunŃii Iablonovîi şi graniŃa mongolo-chineză), China (în nordul MunŃilor Hinganul Mare, la
vest de Fushun, Podişul Yunnan), în Peninsula Coreea, Japonia (Insula Kyushu), Filipine,
Indonezia, Malaysia, India, Afganistan. În China şi India este folosit mai ales la baterea
monezilor, bijuterii, materiale fotografice etc.
• Argintul se exploatează în Siberia de Est, Kazahstan, Armenia, iar producŃii mari au
China, Coreea de Nord, Japonia.
• Platina se exploatează în MunŃii Ural, India, China.
● Metalele rare conferă în principal, rezistenŃă aliajelor.
• Beriliul se exploatează în Podişul Siberiei Centrale, Japonia şi China.
• Cadmiul este absorbant de neutroni în reactoarele nucleare; se exploatează în China,
Japonia, India.
• Mercurul se exploatează în China (Fenghuang) şi în Kîrgîzstan (la Haidarken).
• Alte metale rare sunt zirconiul, cesiul, seleniul care oferă aliajelor rezistenŃă şi
duritate13.
● Metalele radioactive. În scoarŃa terestră sunt peste 100 de minereuri de uraniu, dar
cel mai utilizat este uraninitul (UO2). Uraniul este utilizat în industria de armament şi drept
combustibil la centralele nucleare. ProducŃii mari de uraniu se obŃin în Siberia Centrală,
China, Uzbekistan, Kazahstan, India (Alvaye, Kakinada) ş.a.
Thoriul se găseşte de obicei în rocile granitice, este utilizat în reactoarele nucleare drept
catalizator al unor reacŃii chimice şi în aeronautică. Se exploatează în China, India (Kerala) şi
în Podişul Siberiei Centrale, Sri Lanka, Malaysia, Indonezia.
6.4. Industria de echipamente
13
Pentru unii oxizi metalici care se găsesc în minereuri diseminaŃi se foloseşte sintagma pământuri rare.
În China au fost descoperite mai multe elemente de pământuri rare, 15 lantanide, scandiu şi ytriu, circa 250 de
minerale care conŃin pământuri rare, din care aproximativ 60 au valoare industrială şi zece (dintre care
fluoceritul, monazitul, xenotimul) sunt exploatabile. Mineralele care conŃin pământuri rare cu ioni absorbiŃi,
descoperite în provinciile Jiangxi şi Guangdong (China), se găsesc foarte rar în lume.
Rezervele de pământuri rare industriale din China reprezintă 80 % din cele mondiale. Acestea se găsesc
mai ales îm Mongolia Interioară, în zăcămintele de la Baotou, Guangdong, Fugian, Jiangxi. Societatea
siderurgică Wuhan a reuşit să fabrice un oŃel cu un conŃinut corespunzător de pământuri rare, rezistent la
coroziune şi insensibil la îmbătrânire. Tot în China s-a fabricat un aliaj de neodim, fier şi bor cu o mare putere
magnetică folosit în domeniul telecomunicaŃiilor cu microunde, micromaşinilor electrice, aparatelor
magnetoterapeutice şi electrocasnice. Aliajul a servit perfecŃionării ordinatoarelor, instrumentelor de precizie,
dispozitivelor audio-vizuale, la fabricarea magnetourilor maşinilor de lux şi la realizarea suspensiilor magnetice
ale trenurilor.
(sursa : Traian Naum, Cui Nianqiang, Nicolae Chivoiu, 1998 – łara Marelui Dragon. China – geogafie şi turism.
Editura Dalsi, Bucureşti)
După cum se ştie, statele dezvoltate se află în etapa postindustrială, iar industria de
echipamente are o pondere mare în valoarea producŃiei. În ultimul deceniu, în unele Ńări
dezvoltate (Japonia, Israel) au apărut parcurile tehnologice cu rolul de a intensifica cercetările
şi producŃia din sfera înaltei tehnologii (industria semiconductorilor, industria software etc.),
rezultatele incubatoarelor tehnologice conducând la o dezvoltare explozivă. O dinamică
accentuată au cunoscut subramurile de înaltă tehnologie (High-tech), influenŃate în mare
măsură de institutele de cercetări ştiinŃifice specializate în microcomponente electronice şi
software.
Materiile prime pentru industria de echipamente este alcătuită din produse finite
metalurgice, chimice, lemnului, iar produsele acesteia sunt maşini, utilaje, echipamente
tehnice şi industriale, electronică, mijloace de transport, maşini şi utilaje agricole.
Pentru localizarea geografică a industriei de echipamente hotărâtori sunt următorii
factori : aprovizionarea cu energie şi materii prime, căile de comunicaŃie şi transporturile,
forŃa de muncă specializată şi marile centre de consum. Cele mai importante subramuri ale
industriei de echipamente sunt :
• Industria de utilaje şi echipament tehnic înzestrează şi echipează toate domeniile de
activitate (industrie, agricultură, servicii etc.); fiind o mare consumatoare de metal este
localizată în arealele siderurgice. Produce diverse utilaje şi echipamente industriale : utilaj
minier, utilaj petrolier, utilaje pentru industriile chimică, lemnului, alimentară, textilă,
materialelor de construcŃie. În Siberia principalele centre sunt amplasate la Omsk,
Novosibirsk, Krasnoiarsk, Vladivostok (utilaj greu, utilaj minier, maşini-unelte), în Uzbekistan
la Taşkent (utilaj textil), în Kazahstan la Karaganda (utilaj minier), Guriev (utilaj petrolier),
Aktiubinsk (maşini-unelte).
China a devenit o mare producătoare de maşini-unelte; principalele centre sunt :
Shanghai, Beijing, Lüda, Harbin. În această Ńară industria de înaltă tehnologie este un sector
industrial nou, urmare a reformei şi deschiderii economiei. Acest sector industrial amplifică
puterea economică a Ńării, promovează transformarea şi perfecŃionarea sectoarelor
tradiŃionale.
Au fost create zone de exploatare a tehnologiei noi şi de vârf în oraşele mari şi mijlocii,
totodată au fost încurajate organismele de cercetare ştiinŃifică, instituŃiile de învăŃământ
superior şi forŃele din afară să creeze întreprinderi de înaltă tehnologie.
Japonia este ce mai mare producătoare de roboŃi industriali (peste 70 % din totalul
mondial). Industria de echipamente din Japonia şi-a creat o piaŃă importantă în Asia de Sud-
Est şi în Africa.
În Azerbaidjan la Baku se fabrică utilaj petrolier, la Taşkent (Uzbekistan) se produce
utilaj textil, în partea siberiană a Rusiei la Omsk, Novosibirsk şi Krasnoiarsk se produce utilaj
energetic şi maşini-unelte. În India cele mai importante centre ale industriei de echipamente
sunt la Calcutta, Mumbai, Kanpur, în Iran la Teheran, în Pakistan la Lahore, în Turcia la
Ankara şi Adana.
6.5. Industria electrotehnică, electronică şi de tehnică de calcul
Este specifică Japoniei, Israelului, Chinei, Indiei. Această subramură influenŃează
nemijlocit celelalte sectoare de activitate umană, utilizează forŃă de muncă cu înaltă
specializare, tehnologii performante, materiale compozite. Gama de produse cuprinde
componente şi microcomponente electronice, echipament de telecomunicaŃii, tehnică de
calcul, echipament medical; s-a dezvoltat producŃia de computere portabile, aparate de
fotografiat digitale, echipamente de înregistrări audio şi video pe suport magnetic sau optic.
Japonia se situează pe primul loc în lume în domeniul producŃiei de aparatură
electronică. Firmele japoneze cele mai cunoscute sunt Toshiba, Sony, Mitsubishi, Nippon,
Sanyo, Hitachi, iar principalele centre de producŃie se află la Tokyo, Osaka, Nagoya,
Hamamatsu, Hiroshima.
În partea siberiană a Rusiei principalul centru al acestei industrii este Novosibirsk. În
China fabricarea ordinatoarelor datează din anul 1956; investiŃii mari au fost făcute pentru
dezvoltarea informaticii privind echipamentele radar, de comunicaŃii, radiodifuziune şi
televiziune, produse electronice. Industria informaticii este localizată în oraşele şi provinciile
Guangdong, Shanghai, Jiangsu, Beijing, Fujian, Zejiang, Hubei, Shandong, Tianjin, Liaoning
şi Sîchuan.
În China se produc magnetoscoape, circuite integrate de mare anvergură, telecopiatoare,
comutatoare de control, programe ş.a.14. Totodată în China se produce echipament electronic
de telemetrie şi teleghidare pentru astronautică; centrele principale sunt în oraşele Xi’an,
Nanning, Changchun, Kashi şi în zona Mingxi din provincia Fujian.
Dintre Ńările cu o dezvoltată industrie electrotehnică şi electronică menŃionăm : Coreea
de Sud, Israelul, Turcia, India ş.a.
6.6. Industria de utilaje agricole din Asia s-a diversificat şi produce tractoare,
combine, maşini pentru întreŃinerea culturilor, utilaje pentru sectorul zootehnic şi mecanizarea
lucrărilor agricole. Japonia este un producător important, iar centrele sunt situate în Insula
Honshu (Gifu, Sendai, Shizuoka, Niigata).
China produce o paletă largă de maşini şi utilaje agricole la Lüda, Tianjin, Beijing. În
Siberia, industria de utilaje agricole este situată la Omsk şi Habarovsk, iar în Asia Centrală în
Kazahstan la Semipalatinsk, Pavlodar şi Kustanai, în Tadjikistan la Duşanbe, în Kîrgîzstan la
Bişkek şi Tokmak.
În Asia de Sud-Vest, maşini agricole se produc în Azerbaidjan la Grandja, Mingheceaur,
în Turcia la Ankara şi Eskişchir, Iran la Mashhad, Isfāhan, Shiraz, în Israel la Haifa, în
Iordania la Amman.
Dintre producătorii de maşini şi utilaje agricole din Asia de Sud, menŃionăm : India (la
Patna, Nagpur); Pakistan (la Lahore şi Hyderabad), din Asia de Sud-Est, Vietnamul (la
Cholon şi Hanoi), Thailanda (la Korat) şi Indonezia (la Palembang), Filipine (la Iligan).
6.7. Industria mijloacelor de transport
a) Industria de autovehicule. Astăzi automobilul încorporează tehnologii avansate,
consumă cantităŃi mari de oŃeluri speciale, cauciuc sintetic, aluminiu, mase plastice,
componente electronice.
Japonia este liderul mondial în producŃia de autoturisme şi motociclete şi locul al doilea
în producŃia de autocamioane. Cele mai mari concerne japoneze specializate în producŃia de
autoturisme sunt: Toyota-Daihatsu (cu peste 10 % din producŃia mondială), Nissan situat în
Yokohama, Mitsubishi situat în Okayama, Suyuki-Maruti, Mazda, Honda situată în
Hamamatsu, Isuzu, Subaru. Aceste concerne, pe baza unei strategii excelent aplicate au
exportat capital şi tehnologie în Canada, India, Brazilia, Australia, Coreea de Sud şi în
Europa.
Astăzi Japonia exportă atât autoturisme, cât şi autocamioane în Asia de Sud, Africa, în
SUA şi în Ńările europene.
Coreea de Sud deŃine locul 5 în producŃia mondială de automobile (5,1 % din producŃia
mondială). Dintre concernele autohtone menŃionăm: Daewoo, Samsung şi Kia.
China, mai ales în ultimul deceniu, a promovat industria de automobile. Astăzi deŃine
locul 8 în lume (3,4 % din producŃia mondială) şi locul trei în producŃia de autoturisme
utilitare (după SUA şi Japonia).
În China sunt renumite uzinele de automobile Steyn, Iveco, Volkswagen, Cherod din
Tianjin etc. Industria de automobile este considerată sector de bază. La Changchun se produc
autocamioane, la Shanghai – autoutilitare, la Nanking – autocamioane, la Beijing –
autovehicule, la Shanghai – autoturisme de lux.
Unele Ńări apar drept constructoare de automobile (India, Turcia, Indonezia) dar, în fapt,
în aceste Ńări are loc procesul de montaj, motoarele şi părŃi din caroserie sunt fabricate în alte
Ńări.
14
Traian Naum, Cui Nianqiang, Nicolae Chivoiu (1998) – łara Marelui Dragon. China – geografie şi
turism, Editura Universal Dalsi, Bucureşti, pag. 270-272.
b) Industria de material feroviar. În Ńările Asiei, după al doilea război mondial, atât
parcul de locomotive, cât şi cel de vagoane a fost mărit şi supus modernizării.
China produce mari cantităŃi de utilaj feroviar (locomotive electrice, locomotive Diesel,
vagoane etc.); principalele centre de producŃie sunt la Lüda, Wuhan, Beijing.
În Japonia se fabrică automotoare (cel mai mare producător mondial) la Nagoya şi
Osaka, iar locomotive, vagoane şi utilaj feroviar la Tokyo, Osaka, Kobe. Japonia a introdus
încă din anul 1964 garnituri de mare viteză (240 km/h) pentru transportul de călători
(denumite Shinkansen).
India produce locomotive electrice şi material rulant. Cel mai mare centru de producŃie
este Madras. Utilaj feroviar se fabrică în Turcia, Iran şi în Siberia (Omsk, Tomsk, Habarovsk).
c) Industria mijloacelor de transport naval
În ultimele cinci decenii această subramură a dobândit un ritm extrem de ridicat şi
produce o paletă variată de nave destinate transportului de mărfuri (petroliere, mineraliere,
metaniere, pescadoare, nave pentru cereale şi produse alimentare, cargouri, nave
transcontainer etc.) şi nave pentru transportul de pasageri.
Japonia, prin volum şi complexitate este pe primul loc în lume. Principalele şantiere
navale sunt situate la Yokohama, Tokyo, Nagoya, Kobe, Maiyuru, Shimonoseki, Yokosuka,
Nagasaki, Hakodate. Marile trusturi japoneze pentru construcŃii navale (Mitsubishi, Hitachi,
Shibuilding) se adaptează rapid cerinŃelor pieŃii. Aproximativ ¾ din producŃia de nave
japoneze se exportă, îndeosebi în Europa, SUA şi în alte Ńări din Asia.
Coreea de Sud deŃine primul loc în producŃia mondială de nave comerciale. Principalele
şantiere navale sunt situate la Pusan, Inchon, Mokpo, Masan, Kunsan.
China este al treilea producător mondial de nave comerciale. ProducŃia este concentrată
în şantierele navale din porturile : Shanghai, Fuzhou, Shantou, Qingdao, Tianjin, Yingkou.
Nave oceanice se produc la Shanghai, cargouri la Shanghai şi Lüda, nave de coastă mijlocii şi
mici, remorchere, nave de pescuit la Shantou, baleniere la Shanghai. Aceste Ńări din regiunea
Pacificului (inclusiv Taiwanul) concentrează 80 % din producŃia de nave a planetei.
În partea răsăriteană a Siberiei (Rusia) se fabrică nave la Vladivostok şi Nikolaevsk, iar
nave fluviale la Eniseisk.
Ponderi mai mici în construcŃia de nave au India (Bombay, Vishakhapatnam),
Thailanda (Bangkok), Turcia (Istambul, Izmir), Vietnam (Hai Phong), R. P. D. Coreeană
(Chongjing, Wonsan), Indonezia (Djakarta, Surabaja).
d) Industria aeronautică şi aerospaŃială este un domeniu al înaltei tehnologii care
impune mari investiŃii şi forŃă de muncă cu grad înalt de calificare.
În China încă din anii ’50 s-au născut patru mari baze de fabricare a avioanelor la Xi’an,
Shanghai, Shenyang şi Chengdu, care produc avioane civile şi militare (de vânătoare,
bombardiere, de asalt, de recunoaştere), de transport, de pasageri şi helicoptere.
După anul 1979, produsele aeronautice chinezeşti au pătruns pe piaŃa internaŃională,
fiind exportate în peste 20 de Ńări şi se execută subansamble pentru companiile străine ca:
Boeing Company, McDonell Company din S.U.A., Compania de aviaŃie din Canada,
Compania aviatică din Germania, Airbus, Compania aerospaŃială din FranŃa. Industria
astronautică chineză se bazează pe un sistem complet de cercetări, concepte, încercări,
experimente şi producŃie. Se fabrică diferite tipuri de rachete, se lansează sateliŃi.
În China se fabrică trei mari serii de sateliŃi : recuperabili de teledetecŃie, sincroni de
telecomunicaŃii deasupra ecuatorului şi sateliŃi meteorologici pe orbită sincronă cu Soarele.
Prin tehnica recuperării sateliŃilor, a rachetelor cu mai mulŃi sateliŃi, sondaje prin sateliŃi,
lansarea de sateliŃi geostaŃionari şi rachete purtătoare cu propulsii, China se clasează pe
primul loc în lume.
Japonia produce avioane (Nagoya, Kawasaki), diferite tipuri de rachete şi sateliŃi. Alte
Ńări care la nivelul continentului sunt producătoare de avioane de transport, de pasageri şi
militare sunt India, Israelul şi Pakistanul (în colaborare cu grupurile Lockheed şi Boeing).
6.8. Industria chimică
Această ramură industrială asigură o valorificare superioară a materiilor prime
(substanŃe minerale, produse vegetale şi de origine animală, subproduse şi deşeuri industriale,
aer atmosferic etc.).
În China, Japonia, Coreea de Sud, India, partea asiatică a Rusiei, Turcia, Iran, Israel,
Vietnam, se produc îngrăşăminte chimice, insecticide, materii prime anorganice, materii
prime organice ş.a.
• China se plasează pe primul loc în lume în producŃia de amoniu sintetic, îngrăşăminte
chimice, acid sulfuric, sodă. Shanghai, Beijing, Qingdao, Dalian şi Sheniang sunt principalele
centre ale industriei chimice. În perioada 1996-2000 s-au dezvoltat impetuos: carbochimia,
rafinarea petrolului, industria îngrăşămintelor chimice şi a antidăunătorilor, petrochimia. Alte
centre importante în industriei chimice sunt: Guangzhou, Nanjing, Chongqing, Wuhan, Xi’an,
Tayuan, Harbin, Kunming, Daqing, Weifang, Yinchuan, Zibo ş.a.
Au fost date recent în exploatare mari uzine pentru uree şi îngrăşăminte chimice la Jilin,
Hainan şi Xianjiang. China şi-a intensificat colaborarea cu marile întreprinderi şi grupuri
financiare străine din industria chimică şi dezvoltă peste 100 de întreprinderi orientate spre
export care, probabil vor fi cele mai mari din economia mondială.
China exploatează pe scară industrială sarea marină – fiind cel mai mare producător
mondial, precum şi zăcămintele de sare gemă de la Hoili, Pinglo, din apropierea Lacului
Kukunor. În această Ńară se produce 25 % din cantitatea mondială de acid clorhidric (centrele
cele mai mari fiind Fushun şi Harbin).
• Japonia ocupă un loc de frunte în industria petrochimică (cauciuc sintetic, fire şi fibre
sintetice, mase plastice), detergenŃi, îngrăşăminte chimice, carbochimice, celuloză şi hârtie;
principalele centre sunt situate în Keihin (zona Capitalei), Hansin (Osaka – Kobe –
Wakayama), Chukyō (Yokkaichi – Nagoya – Toyohashi) şi Kitakyūshũ, precum şi în alte
oraşe – porturi din est şi sud-est.
• Coreea de Sud se remarcă prin petrochimie (ca şi în Japonia, pe baza hidrocarburilor
din import), îngrăşăminte chimice, celuloză şi hârtie. Principalele centre sunt: Seul, Sanchok,
Pusan.
• În India, dintre ramurile industriei mai active se remarcă a fi rafinarea petrolului
(Digboi, Barauni, Cochin, Bombay – Trombee ş.a), petrochimia (Baroda – combinat profilat
pe produse aromate şi uleiuri), industria îngrăşămintelor chimice (Sindri în Bihar, Rourkela,
Korba, Noyrelli ş.a). Se produc cantităŃi mari de acid sulfuric, sodă caustică, răşini sintetice.
Industria farmaceutică s-a dezvoltat în centrele Sindri, Calcutta, Poona Pimpri ş.a. Industria
celulozei şi hârtiei foloseşte în principal ca materie primă bumbacul, fiind localizată în
unităŃile moderne de la Calcutta, Raninganj, Puna, Saharampur.
• În partea asiatică a Rusiei, industria petrochimică este situată la Omsk, Habarovsk
(industria cauciucului sintetic, a îngrăşămintelor chimice, carbochimică). Principalele centre
ale industriei chimice sunt : NovokuzneŃk, Krasnoiarsk, Tobolsk, Novosibirsk. Celuloză şi
hârtie se produc la Iujno-Sahalinsk, Uglegorsk.
• În Turcia, prelucrarea petrolului se efectuează la Mardin, Hamandag, Mersin, industria
îngrăşămintelor chimice la Iskenderun, Kirikkale, Murgul, iar industria celulozei şi hârtiei la
Bitlis, Urfa, Malatya şi Ankara. Tot la Ankara se produce cauciuc sintetic.
• În Iran, cauciucul sintetic se produce la Teheran, iar industria petrochimică este situată
la Abadan, Teheran, Kermamshah şi Isfahan.
• Industria petrochimică este concentrată şi în apropierea Golfului Persic în Arabia
Saudită, Kuwait, Qatar, Bahrain şi în sud-estul Asiei în Indonezia (Palembang, Balikpapan),
Filipine (Batanga) şi Sarawak.
6.9. Industria materialelor de construcŃie
Dispune de variate materii prime.
Industria cimentului a luat amploare în China (locul I mondial), Japonia (locul III
mondial), India (locul IV mondial), Coreea de Sud (locul V), Turcia (locul IX). În China se
extrage marmură de bună calitate îndeosebi în provincia Shardung, în India în apropiere de
Madras, Delhi şi în statul Assan. Bazatul este exploatat pe scară largă în Podişul Dekkan din
India.
Produsele de ceramică fină (faianŃă, porŃelan) deŃin în Asia un loc important în cadrul
industriei materialelor de construcŃie. Încă din mileniul III î.Hr. există mărturii documentare
despre existenŃa porŃelanului în China. De-a lungul secolelor au fost perfecŃionate tehnologiile
de fabricaŃie. Centrele specializate din China sunt Hunan şi Jiangxi iar în Japonia, Tokyo,
Sakai, Kanazawa.
Atât ceramica chineză cât şi cea japoneză au un deosebit renume internaŃional. Sunt
celebre porŃelanurile chinezeşti din Jingdezhen: porŃelanul cu glazură indigo, porŃelanul cu
decor albastru, porŃelanul cu glazură policromă şi porŃelanul cu decor policrom, serviciul de
ceai din gresie roşie de Yixing, serviciul de ceai cu tavă sub glazură de Liling, porŃelanul
încrustat cu aur şi porŃelanul cu culori pulverizate de Tangshan, reproducerile porŃelanurilor
clasice Song de Haidan şi porŃelanul ajurat Zibo.
PorŃelanul dur era cunoscut încă din secolele VI-VII în China (Kingtchen) şi Japonia
(Seto, Nagoya). Astăzi, faianŃa se fabrică în China în numeroase centre, renumit fiind oraşul
Jiangjing, iar porŃelanul la Yuan, Tang, Ming, Quianlong; în Japonia, faianŃa se produce în
centrele: Kyoto, Seto, Eiratu, Tokoname, Mitzusashi, iar porŃelan la: Nagoya, Seto, Arita,
Hirado, Kutanai.
Cărămizile crude şi Ńigla se produceau în antichitate în Mesopotamia, China şi
Persia. Cu 2000 de ani î. Hr. în China se producea gresia ceramică, iar cu 1000 de ani î. Hr.,
în Mesopotamia erau cunoscute cărămizile smălŃuite, iar ceramica policromă în Persia.
Japonia, China, Coreea de Sud produc sticlă cu o paletă largă de utilizări : ca material
izolant, decorativ, de finisare şi placare. În China, Japonia, India, Pakistan, Turcia a luat
amploare industria prefabricatelor din beton.
6.10. Industria lemnului
Mari cantităŃi de lemn brut sunt produse în China, Indonezia, India, Malaysia, Filipine,
Myanmar, Thailanda, Vietnam ş.a. Prelucrarea industrială a lemnului are loc în nordul
Japoniei (Kushiro, Sapporom Hakodate), în China (Inciun, Vantin, Yingkou, Halun, Arşan),
în Thailanda (Chiang Rai, Surat Thani), în Indonezia (Sampit), Filipine (Manila), în partea
asiatică a Rusiei (Omsk, Krasnoiarsk). Se produc : cherestea, plăci fibrolemnoase, mobilă,
furnire.
6.11. Industria textilă
În scrierile lui Confucius se fac referiri la producerea mătăsii naturale în China, iar
vestigiile primelor tricotaje care au fost găsite în Siria şi datează din anul 250 î.Hr. Industria
textilă datează în China de la sfârşitul secolului al XIX-lea; astăzi, China este prima mare
producătoare de textile, înregistrând creşteri spectaculoase în ultimele decenii atât în
domeniul Ńesăturilor de bumbac, lână, mătase etc., cât şi a celor artificiale şi sintetice.
Filaturile, Ńesătoriile şi uzinele funcŃionează în toate marile aglomeraŃii urbane chineze.
Mai importante sunt centrele din provinciile nord-estice şi nordice : Harbin, Baotou,
Xi’an, Beijing, Tianjin, cele din sud, la Guangzhou, Hong Kong şi de pe axa fluviului
Albastru – Chengdu, Shanghai, Wuhan. Taiwanul produce cantităŃi mari de textile, iar
centrele de producŃie sunt situate în vestul insulei.
În Coreea de Sud, industria textilă a stat la baza industrializării şi împreună cu produsele
industriei constructoare de maşini, deŃine ponderea cea mai mare în exporturile Ńării.
Concentrarea industriei textile este mai puternică în două regiuni : Seul – Inchon şi Ulsan –
Pusan.
În Japonia, materia primă necesară industriei textile, cu excepŃia mătăsii naturale
provine din import (bumbacul din SUA şi Mexic, lâna din Australia şi Noua Zeelandă).
Centrele cele mai importante ale industriei textile japoneze sunt Osaka („Manchesterul
japonez”) fiind primul importator de bumbac, Nagoya – primul importator de lână şi Tokyo –
specializat atât în importul de lână, cât şi de bumbac.
În India, industria textilă este specifică marilor centre : Delhi, New Delhi, Calcutta,
Ahmedabad, Hyderabad, Bombay, Madras.
Industria bumbacului. łările cultivatoare de bumbac deŃin ponderea principală în
industrializarea acestei plante. China produce 1/3 din cantitatea mondială de fire de bumbac
pure sau în amestec.
În industria textilă chineză predomină prelucrarea bumbacului. Filaturile de bumbac au
o veche tradiŃie şi cea mai mare concentraŃie în zona municipală Shanghai şi în provincia
Jiangsu.
O pondere semnificativă în prelucrarea firelor de bumbac, în Asia, au India şi
Pakistanul – situate pe locul trei şi patru mondial.
Cele mai importante întreprinderi de industrializare a bumbacului din India se găsesc în
statele: Maharashtra (Bombay – Mumbay), Gujarat (Ahmedabad, Utthar Pradesh (Kanpur),
Tamil Nandu (Coinbatore). Pakistanul se află printre primele 10 Ńări din lume în exportul de
fire şi Ńesături din bumbac, concentrarea cea mai puternică a industriei fiind în oraşele Karachi
şi Lahore.
Cu ajutorul investiŃiilor străine, în ultimele trei decenii, în Indonezia s-a extins şi
modernizat prelucrarea bumbacului. Cele mai mari filaturi sunt concentrate în oraşele
Djakarta, Madan şi Surabaya.
Coreea de Sud a înregistrat o puternică dezvoltare a industriei textile în deceniul 8 al
secolului trecut. Întreprinderile cele mai importante de prelucrarea bumbacului sunt la Seul şi
în sudul Ńării.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea industria textilă a Turciei, realizează progrese
evidente atât datorită investiŃiilor cât şi extinderii culturii bumbacului. Firele de bumbac sunt
principalul articol de export al Turciei. Principalele centre sunt: Bursa, Izmir, Eregli, Ankara
şi Zonguldak. Prelucrarea bumbacului se efectuează şi în Kazahstan, Turkmenistan, Armenia,
Thailanda, Japonia, Iran, Malaysia ş.a.
Industria lânii pe continentul asiatic are tradiŃii străvechi. Încă din anul 1996,
devansând SUA, China a trecut pe primul loc în producŃia mondială de fire şi fibre de lână.
Baotou, Tianjin, Shanghai, Beijing, Hong Kong sunt cele mai mari centre chineze ale
industriei lânii. Turcia este a doua producătoare asiatică, prelucrarea lânii efectuându-se la
Bursa, Izmir, Andana, Ankara, Malatya. În Coreea de Sud principalul centru al industriei lânii
este capitala Ńării – Seul.
Japonia îşi bazează industria lânii pe import, iar centrele de prelucrare sunt: Okaya,
Gifu, Nagoya, Yokosuka, Kofu, Osaka, Imabari. În India cele mai mari centre ale industriei
textile sunt: Aligarh, Jaipur, Bikaner ş.a. Mari cantităŃi de lână se prelucrează în Azerbaidjan,
Georgia, Buhara (Kazahstan), Taşkent, Samarkand, Aşhabad.
Industria mătăsii naturale are o pondere semnificativă în cadrul industriei textile.
Revirimentul acestei subramuri de tradiŃie în Asia a survenit în a doua jumătate a secolului al
XX-lea; cantităŃi mari de mătase se produc în centrele specializate: Guangzhou, Shandong,
Wuhan, Lüda, Shanghai (China), Shrinagar, Agra (India), Kochi, Komatsushima, Onahama
(Japonia). Alte Ńări produc cantităŃi mai mici de mătase naturală: Vietnam, Thailanda,
Cambodgia. În Asia se produc 9/10 din cantitatea de mătase naturală a lumii.
Industria inului şi a cânepei. ProducŃia de fire, fibre şi Ńesături de in şi cânepă este
concentrată în China, India, Coreea, Japonia.
Industria tricotajelor şi confecŃiilor. Fabricile moderne de tricotaje şi confecŃii sunt
amplasate în centre puternic populate din China, India, Indonezia, Japonia, Turcia, Vietnam.
ProducŃia de covoare manuale (covoare persane) este o îndeletnicire tradiŃională în Iran
(Ispahan, Shiraz), Turcia (Smirna, Bursa), India, Pakistan, Afganistan, iar covoarele
industriale se produc în Uzbekistan, Japonia, China.
6.12. Industria pielăriei, încălŃămintei, blănăriei şi marochinăriei
• Industria pielăriei şi încălŃămintei este dependentă de pieile naturale care constituie
materia primă de bază. ProducŃia de piele şi industria tăbăcăriei sunt bine reprezentate în Ńări
cu un şeptel bogat: China, India, Mongolia ş.a., Ńări care şi-au dezvoltat industria pe baza
importului de piei. Frecvent, industria încălŃămintei este localizată în centrele consumatoare
din Ńările care produc piei naturale: Chengdu, Qingdao (China), Calcutta, Delhi, Kanpur,
Bombay (India), Istanbul (Turcia), precum şi în Ńările care importă piei: Japonia (Osaka,
Tokyo), Israel (Tel Aviv).
• Industria blănăriei foloseşte ca materii prime blănurile superioare, scumpe ale unor
specii ce aparŃin faunei cinegetice, din ferme specializate şi din creşterea animalelor
domestice. Un mare interes prezintă blănurile de vizon, vulpe polară, zibelină din partea
nordică a Siberiei, speciile de antilopă şi gazelă vânate din Asia Centrală.
• Industria marochinăriei. Articolele de marochinărie sunt produse tradiŃional în centre
artizanale şi semiartizanale din Iran, Siria, Irak, Turkmenistan. Întreprinderi mari se găsesc în
Japonia, Coreea de Sud, China, Rusia asiatică şi Armenia.
6.13. Industria preparatelor şi a conservelor din carne
China produce aproximativ 10 % din cantitatea mondială de carne, principala zonă
geografică fiind Câmpia Chineză unde sunt situate şi cele mai mari şi moderne abatoare
(Beijing, Tianjin, Shanghai); tot în Asia de Est se află unele dintre principalele state
importatoare de carne. Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, iar altele în Orientul Apropiat şi
Mijlociu. łările musulmane importă, de regulă, carne de ovine.
7. GEOGRAFIA TRANSPORTURILOR
7.1. Transporturile rutiere
Încă din Antichitate, la hotarul dintre secolele II-I î. Hr. pe calea aproximativă a
călătoriilor economice a ofiŃerului chinez din garda imperială – Cian łian – a luat fiinŃă
ramura sudică a drumului comercial de importanŃă mondială – Marele drum al mătăsii – din
China răsăriteană spre Ńările din Asia Centrală şi Apuseană. Ramura nordică a acestui mare
drum de caravane a început să fie folosită mai târziu, trecea de-a lungul regiunii premontane
nordice a Tian-Şanului şi ajungea în stepele de lângă Balhaş, pe valea râului Ili.
Pe direcŃiile indicate de acest drum au fost amenajate şi două căi internaŃionale care
duceau din China în Asia de Sud, ocolind Podişul Tibet: la apus, drumul trecea prin regiunea
Pamirului pe valea Indusului, în India de nord-vest, iar mai târziu, la răsărit, prin Yunan,
drumul care ducea în Indochina de vest, prin valea Irrawaddi.
„Drumul mătăsii” şi celelalte căi/artere au stimulat înflorirea comerŃului şi schimburilor
culturale ale Chinei cu Asia Centrală, Asia de Sud, de Sud-Est şi cu Mediterana, rămânând
aproape două milenii singurele căi de comunicaŃie între lumi extrem de depărtate şi de
diferite.
În Evul Mediu, din China, pornea „drumul mătăsii” de la Guangzhou şi Beijing spre
Buhara, Samarkand şi Bagdad. Din sud-estul Chinei de la Guangzhou (Canton), spre
Indonezia, pornea un alt drum maritim „al mirodeniilor” care se completa în India cu alte
artere rutiere, de unde se despărŃea în două ramuri principale: una până la Basra (pe apă) şi
apoi spre Bagdad, a doua spre Cairo (prin Marea Roşie). De la Bagdad „drumul mătăsii şi al
mirodeniilor” continua la Tripoli (Liban) şi apoi spre Europa. La Samarkand şi Buhara,
ocolind Marea Caspică, prin nordul Caucazului şi prin Marea Neagră trecea un drum al
blănurilor spre Europa sudică.
ComerŃul, expansiunea economică şi religioasă, faptele istorice sunt legate de
construirea drumurilor, mai ales a celor spre apus. Însemnările lui Marco Polo (primele
decenii ale secolului al XIV-lea) nu oferă amănunte legate de drumul urmat, dar autorii
medievali au răspândit informaŃiile despre Asia. Se ştie sigur că porŃelanul a fost adus în
Europa prin Marco Polo, arta imprimării a aparŃinut mai mult Chinei decât lui Faust sau
Gutenberg, pentru că ea era cunoscută în Extremul Orient încă din secolul al X-lea; la fel se
poate vorbi despre praful de puşcă pe care mongolii l-au folosit cu cel puŃin un secol înainte
ca Bernard Schwartz să-l fi descoperit, în 1358 (în 1161, praful de puşcă a fost folosit ca
explozibil la apărarea oraşului Tsai-shih), acul magnetic a fost folosit ca busolă în jurul anului
1200.
Regiunea Asia de Sud s-a afirmat ca un tezaur al mirodeniilor şi al altor produse
exotice. În timpul evenimentelor din Asia Centrală şi a expansiunii otomane, căile terestre
dintre Europa şi Asia, în mare măsură, au fost părăsite – fapt care a dat naştere necesităŃii de a
cerceta căile maritime. Călătorii îşi continuau, cu greu, drumul spre Orient, străbătând
teritoriile otomane; chiar şi după cucerirea turcească a acelei părŃi de lume din răsăritul
Mediteranei, Genova şi VeneŃia şi-au continuat comerŃul cu China şi India prin intermediul
arabilor. Dacă în epoca romană drumul indo-egiptean avusese un rol important, la începutul
secolului al XIII-lea se închisese drumul prin nordul Mării Negre, apoi drumul Siriei, după
cucerirea Egiptului (1516), a urmat ruinarea economică a VeneŃiei, Genovei şi a oraşelor
hanseatice. În pragul secolului al XVI-lea toate căile terestre spre Orient erau închise sau
deveniseră greu accesibile datorită ocupaŃiei otomane.
Această categorie de căi de comunicaŃie s-a adaptat relativ bine condiŃiilor naturale
destul de grele din Asia şi a căpătat aspecte moderne în ultimele 4 decenii; astăzi aceste căi
tind să pătrundă în zonele cu acces dificil (Tibet, Arabia Saudită, Deşertul Gobi, în zonele
montane şi în cele siberiene).
La scara întregului continent, datorită diverşilor factori naturali şi antropici, reŃeaua de
căi rutiere prezintă o mare densitate în Japonia, China de Est şi Sud-Est, Coreea de Sud,
Orientul Apropiat, Asia Mică, Câmpia Indo-Gangetică, o densitate medie în Ńările din
Caucaz, Irak, în vestul Iranului, în Kîrgîzstan, Peninsula India şi în Thailanda.
DensităŃi reduse ale reŃelei rutiere sunt în estul Iranului, Kazahstan, Turkmenistan,
Afganistan, Podişul Tibet, Deşertul Taklimakan, Depresiunea Tungaria, Deşertul Gobi,
Peninsula Arabia şi cu excepŃia unor reduse şi extrem de rare tronsoane, căile rutiere
modernizate sunt absente pe teritoriul Siberiei, la nord de paralela de 64° latitudine nordică.
O serie de oraşe au devenit noduri rutiere de mare importanŃă: Riyad (Arabia Saudită),
Bagdad (Irak), Omsk, Novosibirsk (Rusia), Ispahan (Iran), Herat (Afganistan), Bişkek
(Kîrgîzstan), Lahore (Pakistan), Delhi, Ahmedabad, Hyderabad, Bangalore (India), Beijing,
Harbin, Changchun, Shenyang (China), Tokyo, Nagoya (Japonia).
Lungimea drumurilor depăşeşte astăzi 900 000 km în China, 1 100 000 km în Japonia.
Prima autostradă construită în Asia este „Tomei”: Tõkyõ – Nagoya – Kyõto – Õsaka – Kõbe.
Principalele autostrăzi din Asia sunt: în Turcia, între Ankara – Istanbul şi Edirne, între Izmir
şi Aydin, între Mersin – Adana şi Kirikhan; în vestul Siriei între Alep-Haman-Damask care
continuă până la sud de Amman (Iordania) pe Ńărmul mediteranean între Lattaka – Tripoli –
Beyrut cu ramificaŃie spre Damask şi în Israel, între Haifa –Netanya – Tel Aviv (cu
ramificaŃie spre Ierusalim) – Ber Sheva.
În Irak se găseşte autostrada Al – Hilla – Bagdad – Tikrit (care, în perspectivă, va
ajunge la Mosul). În Iran, principala autostradă este între oraşele Qazvin – Teheran – Qom –
Ispahan – Shiraz.
Dintre Ńările Orientului Mijlociu şi Orientului Apropiat, Arabia Saudită are cele mai
lungi autostrăzi : de la Al Dammam (pe Ńărmul Golfului Persic, în est) – Riyad – Mecca şi
Jidda (pe Ńărmul de est al Mării Roşii), care traversează Peninsula Arabia. În aceeaşi
peninsulă, o altă autostradă începe la Mascat, continuă pe Ńărmul Golfului Persic în Dubai, în
Qatar la Doha, la Dhahiran (Arabia Saudită), în Kuwait şi până la Basra (Irak).
În China de Est se află mai multe tronsoane de autostradă: Dalian – Shenyang, Beijing –
Tanqgu (pe Ńărmul Golfului Bo Hai), Xian – Weinan, Guangzhou – Shenzhen (cu o
ramificaŃie spre Zhuhai).
În Taiwan o autostradă începe din nordul insulei de la Keelung, fiind paralelă cu Ńărmul
de vest, până la Kaosiung (în SV). În Malaysia principala autostradă se desfăşoară începând
de la graniŃa de nord, paralel cu Ńărmul de vest, trece pe la Kuala Lumpur, până în Singapore.
În Indonezia o autostradă leagă Jakarta cu câteva oraşe din apropiere. Lungimi reduse au şi
autostrăzile din Thailanda (între capitala Ńării, Bangkok şi oraşele din apropiere).
Japonia rămâne (probabil pentru încă mult timp) Ńara asiatică cu cele mai multe, mai
dotate şi mai lungi autostrăzi. În insula Hokkaido o autostradă leagă oraşele Asahikawa şi
Sapporo; din acest centru, o ramificaŃie ajunge pe Ńărmul de vest la Otaru, iar o alta în sud la
Abuta. În insula Honshũ autostrăzile pornesc, de regulă, din următoarele noduri rutiere: Jõkyõ
(6 autostrăzi), Nagoya (5), Kobe (4). Orientarea autostrăzilor este la început N – S, apoi NE –
SV şi apoi NNE – SSV; de regulă, o autostradă în apropierea Ńărmului spre Marea Japoniei, o
alta în apropierea Ńărmului estic, spre Oceanul Pacific şi o a treia la est de lanŃul muntos
central format din MunŃii Ou, Mikuni şi la sud de MunŃii Hida şi Tugoku, iar o serie de
tronsoane fac legătura transversală între aceste autostrăzi. În insula Shikoku se află o
autostradă pe Ńărmul de nord şi cu o ramificaŃie care traversează insula prin partea centrală
până pe Ńărmul Pacificului la Kochi. Kogoshima (în sud) cu mai multe ramificaŃii. Pentru a
uşura legăturile rutiere în Japonia au fost construite şi se află în construcŃie mari poduri şi
poduri suspendate, tuneluri pe uscat şi submarine, multe autostrăzi şi drumuri străbat zonele
muntoase.
7.2. Transporturile navale
Marile civilizaŃii din Asia şi din alte continente au înflorit, într-o primă perioadă, de-a
lungul văilor marilor fluvii, precum Indusul, Huang He, Tigru şi Eufrat şi aceasta, datorită, în
principal, resurselor de sol, de hrană şi căilor de navigabile.
Într-o a doua perioadă, civilizaŃiile s-au dezvoltat în jurul mărilor interioare (Ńările din
Orientul Apropiat, Japonia), iar în a treia perioadă, în zona pacifică (a unei Japonii, Indii şi
Chine noi).
În prima perioadă, populaŃia văilor avea cunoştinŃe privind navigaŃia pe râuri şi făcea
comerŃ cu cereale, fructe, obiecte confecŃionate; practica o agricultură înfloritoare datorită
unui sistem ingenios de canale de irigaŃii sau drenaj şi a unor lacuri de reŃinere a apei; unele
văi, frecvent au fost dezavantajate din punct de vedere geopolitic (a Tigrului şi Eufratului).
După cum se ştie, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea a avut loc confruntarea
japonezilor cu mongolii invadatori care veneau de pe mare. Confruntarea cu mongolii a
constituit o lecŃie pentru viitor fiindcă a evidenŃiat japonezilor, importanŃa puterii navale.
După sosirea turcilor în răsăritul Mediteranei, Genova şi VeneŃia şi-au continuat
comerŃul cu Orientul prin intermediul arabilor.
După ce toate căile terestre spre Orient au fost închise datorită ocupaŃiei otomane a fost
căutat un drum maritim către Orientul mirodeniilor şi al aurului; Orientul exercita totodată o
puternică atracŃie stimulată nu numai de motive economice, cât mai ales de entuziasmantele
povestiri de călătorie ale lui Marco Polo (ajungându-se să se dorească cu ardoare cunoaşterea
Indiei şi a Chinei).
Portugaliei i-a revenit rolul de a deschide, prin Henri Navigatorul (1394-1460), în istoria
Europei, trecerea de la perioada maritimă la cea oceanică. În 1488, navigatorul Bartolomeo
Diaz (aproximativ 1450-1500) a descoperit Capul Furtunilor pe care regele Jao al II-lea l-a
numit Capul Bunei SperanŃe „pentru că el deschidea drumul spre Indii”.
În 1497 navele portugheze au părăsit Tangerul şi s-au oprit la Calcutta, iar în 1498 pe
coasta Malabar. În acest fel au fost puse bazele primului cap de pod european în Orient, la
optsprezece secole după Alexandru cel Mare. Ulterior au fost deschise stabilimente
comerciale în lungul coastelor, s-au construit fortăreŃe şi s-au plasat garnizoane.
Călătorii portughezi, spanioli, olandezi, britanici, expediŃiile ruseşti şi olandeze,
navigatorii danezi au contribuit la cunoaşterea Asiei şi la deschiderea unei mari părŃi a căilor
maritime şi a traficului.
Astăzi, transporturile maritime reprezintă, ca şi în trecut, principala formă de legătură
în relaŃiile internaŃionale datorită costurilor relativ scăzute, volumului mare de mărfuri şi
numărului mare de călători, precum şi evitării transbordărilor. Transporturile maritime s-au
dezvoltat ca urmare a progresului tehnic, a descoperirii unor mari resurse (petrol în zona
Golfului Persic, a minereurilor, cărbunilor de pământ), a resurselor insuficiente din unele Ńări
(Japonia), precum şi a intensificării schimburilor economice internaŃionale.
Din punct de vedere tehnic s-au construit petroliere de mare capacitate, metaniere s-au
modernizat sistemele de „handling” (manipulare) a mărfurilor, mai ales prin extinderea
transportului în containere, sau a danelor specializate (mineraliere, silozuri, cerealiere,
depozite frigorifice, terminale petroliere).
După specificul lor, porturile asiatice se pot încadra în:
o porturi cu trafic complex;
o porturi specializate.
• Dintre porturile cu trafic complex se remarcă Singapore, important nod al rutelor
maritime între Oceanul Pacific şi Indian, la Strâmtoarea Malacca, complexul portuar Tõkyõ,
porturile Yokohama, Ciba, Kawasaki. Tot în Japonia se adaugă porturile Osaka, Kobe,
Kitakyushu, Hiroshima. Alte porturi complexe sunt: Shanghai, Hong Kong, Mumbay,
Karachi.
• Porturile specializate în traficul anumitor mărfuri sunt:
♦ porturi petroliere: Kharg;
♦ porturi agro-alimentare: Bursa (Turcia);
♦ porturi mineraliere: Visakhapatnam, Mormugar (India);
♦ porturi pescăreşti: în Japonia;
♦ porturi turistice: Bangkok, Chon Buri (Thailanda), Antalya (Turcia).
Capacitatea de transport nu reflectă realitatea fiindcă unele Ńări dezvoltate îşi înscriu
navele sub aşa-numitul „pavilion de complezenŃă” urmărind prin aceasta scutirea de impozite.
Aşa, spre exemplu, Singapore are o flotă comparabilă cu Japonia, China, Rusia. Cele mai mari
cantităŃi de mărfuri vehiculate în porturi aparŃin Japoniei, Chinei, Indiei, Arabiei Saudite.
Cea mai mare densitate a rutelor maritime este în Pacificul de Nord între Japonia,
Coreea de Sud, China şi Coasta pacifică a SUA, în Asia de S.E şi în zona Golfului Persic
(ultima cu predominarea petrolului şi a produselor petroliere).
• NavigaŃia fluvială prezintă o serie de particularităŃi :
un sistem unitar de fluvii şi canale navigabile doar în China de Est (unde fluviile
Huang He şi Chang Jiang sunt legate prin canale şi lacuri);
o navigaŃie separată pe bazine hidrografice (Tigru, Brahmaputra, Mekong, Irrawaddi ş.a.);
o navigaŃie tradiŃională, cu vase mici;
navigaŃie asigurată prin amenajarea unor sectoare pentru primirea vaselor mai mari,
chiar şi a celor maritime (cursul inferior al fluviului Chang Jiang, braŃul Hoogli din Delta
Gangelui, Shatt – el – Arab ş.a.);
fluviile siberiene Obi cu afluentul său principal Irtîs, Enisei şi Lena sunt artere
importante pentru transportul de mărfuri şi pasageri, precum şi pentru transportul de buşteni
în plute. Pe gurile fluviilor menŃionate, din Oceanul Arctic intră şi nave maritime (pe Enisei
aceste nave pot pătrunde până la Igarka). Frigul siberian transformă râurile siberiene în
„şosele” iarna , iar dezgheŃul se produce din sud spre nord, cu revărsări şi dificultăŃi pentru
navigaŃie;
Amurul este principala arteră siberiană ce-şi varsă apele în Oceanul Pacific. Fluviul se
varsă într-un liman larg al strâmtorii Tatarski, cu apă puŃin adâncă şi este acoperit mai multe
luni de gheaŃă, ceea ce scade considerabil importanŃa sa ca arteră de transport.
• NavigaŃia pe lacuri prezintă o importanŃă locală. Lacul Aral şi-a retras Ńărmurile pe
mai multe zeci de km, alte lacuri îngheaŃă o mare parte a anului. Dintre lacurile navigabile
menŃionăm: Lacul Baikal, Lacul Balhaş, Marea Caspică, lacurile Tai Hu, Hongze Hu şi
Nanyang Hu din China de Est, Tonlé Sab (Cambodgia) ş.a.
7.3. Transporturile feroviare
Îşi menŃin prioritatea în traficul de mărfuri şi de pasageri într-o serie de Ńări cu suprafeŃe
mari: China, India, Kazahstan. Regiuni întinse, alteori state întregi (Afganistan, Laos, Bhutan,
o mare parte a Turkmenistanului, Siberiei, Tibetului, Arabiei Saudite, Yemenului, vestului
Chinei, Mongoliei sunt lipsite de căi ferate. În secolul al XX-lea a crescut lungimea reŃelei
feroviare în Asia de Est, în special în China, Asia de S şi SE (India, Indochina), Asia de SV
(magistrala Istanbul – Basra).
Din 1952 datează singura cale ferată în funcŃiune în Arabia Saudită (Dahran – Riyad),
iar în 1972 a intrat în exploatare singura legătură feroviară directă dintre Turcia şi Iran.
În Siberia, statele din Asia Centrală, Mongolia, China, ecartamentul căilor ferate este
larg (1524 mm). Lungimea căilor ferate depăşeşte 60 000 km în India, 50 000 km în China
(deŃinând locul 4 şi, respectiv, 5 pe plan mondial, iar în Japonia, aproximativ 28 000 km).
Unele linii ferate, prin localizare, importanŃă economică şi rolul în schimbarea peisajului
se impun cu prioritate următoarele căi ferate ce vor fi menŃionate.
Calea ferată transsiberiană se impune nu numai prin lungime, cât şi prin ramificaŃiile
sale care asigură legături cu zone bogate în petrol, gaze naturale, cărbuni, minereuri, lemn ş.a.
Traseul acesteia începe cu traversarea MunŃilor Ural, iar după nodul feroviar Ecaterinburg
continuă prin oraşele Tiumen – Omsk – Novosibirsk – Krasnoiarsk – Kansk – Irkutsk – Ulan
Udè – Cita – Magdagaci – Beologorsk – Habarovsk – Vladivostok. O serie de ramificaŃii ale
acesteia, mai ales pe stânga pătrund în regiunile bogate în resurse. De la Ecaterinburg spre
nord, prin Nijni Taghil, Serov până la Priobe, linia ferată pătrunde într-o regiune bogată în
petrol şi gaze naturale, iar la sud, prin Celeabinsk şi Magnitogorsk cu resursele şi industria
Uralului de Sud.
O altă ramificaŃie porneşte spre SE din Ecaterinburg, spre Kurgan şi Petropavlovsk se
îndreaptă spre bazinul carbonifer Karaganda, iar din Omsk şi Novosibirsk spre Ńările din Asia
Centrală (Kazashtan, Uzbekistan, Tadjikistan şi Kîrgîzstan). Din oraşul Tiumen o linie ferată
străbate Câmpia Siberiei de Vest pe direcŃia Tobolsk – Surgut (pe Obi la circa 63° latitudine
nordică). Tot din calea ferată transsiberiană se ramifică de la Novosibirsk, spre sud o linie
ferată spre nodul feroviar Barnaul şi sud-est spre NovokuzneŃk (importante centre
siderurgice). Spre nord, ramificaŃia Taiga – Tomsk – Beli Jar, pătrunde până la peste 58°
latitudine nordică.
Un nod feroviar important este Acinsk, de unde o ramificaŃie ajunge pe Enisei la
Lesosibirsk, iar o alta spre sud până în apropierea MunŃilor Saianii Occidentali. De la Abakan,
această ramificaŃie feroviară trece prin Minusinsk, străbate Saianii Orientali şi revine în
transsiberiană la Taişet. Înainte de Taişet o ramificaŃie pătrunde în sudul Podişului Siberiei
Centrale până la Boguciani. De la Taişet, calea ferată transsiberiană ajunge la Irkutsk,
înconjură sud-vestul Lacului Baikal şi ajunge la Ulan-Ude. La Taişet începe magistrala Baikal
– Amur care trece pe la Bratsk, Ust – Kut, nordul Baikalului, Taximo, vestul şi sudul MunŃilor
Stanovoi, nordul Bureei, oraşul Amursk şi înainte de oraşul Habarovsk interceptează
transsiberianul (la Bolocaevka).
De la Ulan Udè, transsiberianul traversează MunŃii Iablonovîi şi oraşul Cita (cu mari
zăcăminte de aur în apropiere); de la Tahtamigda la Tinda, un tronson feroviar face legătura
cu B.A.M. Transsiberianul pătrunde în Câmpia Amur, în Bureia, iar de la Habarovsk se
îndreaptă spre sud şi până la Vladivostok şi Nahodka pe Ńărmul Mării Japoniei. Din oraşul
Ulan Udè o linie ferată, spre sud, străbate Mongolia şi face legătura cu Beijing-ul. O altă
ramificaŃie, spre sud pleacă de la Karymskoe la Yakeshi şi Harbin (China). Relieful şi natura
relaŃiilor cu Manciuria şi apoi cu China au fost cauzele pentru care, spre sud, ramificaŃiile sunt
reduse ca număr.
Între Asia Centrală şi sud-estul părŃii europene a Rusiei legătura feroviară este asigurată
prin câteva căi:
◊ de la Urumqi (China de Vest), prin nordul Lacului Balhaş – Karaganda – Temirtau –
Akmola – Magnitogorsk – Ufa;
◊ de la Bişket (Kîrgîzstan), pe valea Sîrdaria – Oktiobe – Orenburg – Samara (nu are o
legătură feroviară cu Asia de Est sau de Sud);
◊ Termez (sudul Uzbekistanului) – valea Amudaria – Karsi – Buhorr (Uzbekistan) –
Urgano – Bejneu – Makat – Atirau – Astrahan (nici această linie ferată nu are legătură cu Asia
de Sud, Est sau Sud-Vest).
Asia de Sud-Vest se caracterizează printr-o slabă densitate a reŃelei feroviare. Statele din
Caucaz (Georgia şi Azerbaidjan) sunt străbătute de o cale ferată – pe direcŃia E-V, de la
Marea Neagră la Marea Caspică şi de linii ferate care dublează traseul şoselelor pe Ńărm; de la
Tbilisi se asigura legătura feroviară cu Erevan şi cu Ankara, Istanbul şi Peninsula Balcanică,
iar din Abhazia, cu Rusia şi Ucraina.
Alte căi ferate urmează traseul Erevan – łabriz – Teheran – Kerman; Teheran – Qom –
Arak – Ahvaz – Horrasahn (pe Ńărmul Golfului Persic).
O linie ferată electrificată asigură legătura capitalelor Beiruth – Damasc – Bagdad şi
apoi până la Um – Qasr (pe Ńărmul Golfului Persic).
În Orientul Apropiat două linii ferate sunt cvasiparalele : una în zona Ńărmului
mediteranean libanez şi israelian, iar a doua între Alep (Siria) – Hamah – Himiş (nod feroviar)
– Damasc – Amman – Aqaba (pe Ńărmul Mării Roşii). Factorii naturali (relieful, clima,
deşertul), cei social-economici şi politici au influenŃat repartiŃia şi orientarea căilor ferate în
Orientul Apropiat şi Mijlociu.
Asia de Sud, în Pakistan, jumătatea vestică are o slabă dotare feroviară; în nordul părŃii
vestice a Ńării se află o cale ferată, între graniŃa cu Iranul şi oraşul Quetta (de aici se ramifică
spre Chaman, Shikarpur şi Dera – Ismail Khan). Pe valea Indusului creşte densitatea reŃelei
feroviare. De la Karachi, o linie ferată dublă şi electrificată ne duce spre Hyderabad, iar din
acest nod se ramifică o cale ferată la vest de Indus spre Dera – Ismail Khan, iar a doua la est
de Indus, până la Bahawalpur unde are loc o nouă ramificare: una la est de râul Sutlej şi alta la
vest de acesta. Nord-estul Pakistanului are o reŃea densă de căi ferate convergentă spre
Lahore, Rawalpindi, Wazirabad.
Unul din cele mai mari sisteme feroviare se află în India. Traficul feroviar cel mai intens
se desfăşoară pe valea Gangelui şi în Punjab pe linia ferată Amristar – Ambala – Delhi –
Kanpur – Allahabad – Varanasi – Calcutta. La est de Ambala, calea ferată se ramifică spre
Delhi şi, la nord de Gange prin Rampur. O serie de oraşe sunt noduri feroviare: Bikaner şi
Jodhpur (în Rajasthan), Ahmedabad, Bhopal, Hyderabad, Nadpur, Vijayawada, Bangalore,
Varanasi ş.a.
În Bangladesh, linia ferată de pe dreapta Brahmaputrei se desfăşoară de la localitatea
Sisi Bargaon (în est) până în Bengalul de Vest, cu o ramificaŃie peste fluviu, la Guwahati. Din
Bengalul de Vest, o linie ferată cu orientarea N-S ajunge, pe dreapta Brahmaputrei până în
Delta Gangelui la Mongla. Pe stânga Brahmaputrei, calea ferată începe la Saikhoa Ghat şi se
termină la Chittagong.
În Peninsula Indochina reŃeaua feroviară se desfăşoară predominant pe direcŃia N-S, pe
Ńărmul de est al Malaysiei şi al Vietnamului, iar în partea sudică a Thailandei pe direcŃia E-V.
China de Vest şi Sud-Vest are o slabă dotare şi conexiuni feroviare cu alte Ńări.
Principalele noduri feroviare în Manciuria sunt: Harbin, Jilin, Mudanjiang, Changchun,
Sheniang. În această parte se găsesc trei conexiuni feroviare cu Peninsula Coreea. Chiar şi în
Mongolia Interioară se găsesc linii ferate pe văile râurilor, iar în MunŃii Hingan s-au săpat
tunele.
În Câmpia Chinei de Est şi în Podişul de Loess, principalele noduri feroviare sunt:
Beijing, Shijia – Zhuang, Taiyuan, Jinan, Zuhou, Zhengzhou, Zianyang, Nanjing, Wuhan,
Chengdu, iar în China de Sud, Sud-Vest şi Sud-Est: Chongqing, Changsha, Nanchang,
Kunming, Guangzhou ş.a.
În Câmpia Chinei de Est căile ferate au predominant orientarea V-E, ajungând până în
porturile de la Golful Bo Hai şi Marea Galbenă. De la Beijing şi Tianjin, câteva magistrale au
orientarea SE-NV şi pornind din aceste oraşe spre Marea Câmpie Chineză, orientarea
predominantă devineN-S; China de Sud-Vest este slab dotată feroviar.
Conexiunile feroviare ale Chinei cu alte state sunt insuficiente, iar alteori lipsesc; cu
Vietnamul sunt două treceri feroviare de frontieră: la Pingxiang şi la Hekou. Cu vecinii din
sud, sud-vest şi vest lipsesc legăturile feroviare fapt datorat reliefului înalt, deşerturilor, unei
foarte slabe populări ş.a.; chiar şi cele din nord-vest şi nord sunt puŃine şi la distanŃe mari
unele de altele: Drujba (cu Kazahstan), Erenot (cu Mongolia), Manzhouli (cu Rusia), Tumen,
Dandong (Coreea de Nord).
Asia şi Europa sunt unite pe mii de kilometri de-a lungul Uralilor, la sud de aceştia până
la Marea Caspică şi din Caucaz până la Marea Neagră. În vestul Asiei Mici cele două
continente se află la o distanŃă doar de 1 km unul de altul. Între anii 1970-1973 s-a construit
un pod peste Bosfor, între Istanbulul european şi cel asiatic, cu o lungime totală de 1560 m,
suspendat la o înălŃime de 65 m deasupra apei.
Legătura Asiei cu Africa se face printr-un tunel construit de Egipt pe sub Canalul de
Suez la începutul deceniului nouă al secolului al XX-lea.
În Japonia a fost construit tunelul feroviar pe sub strâmtoarea Kanmon, cu lungimea de
18 500 m care uneşte insulele Honshu şi Kyushu din sudul Ńării. Tot pe sub Strâmtoarea
Kanmon, cu aproape 70 de ani în urmă, a fost construit un tunel feroviar cu o lungime de 80 km,
iar în urmă cu aproape trei decenii un altul pentru autovehicule şi pietoni.
Un sistem de poduri s-a construit peste Marea Interioară Seto, unind insulele Honshu şi
Shikoku. Prin punerea în funcŃiune (1986) a tunelului Seikan pe sub strâmtoarea Tsugaru, în
partea de nord a Ńării se desfăşoară un trafic intens între insulele Honshu şi Hokkaido. Înainte
de construcŃia tunelului Seikan, transportul pe calea ferată se efectua printr-un sistem de ferry – boat-uri
ce funcŃionau între porturile Hakodate şi Aomori pe distanŃa de 113 km. Prin construcŃia tunelului
Seikan (53850 m din care 23500 m se află exact sub albia strâmtorii la 100 m adâncime) s-au
dezvoltat legăturile comerciale dintre Hokkaido şi celelalte zone ale Ńării. Trenul de mare
viteză, Shinkansen, parcurge distanŃa de 1100 km dintre Tokyo şi Sapporo în numai 6 ore.
O altă categorie de trenuri ultrarapide o constituie monorail-urile cu viteză de 400-500
km/h. În Japonia funcŃionează 7 metrouri, iar alte 7 în China, India etc.
7.4. Transporturile aeriene
Pe continentul asiatic, acest tip de transport este în urma celui american sau european
(cu rare excepŃii) datorită unor întinse spaŃii rurale, densităŃii slabe a populaŃiei pe vaste
întinderi, nivelului scăzut de dezvoltare economică ale unor state. Transportul aerian este
folosit prioritar în traficul cu pasageri, coletărie, produse perisabile şi a medicamentelor.
Transporturile aeriene au însă un rol redus în transportul de mărfuri deşi, uneori se preiau
piese, utilaje uşoare şi metale preŃioase sunt preluate. În Asia, transporturile aeriene sunt
organizate de companii naŃionale; acestea asigură curse interne între marile oraşe şi
internaŃionale.
Între marii operatori de trafic aerian se înscriu: JAL (Japan Airlines), SIA – Singapore,
KAL (Coreea de Sud), Aeroflot (FederaŃia Rusă). Cele mai aglomerate aeroporturi din Asia
sunt: Haneda (Tokyo) cu aproape 48 de milioane de pasageri, Kimpo (Seul) cu circa 35
milioane de pasageri, Narita (Japonia), Kai Tak (Hong Kong), Singapore, Jakarta (Indonezia),
Sapporo (Japonia), Don Muang (Bangkok, Thailanda), Santa Cruz (Bombay, India), Manila
(Filipine), Yeşilköy (Istanbul, Turcia), Mehrabad (Teheran, Iran), Karachi (Pakistan), Palam
(Delhi, India), Ben Gurion (Tel Aviv, Israel), Kuala Lumpur (Malaysia), Jiddah (Arabia
Saudită).
• Aeroporturile sunt puncte de convergenŃă ale navigaŃiei aeriene. Aeroporturile se
clasifică după numărul anual de pasageri (foarte mari, mijlocii şi mici), după destinaŃie
(aeroporturi internaŃionale, naŃionale, locale, helioporturi), iar după operaŃiile de zbor
aeroporturile se grupează în câteva clase:
aeroporturi terminus de pasageri, în care un loc important îl deŃine organizarea de
curse de pasageri (Beijing, Haneda, Jakarta);
aeroporturi de escală pentru relaŃii în care se intersectează mai multe curse
(Singapore, Karachi);
aeroporturi turistice (Jiddah);
aeroporturi cu destinaŃie specială (militare, sportive, utilitare).
• ActivităŃile aerospaŃiale. În oraşul Xi’an (provincia Shaanxi), în 1967, s-a construit
creierul reŃelei de aeronautică din China. Acest centru este dotat cu un sistem de control şi
comandă de telecomunicaŃii şi de prelucrare a datelor obŃinute prin telemetrie.
În 1984 China a lansat primul satelit experimental de telecomunicaŃie, iar în 1990 a
lansat cei mai mulŃi sateliŃi. Centrul de telemetrie şi teleghidare a sateliŃilor artificiali din
Xi’an coordonează o reŃea de telemetrie şi teleghidare, alcătuită din două staŃii fixe şi trei
staŃii mobile construite în judeŃul Weinan, în oraşele Nanning, Changchun, Kashi.
Japonia are un rol important în cercetarea resurselor şi comunicaŃiilor cu ajutorul
sateliŃilor, programele solicitând mari investiŃii. Preocupări în domeniul construcŃiilor
aerospaŃiale sunt în India şi Pakistan.
7.5. Transporturile speciale şi telecomunicaŃiile
• Transportul prin conducte al petrolului (denumite oleoducte sau pipe-line-uri) se
realizează între centrele de extracŃie şi cele de prelucrare sau între terminalele portuare şi
interiorul continentului. Unele conducte au dimensiuni transcontinentale (Arabia Saudită – de
pe Ńărmul Golfului Persic pe cel estic al Mării Mediterane, iar de la Kirkuk – Irak la Marea
Mediterană, în Rusia – conductele de petrol pleacă din Siberia până în Europa Centrală), în
Japonia conductele pornesc din terminalul petrolier Tokyo până la Niigata.
• Gazoductele asigură transportul gazelor naturale de la lacul de extracŃie la centrele de
consum (gazoductul siberian).
• Transportul energiei electrice se face prin linii aeriene de înaltă tensiune, iar în mediul
urban prin linii subterane de joasă tensiune.
• Transportul pe cablu se face în scopuri industriale (funiculare) în Siberia, China,
Japonia, Turcia, sau turistice de tipul telecabină, teleferic, telescaun (Japonia, Coreea de Sud,
Turcia).
• ReŃelele telefonice au evoluat la nivel continental, apoi au fost preluate de sateliŃii
artificiali, cablul cu fibră optică a permis un trafic mult mai intens, iar în ultimii 10 ani s-a
dezvoltat telefonia mobilă. O deservire telefonică foarte bună este asigurată în Japonia, Israel,
Kuwait, în China de Est şi Sud-Est, Coreea de Sud, Singapore.
• Emisiunile de televiziune, după al doilea război mondial devin larg răspândite în China,
Coreea de Sud, Japonia, Israel, Singapore; ulterior iau fiinŃă societăŃile de transmisie prin
cablu a mai multe canale preluate prin sateliŃi de comunicaŃii, iar astăzi a intrat în funcŃiune
sistemul de transmisie digital şi se urmăreşte realizarea televiziunii de înaltă definiŃie. China
are cele mai multe receptoare TV, urmată de Japonia, India ş.a.
• Sistemul WWW (World Wide Web, denumit şi Internet) arată că ponderea cea mai
mare de utilizatori o au: Japonia (27 milioane), Coreea de Sud (19 milioane), China (9 milioane),
India (2,8 milioane), Singapore (1,8 milioane), Turcia (2 milioane), Malaysia (1,5 milioane).
7. TURISMUL
Ca orice activitate umană importantă, turismul este situat sub incidenŃa studiului
interdisciplinar. Din punct de vedere social-economic turismul este creator de beneficii.
Turismul ca ramură a economiei reuneşte ansamblul motivaŃiilor şi activităŃilor cu caracter
recreativ şi recuperator, dar şi de cunoaştere dintr-un teritoriu.
Geografia turismului cercetează repartiŃia şi devenirea spaŃio-temporală a fenomenului
turistic, considerat ca o interacŃiune complexă, specifică, la nivelul mediului geografic.
Turismul este de neconceput fără prezenŃa factorului antropic şi, prin urmare, locul său,
înainte de orice, este în sfera geografiei umane.
În Asia o primă categorie o constituie turismul cultural datorită unei mari bogăŃii de
vestigii istorice, de monumente arhitectonice şi de artă care aparŃin civilizaŃiilor asiriană,
babiloniană, persană, chineză, japoneză, indiană.
În China turiştii sunt atraşi de peisajele magnifice şi de strălucitoarea sa civilizaŃie.
Centrul turistic al Chinei este oraşul Beijing, unde pot fi admirate: Palatul Imperial al
dinastiilor Ming şi Qing, grădinile şi palatele subterane ale celor Treispezece Mausolee Ming
(sculptate în munŃii din partea nord-vestică a Capitalei ş.a.).
Spre sud-est de Beijing pe muntele sacru Taishan poate fi vizitat templul lui Confucius
din Qufu. În bazinul Sichuan se află faimosul Munte Sfânt Emei, valea celor „Nouă sate”,
străvechiul complex hidraulic, Dujiangyan. La 120 km de oraşul Tayuan se află Muntele
Wutai cu vârfurile înzăpezite tot anul; poartă numele de „Acoperişul Chinei de Nord”, este un
munte sacru al budismului chinez.
Pe o insulă din arhipelagul Zhoushan (Marea Chinei de Est), se înalŃă Muntele Putuo cu
temple din timpul dinastiei Qing (1644-1911). La 160 km sud-vest de Chengdu („oraşul
broderiilor”) se află Muntele Emei; este cel mai maiestuos dintre munŃii celebri ai Chinei. În
judeŃul Quingyang se găseşte Muntele Jiuhua cu 78 de temple vechi din perioadele Ming şi
Qing.
În judeŃele Taiping şi Shexian, provincia Anhui, se află MunŃii Huangshan, în nordul
provinciei Jiangxi, la 5 km de oraşul Jiujiang, Muntele Lushan, iar la 40 km est de oraşul
Qingdao, Muntele Laoshan cu roci fantastice, ape termale, pini uriaşi suspendaŃi pe abrupturi,
cascade, grote.
China este renumită prin mausoleele imperiale, Marele Zid, Templul Cerului din
Beijing, pagode, armata soldaŃilor de lut şi şareta cu cai de bronz, peşteri naturale, grote
gigantice cu zeci de mii de sculpturi şi fresce colorate.
Marele Zid traversează de la est la vest partea nordică a Chinei, pe o lungime de 6350 km.
Marele Canal uneşte Beijing-ul cu oraşul Hongzhou, din sudul lui Yangze, cinci mari
artere fluviale, se desfăşoară pe un traseu de 794 km, este cel mai mare canal din lume
construit de om.
În ultimele decenii s-a animat circulaŃia pe Drumul Mătăsii fiindcă vechiul farmec
atrage vizitatorii. Din 1992 când s-a terminat calea ferată, se poate călători între Samarkand şi
Xi’an cu tren de lux sau cu un autobuz. Magia „Drumului Mătăsii” atrage călători din toată
lumea.
În China de nord-vest, în peşteri scobite în stânci se păstrează colecŃia cea mai mare de
artă budistă din lume : 2000 de statui şi 45000 de picturi rupestre. Acest sistem de peşteri a
fost construit de budiştii chinezi în secolul IV-X pe „Drumul Mătăsii”.
Nu departe de oraşul Xi’an au fost descoperite aproximativ 6000 de statui de teracotă
îngropate în pământ reprezentând soldaŃi în mărime naturală care păzeau mormântul lui Shi
Hungdi.
După cum se ştie Capitala Tibetului – Lhasa („pământul zeilor”) se află la altitudinea de
3700 m. ReşedinŃa de iarnă pentru Dalai Lama este Palatul Potala, iar reşedinŃa de vară este
Palatul Nestematelor. Din anul 1391 a fost reşedinŃa domnitorilor tibetani, a Dalai Lamei până
în 1951, când a fost ocupată de chinezi.
În sud-vestul Tibetului se află Muntele Kailas; laturile muntelui sunt orientate spre cele
patru zări, iar din vecinătatea imediată izvorăsc râurile: Ind, Sutleji, Brahmaputra şi Karnali,
un afluent al Gangelui. Acest munte este un loc de pelerinaj pentru milioane de hinduşi,
budişti, jaini şi băstinaşii bon-po din Tibet. Hinduşii trec Himalaya, urmează circuitul de 51
km din jurul muntelui şi se scaldă apoi în apele sfinte ale lacului Manasarovar. Ocolirea
muntelui este un ritual sacru.
Pe Ńărmul estic al Chinei, lângă Huang P’u – afluentul fluviului Chang Jiang se află unul
dintre cele mai mari oraşe ale lumii, port natural şi centru comercial – Shanghai. În acest oraş
sunt o serie de obiective turistice de mare importanŃă: Casa Vămii de pe Bund, Templul lui
Buddha de Jad, Hotelul Păcii ş.a.
Hong Kong (China) este renumit prin marea densitate a populaŃiei, economie foarte
puternică, bun gust; dă impresia unei jungle de zgârie-nori. Specialiştii feng-shui („vânt şi
apă”) sunt consiliaŃi în proiectarea, începerea şi termenele lucrărilor de construcŃii; ei susŃin că
bunăstarea şi norocul pot fi menŃinute numai prin crearea unui echilibru între mediu şi lumea
construită de om.
În Asia Centrală atrag atenŃia monumentele lui Tamerlan care, deşi roase de vreme, şi-
au păstrat culorile strălucitoare şi înfăŃişarea. Samarkand, unul dintre cele mai vechi oraşe ale
lumii (aproximativ 5000 de ani) a fost ales în 1369 capitală a imperiului lui Tamerlan.
Caucazul este un mozaic de popoare, de vechi obiceiuri şi tradiŃii. În oraşul Baku
(capitala Azerbaidjanului), pe vârful colinei din mijlocul oraşului se află ansamblul
arhitectonic al palatului hanului Şirvanului, vechile moschei Mohamed, Djuma şi Lezghi,
celebrul minaret Sînîk-Kala. În apropiere de Erevan (capitala Armeniei) s-a păstrat marele
ansamblu arhitectonic de la Garni, în oraş se află vechi lăcaşuri de cult, ruinele celebrelor
terme.
Orientul Apropiat şi Mijlociu cuprinde numeroase obiective turistice care reprezintă un
interes deosebit. Oraşul Ierusalim este considerat ca oraş sfânt pentru creştinism, iudaism şi
islamism.
În Arabia Saudită, la circa 79 km de Ńărmul Mării Roşii se află Mecca – sfânt oraş
islamic. Mecca a fost construită într-o oază, ca loc de popas pe vechiul drum al caravanelor.
Aici s-a născut în 570 d.Hr. profetul Mohamed. DorinŃa cea mai vie a oricărui musulman este
să ajungă măcar o dată la Mecca, iar scopul pelerinajului este hagialâc-ul – o construcŃie în
formă de cub care, conform tradiŃiei, este lăcaş pentru zei. În traducere din arabă această
construcŃie este Kaba. Aceasta se află în curtea moscheii al-Haram şi se pot ruga în ea 300 000
de oameni.
Un alt obiectiv care atrage turiştii este Marea Moartă. Lacul este mărginit de nişte
turnuri splendide formate din sare. Nivelul apei este cu 395 m sub cel al Oceanului Planetar,
nu se varsă nicăieri. Salinitatea este de 322 g/l.
Oraşul Damasc a fost considerat vreme îndelungată ca fiind decorul original al
paradisului terestru. Damascul este socotit cel mai vechi oraş de pe Pământ. Una dintre cele
mai mari realizări arhitectonice este Moscheea Umayyad; această clădire uriaşă, cu zidurile de
piatră colorată dispusă în dungi orizontale şi cu interiorul spaŃios se ridică din ruinele
Catedralei Creştine a Sf. Ioan Botezătorul, despre al cărui cap se spune că se află sub temeliile
zidurilor. Damascul este în zilele noastre un loc de pelerinaj al creştinilor.
Unele oraşe au un farmec inegalabil. Oraşul Petra (Iordania) a fost considerat timp de
700 de ani un oraş pierdut pentru cultura occidentală. Situat între munŃii aproape lipsiŃi de
vegetaŃie ai Iordaniei de Sud, Petra este vizitată zilnic de peste 1 000 000 de turişti.
În Iran, la Ispahan, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, a fost construită cea mai
frumoasă şi picturală clădire islamică. Moscheea regală din Ispahan şi moscheea Lutfullah
sunt două recorduri ale artei epocii safanide.
În sud-vestul Iranului, în regiune muntoasă, la mare altitudine, se află Persepolis fostă
capitală a Ńării; oraşul a fost locuit în perioade scurte. ConstrucŃia Marelui Palat a fost
concepută în timpul lui Darius I. În apropiere, la 6 km, s-au descoperit morminte regale săpate
în stânci. După ce a fost cucerit de Alexandru cel Mare, gloria oraşului s-a extins.
În cartierul cel mai vechi al oraşului Istanbul (Turcia) se găsesc 25 de biserici active şi
în prezent, care datează din perioada bizantină. Dintre toate cea mai vestită este Hagia Sofia
cea mai frumoasă construcŃie de cult din lume.
Un obiectiv interesant se află în inima Anatoliei unde se văd Ńinuturi dominate de stânci
conice. Această zonă se cheamă Capadocia. Statuile au fost sculptate din piatră de tufe, de
vânt şi ploaie. De mare interes sunt locuinŃele oamenilor; în stâncile conice au fost scobite
cavităŃi care conduc la un subteran ascuns. Cu un secol î.Hr., creştinii timpurii au săpat în
stâncă cele mai vechi locuinŃe, templele şi locuinŃele de sihaştri. După aceea s-a format un
întreg sistem de galerii, depozite, cartiere de locuinŃe, fântâni, gropi pentru prinderea
nepoftiŃilor. TroglodiŃii, aşa cum se numeau miile de locuitori care şi-au sculptat în stâncă
locuinŃele şi chiar paturile, se simŃeau în acestea în cea mai mare siguranŃă.
Efes (astăzi în Turcia) a fost una din metropolele marii epoci greco-romane; reşedinŃa
templului lui Artemis, una din cele şapte minuni ale lumii. La Efes se aflau multe temple, dar
ultimul, cel construit în anul 356 î.Hr. a fost cel mai mare. Cultul pentru Artemis a atras
practicanŃi de magie, prezicători, astrologi, iar oraşul s-a îmbogăŃit şi datorită poziŃiei sale pe
drumul dintre Orientul Apropiat şi Grecia. Astăzi, din templul lui Artemis se mai vede doar
fundaŃia.
În estul Pakistanului, pe valea râului Ravi a fost descoperită aşezarea Harappa,
importantă pentru cultura de pe Valea Indului (2500-1700 î.Hr.), iar la 650 km vest de această
aşezare se găsesc ruinele de la Mohenjo Daro. Istoria acestor aşezări se pierde în vechime,
scrierea nu a fost în totalitate descifrată, dar ambele au fost centre de cultură înfloritoare,
contemporane culturilor mesopotamiană şi egipteană.
India atrage anual un mare număr de turişti datorită obiectivelor destul de numeroase. În
nord-vestul Indiei, lângă graniŃa cu Pakistanul, în oraşul Amristar, în mijlocul unul lac
artificial, se înalŃă Templul de Aur – cea mai frumoasă biserică şiită.
La Agra (India) se află cel mai romantic loc din lume – Taj Mahal. Mausolelul a fost
terminat în 1643. În Kashmir, la sud de lanŃul muntos Pir Pandjal se află valea cea mai
frumoasă, mai rodnică şi cu climatul cel mai blând din India subcontinentală. Vara este
răcoare şi munŃii din jur o ocrotesc de musoni. Numeroşi domnitori indieni, iar mai târziu
familii engleze se retrăgeau vara pentru recreere.
În sud-estul Indiei oraşul Varanasi a fost fondat în urmă cu 3000 de ani de urmaşii
arienilor. Varanasi este oraşul sacru al hinduşilor. În lungul Gangelui, pe circa 5 km se află
turnuri, pavilioane şi temple. Hinduşii se îmbăiază în apă sfântă şi beau din ea. Cu ocazia
sărbătorii luminii pe fluviu plutesc milioane de candele şi lumânări.
În Sri Lanka se află oraşul antic Anuradhapura cu pagodele (în formă de clopote)
construite din cărămizi mici de lut, sanctuare budiste, temple, statui, palate şi rezervoare de
apă.
Pe stânga cursului mijlociu al fluviului Irrawaddy (Myanmar), în oraşul Pagan se găsesc
peste 2000 de pagode budiste construite în secolele XI-XIII.
La 240 km nord de Phnom Pen (Cambodgia), în mijlocul junglei a fost descoperit în
anul 1850 oraşul Angkor Wat. Oraşul are peste 100 de vat (temple) care servesc religiilor
hindu şi budiste, numeroase basoreliefuri cu inscripŃii în limbile khmeră şi sanscrită.
În Nepal toate creaŃiile artistice sunt obiecte de cult: roŃi de rugăciune sculptate, thankas
(suluri de rugăciune), statui de bronz ale zeilor hinduşi. Artiştii, veniŃi din India în secolul al
şaselea, au înălŃat un splendid templu din lemnul sfânt numit Kashtamandap (Casa pădurii) de
unde derivă numele actualei capitale – Katmandu; în capitală sunt două identităŃi : una antică
şi una modernă.
În Malaysia, oraşul-capitală Kuala Lumpur („deltă noroiasă”) s-a dezvoltat rapid după
descoperirea zăcămintelor de cositor. Astăzi, oraşul este un puternic centru economic
internaŃional. În vecinătatea pieŃelor şi moscheilor se găsesc temple vechi. Au fost construite
turnuri Petronas simetrice, ajungând la o înălŃime de 450 m, care sunt dintre cele mai înalte
clădiri din lume.
Singapore, oraş-stat („oraşul grădinilor”, „oraşul leilor”). Este construit în jurul portului.
Este unul dintre cele mai mari şi importante centre financiare din Asia de Sud-Est. Mii de
zgârie-nori şi de clădiri coloniale britanice se alătură altora în stil asiatic. Alături de populaŃia
majoritară chineză se află reprezentanŃi de pe toate continentele, iar afluenŃa indienilor şi a
malayezilor dau oraşului un caracter cosmopolit.
În podişul Kedu din sudul Javei centrale se află monumentul Borobodur, izolat
geografic şi spiritual – fiind o amintire a conducătorilor şi credinŃei lor din epocile apuse.
Borobodur este, prin dimensiune şi mod unitar de expresie, una din cuceririle arhitecturii
budiste. Localnicii sunt aproape toŃi musulmani, iar monumentul nu are relicve care ar putea
să atragă credincioşii budişti din străinătate.
Insula Komodo, parc naŃional din Indonezia, se află între insulele Flores şi Sumbava,
având o suprafaŃă de 520 km2; acolo trăieşte varanul (şopârlă-dragon), de fapt un monstru
lung de 3 m, longeviv (circa 100 de ani), pus sub o protecŃie riguroasă. Tot în aceeaşi Ńară, în
Bali (insulă), artele sunt la loc de cinste; dansul are caracter magico-religios.
Muntele Fuji (Japonia) este privit cu un respect deosebit, fiind considerat un loc sacru.
În apropierea vârfului s-a construit un sanctuar şintoist în urmă cu circa 2000 de ani. Pelerinii
urcă până în vârful muntelui pentru a admira splendoarea florală a primăverii sau spectacolul
căderii frunzelor toamna.
În Japonia, oraşul Kyoto cu grădinile zen, sute de temple glorioase a fost proiectat
geometric, după modelul marilor oraşe chinezeşti. Palatul Imperial (160 ha) – un oraş în oraş
– a adăpostit atât apartamentele imperiale cât şi serviciile guvernamentale, visteriile,
depozitele şi cazărmile. În afară de acestea în Kyoto se mai află: Templul Daitokuji,
Pavilionul de Aur, Pavilionul de Argint, Castelul Nijo ş.a. Pavilionul de Aur şi Pavilionul de
Argint au fost construite ca locuri de odihnă pentru şoguni. În Pavilionul de Argint, camera de
ceai este considerată cea mai veche sală de acest fel din Japonia; în grădinile japoneze
tradiŃionale este obligatorie prezenŃa unor elemente: apă, copaci, arbuşti, păduri. În timpul
restauraŃiei Meiji, curtea şi serviciile guvernamentale s-au mutat la Tokyo, iar Kyoto a rămas
centrul cultural al Japoniei.
Ise este cel mai vechi sanctuar şintoist (are 1500 de ani). Templele şintoiste sunt din
lemn de cedru nevopsit şi nelăcuit. Acoperişurile au pante repezi construite pe fundaŃii de
stâlpi sunt din trestie brună, groasă şi estetic tunsă. Templele şi sanctuarele sunt împrejmuite
cu ziduri şi nu sunt accesibile decât sacerdoŃilor şi personalului casei imperiale.
După fluxul de turişti, Asia de Est se situează pe primul loc, fiind urmată de Asia de
Sud.
Asia de Est şi Sud-Est cuprinde o serie de Ńări cu turism dezvoltat. Japonia, China (Hong
Kong), Singapore, Thailanda, Malaysia, Coreea de Sud, Taiwan, Indonezia – fiind unul dintre
polii majori ai turismului mondial. Principalele motivaŃii sunt: turismul de afaceri (spre Ńările
dezvoltate), turismul comercial (Shanghai, Hong Kong, Singapore), turismul de loisir (spre
staŃiunile balneoclimatice). Japonia este Ńară emiŃătoare de turişti (primul loc în regiune).
Principalele destinaŃii turistice sunt China, Taiwanul (circa 40 % din totalul sosirilor în
regiune).
Cele mai mari capacităŃi hoteliere au crescut în Thailanda, Malaysia, Singapore, Hong
Kong. Principalele lanŃuri hoteliere din această regiune sunt: Mandarin, Shangrilla, iar
companiile aeriene sunt : STA- Singapore Airline, KAL – Koreean Airline, Cathay Pacific –
Hong Kong.
Turismul balnear-maritim s-a afirmat în condiŃiile climatului subtropical din Japonia,
Siria, Israel, precum şi în cele de climat tropical umed din China, Thailanda, Emiratele Arabe
Unite.
O intensă dezvoltare turistică reprezintă Indonezia (Bali, Jawa) în condiŃiile climatului
ecuatorial.
Turismul montan şi de sporturi de iarnă s-a dezvoltat în zona temperată (MunŃii
Japoniei, staŃiunea Sapporo, MunŃii Qin Ling).
Turismul de agrement acvatic se practică în zona Mării Japoniei, Lacului Baikal, Sevan
şi a lacurilor antropice.
Turismul de vizitare a punctelor turistice cu potenŃial natural deosebit se întâlneşte la
Fuji – Yama, Fuji – Hakene – Izu ş.a.
Turismul cultural este cel mai răspândit (oraşe care concentrează monumente, tradiŃii
arhitecturale, moschei, palate): Istanbul, Agra, Beijing, Tokyo, Ierusalem ş.a. Milioane de
pelerini sunt antrenaŃi în turism religios: la Mecca, Medina, Ierusalem, Benares, Lumbini
(Nepal) ş.a.
Turismul de afaceri şi servicii: Tokyo, Shanghai, Singapore, Hong Kong ş.a.
8. SCHIMBURILE ECONOMICE
• BalanŃa comercială a unor Ńări (Afganistan, Armenia, Bangladesh, Bhutan, Coreea de
Nord, Georgia, India, Iordania, Iran, Myanmar, Pakistan, Sri Lanka, Kazahstan, Kîrgîzstan,
Laos, Liban, Maldive, Nepal, Siria, Turcia) este deficitară.
Afganistanul are o balanŃă comercială cronic deficitară, Vietnamul uşor deficitară, iar
Yemenul deteriorată. În aceste Ńări, în proporŃii diferite, valoarea exportului este mai mică
decât a importului. În Maldive exportul acoperă doar 25 % din valoarea importurilor.
Afganistanul are o infrastructură de transport precară, nu are acces direct la mare, este un stat-
tampon între vecini cu interese divergente.
În Bangladesh, calamităŃile naturale, sporul demografic şi alte cauze fac ca economia să
se sprijine pe contribuŃiilor emigranŃilor şi pe ajutorul financiar extern. În Armenia, Georgia,
Kîrgîzstan, perioada de tranziŃie prelungită, structura şi relaŃiile economice limitate dinainte
de 1990 se resimt în balanŃa comercială actuală. În Yemen, Myanmar, Irak, Iran, Sri Lanka
cvasipermanentizarea stărilor conflictuale se resimte puternic în structura balanŃei comerciale.
În Mongolia, balanŃa comercială tinde spre echilibru (exporturile acoperă aproape 90 % din
valoarea importurilor).
Unele Ńări asiatice au o balanŃă comercială excedentară bazată pe exportul de petrol
(Oman – exporturile depăşesc de 2,2 ori valoarea importurilor, Qatar – exporturile depăşesc
de 2,6 ori valoarea importurilor, Brunei, Turkmenistan, Kuwait, Arabia Saudită). BalanŃa
comercială este tradiŃional excedentară în Japonia, Kuwait, Qatar, Singapore. Datoria externă
a unor Ńări (India, Laos, Myanmar, Bahrain, Nepal, Israel, Turcia ş.a.) este apreciabilă.
• Zonele libere au fost create pentru dezvoltarea economică prin atragerea capitalului
străin. În aceste zone se găseşte o infrastructură adecvată, forŃă de muncă pregătită
corespunzător, materii prime şi pieŃe de desfacere. Unele zone libere sunt înfiinŃate de
organizaŃii transnaŃionale şi companii de navigaŃie, altele sunt situate lângă frontiere şi în
porturi, iar principala funcŃie a altora este aprovizionarea cu mărfuri din import sau aceea de a
exporta produse obŃinute în cadrul zonei. În zonele libere (situate în porturi şi aeroporturi),
comerŃul şi alte activităŃi economice beneficiază de scutirea de taxe vamale şi restricŃii
cantitative.
Ca un semn evident al mondializării economiei, zonele libere se găsesc în: Kuwait (în
1999 s-a inaugurat prima zonă economică liberă), Singapore, Bangkok, Kandla (India) ş.a.
În China, zonele libere se numesc zone speciale şi zone costiere deschise. Până acum în
China au luat fiinŃă treisprezece zone deschise şi 32 zone de exploatare economică şi de noi
tehnologii. Acestea sunt amplasate în regiunile litorale, fluviatile şi frontaliere, precum şi în
provinciile centrale. Cinci zone speciale se găsesc în China sud-estică: Shenzhen, Shanton,
Zhuhai, Xiamen, Hainan; acestea se deosebesc de zonele care prelucrează produse destinate
exportului în Ńări străine şi de zonele administrative speciale Hong Kong şi Macao, fiind larg
deschise şi oferă condiŃii privilegiate investitorilor străini: impozite, circulaŃia persoanelor,
libertatea gestiunii.
După 1984, 14 oraşe costiere au fost deschise către exterior: Dalian, Guangdong,
Tianjin, YanŃai, Qingdao, Lianyungang, Natong, Shanghai, Ningbo, Wenzhou, Fuzhou,
Guangzhou, Zhanjiang şi Beihai.
Zone economice deschise costiere (litorale) sunt încă din 1985, deltele fluviului Yangtzî
(Changjiang) şi Zhujiang, triunghiul Fujian, peninsulele Shandong şi Liaodong, Hebei şi
Guangxi. Astfel, regiunea litorală, alcătuită din 7 zone economice deschise, a devenit foarte
atractivă pentru industriaşii şi investitorii străini.
ÎnfiinŃarea zonelor libere (scutite de taxe vamale şi de transport) a constituit o măsură
care a lărgit şi intensificat deschiderea spre exterior. În China, zona liberă are o suprafaŃă
redusă, riguros delimitată. Oraşele frontaliere deschise din China au condiŃii geografice
deosebit de favorabile pentru comerŃ şi cooperare cu Ńările vecine, oferă o infrastructură
adecvată comerŃului troc şi frontalier.
Bursele de mărfuri reprezintă o concentrare a cererii şi ofertei pentru mărfuri şi hârtii de
valoare, instituŃii ale economiei de piaŃă unde se cotează oficial bunuri. În Asia se remarcă
bursele de la Bangkok (orez), Nagoya (bumbac), Kuala Lumpur (cauciuc natural), Tokyo
(cereale).
În schimburile comerciale mondiale de mărfuri, Japonia este pe locul al treilea, Asia
deŃine 15 % din exportul de combustibili. În privinŃa exporturilor produselor industriei de
echipamente cele mai intense schimburi se realizează în interiorul Asiei, dinspre Asia spre
America de Nord şi Europa Occidentală şi dinspre UE spre Asia.
O puternică expansiune în ultimul deceniu, a avut-o comerŃul cu servicii (activităŃi în
transporturi, turism, sistemul bancar); alături de SUA, FranŃa, Italia, Germania, Marea
Britanie, Japonia deŃine o pondere însemnată în exporturi şi în importul de servicii.
Produsele agricole constituie şi astăzi principalele mărfuri oferite la export de Ńări din
Asia: Thailanda (ananas), Sri Lanka (ceai), Bangladesh (iută), China (conserve de carne),
Filipine (ananas, copra), India (ceai, fibre de iută), Indonezia (copra, cafea, ulei de palmier),
Iran (curmale), Uzbekistan, China, Coreea de Sud , Turcia (fibre de bumbac).
Petrolul brut şi produsele petroliere au cea mai mare pondere în exportul Arabiei
Saudite, Kuwaitului, Emiratele Arabe Unite, Kazahstanului, Azerbaidjanului, Malaysiei.
Minereu de fier exportă India. PieŃe de „desfacere” pentru minereul de fier şi neferoase
sunt în Japonia, Coreea de Sud, China. TranzacŃionarea aurului are loc la principalele instituŃii
bursiere din Dubai, Kuwait, Macao, Hong Kong, Singapore.
Asia înseamnă Japonia, China, India, Coreea de Sud, Indonezia şi tot Asia înseamnă
Orientul Apropiat şi Mijlociu, Pakistan, Afganistan, Bangladesh, Caucaz, Siberia, fostele
republici sovietice din Asia Centrală, Sri Lanka etc. peste jumătate din populaŃia planetei,
dinamism economic fără egal, pieŃe de desfacere, două superputeri regionale China şi Japonia,
urmate de India.
Japonia este o Ńară cu o bază industrială şi financiară uriaşă, cu o influenŃă
internaŃională şi o putere militară în creştere, pentru Ńările din Asia – un partener imens de
puternic, un creator şi un purtător de tehnologie.
Lumea văzută de japonezi, de chinezi, de indieni sau de musulmani nu seamănă cu cea
văzută de ruşi, americani sau de europeni. China este cea mai mare piaŃă a statelor din Asia
care sunt decise să facă front comun pentru a-i împiedica pe occidentali să se amestece în
afacerile lor interne. Recent, israelienii şi palestinienii au fost aproape de un acord de pace,
ce-i drept, parŃial provizoriu, fragil; obstacolele sunt numeroase.
După al doilea război mondial şi în Asia a crescut numărul statelor. TendinŃe centrifuge
cauzate de probleme economice avantajoase numai pentru unii, acŃiunile unor grupuri
religioase, faliile dintre statele dezvoltate şi cele care stagnează sau regresează, urmările tristei
lumi coloniale ş.a. au pregătit fragmentări statale. Astfel de tendinŃe se manifestă în
Indonezia, Filipine, Sri Lanka, India, Irak, Iran, Pakistan, China.
Statul cu cel mai năpăstuit şi controversat popor timp de aproape două milenii este
Israel. La 29 noiembrie 1947 Adunarea Generală a O.N.U. a votat o rezoluŃie care prevedea
crearea pe teritoriul Palestinei a două state (unul evreu şi unul arab), iar la 14 mai 1948 a fost
proclamat statul independent Israel. Chiar a doua zi după proclamarea independenŃei, statele
membre Ligii Arabe au contestat dreptul la existenŃă al Israelului cât şi frontierele.
Războiul din februarie – iulie 1949 a fost câştigat de evrei care de la o suprafaŃă de 14
000 km2 au ajuns să controleze 21 000 km2. Egiptul a preluat regiunea Gaza, iar Iordania a
ocupat malul drept al Iordanului şi Ierusalimul de răsărit. După 1948 în Israel s-au stabilit
numeroşi emigranŃi evrei. În 1950 sediul guvernului şi al Parlamentului israelian a fost mutat
în zona apuseană a Ierusalimului, iar Tel-Aviv-ul a devenit capitală.
După războiul din octombrie – noiembrie 1956, Israelul a ocupat Fâşia Gaza. În iunie
1967, Israelul a purtat „războiul de 6 zile” împotriva Egiptului, Siriei şi Iordaniei. În urma
acestuia Israelul a ocupat malul drept al Iordanului, Ierusalimul de est, înălŃimile Golan şi
temporar, Peninsula Sinai. În anul 1973 a avut loc al patrulea conflict cu arabii.
În 1964 a fost creată OrganizaŃia pentru Eliberarea Palestinei (OEP), care ulterior a
iniŃiat acte teroriste, acŃiuni armate şi o mişcare de rezistenŃă în teritoriile ocupate de Israel
(„Intifada”). Sub presiune internaŃională, în 1993 s-a semnat un acord între Israel şi OEP de
recunoaştere reciprocă, apoi un acord privind autonomia palestiniană în fâşia Gaza şi Ierihon
(1994). Au fost provocate numeroase acte teroriste palestiniene urmate de represalii ale
israelienilor. În 2006 a avut loc un conflict armat între formaŃiunile Hezbollah şi Israel, soldat
cu distrugeri de ambele părŃi.
Libanul, situat între Siria şi Israel, până în 1970, era considerat „ElveŃia Orientului
Apropiat şi Mijlociu”. Conflictele din zonă au declanşat în Liban confruntări interetnice,
distrugeri, expatriaŃi, numeroase ciocniri între miliŃiile arabe teroriste „Hezbollah” şi armata
israeliană. Libanul a cunoscut haosul provocat de numeroasele grupări rivale aparŃinând
creştinilor, sunniŃilor şi şiiŃilor filoiranieni, irakieni sau sirieni, palestinienilor, trupelor arabe,
israeliene şi siriene, soldaŃilor americani, britanici, francezi sub drapelul O.N.U. şi serviciilor
secrete ale unor Ńări, taberelor de refugiaŃi palestinieni.
Iordania (Regatul Haşemit al Iordaniei) printr-o politică abilă a evitat o situaŃie internă
explozivă; în 1974 a recunoscut O.E.P. ca singur reprezentant al populaŃiei palestiniene, a
sprijinit Irakul în războiul contra Iranului (1980-1988), în „războiul din Golf” a păstrat
neutralitatea, iar în 1994 a semnat pacea cu Israelul.
Siria a participat la toate războaiele arabo-israeliene, a sprijinit Iranul (1980-1988), s-a
raliat cu S.U.A. în timpul războiului din Golf (1991) şi a fost de partea Hezbollah în anul
2006.
Arabia Saudită a rămas neutră în primul război arabo-israelian (1948-1949), iar în
războiul din 1973 a participat cu trupe, a sprijinit războiul S.U.A. împotriva Irakului. Regimul
de la Riyadh a sprijinit financiar mişcările islamiste.
În anul 1961, Kuwaitul şi-a proclamat independenŃa, iar Irakul a refuzat să recunoască
acest stat. Astăzi, Kuwaitul stăpâneşte 20 % din rezervele mondiale de petrol. În perioada
1980-1988 Kuwaitul a acordat sprijin financiar Irakului în războiul cu Iranul, iar în 1990,
trupele lui Saddam Hussein au invadat şi ocupat Kuwaitul. În 1991, Kuwaitul a semnat pentru
10 ani un tratat de colaborare militară care i-a asigurat securitatea naŃională.
Până în 1958 Irakul a fost un aliat fidel al Marii Britanii şi SUA. După abolirea
monarhiei, Irakul a ieşit din Pactul de la Bagdad (1959). După lovitura militară din 1963, sub
conducerea lui Saddam Hussein şi a partidului naŃionalist Baas s-a instaurat o linie politică
radicală panislamică şi antioccidentală.
Războiul din zona de frontieră irakiano-iraniană (1980-1988) a urmărit, lupta pentru
hegemonie şi stăpânirea câmpurilor petroliere – pretextul lui Saddan Hussein fiind o veche
dispută de frontieră din zona Shatt el- Arab.
După al doilea război mondial, Iranul a devenit unul dintre cei mai mari exportatori de
ŃiŃei din lume şi un aliat fidel al S.U.A. În 1979 şahinşahul Reza Pahlavi Aryamehr a fost
răsturnat, iar Consiliul RevoluŃionar Islamic, în frunte cu ayatolahul Ruhollah Khomeiny a
proclamat republica islamică. După moartea imamului Khomeiny unii oameni politici şi
grupuri populare doresc o atenuare a închistării islamice.
Afganistanul a păstrat aproape pe tot parcursul secolului al XX-lea izolarea şi starea
medievală. În 1973 a fost abolită monarhia, după care au început luptele interne, instaurarea
regimurilor autoritare, apoi unul de orientare comunistă care a degenerat într-o rezistenŃă
armată a populaŃiei islamice, intervenŃia forŃelor armate sovietice, atrocităŃi ale acestora şi
eşecul lor, iar după retragere Afganistanul a rămas pradă unui pustiitor război fratricid.
Interesele tribale înguste n-au fost depăşite nici după aceasta. Peste 20 de grupări armate s-au
angajat în conflict. Unele grupări mujahedine au ieşit apoi victorioase, dar nu s-a realizat un
guvern de uniune naŃională.
În 1994 în lupta pentru putere au intrat şi miliŃiile talibanilor fundamentalişti; aceştia au
introdus legi şi practici islamiste umilitoare, au distrus inestimabile vestigii istorice de factură
budistă.
Pe teritoriul afgan s-au instalat şi unele grupuri teroriste. După atentatul terorist de la 11
septembrie 2001 când comandourile sinucigaşe au distrus Blocurile gemene Wold Trade
Center (cu câte 410 etaje fiecare), clădiri simbol după numeroase avertismente prin care s-a
cerut talibanilor să-l predea pe Osama Bin-Laden cu întregul anturaj, S.U.A. a declanşat
războiul de pedepsire a guvernului afgan şi de găsire a întregii reŃele de terorişti.
În ceea ce priveşte conceptul de Asia Centrală în geografie se poate extinde din Turcia
până în China la Xianjiang, sau se poate reduce la următoarele: Turkmenistan, Uzbekistan,
Kîrgîzstan şi Tadjikistan. Aceste Ńări au avut în epoca sovietică un destin comun cu al
Kazahstanului. Această regiune, prin acelaşi destin politic, nu poate fi separată de Asia de
Sud-Vest (îndeosebi de Azerbaidjan – Ńară musulmană, nici de Georgia şi Armenia). PopulaŃia
din această regiune a împărŃit aceeaşi cultură până la sovietizare.
Ocuparea Asiei Centrale de către Rusia a avut loc neîntrerupt de-a lungul secolelor, dar
mai intens în perioada 1865-1920, a juxtapus sisteme diferite de administraŃie colonială şi prin
accentuarea diversificării în interiorul lumii musulmane cucerite, a reuşit diminuarea ponderii
populaŃiilor nomade indigene.
Politica sovietică a continuat, în mare parte, politica Ńaristă jucând sistematic cartea
etnică împotriva panislamismului şi pe aceea a conservatorismului religios împotriva
reformismului musulman, funcŃionalizarea clerului, extinderea învăŃării limbii ruse ca
mijlocitor de rusificare ş.a.
Au fost create artificial noi entităŃi naŃionale şi diviziuni administrative (guvernorate,
administraŃii provinciale, regiuni şi republici autonome, teritorii naŃionale, republici unionale
ş.a.). În 1924 se săvârşeşte adevăratul act de naştere al Ńărilor din Asia Centrală, astăzi
independente pe principiul „o etnie - un teritoriu”. În acelaşi an se desfiinŃează toate entităŃile
administrative din Asia Centrală şi se reface complet harta acestei regiuni geografice.
Până în 1936, de la o zi la alta, se produc schimbări administrative şi divizări teritoriale:
în R.S.S. Uzbekistan a fost inclusă R.A a Tadjikistanului; la aceasta din urmă a fost ataşată
regiunea autonomă Gorno-Badahşan, Republica Autonomă Kirghiză (în realitate
Kazahstanul), Republica Autonomă Kara – Kirghiză (adică Kirghizia de astăzi) şi regiunea
autonomă Karakalpakia (anexată la R.S.F. Rusă).
Tadjikistanul a fost desprins de Uzbekistan în anul 1929 şi a devenit R.S.S. Tadjikistan
şi i se atribuie provincia Leninabad fostă regiune în Uzbekistan, iar oraşul tadjik, Samarkand a
rămas în Uzbekistan. În 1930 capitala Uzbekistanului se schimbă la de la Samarkand la
Taşkent, iar în 1992 denumirea de Kirghizia se schimbă în Kazahstan.
După 1990, rolul de jucător strategic al Rusiei a scăzut considerabil, atât în Asia
Centrală, cât şi în Caucaz; sfera de influenŃă i s-a redus, fiind din ce în ce mai limitată, chiar şi
în C.S.I. După dizolvarea U.R.S.S. (1991) s-a pierdut controlul în spaŃiul caucazian – fapt care
a generat teama cu privire la efectele potenŃiale ale creşterii influenŃei Turciei şi Iranului în
regiune. Odată cu pierderea controlului în Asia Centrală, Rusia a pierdut uriaşe resurse de
hidrocarburi şi de minerale. Din punct de vedere geopolitic, Rusia se confruntă cu o serie de
provocări: creşte influenŃa Ńărilor musulmane, a S.U.A. şi a Chinei.
O alianŃă Rusia – China – Iran este dificil de realizat. Ca Rusia să redevină o
superputere ar fi necesar să ajungă o Ńară cu adevărat capitalistă, cu o economie de piaŃă reală
şi să aibă capacitatea de a-şi păstra măcar frontierele actuale. Dacă va redeveni o superputere,
va reuşi Rusia să cunoască democraŃia reală? Depinde de ea, dar dacă se Ńine seamă de
tradiŃiile sale, mai vechi decât comunismul, nu va fi deloc uşor.
Cele trei state din Caucaz – Armenia, Georgia şi Azerbaidjan – sunt bazate pe naŃiuni cu
adevărat istorice. Amplasarea Azerbaidjanului are implicaŃii regionale şi transformă această
Ńară într-un pivot geopolitic. Această Ńară înrudită etnic cu Turcia, care o susŃine politic, este
vulnerabilă în faŃa presiunilor Rusiei (dinspre nord) şi ale Iranului (dinspre sud). În nord-estul
Iranului trăiesc de două ori mai mulŃi azeri decât în Azerbaidjanul propriu-zis.
Turcia este orientată în trei direcŃii: naŃionaliştii văd în populaŃiile turce din bazinul
Mării Caspice şi din Asia Centrală o misiune care să domine regiunea (şi privesc spre est),
islamiştii înclină spre Orientul Mijlociu şi a unei comunităŃi musulmane, iar moderniştii ar
dori u stat european. În Turcia, 20% din populaŃie o constituie kurzii; aceştia sunt concentraŃi
în estul Ńării şi au fost neîncetat atraşi în lupta pentru independenŃă naŃională vehiculată de
kurzii din Iran şi Irak. Turcii şi iranienii sunt rivali istorici.
În cazul ruşilor, ostilitatea faŃă de turci frizează obsesia. Deşi actualele aspiraŃii
geopolitice al Iranului sunt mai restrânse decât ale Turciei şi incomparabil mai mici decât ale
Rusiei, ele se îndreaptă, în special, către Azerbaidjan, Afganistan şi spre toată populaŃia
musulmană din regiune.
Rolul Chinei în Asia Centrală este mult mai restrâns, dar o anumită nelinişte apare în
legătură cu minoritatea turcă din provincia Xinjiang pentru care independenŃa statelor din
această regiune ar fi un exemplu atrăgător.
În Asia, China are o serie de atuuri favorabile care o transformă în putere regională.
China influenŃează puternic estul, sud-estul şi nord-estul asiatic; a realizat alianŃe în regiunea
Caucazului, face declaraŃii comune cu Rusia, ajută militar Iranul. MulŃi analişti apreciază că
secolul al XXI-lea va fi marcat decisiv de rivalitatea dintre China şi S.U.A. Scena geopolitică
est-asiatică se caracterizează prin relaŃii de putere aproape stabile.
Deşi Extremul Orient cunoaşte un dinamism economic extraordinar, nesiguranŃa politică
este crescândă. Japonia caută să-şi contureze un rol mondial. Insulele Senkaku sunt disputate
de Japonia şi China. Chestiunea Kurilelor (ocupate de U.R.S.S. în anul 1945) continuă să
paralizeze şi să otăvească relaŃiile ruso-japoneze. China nu acceptă separat al Taiwanului şi
resentimentul se intensifică. Insulele Paracel şi Spratly din Marea Chinei de Sud prezintă
riscul unei ciocniri între China şi mai multe state din Asia de Sud-Est (China consideră că
Marea Chinei de Sud este patrimoniul său naŃional legitim).
O Coree divizată aduce instabilitate. În această parte a Asiei sunt numeroase conflicte
teritorial-etnice latente care implică probleme de frontieră între China şi Rusia, China şi
Vietnam, Japonia şi Coreea, China şi India, China şi Indonezia (privind limitele teritoriale
oceanice). China este o putere în ascensiune şi potenŃial dominantă; are un arsenal nuclear şi,
evident, o putere militară dominantă.
Înzestrarea militară a Japoniei creşte şi, calitativ, nu are egal în regiune. Japonia îşi caută
un rol politic mai clar şi mai autonom. În spatele interesului Chinei de a se alia cu Pakistanul
şi de a stabili o prezenŃă militară în Myanmar este o Ńintă geostrategică – India. China insistă
ca o viitoare Coree reunificată să fie o Ńară-tampon, nealiniată. O Chină devenită cu adevărat
un colos economic şi politic şi-ar putea proiecta influenŃa politică în Extremul Orient al Rusiei
şi ar susŃine reunificarea Coreei sub propria sa egidă.
India, treptat, îşi precizează statutul de putere regională; este cel mai puternic stat din
sudul Asiei, o putere nucleară, încercând să contrabalanseze deŃinerea de către China a unui
arsenal nuclear. India are viziune geostrategică proprie privind rolul său regional (în raport cu
vecinii, cât şi în Oceanul Indian).
În Asia de Sud-Est, Indonezia este Ńara cea mai importantă, fiind un jucător geostrategic
dinamic. Totuşi, influenŃa sa este limitată de starea economiei, instabilitatea politică internă,
conflictele etnice exacerbate de rolul dominant pe care minoritatea chineză îl are în
chestiunile financiare.
În următoarele decenii, o structură funcŃională de cooperare asiatică, bazată pe realităŃile
geopolitice, succesul democratic al puterilor regionale, concentrarea asupra eliminării
nedreptăŃii în distribuirea mondială a bogăŃiei, combaterea războaielor locale, crearea unei
stabilităŃi geopolitice ş.a. sunt de natură să creeze un cadru durabil de cooperare geopolitică.
RUSIA RASĂRITEANĂ
PoziŃia geografică: La est de MunŃii Ural pe o lungime de 5000 km spre răsărit până la
lunga linie de coastă a Oceanului Pacific.
În nord se mărgineşte cu Oceanul Arctic, iar în sud cu Kazahstan, Mongolia şi china.
Insulele Kurile se află sub stăpânire rusească (fapt pentru care între Japonia şi Rusia nu s-a
semnat un tratat de pace după al doilea Război Mondial).
Relieful: Rusia Răsăriteană se împarte în patru mari regiuni (după formele de relief):
lanŃurile muntoase sudice (Stanovoi şi Iablonovâi), Câmpia Siberiei de Vest, Podişul Siberiei
Centrale şi Extremul Orient (al Rusiei).
Aceste regiuni sunt teritorii vaste, slab şi foarte slab populate, diferite ca structură
geologică şi alcătuire petrografică, peisaje, vegetaŃie şi faună.
Siberia Centrală este suprinsă între fluviile Erisei (V), Lena şi Aldam (E şi SE),
marile Kara şi Laptev (N), munŃii Saianul de Est şi Baikal, podişurile Baikalrei Nordice,
Patom şi Aldan (în S şi SE).
Relieful are aspectul general de podiş şi de câmpii înalte, iar din loc în loc se înalŃă
masive şi lanŃuri muntoase fiind o peneplenă întinsă. Tectonic, aparŃine unităŃii de platformă
care a început să se formeze în precambrian. Scuturile Anabar şi Aldan reprezintă cea mai
veche parte a platformei.
MunŃii Putorana domină podişul cu acelaşi nume. În est se întinde Podişul Anabar, în
sud-vest este Podişul Tunguscelar, Depresiunea Irkutsk, în est şi sud-est se află Câmpia
Iakutiei Centrale, Câmpia Viliui, în nord, Câmpia Hatanga, Masivul Bâranga. În SE şi S se
găsesc Podişul Lena-Aldan, Pod. Bratsk-Irkutsk.
Clima este continental – excesivă, subpolară şi polară în insulele din nord. Iarna, la
Irkutsk, temperatura medie a lunii ianuarie ajunge la -43 - -44 ºC, iar la Krasnoiarsk, la -20
ºC. Verile sunt relativ calde, temperatura medie a lunii iulie are în nord 12 - 14 ºC, iar la
Iakutsk 17 - 19 ºC. PrecipitaŃiile sunt de 186 mm/an în tundră şi de 150 – 200 mm/an la
Iakutsk. Gradul de continentalism creşte spre est.
Apele : râurile au debite mari, dintre cele mai importante, menŃionăm: Enisei, Angara,
Tungnska Centrală, Tunguska Inferioară, Lena, Aldan, Anabar, Olenek, Viliui. Lacurile au
dimensiuni şi origini variate: Piasino, Taimâr, Baikal, Bratsk ş.a.
VegetaŃia. În nord (Peninsula Taimâr, Câmpia Hatanga) domină tundra, în podişurile
Putorana şi Anabar, silvotundra. Peste 60% din suprafaŃa Siberiei Centrale este ocupată de
taiga.
Fauna este reprezentată prin aceleaşi animale de tundră şi taiga amintite.
Solurile dominante sunt podzolurile şi cele de tip ceroziom.
Aceasta este o regiune de mare importanŃă strategică. SituaŃia între Europa şi Asia,
Marea Caspică şi Marea Neagră, Rusia, Iran şi Turcia, această regiune a cunoscut nenumărate
valuri de armate, numeroase grupări etnice, limbi şi culturi diferite.
Apele. În regiunea Caucaz reŃeaua hidrografică este destul de densă. Principalele râuri
sunt: Kura, Aras, Alazani, Samur, Rioni; dintre lacuri menŃionăm: Sevan (natural), Minghe –
Ceam (de baraj antropic) şi numeroase lacuri glaciare.
Alimentarea cu apă a râurilor este mixtă (ploi, topirea zăpezilor şi a gheŃarilor).
VegetaŃia este etajată: mediteraneană, stepă deşertică, stepă, păduri de foioase cu
predominarea stejarului, subetajul fagului, etajul coniferelor (îndeosebi pin şi brad caucazian).
Peste 2000 – 3000 m sunt pajiştile aplipe şi etajul glaciar).
Fauna este diversificată: bursucul, lupul, vulpea, leopardul, cocoşul de munte caucazian,
ursul brun, capra neagră ş.a.
Solurile cele mai răspândite sunt: leptosolurile, gleisolurile şi cambisolurile.
Regiunea Caucaz rămâne o susră de instabilitate majoră. Sondajul masiv a general valuri
de emigraŃie spre Rusia şi Uniunea Europeană, Armenia, Georgia şi Azerbaidjan şi-au pierdut
1/5 din mâna de lucru cea mai calfiicată, iar o mică parte a acumulat beneficiile privatizării
sectorului de stat. Cea mai mare parte a populaŃiei a sărăcit. În câteva rânduri, în Georgia,
nemulŃumirile sociale au izbucnit.
În Armenia şi Azerbaidjan, manifestările populare au fost reprimate. În afară de
conflictele etnice, interstatale, tensiunile socioeconomice crescânde petrolul din Marea
Caspică este vectorul care a focalizat atenŃia asupra Caucazului.
În 1994, un cartel condus de British Petroleum a semnat un contract major cu
Azerbaidjanul. A fost renovat un oleoduct între Baku şi Marea Neagră şi au început lucrările
pentru conducta Baku – Ceyhan (conductă deschisă în 2005).
Interesele americane se asociază investiŃiilor în sectorul petrolier, având din 2001, o
acoperire militară. Sute de consilieri militari ai SUA şi NATO s-au deplasat la Tbihisi, sub
pretextul luptei împotriva Al-Qaeda, pentru a antrana forŃele georgiene.
Limitarea procesului de reafirmare a puterii ruseşti, diversificarea surselor de
aprovizionare cu hidrocarburi, desfăşurarea unor forŃe militare în nordul Orientului Mijlociu,
reprezenta pentru SUA un obiectiv strategic.
InfluenŃa militară rusească a scăzut odată cu desfiinŃarea bazelor militare ruseşti din
Azerbaidjan şi din Georgia15. În Armenia se mai păstrează două baze militare ruseşti dar
cooperarea este tot mai fragilizată datorită presiunilor tot mai active la Erevan ale SUA.
Ruşii au făcut în cele trei state caucaziene mai multe investiŃii în sectoarele economice
mai importante (energetică, minerit ş.a.).
Perspectiva comună a acestor popoare este integrarea europeană care prezintă destule
avantaje economice şi sociale, garantând în plus, drepturile minorităŃilor.
GEORGIA
ARMENIA
Caracteristicile geografico-fizice
Relieful , predominant muntos (Podişul Armeniei este un important nod orografic,
munŃii Canzazul Mic, depresiunea Ararat). În SE se află sistemul muntos Zanghezur.
Altitudinea maximă de 4.095 m, este atinsă în masivul vulcanic Aragats Lerr. Depresiunea
tectonică Sevan este încadrată de culmi impunătoare (peste 3000 m).
Clima în regiunile joase din SE este subtropicală – aridă cu precipitaŃii 200 – 300
mm/an; iar în zona montană înaltă este temperată, cu precipitaŃii 900 – 1000 mm/an. Clima
este etajată.
Hidrografia. Râurile Armeniei sunt colectate de Aracs care se varsă în râul Kura –
colectat de Marea Caspică; toŃi afluenŃii colectaŃi de Aracs au un mare potenŃial
hidroenergetic. Lacurile, frecvent tectonice – vulcanice sunt situate în zona montană; cel mai
mare este Lacul Sevan situat la altitudinea de 1.906 m.
VegetaŃia treptelor inferioare (şesurilor) include asociaŃii de stepă uscată şi semipustiu
(cu pelin, plante de uscăciune – colilia – şi sărătură. Mai sus sunt prezente tufişuri, iar pădurea
pădurea ocupă 10% din totalul suprafeŃei Ńării (în nord-est, păduri de fag, în sud păduri de
stejar şi fag). În partea mai înaltă se află vegetaŃia alpină.
Fauna cuprinde: capra sălbatică, porcul ghimpos, şacalul, pisica de trestie, reptile.
Solurile din regiunile joase sunt cele de sărătură, brune, în sud – solurile castanii, iar în
regiunile de peste 1500 m – solurile brun-acide, brune, solurile de pajişti alpine.
AZERBAIDJAN
TURCIA
Denumirea oficială - PoziŃia geografică : În Capitala : Ankara (3 milioane loc.)
: Republica Turcia (76 SV Asiei şi SE extrem al Europei - Ziua naŃională : 29 octombrie
provincii) (proclamarea republicii în 1923)
SuprafaŃa : 774.820
kmp.PopulaŃia :
68.000.000 locuitoriLimba
oficială : turca (ramură
turcică a familiei altaice)
Economia a avut în ultimele 4-5 decenii o creştere remarcabilă, dar persistă dificultăŃile
structurale. Se exploatează lignit şi huilă în NV şi V Anatoliei, petrolul se extrage la
Germik, Raman, Selmo şi se prelucrează la rafinăriile: Izmir, Mersin şi Batman. Pe râurile cu
mare potenŃial s-au construit hidrocentralele: Yesil, Sakarya, Irmak şi Kîzîl Irmak.
Termocentrale de mare capacitate sunt în bazinul carbonifer Zonguldak (Catalagzi, 1200
MW). Datorită bazei de materii s-a dezvoltat metalurgia feroasă şi neferoase; minereul de fier
se extrage din anatolia de E (Divrigi), cromul la Guleman, iar wolframul, cuprul, plumbul şi
zincul din Anatolia de E şi SE.
Combinatele siderurgice cele mai mari sunt la Karabuk, Iskenderun şi Eregli.
Industria chimică este bine reprezentată. Se produc: sodă caustică şi sodă calcinată, clor,
acid sulfuric. Cele mai importante centre ale industriei chimice sunt situate la Murgul (acid
sulfuric) şi Izmit. Industria alimentară este axată pe prelucrarea peştelui, cărnii, obŃinerea
zahărului, morărit, panificaŃie, fabricarea berii ş.a., iar industria textilă pe prelucrarea
bumbacului, lânii şi a mătăsii. Bine reprezentată este şi industria materialelor de construcŃie.
Prioritate în acest moment construcŃiile de întreprinderi strategice din sectorul
industrial, în special cele din domeniul petrochimic şi cel metalurgic. În vederea
integrării în Uniunea Europeană se desfăşoară un vast program de privatizare.
Agricultura antrenează aproximativ 44% din populaŃia activă. Se cultivă cereale
(secară, orz, grâu, porumb. Orez) în anatolia şi pe litoralul Mării Negre, orez pe litoratul
mediteranean.
Dintre plantele tehnice se cultivă : tutunul, bumbacul şi sfecla de zahăr.
Pomicultura se practică în sudul şi vestul Ńării (meri – locul III mondial, peri, portocali,
măslini ş.a.). Întrucât 35% din suprafaŃa Ńării o reprezintă păşunile şi fâneŃe naturale, creşterea
ovinelor, caprinelor şi bovinelor deŃine un rol important în economia agrară.
Transporturile rutiere au un rol important în activitatea economică (circa
130.000 km). Principala autostradă leagă oraşele Edirne – Istanbul – Ankara. Lungimea
căilor ferate depăşeşte 8200 km (din care 300 km electrificatâ). Foarte bine sunt dezvoltate
transporturile maritime (porturile cele mai mari fiind: Istanbul, Izmir, Mersin). Aeroporturile
mai importante sunt: Ataturk InternaŃional Airport (11 km vest de Istanbul), Izmir Airport
(12 km de Izmir) şi Adana Airport.
Apele. Două râuri principale: Litani şi Orantos străbat depresiunea Bekaa şi se varsă în
Marea Mediterană.
VegetaŃia este diversificată, de tip mediteranean (cedru, ienupăr, chiparos, mirt),
deşertic şi alpin. Pe versanŃii montani se găsesc păduri de arŃar, brad, arbust oriental. Pe văi se
cultivă măslini, smochini şi viŃă de vie.
Fauna a suportat consecinŃele vânătorii (care a afectat îndeosebi mamiferele); se
găsesc numeroase rozătoare, veveriŃe, gerbili, reptile, gazele, iepuri, şacali, vulturi, potârnichi
şi porumbei.
IRAK
Aspecte geografico-umane
PopulaŃia. Natalitatea era (în 2005) de 35,5 ‰, iar mortalitatea 5,5 ‰. Densitatea
maximă se înregistrează în Câmpia Mesopotamiei (150 loc./km²) mai ales în partea centrală,
în nordul Ńării, în deşert valorile densităŃii ajung sub 3 loc./km².
PopulaŃia este alcătuită din: arabi (78%), kurzi (17%), turcomani, asirieniş.a. Limba
oficială este araba, iar kurda doar în N şi NE, dar de mai vorbesc armeana, asiriana ş.a.
PopulaŃia urbană este de 76%.
Oraşele principale sunt: Baghdat (4,7 mil.loc), Mosul, Kirkuk, Karbala, Basra.
Economia. Înainte de 1990, Irakul ajunsese al treilea producător de petrol din lume,
deŃine una din cele mai mari rezerve de sulf de pe Terra. O mare parte din veniturile aduse de
petrol au fost dirijate spre înzestrarea forŃelor armate. În 1980 Irakul a invadat Iranul şi până
la acordul de încetare a focului, semnat în 1988, peste 300.000 de irakieni şi-au pierdut vieŃile.
În anul 1990 Irakul a invadat Kuwaitul, iar în 1991, o coaliŃie condusă de SUA a alungat
invadatorii. Ulterior ONU a impus sancŃiuni Irakului care nu şi-a putut folosi rezervele de
petrol decât după 1996 (dar i s-au permis exporturi limitate şi supravegheate).
Războiul declanşat de Statele Unite şi de Regatul Unit în martie 2003 şi căderea
Baghdadului, au pus capăt regimului lui Saddam Hussein. Astăzi, Irakul se confruntă cu o
situaŃie economică precară. Reluarea activităŃii şi punerea în funcŃiune în întregime a
aparatului de producŃie petrolieră şi a capacităŃilor exportatoare va necesita sume enorme.
PopulaŃia este în continuare în aşteptarea unor ameliorări a condiŃiilor sale de viaŃă.
O criză economică generalizată a spulberat unele progrese de dezvoltare economică.
Numeroase atentate produc pierderi de vieŃi umane şi haos economic. Restabilirea securităŃii
este principala cerinŃă.
IRAN
KUWAIT
BAHRAIN
16
Zbigniew Brzezinski (2000) - Marea tablă de şah – supremaŃia americană şi imperativele sale
geostrategice, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, pag.60
CondiŃii geografico – fizice
Relieful . Arhipeleagul Bahrain este format din 33 de insule din care numai 6 sunt
locuite; ele au o origine continentală şi coraligenă. Relieful este format dintr-o câmpie a cărei
altitudine maximă este de 135 m; în urma dezagregării, pe suprafaŃa câmpiei au rezultat
pietrişuri şi nisipuri.
Clima este tropical – uscată. Media termică anuală este de 30 ºC; în ianuarie
temperatura este de 16º - 18ºC, iar în iulie între 31º şi 42ºC. PrecipitaŃiile medii anuale sunt
sub 150 mm/m². Vânturile dominante bat din sud-est, uneori cauzând furtuni de praf.
Apele. Date fiind dimensiunile insulelor şi climatul tropical – uscat, arhipeleagul nu are
nici râuri, nici lacuri.
VegetaŃia este discontinuă, formată din arbuşti, ierburi, curmali sălbatici, plante xerofile
care apar după ploi.
Fauna este săracă în specii: şerpi, şopârle, iepuri sălbatici, manguste, gazele, ciocârlii,
sturzi, rândunele de mare şi păsări migratoare.
Solurile : calcisoluri de vârste diferite, solonceacuri, soloneŃuri, gipsosoluri.
Aspecte geografico-umane
PopulaŃia. Natalitatea este în jur de 18‰, iar mortalitatea 4,1 ‰. Densitatea maximă
este în nord-est. Aproximativ 40% din populaŃie este născută în afara Ńării. În afară de limba
arabă se mai vorbesc: engleza, farsi, urdu ş.a. PopulaŃia urbană depăşeşte 92%.
Oraşele principale sunt: Manama, Al-Muharrag, Sitrah ş.a.
Economia. Bahrainul a fost primul stat din regiunea Golfului care a început să producă
petrol pentru export, dar rezervele se vor epuiza în următorii 10 – 20 de ani. S-au investit
fonduri în alte domenii: producŃia de aluminiu, substanŃe chimice, mase plastice, servicii
(mari companii bancare şi de asigurări). În nordul insulei se practică agricultura: orez,
legume, curmali.
Transporturile şi comunicaŃiile . Căi ferate nu există, dar reŃeaua de drumuri măsoară
circa 3.500 km. Un pod lung de 24 km asigură legătura între insula Bahrain şi coasta de est a
Arabiei Saudite, iar alte poduri – cu celelalte insule ale arhipeleagului. Porturile principale
sunt: Sitrah şi Mina Salman.
Bahrainul asemănător Dubaiului, are un rol de distribuire regională, mai ales în direcŃia
Arabiei Saudite. O serie de proiecte noi se desfăşoară în sudul Ńării în domeniul turismului.
łara îşi urmează politica de deschidere economică, multiplicându-şi acordurile comerciale şi
efectuând privatizări. TelecomunicaŃiile, electricitatea şi apa sunt în curs de privatizare.
YEMEN
Aspecte geografico-umane
PopulaŃia. De regulă, natalitatea atinge cote înalte, în jur de 43‰, iar mortalitatea 8 - 9
‰. În Asia, această Ńară, are unul dintre valorile cele mai mari ale soldului natural. Densitatea
cea mai mare se înregistrează în zona Golfului Aden şi a Câmpiei Tihama. Din punct de
vedere etnic populaŃia Yemenului este formată din arabi, afro-arabi, pakistanezi, indieni şi
europeni.
Oraşele principale sunt: Sanaa, Aden, Lahi, Zinjibar, Al Ghaydah, Şa’dah, Ibb, Al
Bayda ş.a.
Economia. Yemenului este slab dezvoltată şi se axează pe agricultură (grâu, orz, orez,
bumbac, cafea, tutun, curmale, khat-un arbust din care se extrage o substanŃă euforizantă
consumată zilnic de o mare parte a populaŃiei şi care reprezintă 1/3 din producŃia agricolă; se
cresc: caprine, cabaline, ovine, bovine, cămile, catâri). Economia depinde în mare măsură de
exportul de petrol, circa 50% din populaŃie lucrează în agricultură, iar 20% în industrie şi
servicii. Industria textilă este într-o stare rudimentară.
DemocraŃia a lipsit în această Ńară extrem de coruptă şi cu mari discrepanŃe mari în
venituri.
Transporturile şi comunicaŃiile . Yemenul dispune de o reŃea de drumuri de 64.000 km
din care 7.400 km sunt asfaltaŃi/pavaŃi, porturi (Aden, Mocha, Al Hundaydah) cu o bună
poziŃie la traficul mondial şi de 44 aeroporturi.
QATAR
Aspecte geografico-umane
PopulaŃia. Natalitatea este peste 15,5‰, iar mortalitatea de 4,6 ‰. PopulaŃia urbană
este de 93%. Sub aspect etnic, populaŃia este formată din arabi (40%), indieni (18%), iranieni
(10%), pakistanezi (18%).
Limba oficială este araba, dar se utilizează frecvent engleza.
Multe aşezări mici şi sate au fost abandonate. Oraşele principale sunt: Doha (aprox.
400.000 locuitori), Al Khawr, Al Wakrah, Dukhan.
Dezvoltarea economică s-a bazat pe valorizarea gazului natural care a asigurat
emiratului o lungă prosperitate eliberată de constrângerile legate de variaŃia cursului
petrolului. Rezervele confirmate sunt pe locul trei în lume după cele ale Rusiei şi ale Iranului.
Qatarul a avut ca strategie producerea de gaz petrolier lichid pentru care s-a îndatorat
enorm, dar a găsit pieŃe de desfacere pe termen lung (în Japonia, Coreea de Sud) şi ulterior în
India, Italia, Spania.
Electricitatea, apa şi telecomunicaŃiile sunt privatizate, iar statul a început să se retragă
din poştă, aeroport, sănătate, închisori şi meteo. Emiratul are o economie solidă, dar
maschează o realitate socială contrastantă (numeroase gospodării sunt supraîndatorate, o
discriminare puternică între naŃionali şi străini ş.a.).
Pescuitul constituie o ocupaŃie semnificativă. Agricultura se practică în cadrul oazelor
(legume, curmali, sorg, mei) şi se cresc caprine, cămile şi ovine.
În emirat există o şosea principală, transportul naval este bine dezvoltat; la Doha se află
un aeroport.
PopulaŃia nu plăteşte impozite pe venituri, iar învăŃământul este gratuit.
Aspecte geografico-umane
PopulaŃia. Natalitatea este peste 18‰, iar mortalitatea de 4,3 ‰. Din punct de vedere
etnic populaŃia este formată din emiraŃi (19%), arabi şi iranieni (23%) sud-asiatici, (50%)
pakistanezi, indieni ş.a. PopulaŃia este concentrată în zona de coastă a Golfului Persic şi în
oaze.
Limba oficială este araba, dar se vorbesc şi persana, engleza, hindusa şi urdu. Dintre
culte predomină islamismul (80% sunniŃi, 16% şiiŃi), creştinism 3% ş.a.
Oraşele Abu Dhabi a fost, după ce britanicii au părăsit regiunea, cel mai mare dintre
fostele state; aici se află capitala politică a Ńării – numită Abu Dhabi. Alte oraşe sunt: Dubai,
Sharjah, Bin Markhan, Buraimi.
Economia se bazează pe extracŃia şi prelucrarea petrolului şi gazelor naturale, centrele
cele mai mari fiind: Abn Dhabi, Dubai, Sharjah. Emiratele au folosit o parte din veniturile
obŃinute pentru alte domenii: finanŃe, metalurgie, turism, uzine chimice, termocentrale, fabrici
de ciment.
Căile de transport sunt de înaltă calitate; o infrastructură modernă au şi cele 4
aeroporturi internaŃionale. Şi celelalte servicii pentru populaŃie sunt de foarte bună calitate.
BalanŃa comercială este excedentară, principalii parteneri comerciali sunt: Japonia, Ńările
membre UE şi SUA.
CetăŃenii acestei Ńări au cel mai mare venit pe cap de locuitor din lumea arabă şi nu
plătesc impozite pe venituri.
Turismul atrage anual peste 3,5 milioane de persoane.
CondiŃii geografico-fizice
Relieful acestei regiuni este alcătuit din munŃi, coline, podişuri şi câmpii cu peisaje de
stepă, semideşertice şi de deşert. MunŃii Kopet-Dag sunt o asociere de creste care se leagă de
anticlinoriile munŃilor Paropamiz, Hindukush şi Pamir. Între culmile Kopet Dag sunt
depresiuni tectono-erozive, văi, etc. Sunt munŃi tociŃi, cu fârfuri rotunjite (altitudinea maximă
este în vârful Reza, 2247 m). Spre nord până la contactul cu Deşertul Karakum se află
piemonturi.
MunŃii Hindukush ca şi Pamir, Karakarum aparŃin cutărilor terŃiare care au contribuit la
formarea celei mai grandioase zone muntoase din Asia şi de pe glob (Caucaz, Pontici, Taurus,
Elburz, Zagros Suleiman, Himalaya, Cordiliera Myanmar şi a celei mai mari părŃi din
edificiul muntos al Malaysiei).
Pamirul este cel de-al doilea mare nod orografic al Asiei în sistemul alpin; prezintă o
accentuată fragmentare şi seismicitate (în Pamirul de vest), relief glaciar pleistocen, gheŃari,
pasuri de altitudine, culmi (altitudinea maximă 7495 m).
MunŃii Tian Shan (pe teritoriul regiunii, doar partea de vest) aparŃin cutărilor
caledonice şi hercinice, prezintă pasuri de altitudine, culmi montane sub formă de
poduri, în sectorul înalt se impune relieful glaciar, modelare torenŃială accentuată, unele
depresiuni tectonice (Fergana).
MunŃii Ferganei prezintă culmi orientate vest – est, cu altitudini care trec de 5000 m.
În nordul Tian – Shanului se află MunŃii Alataul Djungar; se prezintă sub forma a două
grupe de culmi în care s-au format suprafeŃe de nivelare şi relief rezultat în urma glaciaŃiunii
pleistocere. Altitudinea maximă este de peste 4700 m . aceşti munŃi aparŃinâmd cutărilor
hercinice au fost fragmentaŃi diferenŃiat în mişcările alpine.
În spaŃiul situat în sudul Câmpiei Siberiei de Vest şi MunŃii Kapet – Dag se află o
întinsă arie depresionară; în cadrul acesteia sunt Colinele Mangâslac cu culmi sub 600 m,
Câmpia litorală a Mării Caspice, pustiurile Muiunkum şi Semirecie, MunŃii Karatau, MunŃii
Balhanul Mare şi Balhanul Mic, Podişul Usti – Urt, Podişul Betpak – Dala, Deşerturile
Karakum şi Kîzîl – Kum, Depresiunea Karaglie, Podişul Kazahstan. În acest uriaş spaŃiu
depresionar sunt specifice culmile joase, munŃii cu caracter insular, asimetrici, reziduali, cu
povârnişuri. Podişurile se caracterizează prin mare uniformitate, intensă modelare eoliană,
areale pietroase, nisipoase, şiruri de harcane în câmpiile înalte, văi largi, modelare prin
dezagregare.
Clima este temperat continentală excesivă, temperat – continentală cu veri foarte uscate
şi ierni geroase, precipitaŃii (100 – 200 mm/an).
Apele. Râurile mai importante sunt: Amudaria, Sârdaria, Ciu, Helmand, Hari ş.a. multe
râuri se pierd în deşerturi. Dintre lacuri, mai importante sunt: Lacul Aral, Lacul Balhas,
Issîk – Kul, Tenghiz, numeroase lacuri glaciare. Pe ansamblu, regiunea este endoreică. Pe
mari întinderi se află mlaştini, sărături.
VegetaŃia de păduri, stepă, semideşert şi deşert. Plantele sunt xerofile şi halofile.
Fauna este alcătuită din rozătoare, carnivore mici, reptile.
Solurile mai frecvente sunt: leptosolurile, calcisolurile, arenosoluri, soloneŃurile şi
soloneacurile.
TURKMENISTAN
KIRGHISTAN
17
Iurta – este un cort conic construit din pari de lemn pe care se întind Ńesături; carcasa iurtei este
Principalele oraşe sunt :Bişkek, Kara Balta, Tokmak, Karakol (în nord aproape de
graniŃa cu Kazahstan), Jalal Abad şi Oş (în apropierea graniŃei cu Uzbekistan).
Economia . În zonele montane Kirghizstanul are mari rezerve de minerale, printre care
cărbuni, fier, zinc, mercur, gaze naturale şi aur. łara este dependentă de producŃia de aur care
reprezintă aproximativ 40% din export. Energia electrică este produsă de hidrocentrala
Toktogul de pe Naryn.
Agricultura se bazează pe o suprafaŃă restrânsă; doar 7% din suprafaŃa Ńării poate fi
cultivată. Este un domeniu larg privatizat şi cunoaşte importante evoluŃii legate de cereale,
fructe şi legume – în detrimentul creşterii animalelor domestice tradiŃionale (bovine şi ovine).
În agricultură lucrează îndeosebi kirghizii. În afarî de grâu, porumb, orez, ovăz, sfeclă de
zahăr, cartofi se cultivă bumbacul.
Transporturile ăi comunicaŃiile dispun de căi ferate (cu ecartament larg). O şosea
importantă şi o linie ferată trec prin nordul Ńării (prin capitală); legăturile rutiere şi feroviare
au configuraŃii stabilite în timpul ocupaŃiei sovietice. ReŃeaua feroviară este slab reprezentată.
La Bişkek se află în funcŃiune un aeroport.
UZBEKISTAN
acoperită cu pâslă. În timpul iernii interiorul iurtei este căptuşit cu piei şi blănuri, iar locatarii săi se instalează în
funcŃie de sex pe saltele de pâslă aşezate în două grupuri semisferice, în jurul vetrei care funcŃionează (se
încăŃzeşte) cu argal (bălegar uscat).
Câmpia Turanului este parte a Deşertului Kîzîlkum (Deşerul Nisipurilor Roşii),
continuă în sudul Kazahstanului şi în Turkmenistan.
Jumătatea estică este formată din podişuri şi coline până la contactul cu MunŃii Tian
Shan, Altai şi Zeruvşan. Extremitatea estică aparŃine unor sisteme montane (care depăşesc
5000 m), culmile sunt separate de depresiuni (Fergana).
Clima temperat – continentală aridă; temperatura medie a lunii iulie 32º C, vara lungă şi
secetoasă, iarna între -15 (şi chiar -35 º C) prezintă diferenŃe între partea nordică şi sudică.
PrecipitaŃiile în Câmpia Turanului înregistrează 200 – 300 mm/an, în vestul Ńării ajung la 400
mm/an, versanŃii vestici au ceva mai multă umiditate în comparaŃie cu cei estici. Uzbekistanul
se află sub influenŃa anticiclonului siberian.
Apele . principalele râuri Sîrdaria şi Amu Daria, datorită regimului de alimentare
complex, reuşesc să traverseze deşertul. Râurile afluente sunt: Zeravşan, Vash, Kîzîlsu.
Lacurile de acumulare sunt puŃine, iar apa lor este utilizată pentru irigaŃii.
Lacul Aral s-a retras cu câteva zeci de kilometri, şi-a micşorat suprafaŃa, fiindcă apele se
pierd în nisipurile şi mlaştinile din jurul râurilor care îl alimentează şi a canalelor de irigaŃii.
VegetaŃia predominantă este de stepă uscată (semipustiu) şi pustiu (cu graminee, specii
xerofite, halofite, psamofite, arbuşti şi semiarbuşti (saxanlul ş.a.) În deşerturile argiloase
creşte Salsola, Artemisia, în cele sărăturoase Salicornia, Tamarix ş.a. La altitudini de peste
2000 m (în munŃi) se găsesc păşunile şi pajiştile alpine.
Fauna este relativ săracă.
Solurile specifice sunt: castanii de pustiu, sărături, aluviale.
TADJIKISTAN
-Denumirea oficială: Republica -PoziŃia -Capitala:Duşanbe 585.000 loc
Tadjikistan, geografică: Asia Centrală -Ziua naŃională: 9 septembrie (este
-SuprafaŃa: 143.100 km², aniversată proclamarea independenŃei din
-PopulaŃia: 6.800.000 loc. 1991)
-Limba oficială: tadjică, uzbecă rusă -Forma de guvernământ: republică,
-Religia principală: islamism (sunniŃi dictatură,
şi şiiŃi) -IDU 0,748 (locul 87)
AFGANISTAN
- Denumirea oficială : - PoziŃia geografică : În - Capitala : Kabul
Republica Afganistan (32 Asia sud-vestică, fără ieşire la - Ziua naŃională : 27
provincii) mare aprilie (Ziua IndependeŃei)
- SuprafaŃa : 652090 km2 - Forma de guvernământ :
- PopulaŃia : aprox. 28 mil. republica
loc. - Religia : islamism 98,8 %
- Limba oficială : dari
(persana) şi pachtu (afgana de
nord)
CondiŃiile geografico-fizice
Relieful – predominant muntos (MunŃii Hindu-Kursh, 4500-5000 m, altitudinea maximă
de 7485 m în vârful Nowshak. Podişul Ghazni, Kandar (aprox. 2000 m) este situat în partea
centrală-estică. Regiunile joase sunt în nord (câmpie piemontană), în SV şi S – deşertul
Registan, câmpia nisipoasă Dasht-i-Margo şi în SE Câmpia Herat.
Clima. Climat arid cu temperaturi de 40° C în luna iulie la Kabul, precipitaŃii 150-320
mm/an, în SE şi E teritoriu sub influenŃa musonului, cu precipitaŃii medii anuale peste 500
mm/an. În spaŃiul montan înalt, temperatura scade cu altitudinea, iar la peste 4500 m-
domeniul zăpezilor persistente.
Apele. Râurile mai importante sunt : Amudaria, Helmand, Hlash, Kabul. Lacurile sunt
puŃine (Lacul Sărat Gand-i-Zirreh).
VegetaŃia în SV este discontinuă, de deşert, pe cea mai mare întindere se află ierburi, iar
fondul forestier ocupă 2,6 % din suprafaŃa Ńării.
Fauna este formată din reptile, şacali, urşi, antilope etc.
Solurile : în nord predomină cernoziomurile, iar în celelalte zone : calcisolurile (soluri
foarte vechi), solonceacurile, soloneŃuri, gipsisoluri, aluviale.
MONGOLIA
18
Xerofite- plante adaptate la condiŃiile de viaŃă din regiunile unde deficitul de umiditate este permanent sau
sezonier (deşert, semideşert, stepă)- (după Mihai Jelenicz (1999)- DicŃionar de geografie fizică, Editura
Corint, Bucureşti, pag.448)
Solurile : predomină calcisolurile, soloneŃurile şi soloceacurile.
Aspecte geopolitice
ConstituŃia adoptată în 1992 garantează proprietatea privată. Principalele partide politice sunt
Partidul NaŃional Democrat şi Partidul Popular. China, vecinul de la sud, a adus în ultimii ani
mari investiŃii, sprijină construcŃia unor căi ferate spre zăcămintele de cupru si de aur.
După destrămarea URSS, Mongolia a întreprins o deschidere reuşită spre democraŃie şi
economia de piaŃă. Mongolia postcomunistă încearcă să se menŃină la egală distanŃă de cei doi
vecini ai săi. Dinamismul demografic şi economic al chinezilor în Mongolia reaminteşte că
Beijing-ul nu a uitat această veche provincie, căreia nu i-a recunoscut independenŃa decât în
anii ’50.
Rusia continuă să considere Mongolia, din care şi-a retras trupele în 1992, ca un stat-
temporar, putându-şi permite să facă din el un meterez de apărare împotriva Chinei, în cazul
în care aceasta ar redeveni o putere ameninŃătoare.
Relieful insulelor.
În sud-vestul şi sudul Indiei se găsesc: Insula Sri Lanka, Insulele Laccadive şi Insulele
Maldive.
Insula Sri Lanka (fostă Ceylon) este singura insulă continentală, are o suprafaŃă de
65.600 km²; este un fragment din Podişul Deccan, cu aspect de horst cristalin, peneplenizat. În
sudul insulei se înalŃă Masivul Central (altit. 2524 m).
Insulele Laccadive şi Maldive sunt coraligene; sunt alcătuite din numeroase insule şi
atoli, cu altitudini maxime de 2-3 m. Ambele arhipeleaguri s-au format pe o dorsală
submarină.
Clima este ecuatorială în Laccadive, Maldive, Sri Lanka, în sudul Indiei, subecuatorială
în Podişul Deccan şi Bangladesh. În Podişul Deccan clima subecuatorială este mai uscată
decât în Bangladesh. PrecipitaŃiile bogate sunt pe coasta Koromandel, în nordul Gatilor de Est
şi în Bengal. La schimbarea musonului cad în averse, iar activitatea ciclonică se desfăşoară în
septembrie – octombrie.
INDIA
- Denumirea oficială : - PoziŃia geografică : În - Capitala : New Delhi
Uniunea Indiană nordul Oceanului Indian, sudul Asiei (302.000 loc)
- SuprafaŃa : 3.287.596 km2 - Ziua naŃională : 26 ianuarie
- PopulaŃia : 1,050 miliarde
locuitori
- Limba oficială : hindi şi
engleza
CondiŃiile geografico-fizice.
Relieful. Deplasarea spre NE a plăcii indiene şi ciocnirea cu placa Eurasatică a dat
naştere lanŃului himalayan şi a fixat, paleogeogeografic, poziŃia actuală a Indiei. În nordul
Indiei se află MunŃii Himalaya, la graniŃa cu China, Nepal, Bhutan; sunt munŃi relativ tineri
ridicaŃi la înălŃimile actuale în urma mişcărilor în bloc produse în timpul cuaternarului – în
ultimele faze de cutare ale orogenezei alpine. MunŃii GaŃii de Est, Podişul Chota-Nagpur
(100 m), MunŃii Vindhia (850-880m), Podişul Malva (de origine vulcanică), încide în nord şi
vest partea central-sudică a Indiei unde se găseşte Podişul Deccan, separat de MunŃii GaŃii de
Vest şi de Coasta Malabar prin abrupturi. Câmpia Indusului este situată în N.V Ńării, iar prin
treapta ei estică se înscrie în peisajul de pustiu. Deşertul Thar, situat în extremitatea N.V a
Indiei, este un pustiu tipic. Câmpia Gangelui se află în N.E Indiei, are soluri fertile şi condiŃii
optime pentru practicarea agriculturii. Coasta (Câmpia) Malabar este situată în vestul Ńării,
iar Coasta (Câmpia) Coromandel, în est.
Clima este predominant musonică. Datorită barajului orografic impus de GaŃii de Vest şi
GaŃii de Est, în Podişul Deccan, precipitaŃiile sunt doar de 1500-1600 mm/an. În India nord-
estică, la Cerapundji, se află polul ploilor de pe Glob (14.000 mm/an). Climatul tropical uscat
se întâlneşte în Deşertul Thar (temperaturi de 25-30° C, precipitaŃii reduse, 200-300 mm/an).
ReŃeaua hidrografică. Teritoriul Indiei este drenat de Brahmaputra : Gange, Indus,
Kaveri, Godovari.
VegetaŃia este diversificată : pădure densă pe Coasta Malabar şi în Assam, junglă în
piemontul himalayan, savană în Câmpia Bengal, Podişul Deccan, stepe cu plante xerofite,
deşert (Thar).
Fauna este bogată în specii : 2000 specii şi subspecii de păsări, 500 specii de mamifere,
550 specii de reptile.
Solurile. Sub o vegetaŃie de păduri tropicale musonice, pe Coasta Malabar şi în NE
Indiei se găsesc nitisolurile, în deşertul Thar apar calcisolurile, solonceacurile, în partea
central-estică – lixisolurile.
Economia. India face parte din categoria statelor cu economia în creştere. După
obŃinerea independenŃei în anul 1947, s-a trecut la dezvoltarea industriei prelucrătoare şi a
agriculturii. Industria dispune de materii prime variate, de un uriaş potenŃial de forŃă de
muncă, de resurse energetice, de marisuprafeŃe agricole. Edificator este tabelul de mai jos.
Locul mondial al Indiei
Grâu 2 12,5 % Bumbac fire 3 10,0 %
Orez 2 20,2 % Pescuit 7 4,1 %
Porumb 7 1,9 % Electricitate 7 -
Arahide 2 15,8 % Minereu de fier 5 -
Soia 5 2,4 % OŃel 9 3,1 %
Zahăr 2 14,3 % Aluminiu 9 3,2 %
Ceai 1 26,6 % Bumbac (fire de Ńesut) 2 10,9 %
Iută 2 -
19
Zbigniew Brzezinski (2000) – Marea tablă de şah. SupremaŃia americană şi imperativele geostrategice,
Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, pag. 66
Interesul principal al Pakistanului este câştigarea de teren geopolitic prin influenŃă
politică în Afganistan, împiedicarea influenŃei Iranului în Tadjikistan pentru a beneficia de pe
urma construirii unei conducte de petrol care să unească Asia Centrală cu Marea Arabiei.
China încurajează eforturile Pakistanului în Afganistan. Dar cooperarea militară dintre China
şi Pakistan măreşte dilemele de securitate ale Indiei.
BANGLADESH
MALDIVE
SRI LANKA
NEPAL
Jumătate din populaŃie descinde din populaŃia Kha; aceasta era concentrată în vestul
Ńinuturilor din centru. Limba lor (indo-ariană) a devenit limbă naŃională pe care o înŃelege şi o
foloseşte majoritatea nepalezilor. Restul populaŃiilor din centru, instalate din vechime,
vorbesc limbi tibeto – birmane.
În est se află populaŃiile rai şi limbu care descind din kirati. PopulaŃia newar este
concentrată în valea Katmandu. Newari, singura limbă tibeto – birmană scrisă din Nepal, este
cea a dinastiilor care au domnit înainte de secolul al XVIII-lea. În apropiere de Anapurna se
găsesc populaŃiile gurung şi magar.
Băştinaşii din Terrainul Oriental vorbesc diverse dialecte, bihari, iar în vestul acestui
Ńinut locuiesc populaŃiile tharu, care folosesc o limbă înrudită cu hind.
PopulaŃiile din Himalaya sunt de limbă tibeto – birmană şi de cultură tibetană. Mai
numeros este grupul tamangilor. La poalele Everestului trăiesc grupul şerpaşilor.
În ciuda diversităŃii populaŃiei, în Nepal, nu sunt conflicte interetnice.
Hinduismul este practicat de 90% din populaŃie. Budiştii (5-6%) corespund populaŃiei
din Himalaya. Newarii sunt sincretici, iar circa 3% sunt musulmanii de limbă bihari.
Oraşele principale sunt: Kathmandu, Bhairawa, Tulsipur, Pokhara, Jumia ş.a.
Economia. Agricultura domină economia; cei mai mulŃi nepalezi cultivă cereale şi cresc
animale, îndeosebi bivoli. Principalele domenii de activitate industrială sunt fabricarea
covoarelor şi a textilelor. Turiştii străini, în ultima vreme, evită Nepalul din cauza instabilităŃii
politice şi a atacurilor grupurilor de rebeli.
Transporturile şi comunicaŃiile se desfăşoară cu dificultate, în Ńară sunt doar 59 km de
cale ferată, peste 13.000 km de drumuri şi 45 de aeroporturi.
20
Firn – Zăpadă acumulată din ninsori şi a avalanşe în partea superioară a gheŃarului, care se numeşte zona de
acumulare a zăpezii. Prin tasare sau topire parŃială şi recristalizare, fulgii de zăpadă trec în granule de gheaŃă.
Această zăpadă îngheŃată poartă numele german de firn sau francez de neve. Firnul alimentează masa gheŃarului
(Alexandru – Dan Todiraş (1999) – dicŃionar de geografie, Ed.A.D. Todiraş, Iaşi, pag.101)
BHUTAN
21
După 1980 statul a început o politică de consolidare a identităŃii naŃionale, prin promovarea limbii dzongkha, drept limbă
naŃională şi prin portul obligatoriu al robei bhulaneze tradiŃionale atât de către bărbaŃii cât şi de către femeile din toate
grupurile etnice.
Economia. Aproximativ 93% din populaŃie depinde de agricultură. Bhutanezii
reprezintă cel mai rural popor din lune. Prin urmare, economia are un caracter agricol.
Terenurile cultivate, pe versanŃii sudici, ajung până la circa 2500 m. Se cultivă: orez,
porumb, grâu, mei, ceai, iută şi se cresc ovine şi bovine.
Deşi nu este dezvoltată, industria crează un excedent de energie electrică şi materiale de
construcŃie.
Transporturile şi comunicaŃiile. Bhutanul are două aeroporturi şi doar 4.000 km de
drumuri.
RelaŃiile comerciale se derulează cu India şi Bangladesh; exportă orez, lemn şi energie
electrică şi importă textile, combustibil şi utilaje.
COMPARTIMENTUL CONTINENTAL
Componentele geografico-umane
PopulaŃia . Indochina are o populaŃie de circa 250 de milioane de locuitori. În medie,
natalitatea ultimilor ani are valori de peste 30 ‰ în Thailanda, Laos, peste 21 ‰ în celelalte
Ńări, cu excepŃia statului Singapore unde se menŃine între 9 şi 10 ‰. Mortalitatea este de 4 -
5‰ în Singapore, în celelalte Ńări de 5-7‰, iar în Myanmar de circa 12-13 ‰.
DensităŃile cele mai mari se găsesc în Câmpia Hanoi-Hai-Phong, în Delta Mekong, pe
văile fluviilor şi pe câmpia litorală din Thailanda şi Malaysia. Din punct de vedere etnic în
Vietnam, 90% din populaŃie o formează vietnamezii, în Cambodgia, khmerii formează tot
90% din populaŃie, în Laos sunt circa 3,5 mil.de laotieni, în Thailanda thaii formează 80% din
totalul populaŃiei, în Myanmar, birmanii formează 70% din populaŃia totală, în Malaysia 60%
sunt malaezi şi 30% chinezi, iar în Singapore din cele circa 4 milioane de locuitori, 77% sunt
chinezi şi 14% malaezi. În toate statele din estul – centrul peninsulei se află o proporŃie
însemnată de chinezi, iar în Malaysia şi Myanmar de indieni.
Confesional, în vietnam se practică budismul mahayana, iar în Ńările vecine, budismul
theravada. Ca şi în China, budismul este asociat cu alte tradiŃii: daoism, confuncianism.
LaoŃienii şi cambodgienii sunt în mare parte budişti, iar laoŃienii din munŃii situaŃi în nordul
Ńării sunt animişti. În Thailanda 95% din populaŃie practică budismul theravada, iar malaezii
din peninsulă sunt musulmani. În birmania, arakanii (circa două milioane) sunt musulmani,
iar 70% din populaŃie o formează budiştii.
Aşezările umane. În Indochina, locuinŃele din zona musonică sunt construite din
vegetale, iar cele mai multe pe taraş, piloŃi. Satele sunt, în general, dispersate, apropiate de
locul de muncă. În locurile în care se practică un sistem de cultură bianual sau trianual, satul
se suprapune direct pe terenurile de cultură, sau se grupează la marginea unui grup de terasă
în cătune.
În nordul vietnamului domină satele aglomerate, cu peste 100 de gospodării, iar în sud,
mai mult tipul risipit. Satele dispersate se întâlnesc în zonele de cultură a orezului prin irigaŃii,
dar şi pe platourile înalte din Laos şi Birmania. În Delta Tonkin, Menam, Mekong satele au
7000 – 10.000 de locuitori. Grupul cinii din Myanmar care se ocupă cu tăiatul pădurilor îşi
face aşezări pe culmile dealurilor.
Sate îngrămădite de talie mică grupează 20 – 70 de familii şi sunt frecvente în Thailanda
şi Cambodgia înaltă. În Thailanda este specific satul liniar, în Laos şi Thailanda este satul
circular.
Oraşele cele mai importante din peninsulă sunt: Bangkok (7,6 mil.loc.), Kuala Lumpur,
Singapore (oraş-stat), Ho Si Min (Saigon), Hanoi.
Economia. Cu excepŃia statului Singapore, toate celelalte se bazează în principal, pe
agricultură. Se cultivă, în toate statele, în primcipal orez, bumbac, trestie de zahăr, tutun,
arbori de cauciuc, arbustul de cafea, de ceai, ananas, palmierul de curmale, batate şi se cresc
bivoli, porci, elefanŃi, viermi de mătase.
Industria se bazează pe resurse energetice, wolfram, plumb, cositor, mangan, fier,
fosfaŃi, minereuri complexe şi are o structură constituită din industria textilă (Thailanda),
cherestelei (Laos), utilajelor de transport, alimentara, neferoaselor (zinc, cositor) în Vietnam,
automobile, telecomunicaŃii şi construcŃii publice (Thailanda), prelucrarea produselor agricole
(Myanmar), echipamente electrice şi electronice, autovehicule, cipuri, hard-disk-uri pentru
calculatoare, extracŃia cositorului (Malaysia), întreprinderi pentru bunuri electronice, rafinarea
petrolului, industriei chimică, navală (Singapore), turism (Thailanda, Malaysia).
MYANMAR
Aspecte geografico-umane
PopulaŃia. Natalitatea este de aproximativ 18 ‰, iar mortalitatea se menŃine în jur de
12 - 13 ‰. Cea mai mare densitate se află pe văile râurilor mari şi în zona litorală (circa 500
loc/km²). Din punct de vedere etnic, birmanii formează circa 70% din populaŃia totală, ei
fiind locuitori ai câmpiei centrale şi ai litoralului Tenasserimului, în marea lor majoritate sunt
budişti. Aracanii sunt înrudiŃi cu bengalezii, sunt în majoritate musulmani; ei au adoptat limba
birmană. Numărul lor este de circa două milioane.
Din grupul tibeto-birman fac parte chinii (circa un milion; ei vorbesc limba kuki.
Kanchinii vorbesc tot o limbă din grupul tibeto-birman (circa 500.000, tradiŃional sunt
animişti. Chanii vorbesc o limbă din familia thai, aproape în totalitate sunt budişti; numărul
lor este estimat la 3-4 milioane. Karenii (circa 2,5 – 3 milioane). Locuiesc în munŃii din
apropierea graniŃei cu Thailanda, alŃii în Delta Irrawaddy. Mânii au fost în mare măsură
asimilaŃi de birmani; se estimează că pot fi între 300.000 şi un milion. Ei sunt în totalitate
budişti. Rohingya sunt musulmani de limbă bengali (circa 200.000). mulŃi s-au refugiat în
Bangladesh.
Oraşele principale sunt: Yangoon, Mandalay, Bago, Myitkyina, Hakha.
Economia. Agricultura este practicată de circa 60% din populaŃia activă. Orezul ocupă
circa 60% din terenurile cultivate; o pondere însemnată au culturile tehnice: arborele de
cauciuc, iuta, bumbacul, tutun, arahide, trestia de zahăr ş.a.
Pe suprafeŃe mai se folosesc irigaŃiile, creşterea bovinelor şi bubalinelor se face pentru
munci agricole. Subsolul conŃime zăcăminte de plumb, cupru, argint, dar şi safire şi rubine.
Industria este controlată de stat şi limitată la prelucrarea produselor agricole şi a lemnului,
extracŃia resurselor subsolului. Industria chimică unităŃi pentru producŃia de medicamente şi
îngrăşăminte azotoase. łara se află în pragul falimentului: inflaŃia distruge moneda naŃională
(kyatul) care se scufundă pe piaŃa liberă, producŃia de electricitate este insuficientă din lipsă
de investiŃii, capitala este lipsită de curent şase ore pe zi, încât uzinele nu pot funcŃiona
normal, economia subterană cântăreşte cu mult peste economia legală.
Transporturile şi comunicaŃiile . drumurile însumează 28.200 km, căile ferate circa
4.000 km, iar căile navigabile 12.000 km. łara deŃine 80 de aeroporturi şi câmpuri de
aterizare.
MALAYSIA
LAOS
THAILANDA
-Denumirea oficială: Regatul -PoziŃia geografică: În Asia de -Capitala: Bangkok (circa 7,6
Thailandei Sud-Vest, ocupă jumătatea ei vestică mil loc)
-SuprafaŃa: 513.115 km² şi 2/3 din Peninsula Malacca -Ziua naŃională: 5 decembrie
(administrativ 76 provincii) -Forma de guvernământ:
-PopulaŃia:66 mil. locuitori monarhie constituŃională, democraŃie
-Limba oficială: siameza -IDU: 0,768 (locul 74)
-Religia:budism (95%),
islamism (4%), hinduism, creştinism
Aspecte geografico-umane
PopulaŃia. Natalitatea a scăzut de la 33 ‰ în anul 2000, la circa 16‰ în 2005, iar
mortalitatea de la 11 ‰ la circa 7‰.
Se pare că populaŃia thai a migrat din SV Chinei, s-a deplasat treptat spre sud. La
început (sec X – XIII şi mai târziu), thaii erau minoritari, au asimilat încet – încet populaŃiile
môn şi khmere care se găseau în acele locuri.
Din punct de vedere istoric, cuvântul „thai” se aplică mai multor populaŃii înrudite,
printre care siamezilor, laoŃienilor, chanilor din birmania, zhuhangilor din sudul Chinei etc.
Cuvântul „thai” îşi păstrează şi astăzi sensul său original, fiind utilizat atât pentru a
desemna limba naŃională a thailandei (numită siameză), cât şi pe locuitorii săi (în acest caz,
mai propriu numiŃi thailandezi). Thaii formează circa 80% din populaŃia Thailandei şi includ
trei grupe: siamezii (peste 30 de milioane), în centrul Ńării şi o parte din peninsulă, thaii de
nord (lao-yuan, circa 6 milioane) şi populaŃia lao (peste 15 milioane), locuiesc în nord-estul
Ńării, fiind mai numeroşi decât în Laos.
Chinezii care sunt amestecaŃi cu thaii se presupune a fi de circa 7 milioane, îndeosebi la
Bangkok. În extremitatea sudică trăieşte minoritatea de origine malaeză. În vestul Ńării trăiesc
populaŃii de origine karen; thailandezii de origine môn sunt numeroşi în bazinul Mae Nam
Ping. În apropierea graniŃei cu Cambodgia trăiesc 1,5 – 2 milioane de khmeri.
Budismul theravada este religia a 95% dintre thailandezi. Malayesii din peninsula
omonimă sunt musulmani. O parte însemnată a populaŃiei rurale a migrat în oraşe.
Oraşele principale sunt: Bangkok (7,6 mil.loc), Chon Buri, Rayong, Kalasin, Payao,
Ban Don, Phuket, Trang.
Economia. Resursele subsolului mai cunoscute sunt: staniul, zincul, gaze naturale, dar
se exploatează şi cantităŃi mari de pietre preŃioase. Începând din 1970 Thailanda s-a
industrializat puternic, domeniile prioritare fiind electronica şi textilele; serviciile sunt
dominate de turism. Câmpiile fertile sunt cunoscute drept „orezăriile Thailandei”. În sudul
Ńării se cultivă arbori de cauciuc şi se practică pescuitul. Se exploatează cantităŃi mari de
esenŃe lemnoase tari preŃioase.
Trei sectoare economice favorizează creşterea: automobilele, telecomunicaŃiile şi
construcŃiile publice. După Ford, General Motors, Toyota, a pătruns Honda, cu noi investiŃii.
S-au finalizat lucrările la aeroportul Bangkok, mari şantiere sunt în domeniul căilor ferate şi în
extinderea metroului în capitală.
Transporturile şi comunicaŃiile . ReŃeaua rutieră se bazează pe 64.600 km de drumuri,
din care circa 63.000 km sunt pavaŃi/asfaltaŃi, sistemul feroviar are 4.071 km, căile navigabile
măsoară 4.000 km, porturile mai importante sunt: Bangkok, Laem Chabang, Pattani, Phuket,
Racha. Thailanda are 111 aeroporturi, iar traficul internaŃional se face prin aeroportul
Bangkok.
VIETNAM
Compartimentul insular
Compartimentul insular cuprinde: 1. Arhipeleagul Indonezian format din 13.677 insule
grupate astfel: Sondele Mari (Sumatera, Jawa, Borneo – cunoscută şi sub denumirea de
Kalimanton, Sulawesi denumită şi Celebes) şi Sondele Mici : Nusa Tenggara –estinse de la
Insula Timor la Insula Bali – Insulele Maluku, denumite în trecut Moluce şi Irian Jaya –
partea vestică a Insulei Noua Guinee şi 2. Arhipeleagul Filipinez format din circa 7.100 de
insule, cele mai mari fiind: Luzon, Mindanao, Samar, Negras, Palawan, Panay, Mindoro,
Leyte, Cebu, Bohol şi Misbate.
Arhipeleagul Indonezian
CondiŃii geografico – fizice
Relieful predominant îl formează munŃii care au luat naştere în urma mişcărilor
tectonice şi a erupŃiilor vulcanice de la sfârŃitul terŃiarului şi în cuaternar. Vulcanismul şi
seismicitatea se manifestă deosebit de intens şi astăzi. Vulcanii sunt dispuşi în semicerc din
Sumatera până în Filipine – indicând prezenŃa celei mai labile părŃi a scoarŃei terestre. În
Indonezia există peste 128 de vulcani activi, din care pe teritoriul Insulei Jawa 221. Dintre
vulcanii Arhipeleagului, cel mai renumit este Krakatan. Situat între Jawa şi Sumatera,
Krakatan a produs cea mai mare explozie înregistrată vreodată în istorie, când a erupt în
18832. . Explozia a distrus ¾ din insulă, s-a auzit la o distanŃă de 4000 km, în Brisbane, şi a
aruncat produse vulcanice până în Madagascar. Principalele masive muntoase sunt: Pusat
Gajo, Sergeulangit, Pegunungan Barisan (în vestul şi sud vestul Insulei Sumatera), Schwaner,
Muller, Kapuas Hulu, Muratus (în Insula Borneo), Paleleh, Blingara, Abuki (în Sulawesi),
Van Rees, Guttier, Tiyo, Jayawijay (Insula Noua Guinee), Kapur Utara (Insula Jawa).
Numeroase vârfuri depăşesc 3000 m (Kerintji 3736, Semeru 3675).
Câmpiile sunt mult mai restrânse în raport cu suprafaŃa ocupată de munŃi (fie în lungul
Ńărmurilor sau în lungul râurilor).
Apele . râurile sunt numeroase, scurte, debitele mari constant, văile adânci, au multe
defilee şi cascade în regiunile muntoase, iar în câmpii prezintă albii divagante şi văi largi.
Râurile cu debit mai mare sunt: Rojang şi Brita (Kalimantan), Musi, Hari (Sumatera),
iar dintre numeroasele lacuri, menŃionăm : Toba (Sumatera), Semajang (Kalimantan), Poso
(Sulawesi). Râurile, în sectorul inferior, sunt folosite pentru navigaŃie şi irigaŃii, iar în sectorul
superior dispun de un potenŃial hidroenergetic important.
Fauna este formată din : rinoceri, tigri, tapiri, maimuŃe (în Kalimontan – urangutani),
giboni, lorii, şopârle zburătoare, în Borneo, pitonul reticulat (care atinge lungimi de 10 m),
circa 150 de specii de şerpi, cobra scuipătoare (cu lungimi până la 2 m), testoase, lilieci, şerpi
alergători, peşti diferiŃi, varanul uriaş (4 m lungime), care se află pe insulele Rinca şi
Komado.
Aşezările umane . Satele sunt variate şi se diferenŃiază după structură şi mărime. Satele
aglomerate se găsesc în regiunile agricole de câmpie; ele sunt înconjurate de gospodării
dispersate. În Podişul Padang din Sumatera, se găseşte un timp vechi de sat – sat negari care,
în afara nucleului central se află şi o arie de cătune. Fiecare are o piaŃă centrală. Tot în
această insulă, ca variante ale satului aglomerat sunt: satul liniar, cu case de formă
dreptunghiulară, pe piloŃi, construite în lungul râurilor sau a drumurilor. În Insula Jawa3,
satele sunt dispersate (apare fie risipit pe ogoarele de orez, cu case pe piloŃi, fie în grupe de
case, înconjurate cu gard de bambus. În Papua se întâlnesc sate „palafite”, cu case
dreptunghiulare, total suspendate, transportul între locuinŃe făcându-se cu barca.
Economia. Agricultura este domeniul în care lucrează aproape de jumătate din populaŃia
activă. Se cultivă orezul, maniocul, porumbul, soia, batatele, trestia de zahăr, bumbacul,
arborele de cauciuc, arbustul de ceai şi se cresc peste 15 milioane de capre, 12 milioane de
vite, 10 milioane de porci, găini; mulŃi locuitori au ferme mici în apropierea râurilor, lacurilor
şi Ńărmurilor, sau se ocupă cu pescuitul.
In arhipeleag se produc mari cantităŃi de cafea, cauciuc natural, nuci de cocos, tutun,
cacao şi mirodenii.
În subsol sunt mari resurse de zinc, cupru, aur, bauxită, nichel, gaze naturale, petrol.
INDONEZIA
Apele. Râurile Mahakam, Barito, Hari, Musi şi Digul sunt scurte şi cu un debit constant
bogat. Râurile debutează în estuare.
VegetaŃia, predominant (> 65%) este formată din pădure ecuatorială. Un interes
economic deosebit prezintă speciile de arbori cu lemn preŃios (santal, teckul), bambuşii şi
palmierii. În pădurea ecuatorială stratificată se remarcă peste 15.000 de specii floristice. În
regiunile montane, în raport de altitudine se găsesc păduri cu frunze căzătoare. Din punct de
vedere floristic, Sumatera aparŃine regiunii Paleotropicale şi subregiunii Malaeze. În Insula
Jawa apare, fragmentar, savana, iar în zonele litorale – mangrovele.
Oraşele principale sunt: Jakarta (9,5 milioane loc), Surabaya (3 milioane loc.), Banding
(2,5 milioane loc.), Medan (2 milioane loc.), Palembang (1,5 milioane loc.) ş.a.
Economia. Indonezia tinde să devină putere în cadrul unei regiuni dinamice economice.
Resursele subsolului care cuprind o mare varietate, agricultura diversificată, masivele
investiŃii din Ńările Asiei de Est şi Sud-Est, populaŃia numeroasă ş.a. sunt atuurile acestei Ńări
pentru a deveni o putere economică.
În Indonezia se exploatează mari cantităŃi de petrol şi gaze naturale, cupru, cărbuni,
staniu (locul 2 mondial), nichel (locul 3, ca rezerve, mondial), bauxită.
Circa 45% din populaŃia activă lucrează în agricultură specializată, cu plantaŃii de
palmier de cocos (locul I mondial de nuci de cocos şi copra), palmier de ulei (locul 2 mondial
la ulei de palmier), arbori de cafea (locul 3 mondial), arbori de cacao (locul 3 mondial),
arbustul de ceai (locul 5 mondial) ş.a.
În condiŃiile climatului ecuatorial – creşterea animalelor ocupă un loc secundar, totuşi se
cresc bubaline, bovine, caprine ş.a.
Fiind o Ńară insulară păstrează tradiŃia pescuitului care a luat amploare în ultimele trei
decenii.
Transporturile maritime sunt cele mai dezvoltate, urmate de cele rutiere şi aeriene.
Anual, Indonezia este frecventată de circa 5 milioane de turişti. Dintre obiectivele
turistice se remarcă templul budist de la borobudur (sec. VII, d.H), tempele Pejeng,
Tampaksiring, plajele Lovina, Balina şi Kuti, staŃiunile balneoclimaritime Nusa, Dua ş.a.,
vulcanul Batur, lacul vulcanic Toba, parcurile (cu păduri virgine) în cuprinsul cărora trăiesc
elefanŃi, tigrii, rezervaŃia de urangutani Bukit Lawang, insula Karakatau, fauna unică (varanul
– „dragonul de Komodo”), mormintele de piatră de la Sumba, lacurile colorate de la Keli
Mutu ş.a.
TIMORUL DE EST
Clima - tropical – musonică şi etajată. Partea nordică este mai aridă. Sunt frecvente,
tsunami şi cicloane tropicale..
BRUNEI
B. ARHIPELEAGUL FILIPINELOR
Clima . Iarna, alizeul de NE aduce ploi bogate, iar musonul în sezonul umed, produce
cantităŃi mari de precipitaŃii. În astfel de condiŃii umiditatea şi temperaturile de 24º - 26 º C
favorizează vegetaŃia de sezon tropicală umedă.
Apele. Râurile sunt numeroase, izvorăsc de partea centrală a insulelor mai mari şi au un
mare potenŃial hidroenergetic condiŃionat de pantă şi de debitul constant mare.
FILIPINE
Fauna este alcătuită din bivoli de apă, porci sălbatici, păsări de junglă, papagali,
crocodili, pitoni, cobre.
Solurile ocupă suprafeŃe mai mari plintosolurile, urmate de feralsoluri, nitisoluri,
acrisoluri şi alisoluri.
Aceasta şi Regiunea Asia de Nord sunt cele mai întinse din spaŃiul asiatic. Datorită
poziŃiei geografice şi genezei, această regiune cuprinde două subregiuni: Asia Central – Estică
Continentală şi Asia Estică Insulară.
CondiŃiile geografico-fizice.
Relieful înalt înconjură această subregiune în nord, vest şi sud (munŃi incluşi la alte
regiuni). În nord, MunŃii Altaiul Wongal, Hentei şi Hangar aparŃin cutărilor hercinice,
altitudinii de circa 4.000 m şi glaciaŃie actuală. În partea central – sudică a Mongoliei se află
Depresiunea Semideşertică a Lacurilor (endoreică)cu întinse suprafeŃe nisipoase. Podişul
Selenga are un relief predominant carstic. Podişul Gobi se întinde atât în Mongolia cât şi în
China.
Tungaria, Taklimakan, Alashan sunt semideşerturi şi deşerturi, depresiuni tectonico-
erozive cu relief de dune (barcane), unele sunt depresiuni endoreice sau areice. În sud-vest şi
sud se află MunŃii Kunlun Shan, Altun Shan, Podişul Tibel, MunŃii Transhimalaya şi
Himalaya, înălŃimile Nan Ling – Wuyi Shan cu culmi înalte, numeroase vârfuri care depăşesc
6.000 m, pasul de altitudine, depresiuni, defilee.
În N-E subregiunii se află MunŃii Hinganul Mare şi Hinganul Mic ce aparŃin curatelor
paleozoice; au înălŃimi de peste 1.900 m, văi cu defilee.
La vest de Marea Câmpie Chineză se află Podişul de Loess şi Podişul Ondos, cu culmi
înalte, platouri deluroase, culuare largi de vale, o cuvertură loessoidă groasă (200 m) şi
nisipoasă, câmpuri de dune, văi uscate (în jumătatea vestică).
În estul şi nord-estul subregiunii se află Marea Câmpie Chineză (Câmpia Yellow) un
imens con de dejecŃie, cu martori de eroziune antecuaternari, Câmpia Manciuriei (Songhua
Jiang – Lizo Jiang) care s-a format pe resturile unui bazin lacustru în halocen.
În sudul şi sud-estul subregiunii se găsesc MunŃii Nan Ling – Wuyi Shan cu altitudini
care trec de 1700 m; între culmi se află numeroase depresiuni – labirint. În sud se află
depresiunea tectonică Bazinul Roşu (Bazinul Sîchuan) umplută cu depozite de culoare
roşiatică lagunaro-lacustre pliocene, Podişul Yunan şi Podişul Guizhou, unităŃi care depăşesc
1500 m altitudine, predominant calcaroase şi forme carstice reziduale.
Clima în partea nordică a subregiunii este continental – excevivă cu precipitaŃii sub 200
mm/an (în deşertul Gobi, Tungaria, Taklimakn, Alashan), continentală în Podişul Selenga
(450 mm/an) oceanic – musonic (în Câmpia Manciuriei, Câmpia Yellow, Câmpia Lacurilor),
subtropicală şi tropicală în regiunile muntoase şi de podiş din S-E Chinei, subtropicală în
podişurile Yunnam şi Guizhan şi în Bazinul Sîchuan.
Apele. Semideşerturile şi deşerturile Taklimakan, Junggar, Gobi şi Alashan şi Tibet au o
climă continental excesivă cu precipitaŃii foarte reduse, constituindu-se în regiuni endoreice şi
areice. Regiunile muntoase, colinare şi de podiş (Nan Ling – Wuyi Shan) prezintă numeroase
râuri cu debit mare. Aflate sub influenŃe climatice, oceanice – musonice, Marea Câmpie
Chineză, Câmpia Manciuriei, Câmpia Lacurilor – prezintă o bogată reŃea hidrografică.
Deşerturile şi semideşerturile au numeroase lacuri sărate şi mlaştini. În Câmpia Chinei
de Est sunt numeroase lacuri naturale şi antropice.
VegetaŃia. În deşerturi şi semideşerturi vegetaŃia este slab reprezentată şi discontinuă
(desişuri de saxaul, caragana, tamarix ş.a.). în regiunile cu climat continental – excesiv este o
vegetaŃie de stepă, în Câmpia Chinei de Est, densitatea populaŃiei şi culturile agricole
multiseculare au distrus aproape complet vegetaŃia naturală. Pădurile apar destul de rar şi ele
sunt alcătuite din conifere şi foioase (pin, mesteacăm, alun), în Câmpia Lacurilor se găsesc
pădurile subtropicale constituite din copaci veşnic verzi (laurul, magnolia, stejarul veşnic
verde, arborele de camfor, palmieri ş.a.).
În regiunile colinar – muntoase ale Chinei de Sud predomină pădurile subtropicale
dezvoltate pe soluri roşii; în partea inferioară a acestor păduri se află cameliile, rododendronii
şi palmierii în formă de evantai. Bambusul formează desişuri, iar lianele le apropie de
pădurile tropicale. În aceste păduri sunt şi specii de foioase cu frunze căzătoare (stejarul,
fagul, carpenul, ferigi) – fapt ce determină o pădure subtropicală dintre cele mai originale de
pe Terra.
Aceste păduri ajung până la altitudinea de 1000 m şi mai sus, sunt înlocuite cu pădurile
de tip temperat (de foioase şi câteva specii de conifere).
În extremitatea sud-estică a acestei subrergiuni sunt păduri tropicale care se păstrează
bine până la altitudinea de 500 m (sunt alcătuite din ficuşi, palmier sălbatic, arbori de santal,
smochin indian ş.a.).
În Podişul Tibet vegetaŃia prezintă aspecte diferite: în nord-vest sunt prezente pajiştile
alpine (rogoz, ovăz sălbatic, izmă ş.a.) până la 5000 m altitudine, spre est apar pădurile de
conifere, iar spre sud-est unele specii subtropicale de arbori şi arbuşti. Pe văile râurilor
vegetaŃia este alcătuită din pajişti ce alternează cu desişuri de salcie şi plop. În sudul
Tibetului, pe interfluvii sunt deşerturile şi semideşerturile reci.
Fauna. Este diferită de la nord la sud şi de la vest la est. În Altaiul Mongol, MunŃii
Hangai fauna este alcătuită din urs brun, lup, mistreŃ ş.a., în stepă: iepure fluerător dauric,
popândăul dauric, şoarece săritor. În Peninsula Coreea fauna este un amestec al elementelor
de taiga cu cele subtropicale la care se adaugă specii caracteristice pădurii de latitudini
temperate (urs brun, urs negru, tigru ussurian, pantera, lup roşu, nevăstuică, cerb pătat, elan,
iepure, faza etc. În China de Est fauna este alcătuită de elemente nordice de tundră şi stepă
(dihori, jderi, popândăi etc.) subtropicale şi tropicale (maimuŃe, leoparzi etc.), numeroase
păsări şi peste 1000 de specii piscicole.
Solurile. O mare răspândire o au leptosolurile şi acrisolurile; în nordul şi vestul
subregiunii sunt calcisolurile, iar pe suprafeŃe mici luvisolubile.
CHINA
22
Oraşul Shenzhen , un sat mic de pescari odinioară, după aplicarea politicii de reformă , a devenit o metropolă
modernă şi prosperă. Situat în nordul Hong Kong-ului el este un exemplu tipic al reuşitei politic de
deschidere spre exterior.
23
Zhuhai , situate în apropiere de Macao, a devenit un oraş ecologic. Timp de 10 ani, Zhuhai a devenit un
“oraş grădină”, “oraşul impecabil”- o nouă aglomerare urbană datorită realizării planului urbanistic,
amenajării teritoriului său, controlului asupra industriilor poluante, deşeurilor şi zgomotului.Uzinele cu
furnale înalte au fost deplasate departe de oraş, altele au fost obligate să se reconvertească sau să înlocuiască
cărbunele cu produse nepolunate. S-a realizat o reŃea de canalizare pentru evacuarea apelor din vechile
cartiere, s-a construit o uzină de purificare a apelor uzate, a fost interzisă utilizarea unor anumite maşini,
helioportul se găseşte în afara oraşului, circulaŃia maşinilor grele în cartiere a fost reglementată, 56 de staŃii
acoperite stocheză deşeurile care apoi sunt incinerate. OraŃul este acoperit 40% cu vegetaŃie
Începând cu anul 1990 au fost deschise 13 zone libere. Waigaoqiao din Shanghai
(Pudong) la extremitatea sudică a estuarului fluviului Yangzi, zona liberă a portului Tianjin
(cea mai mare zonă liberă a Chinei de Nord), zona liberă a portului Dalian , zona liberă
Shatoujiao la Shenzhen, zona liberă Futian din Shenzhen situată în portul Huanggang (face
legătura între Shenzhen şi Hong Kong), zona liberă Guangzhou, zona liberă Zhangjiagang(în
prtul cu acelaşi nume de pe Yangzi), ), zona liberă Haikon(din haikon- Hainan), ), zona
liberă Quingdao, ), zona liberă Ningbo, ), zona liberă Fuzho, ), zona liberă Xiangu din
Xiamen, ), zona liberă a portului Shantou.
Din martie 1992, în China au fost dechise oraşe frontaliere (Hunchung, Siungfenhe,
Heihe, Manciuli, Erenhot, Tacheng, Bole, Yning, Hekon, Wanding, Ruili, Pinxiang,
Dongxing ş.a.) precum şi reşedinŃe de provincii(4 regiuni autonome), frontaliere şi litorale:
Nanning, Kunming, Urumqi, Harbin ş.a. , pentru cooperarea cu Ńările vecine.
Agricultura . Pentru a combate carenŃele comunelor populare (sistem de gestiune şi
exploatare centralizat, de lucru colectiv şi egalitate de retribuire), la sfârşitul anului 1978,
guvernul chinez a luat măsuri de accelerarea dezvoltării agriculturii: aplicarea unui sistem
forfetar de responsabilitate legat de producŃie axat pe exploatarea familială, separarea
gestiunii economice de conducere, aliminarea restricŃiilor economico-sociale, Ńăranii aveau
posibilitatea să se retragă din activitatea agricolă şi să-şi valorifice iniŃiativa în diferite
sectoare.Astfel, regiunile rurale şi-ai schimbat înfăŃişarea prin: industrializarea economiei
agricole, principalele produse agricole (cereale, bumbac, ulei, zahăr, carne, ouă, lapte,
legume, etc., au devenit suficiente sau chiar excedentare) s-a trecut de la antarhive la
producŃia de piaŃă(iar astăzi peste 60% din produsele agricole sunt oferite chair şi pe pieŃele
internaŃionale), s-a transformat structural economia agricolă, calitatea şi randamentul
produselor, s-a îmbunătăŃit echipamentul tehnic agricol ş.a. Deşi China dispune de 7% din
terenurile cultivate pe plan mondial, satisface cerinŃele de hrană a 1,3 miliarde
locuitori(20,3% din populaŃia mondială).Serviciile sociale ale sectorului agricol (staŃiuni
pentru tehnică agricolă, veterinare , de seminŃe) formează o reŃea enormă care deserveşte toate
categoriile populaŃiei. A fost redusă diferenŃa de preŃuri între produsele industriale şi cele
agricole, au crescut rapid veniturile Ńăranilor. Sume uriaşe sunt alocate de guvern irigaŃiilor,
utilizării îngrăşamintelor şi aplicării metodelor moderne. China este cea mai mare
producătoare de orez din lume; orezul deŃine 1/3 din suprafaŃa cultivată cu cereale. Din anul
1975 s-a trecut la cultivarea orezului hibridizat (VzoA).
Animalele domestice din China sunt numeroase şi variate, fiind reprezentate de 400 de
specii (porcine, bovine, ovine, cabaline, măgari, catâri, cămile, iepuri, păsări ş.a.).Bovinele
reprezintă 80% din animalele mari, bivolii sunt răspândiŃi în partea sudică a Chinei, vacile de
lapte sunt crescute mai ales în regiunile urbanizate şi industrializate, iacii trăiesc în podişul
Qinghai-Tibet, în provinciile Gansu, Sichuan şi Yunnan; caii în nordul Chinei, şeptelul porcin
şi cel ovin –regiunile agricole şi cel de al doilea , în zonele pastorale.
Întreprinderile rurale s-au înmulŃit Ńi au devenit o forŃă importantă a economiei naŃionale
şi un suport al economiei rurale.
După 1949 (proclamarea Chinei populare) infrastructura industrială a fost extinsă
progresiv. Astăzi, China are o industrie cu o gamă cvasicompletă. Structura industrială s-a
modificat radical. În ultimii 45 de ani mai mult de jumătate din investiŃiile de stat au fost
destinate construcŃiei infrastructurii regionale periferice (Xingiang, Mongolia Interioară
ş.a.).Cele cinci sectoare de bază ale industriei (mecanică, electronică, petrochimică,
automobile şi construcŃii) constituie „locomotiva” tehnologiilor noi, energetica nucleară,
aeronautică, oceanologie ş.a.China a devenit cea de-a treia producătoare de energie pe plan
mondial. Cărbunii şi petrolul satisfac nevoile Ńării.
În prezent, China este printre marii producători de petrol.
S-a acordat prioritate centralelor hidraulice, s-a continuat extinderea centralelor termice
sau nucleare.În producŃia de oŃel, China a trecut pe locul I mondial. Industria chimică
cuprinde următoarele sectoare: îngrăşaminte chimice, insecticide, materii prime anaorganice,
materii prime organice, fibre sintetice, cauciuc sintetic şi produse derivate, materile
fotosensibile, materiale plastice, produse chimice de folosinŃă curentă şi din industria
farmaceutică etc., în total peste 400.000 de tipuri de produse. În producŃia de amoniu sintetic,
îngrăşămintele chimice, acid sulfuric, sodă – China se plasează pe primul loc în
lume.Industria textilă are o îndelungată tradiŃie.China modernă are o industrie textilă
completă, cu o gamă largă de produse din sectoarele bumbac, lână, in, mătase, fibre sintetice,
tricotaje şi confecŃii , imprimeuri. Mătasea chinezească este renumită în întreaga lume,
rămânând şi astăzi unul dintre articolele principale pentru export. China deŃine locul I mondial
în producŃia de biciclete, maşini de spălat, produse cosmetice de uz curent, folii plastice
pentru agricultură şi locul II în producŃia de carton, ceasuri de mână şi aparate electrocasnice-
produse de calitate, renumite pe piaŃa mondială. Sunt renumite o serie de băuturi chinezeşti :
vinul galben (de orez) din Shaoxing, berea de Qingdao, Kongfu Jianjiu (băutura familei lui
Confucius) din Shandong, vinul de struguri din Yantai. De asemeni celebrele porŃelanuri de
Jingdezhen.
Intreprinderile nou implementate s-au bucurat de tratament preferenŃial (diminuarea
impozitelor, exceptarea de licenŃe de import când ele au nevoie de materii prime şi utilaje
necesare fabricării produselor pentru export, ş.a.). Industria aeronautică născută după 1950
este situată în 4 mari baze de fabricaŃie a avioanelor: Xi’an, Shanghai, Shenzang şi Chengdu.
Industria astronautică se bazează pe un sistem complet de cercetare, concepŃie, încercări
experimentale şi producŃie. În prezent tehnica recuperării sateliŃilor, a rachetelor cu mai mulŃi
sateliŃi, sondaje prin sateliŃi, lansarea de sateliŃi geostaŃionari şi rachete purtătoare cu
propulsie clasică clasează China pe primul loc în lume. În China , fabricarea ordinatoarelor
datează din 1956, industria informaticii este dezvoltată în oraşele de provincie Guangdong,
Shanghai, Jiangsu, Beijing, Fujiang, Zeijiang, Hubei, Shangdong, Tianjin, Liaoning, şi
Sichuan.
Centrul de telemetrie şi teleghidare a sateliŃilor artificiali din oraşul Xi’an (provincia
Shaanxi) este creierul reŃelei de astronautică din China. Această Ńară produce cantităŃi mari de
titan, cobalt şi pământuri rare.
ComerŃul exterior al Chinei s-a adaptat rapid economiei de piaŃă. S-a intensificat
turismul intern şi internaŃional. Istoria milenară şi stălucitoare a civilizaŃiei chineze, peisajele
magnifice atrag numeroşi vizitatori. În Cvhina pentru turiştii străini, se află în nexploatare
circa 4000 de hoteluri care oferă servicii de înalt nivel. Transporturile conforrtabile, căi ferate
şi autostrăzi moderne; numeroase magazine cu mărfuri alimentare uşurează aprovizionarea
turiştilor. În Beijing pot fi admirate: Palatul Imperial al Dinastiilor Ming şi Qing, grădinile şi
templele imperiale, Marele Zid şi palatele subterane ale celor Treisprezece Mausolee Ming
sculptate în munŃii din partea nord vestică a oraşului. Plecând de la Beijing spre vest către
Dunhuang, provincia gansu, putem vizita grotele Mogao- comoară artistică , spre Xinjiang,
ajungem pe străvechiul Drum al Mătăsii; spre sud vest ajungem în regiunea Yunnan unde
trăiesc numeroase minorităŃi etnice cu obiceiuri şi costume pitoreşti. În bazinul Sichuan poate
fi vizitat complexul hidraulic Dujiangyan, sectorul celor Trei Defilee şi participa la o
croazieră pe apele învolburate ale fluviului Yangzi; pe valea râului Lijiang, prin sud-est, se
ajunge la muntele sacru Taishan, se poate vizita templul lui Confucius din Qufu şi admira
grădinile feerice din Suzhan şi, apoi, ajungem în cartierele comerciale ale metropolei
Shanghai.
La nord-vest de Beijing, circuitele turistice ne duc spre Xi’an, unde vom admira armata
de războinici şi caii de teracotă, precum şi alte vestigii expuse în muzee. De la Beijing spre
nord, se poate participa la partidele de vânătoare din munŃii Hinggan, iarna pot fi admirate
lanternele de ghiaŃă din Harbin.
Medicina şi farmacologia chineză sunt recunoscute internaŃional:qiqong-ul- gimnastica
fortifiantă, tratamentele de patologie, tankas-urile (planşe în culori, de medicină tibetană),
particularităŃile tehnicilor de tratament, medicamentele sub formă de prafuri, pilule sau ca
decoct, medicina tibetană, utilizarea medicamentelor tradiŃionale chineze, metode de
preparare a plantelor, mâncărurilor tonifiante (care combină medicamentele fortifiante cu
alimentele ) ş.a – sunt studiate şi prelucrate în întreaga lume.
Hong – Kong – regiune administrativă specială. In 1997 Hong Kong-ul (Xianggang) –
„Perla Orientului” a revenit Chinei. Această insulă are o populaŃie de 6,5 milioane locuitori.
Datorită dezvoltării economice, Hong-Kong-ul s-a plasat printre cei „patru mici dragoni din
Asia” în domeniile Ş financiar, comerŃ, turism, transporturi şi informatică.Hong-Kong-ul
impresionează mai ales prin aspectul modern şi cultura sa tradiŃională amalgamată cu
elemente occidentale.
Zona Hong-Kong are o suprafaŃă totală de 1092 km2 este alcătuită din insula Hong Kong
(88 km2) penin sula kawloon (41km2) şi Noile Teritorii – Lantau (889km2) la sud de valea
râului Shenzen, impreună cu 125 insule în apropiere, se află pe latura sudică continentală a
provinciei Guangding de pe litoralul Mării Chinei Meridionale.
Macao a fost înfiinŃat în 1557 ca prima colonie occidentală pe Ńărmul Chinei, dar ultima.
În 1999 Macao a revenit sub suveranitatea Chinei (Ńară cu două sisteme politice). Geografic
macao (Homen) este situat pe Ńărmul vestic al estuarului Zhujian (Fluviul Perlelor), în partea
sudică a provinciei Guangdong. Are o suprafaŃă de 17,5 km2, teritoriul este format din
peninsula Macao, insula Dangzai şi insula Luhuan.
În 1552, prin coruperea funcŃionarilor locali din Guangdong, portughezii au fost
autorizaŃi să pătrundă cu vapoarele lor în portul Macao şi să facă comerŃ. În anul 1557, ei au
început să se aşeze în Macao. După primul Război al Opiului din 1840, profitând de
slăbiciunile guvernului Qing, au ocupat succesiv cele două insule.
În 1887, au forŃat guvernul Qing să semneze un „Proiect de tratat asupra relaŃiilor sino-
portugheze de la Pekin” în care se stipula că Macao este plasat sub administrare permanentă
portugheză şi că face parte din teritoriul portughez. În 1999 s-a restabilit suveranitatea Chinei
asupra teritoriului Macao.
Taiwan - insula comorilor. Insula Taiwan (Formosa) este situată în sud-estul Chinei, la
circa 100 km de provincia continetală Fujian. De fapt , este vorba , de un arhipelag alcătuit
din insula Taiwan (35788 km2 cea mai mare aprte insulă chienză) şi alte 80 de insule, în total
35989 km2 care se desfăşoară nord-sud pe o lungime de 394 km şi o lăŃime vest-est de 144
km2. Insula Taiwan este intersectată de Tropicul Racului. Încă din antichitate datorită poziŃiei
geografice şi resurselor sale, insula a atras diferiŃi cotropitori(portughezi, olandezi, japonezi).
Două treimi din teritoriul insulei este muntos.Climatul este musonic subtropical,
complex şi variat , cu temperaturi ridicate şi ploi abundente. Se cultivă orez, trestie de zahăr,
ceai, patate dulci, grâu, porumb, soia, legume, ananas, portocale. Jumătate din teritoriul
insulei este împădurit. Se găsesc numeroase specii de arbori cu lemn preŃios.Pescuitul ocupă
un loc important în economie, iar subsolul conŃine peste 100 de minerale. S-a dezvoltat
industria chimică, alimentară, construcŃiile mecanice , industria textilă , a mijloacelor de
transport. ReŃeaua rutieră, precum şi cea feroviară sunt dense .Taipei este principalul centru
politc economic şi cultural.
În Taiwan se găsesc importante obiective turistice: Memorialul Sun Yat-sen, Palatul
Imperial de la Taipei, celebrul lac Riyuetan, arborele milenar din munŃii din munŃii Aliş.a.
După fondarea republicii Populare Chineze (1949), parte din militarii şi civilii
Gomindangului s-au retras în taiwan, separându-se de Ńara –mamă. Guvernul chinez consideră
Taiwanul parte componentă a Chinei, a formulat conceptul „reunificării paşnice” şi a „unui cu
două sisteme ”.
Aspecte geoeconomice şi geopolitice
China este o Ńară (cât un continent) care a traversat în ultimii 25 de ani o perioadă de
mari transformări economice, în ritmuri susŃinute şi în condiŃiile existente unei populaŃii
numeroase , preponderent rurale, a unei infrastructuri insuficiente şi a unor mari decalaje la
nivel regional. La conducerea statului şi a partidului a ajuns cea de a patra generaŃie de
conducători. Creşterea economică a continuat în ciuda evenimentelor din conjunctura
internaŃională şi a crizei SARS. Costurile de producŃie destul de joase (mâna de lucru foarte
ieftină şi materiile prime dinabundenŃă), investiŃiile masive ale guvernului şi ale firmelor
multinaŃionale au stat la baza creşterii economice formidabile. Datoria publică a Chinei este
moderată. Prin intermediul creditelor bancare, statul atenuează pierderile înregistrate de
numeroase intreprinderi publice , astfel se păstrează stabilitatea socială. Costurile de producŃie
în China sunt de 35 de ori mai mici decât în S.U.A. şi de 10 ori decât în Taiwan. Industria
chineză a ujrcat pe locul patru modial, oferind pe piaŃă 50 % din aparatele foto, 30 % din
aparatele de aer condiŃional şi al televizoarelor, 25 % din maşinile de spălat, 20 % din totalul
frigiderilor. China stasbilizează pieŃele, obligând întreprinderile din alte Ńări să se reorganizeze
şi chiar să delocalizeze o parte din activităŃile lor (în China).
Economia chineză este dominantă de sectorul secundar, serviciile contribuie , cu 28 %,
iar cel primar cu 13,5 % la formarea P.I.B De câŃiva ani a început exodul rural dar autorităŃile
îl menŃin sub control pentru a evita atât tulburările sociale, cât şi deraparea salariilor łăranii
au dreptul de a împrumuta sau chiar de a –ăi ceda terenurile. Transportul aerian se dezvoltă cu
o viteză surpinzătoare.
BalanŃa comercială este excedentară(principalii parteneri comerciali sunt S.U.A.,
Japonia şi Republica Coreea.). Printre priorităŃile politicii de stat se află deschiderea faŃă de
străinătate, accelerarea reformelor strcutrale. RelaŃiile cu S.U.A. cunosc o reală îmbunătăŃire,
iar cu Rusia s-au rezolvat diferendele de frontieră şi s-a stabilit să continue parteneriatul
strategic, s-a încheiat un nou tratat de bună vecinătate, de prietenie şi colaborare. China şi-a
exprimat (verbal) sprijinul pentru coaliŃia antiteroristă constituită de S.U.A.
China este membră a Consiliului de Securitate, a fost primită în O.M.C., are încheiat un
tratat de pace cu Japonia, a reluat relaŃiile diplomatice cu Vietnamul şi Coreea de Sud. S.U.A.
are legături strânse cu Taiwanul şi cu multe naŃiuni sud-est asiatice.
Extremul Orient are o activitate economică dinamică, până acum canalizată în direcŃii
paşnice.
Scena geopolitică est-asiatică este caracterizată acum de relaŃii de putere aproape stabile.
China tinde a deveni o putere regională dominantă şi, fireşte, cu aspiraŃii crescânde şi, credem
îndeptăŃite la statutul de putere mondială; în acelaşi timp Japonia şi-a conturat un rol mondial.
Totuşi prin Extremul Orient şi în Asia de Sud-Est sunt prezente numeroase chestiuni
contencioase care sunt potenŃial explozive:
Resentimetele Chinei faŃă de statutul separat al Taiwanului se intensifică pe măsura
creşterii puterii şi prosperităŃii (China);
Insulele Paracel şi Spatley din Marea Chinei de Sud prezintă riscul unei ciocniri între
China şi alte state din Asia de Sud-Est;
Insulele Senkaku sunt disputate de Japonia şi China(rivalitatea istorică pentru
supremaŃie regională dă acestei chestiuni o valoare simbolică);
divizarea Coreei prezintă riscul unei explozii neaşteptate (care ar implica S.U.A. şi
Japonia);
Insulele Kurile continuă să otrăvească relaŃiile ruso-japoneze;
Între Rusia şi China, în problema de frontieră, în stare latentă, sunt posibile conflicte
teritorial-etnice , între China şi Vietnam, Japonia şi Coreea, China şi India, între China şi
Indonezia, privind limitele teritoriale oceanice, stări tensionate de natură etnică în provincia
Xinjiang (Tibet).
China este dominată geopolitic în zona continentală şi este pe cale de a deveni putere
regională dominantă în Asia de Est. Puterea militară şi economică a Chinei face ca vecinii ei
imediaŃi (mai puŃin India), să pară mai mici.
Comandamentele istorice, geografice şi economice îi vor face pe chinezi din ce în ce
mai insistenŃi în ceea ce priveşte reunificarea Taiwanului cu China continentală. Cooperarea
militară A Chinei cu Pakistanul şi de a-şi stabili o prezenŃă militară în Myanmar măreşte
dilemele de securitate ale Indiei şi îi limitează posibilităŃile de a se institui ca hegemon
regional în Asia de Sud şi ca rival geopolitic .
Colaborarea militară a Chinei cu Myanmar înseamnă accesul de pe insule, la facilităŃile
navale din Oceanul Indian , în Strâmtoarea Malacca şi în punctul de trecere geostrategic de la
Singapore ; toate acestea ar însemna controlul accesului Japoniei la petrolul Orinetului
Mijlociu şi la pieŃele europene.
Un interes evident manifestă China faŃă de Coreea. China nu şi-ar dori o Coree unificată
sub influenŃă americană sau japoneză; ar prefera, ca pretenŃie minimă, o Coree unificată ca
Ńară-tampon nealiniată; dacă pe moment convine o Coree divizată, în perspectivă, ar dori o
Coree unificată sub influenŃă chineză.
China devine tot mai interesată de independenŃa statelor bogate în resurse energetice din
Asia Centrală, de zona extrem-orientală a Rusie. China este dinamică economic, puternică din
punct de vedere politic şi deosebit de activă în plan regional.
COREEA DE SUD
Aspecte de geografie politică. După războiul din 1950 – 1953, coreea de Sud a fost „un
cap de pod” cu care americanii au încercuit comunismul. În Ńară au staŃionat zeci de mii de
soldaŃi americani, s-a reuşit formarea unei armate moderne şi de calitate care a prevenit o
nouă invazie a Nordului. Schimbarea geoeconomică a Coreei de Sud a zdruncinat Asia din
punct de vedere geopolitic. Coreea de Sud a devenit treptat o contrapondere la superputerea
japoneză.
Coreea de Sud este astăzi o Ńară dezvoltată care dispune de un aliat cu mare greutate,
Statele Unite. Puterea geopolitică a Coreei de Sud este în mare măsură geoeconomică şi
fragilă.
Japonia revendică Coreei de Sud insulele Takeshu şi ameninŃă că îşi va extinde zona
economică exclusivă. Coreea de Sud poate menŃine statu-quo-ul mult timp, dar poate precipita
sfârşitul Coreei de Nord. Problema reunificării nu se mai pune astăzi în termeni militari, dar
ruperea echilibrului geopolitic în regiune ar declanşa un al doilea război coreean.
COREEA DE NORD
JAPONIA
Economia
Industria. Japonia are un grad înalt de industrializare. Prin ponderea industriei, Japonia
ocupă locul al doilea după SUA. În structura industriei se remarcă industria de echipamente,
petrochimiei şi electronicii. Japonia nu dispune de rezerve suficiente de materii prime
energetice, neferoase şi feroase – fiind nevoită să recurgă la import (80% din petrolul rafinat
îndeosebi din Orientul Mijlociu, de gaze naturale din Australia, Emiratele Arabe Unite, SUA).
Japonia valorifică noile resurse de energie: eoliană, mareeo motrică, a valurilor mării,
geotermică. Şi siderurgia se bazează pe importul de minereu de fier din Brazilia, Peru, Chile,
Canada, India, Siberia ş.a., de crom, mangan ş.a. Siderurgia este localizată în zonele de
extracŃie a minereului de fier, în bazinele carbonifere (Kokura, Yawata, Higashida ş.a.),
precum şi în zona litorală (Kawasaki, Yokohama, Chiba, Tokyo ş.a.). ConstrucŃia de maşini
este concentrată de marile companii: Nissan, Toyo şi Kogyo care produc automobile,
tractoare, semănători, utilaje agricole, echipamente industriale. Principalele regiuni industriale
ale Ńării sunt: Tokay (axată pe prelucrarea petrolului, producŃia de aluminiu, industria textilă)
este o regiune de tip urban portuară, Marea Interioară (petrochimie, construcŃia de nave),
Osaka-Kobe (industria siderurgică, industria bumbacului),Kita-Kyushu (industria
carboniferă), Nagoya (industrie textilă, lemnului, aeronautică, automobilelor), Tokyo –
Yokohama (industria de echipamente, petrolului, siderurgică, alimentară).
În Japonia, cu toate că suprafeŃele agricole sunt destul de reduse, se practică o
agricultură intensivă cu producŃii mari şi cu puŃină forŃă de muncă. Se practică cultura irigată
a orezului (în regiunile de câmpie Kinki, Kanto, Nobi) a grâului, tutunului, soiei, ceaiului şi
trestiei de zahăr, a legumelor şi batalelor, a pomilor fructiferi (mandarinilor, portocalilor,
vişinilor, merilor), creşterea unui efect redus de bovine, porcine şi ovine, pescuitul,
sericicultura ş.a.
Japonia exportă autoturisme, nave, produse chimice şi importă: petrol, cărbuni, grâu,
soia, cherestea, minereu de fier.
Transporturile şi comunicaŃiile sunt bine dezvoltate. După volumul mărfurilor şi rolul
în aprovizionarea cu materii prime pe primul loc se situează transporturile maritime. După
traficul de călători transporturile rutiere deŃin circa 40%. Căile ferate au o lungime de 2700
km. A crescut numărul avioanelor, iar aeroporturile au fost modernizate. Cele mai mari după
traficul de călători sunt aeroporturile Narita şi Haneda (din Tokyo), precum şi cele de la
Kobe, Fukuoka.
Turismul în această Ńară dispune de numeroase obiective: predomină tipul de turism
cultural – istoric, cel religios (pelerinaj la templele sinotoiste şi budiste), balneo-maritim, de
sporturi de iarnă.
TAIWAN
Bibliografie
1. Aur Nicu, Gherasim Cezar, Andrei Mădălina, Eremia Dan (2007) – Asia :
geografie fizică, geografie umană, geografie regională, Editura Fundației ,,Romania de
Mâine’’ , Bucurețti.
14. Ianoț I.Jacob Gh. (1989) – Campiile Terrei, Editura Albatros, Bucurețti.
16. Lewis D., Richard (2005) – Să cunoațtem mai bine popoarele lumii (trad.
engl.), Editura Niculescu, Bucurețti.