Cuvânt înainte

Să studiezi, să cunoşti şi să scrii despre Asia înseamnă să-Ńi asumi

răspunderea unor acte dificile şi temerare. Asia are dimensiuni gigantice, te
uimeşte prin superlative geografice, te copleşeşte prin furnicarul miliardelor de
locuitori, vechimea şi diversitatea unor civilizaŃii, rase şi religii dezvoltate timp
de milenii, a fost şi rămâne inepuizabilă spiritual, material şi cultural.
Totuşi, cunoaşterea geografică complexă este o provocare şi o cerinŃă
prioritară impusă de amplele procese de pe mapamond. FaŃă de toate acestea, ca
regulă elementară, consider că se impune astăzi, în plin şi dinamic proces de
globalizare, renunŃarea la secularele prejudecăŃi europrocentriste.
Asia este imensă ca suprafaŃă şi prezintă particularităŃi de neegalat: cel
mai masiv continent, cu cel mai înalt sistem muntos al planetei, dar şi cu lacul
cu cea mai scăzută altitudine a oglinzii apei şi cea mai mare salinitate. Tot Asia
are şi cel mai vast arhipelag, cea mai mare peninsulă, cea mai mare adâncime a
unui lac, este supusă celor mai distrugătoare taifunuri şi seisme, a avut cea mai
catastrofală alunecare de teren, cele mai cumplite inundaŃii, dar şi cea mai veche
capitală, cea mai grandioasă construcŃie umană. Şi seria superlativelor ar putea
continua ...
Asia are toate zonele de climă şi de vegetaŃie. Circa 60% din populaŃia
Terrei trăieşte pe acest continent. Asiaticilor le datorăm începuturile cartografiei,
medicinii, chimiei, matematicii (algebrei şi astronomiei), sistemul fracŃiilor
sexagesimale, diviziunea sexagesimală a orelor, diviziunea zilelor în ore egale,
tabelele astronomice, războiul de Ńesut, roata olarului, construcŃiile din cărămizi,
tiparul cu caractere mobile, tehnica de obŃinere a porŃelanului, busola,
palanchinul, roaba, orologiul mecanic, tehnica broderiilor fine şi multe altele.
În Asia se găsesc uriaşe rezerve de hidrocarburi, cărbuni, minereu de fier,
vanadiu, plumb, titan, cositor, metale preŃioase, resurse forestiere şi toate tipurile
de sol. După resursele exploatate unele Ńări din Asia deŃin ponderi mari în
producŃia mondială: cu aproximativ 20% din producŃia mondială de plumb,
China deŃine locul II (la fel şi în producŃia de zinc), primul loc în producŃia
mondială de cositor, a patra producătoare de aluminiu, deŃine 80% din rezervele
de pământuri rare industriale.
În domeniul producŃiei de autoturisme şi motociclete, Japonia ocupă locul
I mondial, locul II în producŃia de autocamioane, Coreea de Sud deŃine locul V
în producŃia mondială de automobile, Japonia este cel mai mare producător de
automotoare, produce 70% din roboŃii industriali; tot Japonia deŃine primul loc
în producŃia de aparatură electronică, China este renumită pentru cel mai
performant echipament electronic de telemetrie şi teleghidare, Japonia este pe
primul loc în lume în privinŃa producŃiei de petroliere, metaniere, pescadoare,
nave transcontainer (ca volum şi complexitate), Coreea de Sud se situează tot pe
locul I în producŃia de nave comerciale, iar China pe locul III.
Prin tehnica recuperării sateliŃilor, a rachetelor cu mai mulŃi sateliŃi,
lansarea de sateliŃi geostaŃionari şi rachete purtătoare cu propulsii, China se
clasează pe primul loc în lume. În industria chimică, a cimentului, producŃiei de
ceramică, prefabricatelor din beton, mătăsii naturale, textilelor, cauciucului
natural, covoarelor persane, dotarea autostrăzilor, a construcŃiei tunelurilor ş.a.,
unele Ńări asiatice deŃin recorduri mondiale.
Asia este imensă, inepuizabilă, covârşitoare, performantă, dar şi tragică.
Cele mai multe conflicte active au loc în Asia. Primul bombardament nuclear
(singurul) a fost în Japonia; în Orientul Mijlociu şi ne referim la conflictele
sângeroase dintre Israel şi lumea arabă, din Liban, Irak, Afganistan, Asia
Centrală (fostă sovietică), din Caucaz, terorismul din Indonezia, Filipine,
războaiele din Vietnam sau din Laos, tensiunile dintre Pakistan şi India, dintre
China şi Taiwan, Coreea de Nord şi Coreea de Sud, existenŃa unui popor fără
Ńară (kurzii), diferendul ruso-japonez privind Kurilele, numeroasele probleme de
frontieră, tendinŃa Iranului de înarmare nucleară, toate acestea pun în pericol
pacea pe continent.
URSS a fost o maşină de fabricat naŃiuni în Asia Centrală şi în Caucaz1,
între state şi regimurile autonome (chiar şi a celor din FederaŃia Rusă) se
manifestă numeroase divergenŃe; astăzi, între Rusia şi statele din regiunile
respective, interesele strategice s-au separat, are loc derusificarea culturală şi
despărŃirea economică.
De circa 400 de ani, Rusia s-a extins necontenit în est până la Oceanul
Pacific, în vest până peste istmul ponto-baltic, iar în sud până în Podişul
Armeniei şi Afganistan – cu consecinŃe dificil de evaluat pe termen lung, Asia
de Nord este rusească; în sudul acesteia este aria turcică alcătuită din Turcia şi
popoarele Asiei Centrale.
SpaŃiul persan restrâns astăzi la statul iranian, cu rol-cheie între regiuni,
moşteneşte o cultură impresionantă.
Orientul Mijlociu este o adevărată placă turnantă între Asia, Africa şi
Europa, între Oceanul Atlantic şi Oceanul Indian.
India are impresionante identităŃi geografice şi culturale, se impune
demografic, economic şi militar în Asia de Sud..
China este cel mai impunător colos demografic al Terrei, deŃine o
impresionantă cultură, se dezvoltă rapid din punct de vedere economic şi militar.
Asia insulelor şi peninsulelor din est şi din sud-est deŃine o economie
puternică, bogate moşteniri culturale, poziŃii geostrategice (Japonia, Filipine,
Indonezia, Singapore) şi un mare potenŃial demografic (Indonezia, Vietnam).
În Asia s-a impus un model de dezvoltare care a pornit de la ideea unei
economii orientate spre export, informatizata, cu indici superiori de
competitivitate, cu grad mare de mobilitate. Modelul a fost conceput şi aplicat
de Japonia şi s-a extins spre „Dragonii asiatici”, apoi spre China şi Vietnam care
au ritmuri impresionante de dezvoltare.
După cum se ştie problemele de geografie politică şi geopolitice nu pot fi
tratate separat de cele economice. Geopolitic în Asia sunt patru probleme mari,

1
Oliver, Roy; (2001) – Noua Asie Centrală sau fabricarea naŃiunilor, (traducere), Editura Dacia, Cluj-Napoca
specifice: Asiei de Nord – Est şi Est, Asiei de Sud – Est, Asiei de Sud, Asiei de
Sud-Vest, Asiei Centrale şi Caucazului.
În Asia de Nord – Est şi Est se manifestă interesele SUA, Chinei şi Rusiei
(mari puteri nucleare) şi a trei puteri economice: SUA, Japonia şi China. În Asia
de Sud-Est rivalitatea dintre state se află în aria de polarizare a Chinei
(contestată în Indonezia,Vietnam şi SUA). Asia de Sud este dominată de India,
talonată de Bangladesh şi Pakistan. Este o regiune marcată de tensiuni puternice,
India a fost şi rămâne o contrapondere geopolitică a Chinei.
În Caucaz şi Asia Centrală conflictele se Ńin lanŃ (Cecenia, Abhazia,
Osetia, Inguşetia, Afganistan). În acest spaŃiu, Rusia percepe Occidentul ca un
rival. A crescut importanŃa strategică a Georgiei şi Azerbaidjanului. Lumea
islamică a devenit un sprijin pentru popoarele din Ciscaucazia, iar Ńările din Asia
Centrală se depărtează de interesele economice, geopolitice şi geostrategice ale
Rusiei.
Orientul Mijlociu este zguduit de conflicte aproape în totalitatea sa.
Resursele de hidrocarburi şi poziŃia strategică deŃinută de regiune în lupta
împotriva terorismului (care are mai multe puncte de sprijin), vechile rivalităŃi
între Iran – Turcia – Irak, între Pakistan şi Iran, între Israel şi lumea arabă,
precum şi problema kurzilor – au condus la războaie cvasipermanente.
Era firesc ca demersul nostru să se refere la condiŃiile geografice – fizice,
la aspectele de geografie umană ale ansamblului continental, dar pentru
aprofundarea cunoaşterii particularităŃilor am completat lucrarea cu principalele
regiuni geografice şi Ńările aferente (unele cu dimensiuni regionale sau
subregionale). Sperăm să fi reuşit în mare parte, o radiografiere a profilului
geografic complex al celui mai întins şi populat continent al Terrei.
Lucrarea se adresează studenŃilor geografi de la Universitatea „Spiru
Haret”, profesorilor şi elevilor de liceu, tuturor celor pasionaŃi de cunoaşterea
realităŃilor acestui continent.
Ne-am străduit totodată, să furnizăm şi suficiente subiecte de meditaŃie
asupra acestor Ńări şi regiuni, să aducem şi să redăm, pe cât ne-a fost posibil,
locul geografiei umane – ca domeniu al geografiei cu componentele sale
semnificative.
În principiu, lucrarea are un caracter didactic, dar păstrează şi trăsăturile
necesare unui amplu studiu de specialitate. Autorii au adoptat o structură a
lucrării care să corespundă programei de învăŃământ, cerinŃelor de pregătire ale
studenŃilor geografi, precum şi interesului de informare al persoanelor pasionate
de geografie.
Asia fiind un continent vast, variat, cu peste 60% din populaŃia mondială,
cu civilizaŃii care au dăinuit milenii, în raport cu alte continente (la aceeaşi
ordine de tratare a informaŃiei), a presupus o selecŃie riguroasă; autorii s-au
străduit să ofere celor interesaŃi un material accesibil, bine structurat, însoŃit de
schiŃe de hărŃi. Suntem conştienŃi că ediŃia prezentată este susceptibilă de
îmbunătăŃiri şi din această cauză fi recunoscători celor care vor veni cu
observaŃii şi sugestii.
 Autorii

Autorii: conf.univ.dr. Nicu. I. Aur, lector univ.dr. Cezar C. Gherasim,

lector univ.dr. Mădălina Teodora Andrei şi asistent univ.drd. Dan Eremia sunt
cadre didactice la Facultatea de Geografie a UniversităŃii „Spiru Haret” care au
elaborat mai multe lucrări din domeniul geografiei economice, geografiei
politice, geografiei populaŃiei şi geopoliticii.
 PARTEA I – GEOGRAFIE FIZICĂ

I. NOłIUNI INTRODUCTIVE

1. POZIłIA GEOGRAFICĂ, łĂRMURILE ŞI DIMENSIUNILE

Asia – continentul covârşitor prin dimensiuni, imens prin resursele

naturale, ostentativ prin superlativele geografice, uriaş prin numărul şi
diversitatea populaŃiei, inepuizabil spiritual, material şi cultural – produce şi
astăzi uimire şi admiraŃie. Cunoaşterea geografică complexă este o permanentă
provocare şi o cerinŃă prioritară impusă de amplele procese de pe mapamond.
Denumirea continentului vine de la cuvântul asirian asú şi de la cuvântul
fenician asir (care însemnau răsărit – în raport cu poziŃia geografică a Ńărilor
locuite de popoarele respective). Hecateu din Milet (secolul VI î.H.), creatorul
geografiei regionale, a introdus denumirile de Europa (apus, occident) şi Asia
(răsărit, orient).

1.1. POZIłIA ŞI AŞEZAREA GEOGRAFICĂ

Asia este situată între 11° latitudine sudică (Insula Pamana din Indonezia)
şi aproximativ 82° latitudine nordică (Insula Şmidt din nordul Arhipelagului
Severnaia Zemlea).
Uscatul continental se desfăşoară din sudul Peninsulei Malacca (Capul
Bulus, aprox. 1° lat. N) până la Capul Celiuskin (79°14' lat. N).
În longitudine, uscatul asiatic se află între Capul Baba (30° long. estică)
din Peninsula Asia Mică şi Capul Dejnev (169°40' long. vestică), în Peninsula
Daurkina.
Asia este străbătută de Cercul Polar Arctic, Tropicul Racului şi de
Ecuator, fapt ce se răsfrânge asupra prezenŃei tuturor zonelor climatice, de
vegetaŃie, solurilor şi a tipurilor de aşezări şi a activităŃii umane.
În afară de Antarctica şi America de Sud, Asia se mărgineşte cu toate
celelalte continente: cu Europa are o strânsă legătură prin trecutul geologic şi
prin configuraŃia actuală a reliefului (sunt păreri că formează un singur
continent, Eurasia, iar Europa ar forma doar o peninsulă a Asiei). Canalul Suez
şi Marea Roşie despart Asia de Africa, iar Peninsula Arabia aparŃine aceluiaşi
monolit african. De America de Nord, Asia este despărŃită prin strâmtoarea
Bering, iar de Australia prin Arhipelagul Indonezia. Toate acestea, în decursul
timpului, au favorizat mobilitatea florei, faunei şi a oamenilor, schimburile
economice, răspândirea religiilor şi civilizaŃiilor, războaiele de cucerire,
dispariŃia unor state, apariŃia altora etc.
 1.2. łĂRMURILE, INSULELE ŞI PENINSULELE

łărmul nordic, destul de sinuos, este marcat de îngheŃ în cea mai mare
parte a anului. De la Peninsula Iamal şi până la vărsarea fluviului Enisei, Ńărmul
este puternic dantelat, jos, mlăştinos, cu golfuri, cordoane, lagune şi perisipuri;
la est de Golful Enisei şi până la Golful Hatanga este înalt, iar mai departe, până
la delta fluviului Lena, scade ca înălŃime şi devine mlăştinos. De la delta
fluviului Lena până la vărsarea fluviului Kolîma, Ńărmul creşte ca înălŃime, este
mai puŃin articulat, se găsesc estuare şi delte (mai mici). De la vărsarea Kolîmei
până la Capul Dejnev, Ńărmul este înalt.
łărmul nordic este caracterizat prin prezenŃa golfurilor: Obi, Enisei,
Hatanga, Oleniok, Iana, a deltelor Lena şi Iana, a peninsulelor Iamal, Taimîr,
Ciukotsk şi a fiordurilor (Noua Siberie, Peninsula Ciukotsk).
Mările mărginaşe (Kara, Laptev, Siberiei de Est şi Ciukotsk) sunt
delimitate de insulele. Novaia Zemlea, Franz Iosef, Severnaia Zemlea, Noua
Siberie, Vranghel.
łărmul de răsărit este dublu, fiind format din contactul continentului cu
Oceanul Pacific şi mările interioare, precum şi de cel al lanŃurilor de insule. Pe
ansamblu este un Ńărm înalt, cu excepŃia unor sectoare joase şi mlăştinoase din
estul Chinei (datorită lanŃurilor muintoase din estul Siberiei, Coreei, Chinei de
Sud-Est şi Vietnamului ce sunt orientate nord-sud sau nord-est – sud-vest).
łărmul estic prezintă golfuri (Anadîr, Petru cel Mare, Posieta, Bohai, Tonkin),
peninsule (Kamceatka, Coreea, Yantai, Leizhou), mări interioare (Marea
Ohotsk, Marea Galbenă, Marea Chinei de Est, Marea Chinei de Sud), mări de
ingresiune (Japoniei), mări închise de şiruri de insule (Kurile, Sahalin,
Arhipelagul japonez, Taiwan, Filipine).
Acest Ńărm dublu a apărut în urma mişcărilor tectonice şi prăbuşirilor.
łărmul insulelor şi arhipelagurilor este asimetric (spre est înalt, spre vest este
jos).
łărmul sudic este destul de complex, conturează trei mari peninsule:
Indochina, India, Arabia, Arhipelagul Indonezia, deltele ((Mekong, Mae Nam
Ping, Irrawaddy, Gange, Krishna, Indus), estuare, lagune, cordoane perisipuri
(Malabar, Coromandel), Ńărmuri cu mangrove (Irrawaddy, Salween) şi
coraligene (Golful Oman, Golful Persic).
łărmul vestic este mai scurt, între Port Said şi Banias fiind mai puŃin
articulat, iar între Banias şi Zonguldak prezintă numeroase golfuri (Iskanderun,
Mersin, Antalya, Gökova, Güllük, Kusadasi, Candarli, Edremit, Gemlik),
peninsule, arhipelaguri, strâmtori. łărmul sudic şi estic al Mării Negre este înalt
şi puŃin articulat, prezentând câteva golfuri (Sinop, Samsun) şi capurile Ince,
Bafra şi Cam.
 1.3. SUPRAFAłA

Asia este continentul cu cea mai mare suprafaŃă (44 099 000 km2
reprezentând 29,6% din suprafaŃa uscatului), fiind de 4,19 ori mai mare decât
Europa şi de 1,45 ori mai mare decât Africa.
De la nord la sud, Asia măsoară aproximativ 10 000 km, iar de la Capul
Baba la Capul Dejnev aproximativ 11 000 km.
Alături de întinderea uriaşă, Asia se caracterizează prin masivitatea
blocului continental – fapt ce se răsfrânge asupra varietăŃii componentelor
cadrului natural şi antropic.
Din suprafaŃa Asiei, blocul continental deŃine aproximativ 75%,
peninsulele 19%, iar insulele 6%.

2. CONTRASTELE ŞI SUPERLATIVELE GEOGRAFICE

Asia este cel mai întins continent, cel mai masiv şi, ca urmare, prezintă un
continentalism accentuat. Prezintă cel mai înalt sistem muntos al planetei
(Himalaya-Karakorum), cu 17 vârfuri ce depăşesc 7 900 m; în MunŃii Himalaya
se află vârful Chomolungma (8 848,13 m), punctul culminant al Terrei. Tot în
Asia se află Marea Moartă, lacul cu cea mai scăzută altitudine (oglinda apei
este situată la 395 m sub nivelul Oceanului Planetar), având şi cea mai mare
salinitate ((260‰) .
Indonezia este cel mai mare arhipelag (13 700 insule), desfăşurat pe
5 500 km de la est la vest şi 1800 km de la nord la sud. În apropierea Asiei se
găsesc cele mai mari adâncimi ale Oceanului Planetar: Groapa Marianelor cu
11 034 m (în cadrul unei fose cu o lungime de 2 550 km).
Un alt superlativ este oferit de cea mai mare peninsulă a Planetei (Arabia,
2 730 000 km2).
Vulcanul Aso San din partea centrală a insulei Kyushu are cel mai mare
crater (27 km pe direcŃia nord-sud şi 16 km pe direcŃia est-vest). Tot în Asia se
află vulcanul cu cea mai puternică erupŃie – Tambora – din Insula Sumbawa
(1815).
Marea Caspică este lacul cu cea mai mare suprafaŃă (371 000 km2), iar
Lacul Baikal are cea mai mare adâncime (1 740 m) şi cel mai mare volum de
apă dulce şi tot în Asia se află cea mai mare deltă de pe Terra (Gange-
Brahmaputra, aproximativ 100 000 km2).
În Bangladesh s-a produs cel mai distrugător ciclon tropical din istoria
omenirii sub raportul pierderilor de vieŃi omeneşti, iar în Indonezia, Sri Lanka şi
Thailanda – cel mai devastator tsunami (2004).
La Agata – localitate situată în Podişul Siberiei Centrale - s-a înregistrat
cea mai ridicată presiune atmosferică: 1083,8 mb (812,8 mm), la 31 decembrie
1968.
 Sub aspectul resurselor, la Ghawar (în Arabia Saudită), se află cel mai
mare cămin petrolier (240 km lungime, 35 km lăŃime cu rezerve sigure estimate
la 5 miliarde tone).
Asia a cunoscut numeroase cutremure de pământ. Sub acest aspect deŃine
o serie de recorduri. În provincia Shanxi din partea central-nordică a Chinei, în
anul 1556, s-a produs un cutremur cu cele mai mari pierderi de vieŃi omeneşti
(830 000 de morŃi), iar în provincia Gansu din nordul Chinei, ca urmare a unui
cutremur cu magnitudinea de 8,6 grade pe scara Richter, care a avut loc în
noaptea de 16 spre 17.XII.1920, a fost provocată cea mai catastrofală alunecare
de teren (200 000 de morŃi şi a fost distrusă o suprafaŃă de 70 000 km2). Loessul
curgea de pe coline formând valuri înalte de 30 m care au înghiŃit numeroase
sate. Masele de loess, de câteva milioane de tone, au străbătut distanŃe de 1500-
2000 m şi au urcat chiar pe pante. Colinele au fost înlocuite cu lacuri, văile s-au
transformat în munŃi.
Marea Roşie este singura mare în care nu se varsă nici un râu permanent.
Fluviul Huang He (Fluviul Galben) a provocat cele mai catastrofale
inundaŃii, cele mai spectaculoase schimbări ale cursului său şi are delta cu cea
mai rapidă avansare (circa 200 m anual).
Fluviul Obi are cel mai lung estuar: 800 km (30-90 km lăŃime, 10-12 m
adâncime). Între Peninsula India şi Peninsula Indochina se află cel mai mare
golf – Bengal (2 172 000 km2). Marea Chinei de Sud are cea mai mare
suprafaŃă între mările Terrei.
Cel mai înalt pas de pe Pământ se află între vârfurile Batura şi Muztagh,
la 5781 m altitudine în MunŃii Karakorum, se numeşte Muztaghdavan şi asigură
legătura între Câmpia Indo-Gangetică şi Depresiunea Kaşgariei.
Cel mai înalt podiş de pe Terra este Tibetul (altitudinea medie de 4785 m
şi o suprafaŃă de 2 000 000 km2).
Tot în Asia se află localitatea în care s-a înregistrat cea mai mare
cantitate de precipitaŃii căzută într-un an (22 900 mm, anul 1861) şi într-o lună
(9 300 mm, iulie 1861), se numeşte Cherapundji şi se află în statul Assam din
nord-estul Indiei.
În Asia se află cea mai îngustă strâmtoare maritimă intercontinentală –
Bosfor, care uneşte Marea Neagră cu Marea Marmara, are o lungime de circa 30
km şi o lăŃime de 660-3 300 m, separă Europa (Peninsula Balcanică) de
continentul Asia (Peninsula Asia Mică).
GheŃarul Fedcenko se află la cea mai mare altitudine (5 240 m), în
Podişul Pamir.
Cele mai înalte gheizere sunt în Podişul Tibet, la înălŃimi de peste
3 000 m. Unul dintre acestea a fost denumit „coadă de iac” fiindcă aruncă apă
într-un jet care se desfăşoară în numeroase firicele asemănătoare cozii iacului.
Cea mai plată câmpie este Siberia Occidentală. Între extremitatea sudică
şi cea nordică, aflate la o distanŃă de 2 000 km, diferenŃa de nivel este de doar
100 m.
Fluviul care transportă cea mai mare cantitate de sedimente este Fluviul
Galben (Huang He). În perioada inundaŃiilor depune în Marea Galbenă 30
milioane m3 de sedimente. Într-un an el transportă o cantitate de mâl care ar
acoperi o suprafaŃă de 1 km2 cu o grosime de 900 m.
În acelaşi continent se înregistrează şi mai multe recorduri termice:
- cel mai rece punct locuit permanent la Oimeakon pe cursul superior al
fluviului Indighirka; aici se produce cea mai ridicată amplitudine termică
anuală: iarna temperatura scade până la -71°C, iar vara creşte până la 32°C;
- oraşul Ulan Bator este capitala cu cea mai scăzută temperatură medie anuală
(-4,0°C);
- cea mai ridicată temperatură a apei s-a înregistrat în Marea Roşie (56°C în
februarie 1956), cea mai mare temperatură medie anuală a apei (32°C) şi cea
mai mare salinitate (concentraŃie de 40‰) dintre mările deschise;
- în Golful Persic s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură medie a apei
marine (în luna august -35,6°C);
Dar pe lângă contrastele şi superlativele fizico-geografice, în Asia se
regăsesc destul de multe din domeniul geografico-uman, dintre care menŃionăm
doar câteva:
- China este Ńara cu cea mai numeroasă populaŃie (peste 1 300 000 000
locuitori);
- Damasc este cea mai veche capitală (oraşul are o continuitate pe aceeaşi vatră
de peste 4 000 de ani), apare pentru prima oară în lista geografică a faraonului
Tutmes (sec. XVI î.H.), iar spre sfârşitul mileniului I î.H. devine capitala
regatului arameilor;
- cel mai vechi oraş din lume cunoscut până astăzi este Ierihon. Vârsta acestuia
este de aproape 9 000 de ani. A fost construit cu şapte milenii înainte de
Hristos, având o populaŃie de 3 000 m;
- Singapore este oraşul-stat cu cel mai mare număr de rase, naŃionalităŃi, limbi
şi religii din lume. Prin Singapore trec circa 100 de linii maritime internaŃionale
care leagă Ńările din bazinele oceanelor Pacific şi Indian cu Europa şi America;
- cel mai lung canal se găseşte în China şi leagă Fluviul Galben de Fluviul
Albastru. A fost construit în secolul al XII-lea şi are o lungime de 1 700 m
- Marele Zid Chinezesc este cea mai grandioasă construcŃie umană (peste 5 000
km lungime) şi singura care se vede de pe Lună;
- Transsiberianul este cea mai lungă cale terestră care leagă Europa de
Extremul Orient şi cea mai lungă magistrală feroviară.
 II. PARTICULARITĂłI GEOGRAFICO-FIZICE

1. PALEOSPAłIUL GEOGRAFIC ŞI RELIEFUL

După teoria tectonicii plăcilor, Asia este situată în cadrul plăcilor majore
eurasiatică, indo-australiană şi chineză, a plăcilor mijlocii arabă şi filipineză.
Relieful Asiei este cel mai complex de pe Glob şi aparŃine la două mari
grupe de unităŃi structurale:
1. Platformelor prehercinice şi epihercinice;
2. Regiunilor cutate sau reactivate în diferite etape (UnităŃile de orogen).
UnităŃile de platformă vechi sunt: Platforma Siberiei, Platforma
Chineză(au aparŃinut Laurasiei), Platforma Arabă şi Platforma Indiei
(fragmente ale Gondwanei). Acestea au cunoscut, în timp, o mobilitate diferită:
procese de alunecare şi subducŃie urmate de apariŃia magmei, manifestări
vulcanice şi seismicitate, peneplenizare şi sedimentare, formarea cutelor şi a
fracturilor, translaŃie continentală, mişcări de basculare, de scufundare şi
deformări majore.
Platformele vechi sunt alcătuite din roci dure, metamorfice şi, în unele
locuri, din roci vulcanice vechi, de vârstă proterozoică, peste care s-au depus
sedimente paleozoice şi mezozoice. Uneori, cuverturile sedimentare au grosimi
mari (aproape 7000 m în sinecliza Tunguskă şi în Depresiunea Bengaliei),
alteori, cuvertura sedimentară este subŃire (scutul arab).
În timpul orogenezei caledonice s-au format: regiunea Baikaliei, arcurile
muntoase Saianii şi Alataul KuzneŃk, iar în timpul orogenezei hercinice – o bună
parte a Asiei Centrale şi de Vest, se unesc blocurile Angarei şi chinez. La
începutul mezozoicului au loc atât mişcări orogenetice cât şi epirogenetice
(determinate de tectogeneza alpină), continuă fragmentarea Gondwanei, se
conturează regiunile cu munŃi şi podişuri din Asia Nord-Estică şi Estică
(Kolîma, Cerski, Verhoiansk, Sihote-Alin).
Cutările terŃiare cu direcŃia vest-est cuprind munŃii din nordul şi sudul
Anatoliei, MunŃii Caucaz, MunŃii Zagros, MunŃii Elburs, MunŃii Hindukush,
MunŃii Pamir, MunŃii Karakorum, MunŃii Himalaya, MunŃii Koreacilor, MunŃii
Sredinîi, MunŃii Kitakami, MunŃii Abakuma, MunŃii Arakan, MunŃii Kuntan. În
timpul cutărilor alpine o serie de sisteme montane mai vechi s-au înălŃat, iar
alteori au coborât.
SubducŃia plăcii indiene faŃă de cea eurasiatică a determinat atât înălŃarea
MunŃilor Himalaya cât şi împingerea acestora spre nord; insulele din sudul şi
estul continentului situate între placa eurasiatică şi cea pacifică cunosc o
deosebită labilitate tectonică şi un vulcanism accentuat.
Totodată, s-au format o serie de depresiuni care au fost supuse unui proces
de sedimentare şi de transformare în câmpii, dintre care menŃionăm: Câmpia
Mesopotamiei, Câmpia Indo-Gangetică, Marea Câmpie Chineză. Apar
numeroase fracturi care au generat vulcanismul din Asia de Est, de Sud-Est, de
Sud-Vest şi mişcările seismice.
În pleistocen, în partea nordică a Asiei se instalează glaciaŃiunea de calotă,
în regiunile muntoase mai înalte glaciaŃia alpină, ambele având drept urmări
modificarea reliefului, vegetaŃie, faunei şi solurilor.

2. RELIEFUL

În urma ultimelor etape de evoluŃie, treptele majore ale reliefului se

prezintă, ca întindere, astfel:
- podişurile au o suprafaŃă ce reprezintă 44,6%;
- munŃii deŃin 29,2%;
- câmpiile, 26,2%.
Relieful Asiei se caracterizează prin masivitate, o creştere a altitudinii de
la periferie spre interior, existenŃa unor puternice noduri orografice (Pamir,
Armeniei), a unor depresiuni interioare şi grabene sub nivelul Oceanului
Planetar (Turpan –134 m, Marea Moartă –394 m), mari lanŃuri de munŃi în
interior şi lanŃuri muntoase longitudinale în apropierea Ńărmurilor. Altitudinea
medie a continentului este de 950 m.
Partea centrală a Asiei este formată din munŃi tineri aparŃinând sistemului
alpino-himalayan (MunŃii Caucaz, Zagros, Hindukush, Karakorum, Himalaya).
În apropierea Lacului Baikal se găsesc munŃi de vârste diferite, cu aspect
de munŃi-bloc (Altai, Iablonovîi, Stanovoi, Tian Shan, s.a.).
În vestul continentului se găsesc munŃi fragmentaŃi şi tociŃi timp
îndelungat, formaŃi în paleozoic – MunŃii Ural – iar în est, MunŃii Verhoiansk,
Kolâma, Cerski, Chinei de Sud şi Vietnamului.
Podişul Tibet şi munŃii care îl înconjoară constituie partea cea mai înaltă.
Asia se deosebeşte de alte continente prin brâul înalt al podişurilor interne
(Anatolia, Iran, Pamir, Tibet, łaidam, Kaşgaria, łungaria şi Mongolia),
mărginite de lanŃuri muntoase duble.
În partea de est a Asiei se află lanŃuri muntoase arcuite separate între ele
prin văile şi câmpiile marilor fluvii (Amur, Huang He, Chang Jiang, Mekong),
aşa cum sunt: MunŃii Koreacilor, Sredinîi, Sihote-Alin, Bujollyong, Tebek,
Kitakami, Chinei de Sud, Vietnamului.
Asia de Nord este o vastă regiune de câmpii şi podişuri externe (Câmpia
Siberiei de Vest, Câmpia IakuŃiei, Câmpia Kolîma-Indighirka, Podişul Siberiei
Centrale, Podişul Mugodjarî)
Cele trei mari peninsule din sudul Asiei prezintă alte note distincte:
- lanŃurile muntoase (orientate nord-sud) alternează cu câmpii în Peninsula
Indochina;
- în peninsulele India şi Arabia predomină podişurile vechi, a căror inserŃie cu
continentul se face prin câmpii fluviale şi fluvio-marine: Câmpia Indo-
Gangetică, Câmpia Tigrului şi Eufratului.
 Morfostructural2, Asia prezintă următoarele unităŃi:
a) câmpii şi podişuri dezvoltate pe platforme precambriene;
b) câmpii şi podişuri dezvoltate pe platforma epihercinică;
c) podişurile Asiei Centrale dezvoltate pe structuri diferite;
d) munŃii regeneraŃi în cadrul unor structogene diferite;
e) munŃii tineri.

2.1. RELIEFUL UNITĂłILOR DE PLATFORMĂ

Vechile platforme cristaline precambriene şi paleozoice sunt nuclee

continentale rigide cu două componente structurale: soclul, reprezentând baza
unui sistem muntos vechi (care a fost erodat până la stadiul de peneplenă, astfel
că este alcătuit din roci magmatice şi metamorfice cu mare duritate) şi o
suprastructură sedimentară (cuvertura) subŃire sau mai groasă; relieful este
format din câmpii sau podişuri joase uşor vălurite.

2.1.1. Podişurile şi câmpiile dezvoltate pe platformele precambriene

a) Podişul Siberiei Centrale, în ansamblu, are aspectul unei întinse

peneplene situată între Enisei şi Lena.
IniŃial a existat Scutul Angara alcătuit din gnaise şi şisturi cristaline
străpunse de eruptiv; podişurile de astăzi reprezintă sectoarele mai înălŃate ale
unei peneplene vechi reîntinerite, cu relief şlefuit, iar în Podişul Putorana apare
relieful vulcanic.
Partea mai veche a platformei se află în podişurile Anabar şi Aldan care
apar la zi în areale mai restrânse. Relieful caracteristic este format de podişuri şi
cupole pe interfluvii, iar pe văi cu numeroase cataracte. În podişurile Anabar,
Bratsk-Irkutsk şi Lena-Aldan formaŃiunile precambriene au o mare deschidere;
în Podişul Bratsk-Irkutsk se extind cele siluriene, iar în podişurile Putorana şi
Tunguscelor sunt formaŃiuni permiene.
Sectoarele mai înalte sunt: Podişul Putorana, Podişul Anabar, Podişul
Tunguscelor, Podişul Lena-Aldan şi Podişul Bratsk-Irkutsk. În Siberia Centrală,
în afară de podişuri se găsesc câmpii fluvio-marine. Depozitele sedimentare au
grosimi mai mari în Câmpia Joasă a Siberiei de Nord, iar cele fluviatile în
Câmpia Viliui, Câmpia Joasă Centrală a IakuŃiei şi în câteva masive reziduale
(MunŃii Putorana, Masivul Viliui).
Podişul Tunguscelor se caracterizează printr-o mare uniformitate a
reliefului; spre MunŃii Saian şi Baikal are un caracter piemontan (ce poartă
denumirea de Podişul Bratsk-Irkutsk). În sud-vest, Podişul Tunguscelor este
separat de MunŃii Saian prin Depresiunea Irkutsk.
Partea de est are o altitudine de 200-500 m şi cuprinde Câmpia IakuŃiei
Centrale (care s-a dezvoltat pe fondul unei depresiuni tectonice) şi Câmpia
Viliui (cu caracter piemontan pe margini). Ambele câmpii se caracterizează prin

2
Rusu, E., (2003), Geografia continentelor – Asia, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, pag. 13-29.
prezenŃa a numeroase lacuri, meandre părăsite şi procese termo-carstice. În
nordul Podişului Putorana şi Podişului Anabar se află Câmpia Hatanga.
b) Platforma Arabiei este situată în sud-vestul Asiei; a aparŃinut
Gondwanei şi apoi Africii cu care se aseamănă foarte mult. Prin apariŃia riftului
Mării Roşii s-a desprins de Africa şi, în TerŃiar, s-a alipit Asiei. În ansamblul
său, Peninsula Arabia este un soclul cristalin cu marginile fracturate, cu un relief
de podiş, expus aridităŃii, cu o reŃea hidrografică extrem de redusă, endoreică,
dar cu uriaşe resurse de hidrocarburi.
În sud-vestul şi vestul Peninsulei Arabia se află MunŃii Yemenului cu
altitudinea maximă de 3760 m, MunŃii Hadramaut şi MunŃii Hijaz (2761 m),
alcătuiŃi din şisturi cristaline, gresii şi calcare. Spre Marea Mediterană se
desfăşoară MunŃii Liban, Antiliban, Ansari, Muk, Seman şi Masivul Iudeii.
Câmpia litorală are o lăŃime de 30-50 km în nord şi de 1,5-3 km la mijloc;
relieful acesteia este neted, golfurile sunt largi, iar comunicaŃia cu interiorul
peninsulei este asigurată prin Câmpia Tihama, dispusă între podiş şi Ńărmul
Mării Roşii şi care reprezintă cea mai întinsă dintre câmpii.
În interiorul peninsulei este un podiş dezvoltat pe structuri monoclinale şi
tabulare unde s-au format hamade şi cueste; de la nord la sud se desfăşoară
Deşesrtul Siriei, Deşertul Marele Nefud, Deşertul Micul Nefud, Deşertul Dahi şi
Deşertul Rub-al-Khali. Podişul este erodat şi străbătut de ueduri.
În estul şi sud-estul Peninsulei Arabia, cu excepŃia MunŃilor Al Hajar (din
Oman), se desfăşoară o câmpie joasă, foarte aridă, cu o mare extindere a dunelor
şi a uedurilor.. MunŃii Al Hajar (2 980 m) aparŃin structurilor alpine de la nordul
Golfului Persic.
Câmpia Mesopotamiei şi Câmpia litorală a Golfului Persic s-au format pe
fosa premontană a MunŃilor Zagros. Sunt de origine fluviatilă şi fluvio-marină.
Se disting două părŃi ale Câmpiei Mesopotamiei: una mai joasă, inundabilă, cu
lacuri, mlaştini şi dune (Babilonia sau Irak-Arabi) şi alta mai înaltă, în nord-
vest (Al Gezira) cu câteva masive deluroase şi muntoase.
c) Peninsula India este tot o unitate de platformă, dar cu o morfostructură
mai simplă decât a Peninsulei Arabia. A făcut parte din Gondwana, iar după
dezmembrarea acesteia, a migrat spre Asia şi prin subducŃie a contribuit la
înălŃarea MunŃilor Himalaya. La contactul cu ansamblul muntos s-a format
Câmpia Indo-Gangetică prin procese de subsidenŃă şi aluvionare. Cristalinul
Indiei este acoperit doar parŃial de sedimente şi lavă bazaltică.
Câmpia Indo-Gangetică se află în nordul peninsulei la poalele Cordilierei
Indo-Birmane, a MunŃilor Himalaya şi a MunŃilor Suleiman. La sud, câmpia este
mărginită de Podişul Deccan. Câmpia se remarcă prin netezime, este puternic
fragmentată spre marginile munŃilor, prezintă mlaştini, iar în porŃiunile deltaice
– mangrove.
Câmpia Indo-Gangetică prezintă următoarele subdiviziuni:
- Câmpia Pundjab (Pandjab);
- Câmpia Ind-Thar;
- Câmpia Gange-Brahmaputra;
- Câmpia Bengal.
 Podişul Deccan este o peneplenă veche constituită, în mare parte, din
şisturi cristaline, granite şi gnaise; predomină un relief de eroziune cu suprafeŃe
netede sculptate în cristalin sau roci bazaltice, iar sub raport orografic are
altitudini de 400-1 000 m, cu câteva sectoare mai înalte care depăşesc 2 000 m.
în vestul şi sudul Indiei şi în Sri Lanka, şisturilor cristaline, granitelor şi
gnaiselor li se adaugă bazaltele mezozoice şi terŃiare.
Subdiviziunile Podişului Deccan sunt: Podişul Malva, Podişulo Pradesh,
Podişul Chota Nagpur.
Pe marginile podişului se află MunŃii GaŃii de Vest (2 695 m), cu formă de
culme continuă, şi MunŃii GaŃii de Est (1 680 m), cu aspect de masive. În nord
se află MunŃii Satpura (1 350 m)cu orientare est-vest. Pe marginile peninsulei se
găsesc câmpiile litorale – Câmpia Malabar şi Câmpia Coromandel.

2.1.2. Podişurile şi câmpiile dezvoltate pe structurile epihercinice

a) Câmpia Siberiei de Vest

Este una dintre cele mai întinse câmpii de subsidenŃă de pe Terra (cu o
suprafaŃă de aproximativ 3 milioane km2), netedă, aluvială, bine delimitată de
regiuni mai înalte în vest, est şi sud; spre nord prezintă un litoral sinuos, coborât.
Relieful este uniform, altitudinea este mică.
Câmpia Siberiei de Vest a evoluat pe un fundament hercinic scufundat la
adâncimi diferite la sfârşitul paleozoicului şi începutul mezozoicului. Peste
fundamentul hercinic se află depozite marine mezozoice şi paleogene. Exondată
la sfârşitul terŃiarului a fost, ulterior, modelată de glaciaŃiunea pleistocenă şi de
transgresiunile mărilor nordice; este o câmpie de acumulare marină, glaciară şi
fluviatilă. Din nord spre sud cuprinde următoarele subunităŃi: Câmpia Iamal-
Gîdansk, Câmpia Obi-Taz, Câmpia Tobolsk şi Câmpia Omsk-Tomsk
b) Colinele Turgai (un şes înalt) se află între Câmpia Siberiei de Vest şi
Câmpia Turanului şi s-au format prin nivelarea unei regiuni montane hercinice;
cuprinde sectoare joase şi compartimente mai ridicate cu relief specific modelat
în roci dure. Văile sunt destul de largi şi alternează cu înălŃimi aplatizate şi
şlefuite.
c) Câmpia Turanului are altitudini de 100 – 200 m, numeroşi martori de
eroziune, scunzi, izolaŃi, întinse suprafeŃe lipsite de ape curgătoare sau lacuri.
Câmpia Turanului are o morfostructură complexă; spre depresiunile marginale
s-au dezvoltat câmpiile de acumulare; în sud-est se află câmpiile structurale, iar
în vest, podişurile structurale.
d) Colinele Kazahstanului cuprind mai mult de jumătate din suprafaŃa Ńării
respective; sunt delimitate de o serie de înălŃimi care, frecvent, depăşesc 300 m
şi fac trecerea spre MunŃii Tian Shan, MunŃii Altai, MunŃii Targabatai. Din
punct de vedere geologic prezintă o mare complexitate. Tectonic, sunt formate
din două părŃi: una aparŃine cutărilor caledonice (în vest) şi a doua, cutărilor
hercinice (în est). Transgresiunile şi regresiunile marine au continuat până în
TerŃiar când apar o serie de depresiuni; acestea au fost umplute în pleistocen şi
holocen cu nisipuri, pietrişuri, argile, iar deasupra acestora s-a depus loessul. La
baza formării reliefului acestei unităŃi se află o veche peneplenă.
Aproape ¾ din suprafaŃa podişului are altitudini sub 500 m, iar câteva
culmi muntoase sunt izolate: Ulitau, Salkarnur-Tau, Kîzîlrai, Cinghiz-Tau, s.a.
depăşesc 1 000 m; într-o serie de depresiuni sunt cantonate lacuri (Tenghiz-
KurgalŃa, Zaisan).
Partea sudică poartă numele de Platoul Betpak-Dala (un semipustiu), iar
unele regiuni mai joase sunt deşerturi nisipoase: Muiunkum, Rin-Kum, Buzanai-
Kum, Karakum, Kîzîl-Kum (cu takâre) s.a. Inselbergurile, văile seci, vulcanii
noroioşi, relieful eolian cu dune şi barcane, se înscriu în peisajul părŃii de sud a
Colinelor Kazahstanului.
Trecerea către treapta montană se face în nord-vest prin Colinele
Mugodjarî (care constituie extremitatea sudică a MunŃilor Ural) – o unitate
complexă din punct de vedere litologic; are compartimente mai ridicate cu un
relief de munŃi joşi: Cenghiz-Tau, Karakalinsk.

2.2. RELIEFUL DEZVOLTAT PE STRUCTURI DIFERITE

(PODIŞURILE ASIEI CENTRALE)

Doi factori principali au produs diferenŃierile morfostructurale în Asia

Centrală: structurile vechi şi structurile neotectonice. Partea nordică aparŃine
cutărilor paleozoice, iar partea sudică, Platformei Chineze. În sineclizele
Platformei Chineze s-au format podişurile structurale (Ordos), iar pe anteclize,
podişurile de denudaŃie (Alashan).
Marile depresiuni (Tarim, Djungariei, Mongolia) s-au înălŃat lent în raport
cu munŃii care le înconjoară (neogen-cuaternar).
a) Depresiunea Tarim este situată în partea centrală a Asiei, fiind
încadrată de MunŃii Tian Shan, Kunlun Shan, Altun Shan. Are o suprafaŃă de
530 000 km2, o lungime de 1 500 km pe direcŃia vest-est şi o lăŃime de 400-500
km. MunŃii care o înconjoară au altitudini între 4 000 – 6 000 m; această
depresiune se suprapune pe structuri eterogene pe fondul tectonic al unui graben
prins între horsturile Kunlun Shan la sud şi Tian Shan la nord. În fundament se
află blocul cristalin Tarim; grosimea depozitelor de origine fluvio-glaciară şi
eoliană ajunge în unele locuri la aproximativ 10 000 m; în apariŃia acestei
depresiuni, neotectonica a avut un rol esenŃial, regiunea având o înălŃare mult
mai lentă în raport cu munŃii din jur.
Ca altitudine, Depresiunea Tarim este cuprinsă între 800 şi 1 200 m; în
jurul lacului Lop-Nur se află partea cea mai coborâtă. Depresiunea se prezintă
sub forma unor trepte concentrice între zona montană înconjurătoare şi partea
centrală:
- rama montană înaltă;
- deşertul pietros (Gobi);
- oazele;
- deşertul cu lacuri sărate.
 În partea centrală, la sud de râul Tarim, se desfăşoară imensul deşert
Taklimakan (327 000 km2, cel mai extins din China). În vest se găseşte
Depresiunea Kashgar.
b) Depresiune Junggar (Djungaria) se află între MunŃii Tian Shan, în sud
şi MunŃii Altai, în nord. Are un caracter tectonic, fiind un graben prins între
masive muntoase înalte. În fundamentul Djungariei se află un bloc cristalin peste
care se suprapun formaŃiuni mai noi. La suprafaŃă se găsesc nisipuri şi
prundişuri.
c) Depresiunea Turpan (Turfan) este situată în extremitatea estică a Tian
Shan-ului între MunŃii Bogda Shan şi Qoltag, având o lungime de 245 km, o
lăŃime de 75 km şi o suprafaŃă de 50 000 km2. Depresiunea Turpan este un
deşert în care Lacul Aydingkol este situat la 150 m sub nivelul mării. Numele
uigur al depresiunii înseamnă „pământ jos”.
d) Podişul Mongoliei Interioare este situat în partea nordică a Chinei, în
centrul şi sud-estul Mongoliei, întinzându-se între MunŃii Hinganul Mare,
Altaiul Mongol, MunŃii Hinghai, MunŃii Beishan, MunŃii Nan Shan şi MunŃii
Helan Shan – Marele Zid Chinezesc. Se desfăşoară pe o lungime de 2 000 km şi
pe o lăŃime de 500 km. Are o suprafaŃă de un milion de km2; morfologic,
reprezintă o asociaŃie de podişuri, de lanŃuri şi masive muntoase. Pe ansamblu,
Podişul Mongoliei Interioare este o regiune cu înălŃare lentă în raport cu munŃii
care o înconjoară.
Partea vestică sau Deşertul Alashan este o asociere de depresiuni şi de
munŃi. Partea estică este o vastă depresiune; culmile muntoase sunt rare şi au
înălŃimi mici deasupra podişului
Podişul Mongoliei Interioare s-a format pe anteclizele Platformei Chineze
ca un podiş de denudaŃie.
e) Podişul Ordos cu altitudinea medie de 1 200 m este situat la sud de
Huang He. Este un podiş structural format pe sineclizele Platformei Chineze.
Dunele de nisip ocupă suprafeŃe mari în nordul şi vestul acestuia.
Culoarele de vale sunt largi, platourile au aspect deluros, iar culmile sunt
înalte. Cuvertura loessoidă este groasă (200 m) şi nisipoasă; din loc în loc apar
inselbergurile.

2.3. REGIUNILE CUTATE ŞI REACTIVATE ÎN DIFERITE ETAPE

Aceste unităŃi de relief s-au dezvoltat pe un fundament precambrian,

caledonic şi hercinic, reactivat tectonic în timpul orogenezei alpine. Este cea mai
complexă unitate morfostructurală a Asiei Structural şi morfostructural, precum
şi ca repartiŃie spaŃială, relieful se poate încadra în trei regiuni diferite:
1. MunŃii Ural
2. MunŃii reactivaŃi ai Asiei Central – Nordice
3. MunŃii reactivaŃi ai Asiei Orientale
 1. MunŃii Ural se întind pe o lungime de circa 2 200 km cu direcŃie N – S,
fiind o mare cumpănă de ape ce separă Asia de Europa, între Oceanul Arctic şi
Marea Caspică.
MunŃii Ural au o structură geologică deosebit de complexă şi au fost
înălŃaŃi în orogeneza hercinică. Sunt alcătuiŃi din şisturi cristaline, din diferite
formaŃiuni paleozoice şi mezozoice (calcare, gresii, roci eruptive). Apar ca un
lanŃ muntos tocit, cu fragmentare accentuată şi altitudine redusă. MunŃii Ural-
Tan şi Iaman-Tan corespund unor anticlinorii.
MunŃii Ural au fost peneplenizaŃi şi fracturaŃi sub formă de blocuri care au
fost reînălŃate la diferite altitudini de mişcările neotectonice. Alteori, apar
inversiuni de relief. MunŃii din Novaia Zemlea sunt o prelungire a Uralului.
De la nord la sud, MunŃii Ural se împart în :
- Uralul Arctic
- Uralul de Nord
- Uralul Central
- Uralul Sudic
Uralul Arctic străbate Novaia Zemlea (alt. max. 1 547 m) şi apoi
formează limita dintre Europa şi Asia până aproape de paralela de 61º latitudine
nordică. Uralul Nordic prezintă altitudini care cresc uşor spre sud la 1 400 –
1 500 m, unde se atinge şi altitudinea maximă de 1 569 m în vârful Piatra
Konzakovski (capătul sudic al Uralului Nordic). De aici se continuă cu Uralul
Central până la izvoarele râului Ufa. Uralul de Sud este o treaptă de relief mai
înaltă decât Uralul Central, dar şi cea mai lată din tot lanŃul MunŃilor Ural.

2. MunŃii reactivaŃi ai Asiei Central – Nordice

Scutul Angara, în nord, continentul Gondwana în sud şi scutul Sinic în est,
au forŃat munŃii să se îndrepte spre nord-est, sud-est sau sud. Faptul că există
platforme de eroziune nu numai în munŃii vechi ci şi în cei terŃiari, dovedeşte
existenŃa mişcărilor recente de reînălŃare ale acestei regiuni, ele producându-se
chiar la sfârşitul TerŃiarului şi începutul Cuaternarului. Orogeneza terŃiară a
produs o reînălŃare, recutare în unele cazuri şi o fragmentare a acestor munŃi.
2.1. MunŃii Tian Shan se alungesc pe 2 500 km, din Kîrghîzstan şi
Kazahstan, traversează China pe o distanŃă de 1 500 km şi o lăŃime de 250 – 300
km. Sectorul vestic este cel mai înalt, MunŃii Tian Shan având numeroase
vârfuri abrupte, înzăpezite, numeroşi gheŃari care alimentează râurile. Prezintă
mai multe culmi paralele orientate vest-est.
S-au format într-o regiune cutată în paleozoic care, după ce a fost
peneplenizată, s-a transformat într-un complex de grabene şi horsturi. Mişcările
tectonice au atins intensitatea maximă în Pliocen-Cuaternar. Şirul central al
MunŃilor Tian Shan a fost boltit puternic şi înălŃat la peste 7 000 m.
Nu au un vulcanism activ, dar se găsesc multe izvoare termale, munŃii
fiind, totodată, afectaŃi de multe cutremure. Din axul principal al MunŃilor Tian
Shan se desprind mai multe catene: Karatan, Catkalski, Zenvasan, Alatau,
Fergana, Moldatau, Alatau łungar, MunŃii kirkiziei, Tarbagatai, Borohoro
Shan, Alai, Bogda Shan, despărŃite prin depresiuni, văi adânci şi şanŃuri
tectonice.
Specificul orografic al MunŃilor Tian Shan constă în orientarea
predominantă a culmilor pe direcŃia vest-est, în divergenŃa şi ramificarea lor în
vest şi inmănunchierea lor în est; ca urmare a acestor aspecte au luat naştere
numeroase depresiuni intramontane, longitudinale, care separă culmile, între
care menŃionam: Fergana, Issâk-Kul, Alma-Ata. În cadrul axului central al
MunŃilor Tian Shan se află Depresiunea Nanin.
Numeroase vârfuri depăşesc 5 000 m, între care Vârful Hantengri (6 995
m) şi Tamur (7 435 m) sunt cele mai înalte. Se întâlnesc şi numeroşi vulcani
inactivi.
MunŃii Tian Shan sunt despărŃiŃi de Pamir prin Depresiunea Fergana, iar
de MunŃii Altai prin Depresiunea Zaisan.
2.2. MunŃii Altai (MunŃii de Aur) sunt vechi, tociŃi, formaŃi din culmi
paralele cu orientare NV-SE, alcătuiŃi din două sectoare principale: Altaiul Înalt
şi Altaiul Mongol.
Altaiul Înalt prezintă altitudinea maximă de 4 508 m în Vârful Beluha, se
întind pe teritoriul siberian al Rusiei şi în Kazahstan, între Depresiunea Zaisan şi
Culmea Sapşal. Sunt frecvente podişurile intramontane înalte şi o serie de
depresiuni: Ciui, Abai, Kurai.
Altaiul Mongol are ca trăsătură distinctă relieful peneplenizat (în trepte), şi
cel de tip alpin, cu creste şi vârfuri ascuŃite. Atât în Altaiul Înalt, cât şi în Altaiul
Mongol, gheŃarii deŃin mari suprafeŃe.
2.3. MunŃii Hangai se desfac din MunŃii Altai, cu orientare NV-SE, şi
strabat treimea nordică a Mongoliei fiind linia morfohidrografică dintre Oceanul
Arctic şi regiunea endoreică a Asiei Centrale. În nord, din MunŃii Hangai se
desprind numeroase culmi muntoase, între care mai importante sunt: Bulganhan
şi Burînula.
2.4. MunŃii Saian s-au format într-o regiune cutată în paleozoic şi care a
fost peneplenizată ulterior. Ultimele mişcări au avut în aceşti munŃi o
amplitudine de 3 500 m, mişcările tectonice atingând intensitatea maximă în
Pliocen-Cuaternar. În acelaşi timp cu munŃii s-au format podişuri structurale şi
depresiuni destul de largi. MunŃii Saian se desfăşoară sub forma mai multor
culmi între care cea mai largă este a Saianului de Est care ajunge până la lacul
Baikal
În nord se află MunŃii KuzneŃk cu culmile Salair şi Alatau. MunŃii Saianul
de Vest au o orientare SSV-NNE şi închid spre sud Depresiunea Minusinsk
(mărginită la vest de MunŃii Abakan) iar spre nord Depresiunea Tuva (mărginită,
la rândul ei, de MunŃii Tannu Ola).
2.5. MunŃii Baikaliei şi MunŃii Stanovoi
a) MunŃii Baikaliei au o orientare a culmilor predominantă pe direcŃie SV-
NE ; aceste culmi sunt alcătuite din formaŃiuni arhaice, proterozoice şi
numeroase intruziuni granitice. Sunt frecvente grabenele şi horsturile, boltirile,
ridicările în bloc din timpul Mezozoicului şi TerŃiarului, sinclinalele suspendate,
fragmentele rezultate în urma mişcărilor în bloc şi deformările vechilor
peneplene. Mişcările sunt active şi în prezent, fiind puse în evidenŃă de:
seismicitate, izvoare termale, mofete, modificări ale reŃelei hidrografice,
deformări ale teraselor. Lacul Baikal este situat pe axul unui vechi anticlinal, iar
de o parte şi de alta se întind culmi muntoase paralele. Mişcările recente au creat
inversiuni de relief.
Şirul principal îl formează MunŃii Iablonovîi-Stanovoi care alcătuiesc o
axă orografică. Mai spre sud, pe teritoriul Mongoliei, se desfăşoară MunŃii
Hentei, iar în continuare spre NE, pe teritoriul Rusiei, MunŃii Cikokonski.
În sudul Lacului Baikal se află două şiruri de munŃi: Marele Hamar
Daban cu altitudini maxime care se aproprie de 2 400 şi Micul Hamar Daban.
În vestul lacului se găsesc MunŃii Primorie şi MunŃii Baikal, iar între aceştia şi
Platoul Lena-Angara vasta Depresiune Prebaikalia.
Estul Lacului Baikal este străjuit de culmile munŃilor Ulan Burgasi,
Barguzin şi Iakutsk. Între aceste culmi şi MunŃii Iablonovîi se întinde Podişul
Vitim, cu caracter intramontan. Culmi paralele cu aceeaşi orientare spre NE se
află şi la est de MunŃii Iablonovîi, dar cu altitudini mult mai mici: Cerski,
Borsevo, Kukulbei, Kilisikinsk, Urium-Kansk, Silkinsk, Tungirsk, Amazarsk, etc.
b) MunŃii Stanovoi se desfăşoară pe o lungime de aproximativ 1 400 km,
pe direcŃie E-V, începând din nordul Lacului Baikal. Prin MunŃii Djugdjur se
face legătura cu Siberia de Nord-Est

3. MunŃii reactivaŃi ai Siberiei de Sud-Est, Platformei Chineze şi

Indochinei
3.1. MunŃii Siberiei de Nord-Est (Verhoiansk, Cerski, Kolîma, Anadîr)
Această parte a Siberiei are o morfostructuă complexă, formată în timpul
cutărilor mezozoice şi yenshan, iar lanŃurile montane de aici sunt separate de
grabene pe care procesele de pedimentare le-au transformat recent în culoare
largi, adevărate şesuri aluviale.
Culmile montane sunt prelungi şi au direcŃii diferite. În MunŃii
Verhoiansk, înălŃimile cresc treptat spre sud, apropiindu-se de 3 000 m. MunŃii
Cerski au orientare NV-SE. Tot ca un arc de cerc se desfăşoară MunŃii Anadîr.
În toată această grupare montană sunt evidente urmele glaciaŃiunii
pleistocene şi atuale. Unele masive vechi au frecvent podişuri înalte (Podişul
Iansk, Platoul Erghinsk, Podişul Alazeisk, Inkaghirsk).
3.2. MunŃii din cadrul Platformei Chineze
Cutările Yenshan au imprimat caracteristicile morfostructurale de bază ale
Platformei Chineze. Mai târziu, în TerŃiar şi Cuaternar, s-au adăugat doar unele
erupŃii vulcanice şi mişcările pe verticală. Cutările Yenshan au avut orientarea
SV-NV. MunŃii Hinganul Mare şi Hinganul Mic, Sihote Alin, Bureei, Quinling
sunt situaŃi în nordul Platformei Chineze.
MunŃii Da Hinggan Ling (Hinganul Mare), cu altitudini de peste 2 000 m,
au fost modelaŃi în timpul cutărilor mezozoice şi terŃiare. MunŃii Liao Hinggan
Ling (Hinganul Mic) însoŃesc valea Amurului. MunŃii Nan Ling şi Wuyi-Shan,
de vârstă paleozoică (orogeneza caledonică), au fost şi ei afectaŃi de orogeneza
yenshan, fiind puternic fragmentaŃii tectonic.
În Platforma Chineză apare şi o unitate de coline dezvoltată într-o regiune
de cutări paleozoice, peneplenizată, care în mezozoic a suportat importante
dislocări (Colinele Sîzian, Colinele Chinei de Sud-Est)
Câmpiile din estul Chinei sunt formate din depozite sedimentare depuse în
sinclinalele care aparŃin platformei sinice.
3.3. MunŃii Peninsulei Indochina
Se prezintă sub forma unor culmi prelungi, generate de mişcările
neotectonice, acestea înălŃând unele catene foarte vechi. MunŃii sunt cutaŃi şi
faliaŃi puternic. Aceloraşi cutări le aparŃin munŃii din Peninsula Malacca şi din
Kalimantan.
Principalele cordiliere (Cordiliera Anam, Cordiliera Thailandeză,
Cordiliera Kerban) înconjoară un masiv vechi, precambrian, pe care s-au format
Câmpia Cambodgiei şi Câmpia Thailandeză.
Masivele centrale cu aspect de podişuri din sistemul cutărilor mezozoice
se întâlnesc şi în Peninsula Indochina. Podişul Khorat (Nkhan Ratsima) este
caracterizat printr-o remarcabilă uniformitate. În suprafaŃa podişului apar şi
martori de eroziune.
Între Cordiliera Vietnameză şi Cordiliera Thailandeză se află podişurile
Laosului şi Tran Ninh, alcătuite din şisturi acoperite cu petice de calcare. Au
aspect de înălŃimi izolate separate de depresiuni largi. Se adaugă Podişul
Balavens dezvoltat pe bazalte (alterarea bazaltelor într-un climat foarte umed a
dus la formarea unei scoarŃei lateritice groase).

2.4. MUNłII OROGENULUI ALPIN (MUNłII TINERI), PODIŞURILE

SI CÂMPIILE ASIEI DE VEST SI ORIENTULUI MIJLOCIU

1. Sistemul montan al Caucazului (Caucazul Mare şi Caucazul Mic)

Caucazul Mare depăşeşte frecvent 2 000 m, iar în partea centrală peste
4 000 m. În vest atinge altitudinea maximă de 5 642 m în Vârful Elbrus, iar spre
capătul de răsărit 5 033 m, în Vârful Kazbek. În sud se află Caucazul Mic cu
aceeaşi orientare NV-SE, altitudinea maximă fiind la 4 020 m în Vârful Aragat.
Caucazul Mare s-a format în TerŃiar, aproximativ în aceeaşi perioadă cu
Pirineii, Alpii, CarpaŃii şi Himalaya, alcătuind împreună un şir muntos aproape
continuu ce traversează Europa şi Asia, de la Golful Gasconiei la Golful Bengal.
Cutările terŃiare au prins în efortul lor formaŃiuni petrografice mai vechi (şisturi
cristaline paleozoice, granitele şi gnaisele care alcătuiesc, împreună, osatura
catenei montane).
ErupŃiile vulcanice au străpuns formaŃiunile mai vechi adăugând
peisajului montan măreŃia conurilor vulcanice ale Elbrusului şi Kazbekului. De o
parte şi de alta a crestei principale, rocile sedimentare de vârstă jurasică şi
cretacică sunt constituite în principal din calcare şi fliş, imprimând reliefului
felurite forme carstice: creste ascuŃite, hornuri, pereŃi abrupŃi, chei, defilee,
peşteri.
GlaciaŃiunea cuaternară a lăsat amprente semnificative, peisajul fiind
completat cu circuri şi văi glaciare, valuri de morene, lacuri glaciare. Circurile şi
văile glaciare sunt mai bine reprezentate pe clina nordică a Caucazului Mare.
Crestele care depăşesc 3 600 m au şi azi gheŃari (1 600 de gheŃari). Limita
inferioară a zăpezilor persistente coboară până la 3 200 m, iar în nord până la
2 700 m.
Caucazul Mic, în jumătatea sudică, se aseamănă cu un imens arc întins
între Marea Neagră şi râul Arax. Separă Podişul Armeniei de Depresiunea
Ponto-Caspică, doar MunŃii Surami se întind de-a curmezişul depresiunii
transcaucaziene spre Caucazul Mare.
MunŃii Caucazul Mic s-au format în timpul marilor cutări din TerŃiar. Spre
deosebire de Caucazul Mare, aici se găsesc formaŃiuni sedimentare de vârstă
terŃiară (marne, calcare), calcarele mezozoice apărând doar în câteva sectoare.
Depresiunile Kura, Colhida şi Arax s-au format în urma unor scufundări
în TerŃiar, iar în fosa Azerbadjanului s-au acumulat orizonturi care conŃin
hidrocarburi.
2. Podişul Anatoliei reprezintă blocuri vechi precambriene şi hercinice pe
care orogeneza alpină le-a dislocat tectonic şi scindat în două compartimente
despărŃite prin dorsale de munŃi şi de blocuri. La periferia Anatoliei se află
catenele şi masivele Taurus, Antitaurus şi Pontice.
3. Podişul Iran se caracterizează printr-o compartimentare mai avansată
faŃă de Anatolia care a favorizat apariŃia unor depresiuni interioare endoreice.
4. MunŃii care înconjoară Podişurile Iran şi Anatolia formează prin
înmănunchere Masivul Armean, nod orografic
Spre sud şi sud-est, Podişul Iranului este mărginit de MunŃii Zagros
(altitudine maximă 4 547 m în Vârful Zard). MunŃii marginali (lanŃurile
periferice), de regulă, închid numeroase depresiuni tectonice marginale. Între
MunŃii Zagros şi MunŃii Kuh Rud s-a format Depresiunea Refsindjean. În nordul
Podişului Iran se află MunŃii Elburs (5 604 m în Vârful Demavend) şi MunŃii
Kopet-Dag. Podişul Iranului este mărginit de MunŃii Iranului de Est şi în sud de
MunŃii Makran.
La nord de valea Kunar-Kabul se găsesc MunŃii Hindukush ale căror
caractere alpine se detaşează pregnant şi care aparŃin cutărilor mezo-alpine
(altitudine maximă de 7 700 m în Vârful Tirik Mir).
MunŃii Suleiman se desfăşoară pe direcŃie nord-sud şi SV-NE până la
valea râului Kurram şi aparŃin ariei alpine. ÎnălŃimile scad de la nord la sud, iar
altitudinea maximă este de 3 375 m în Vârful Tacht-i-Suleiman.
5. Sistemul montan Himalaya
5.1. Podişul Pamir este cel de al doilea mare nod orografic al sistemului
montan Himalayan. Suntem în prezenŃa unor cutări alpine (în Pamir) dar, mai
spre nord, se află şi cutări hercinice (Alai, Zeravşan, Turkestan).
Pamirul cuprinde două subunităŃi:
Pamirul de Vest, puternic fragmentat, cu numeroase vârfuri, creste,
înşeuări de altitudine, cu frecvente cutremure însoŃite de dislocaŃii şi prăbuşiri,
cu peste 800 de gheŃari între care Fedcenko (de tip himalayan) are o lungime de
circa 77 km şi o lăŃime de 3 km;
Pamirul de Est se caracterizează prin procese şi forme rezultate în urma
dezagregării şi eroziunii eoliene, văi destul de largi, altitudini de peste 5 000 m,
numeroase forme şi produse glaciare: morene, creste, văi, circuri; tot aici s-a
format şi principalul lac tectonic ce poartă numele de Kara-Kul.
De fapt, Pamirul este un grup muntos de unde culmile, în ansamblu, sunt
dispuse pe direcŃie est-vest. În acest nod orografic se leagă sistemul Tian-Shan
de Hindu Kush şi Karakorum
5.2. MunŃii Karakorum („Kunlunul negru, purpuriu” în limba uigură)
constituie limita NV între Xinjiang şi Kashmir şi pătrund în nordul Tibetului;
s-au format pe structuri cutate paleozoice şi yenshaniene (mezozoice); sunt
alcătuiŃi din şisturi cristaline vechi cu intruziuni granitice mezozoice, gnaise,
granite, calcare jurasice şi cretacice, roci magmatice. Prezintă 16 vârfuri cu
altitudini de peste 8 000 m. Cea mai mare altitudine este de 8 611 m în Vârful
Chogori (K2) din vestul Chinei.
5.3. Himalaya („łara Zăpezilor” în sanscrita tibetană) este catena cea
mai înaltă, muntele cel mai maiestuos din lume, cu o lungime de 2 400 km, vest-
est, şi cu o lăŃime nord-sud între 200 şi 300 km. Himalaya prezintă o uriaşă
boltire anticlinală.
După fragmentarea Gondwanei, placa indiană, în deplasarea ei spre nord,
a început subducŃia faŃă de placa euroasiatică care a avut ca efect principal
înălŃarea ansamblului himalayano-tibetan. În formarea Himalayei au fost reluate
formaŃiunile cristaline paleozoice, mezozoice şi structurile terŃiare. Axul
principal este alcătuit din şisturi cristaline.
Himalaya se desfăşoară în Pakistan, Tibet, India, Nepal, Sikkim şi
Buthan. Sectorul principal al Himalayei este situat în China. Altitudinea medie a
Himalayei trece de 6 000 m; 40 de vârfuri depăşesc 7 000 m şi 11 vârfuri sunt
mai înalte de 8 000 m. Vârful Chomolungma situat la graniŃa sino-nepaleză are
înălŃimea de 8 848,13 m.
După zona prehimalayană Siwalik, în sud, se află un şir intermediar –
Himalaya Mică, puternic fragmentat. Spre nord se găsesc depresiuni
intramontane (Depresiunea Kashmirului, Depresiunea Katmandu), iar mai la
nord – Himalaya Mare.
Actuala regiune a Himalayei, după cercetările Academiei de ŞtiinŃă a
Chinei, în TerŃiar era un domeniu oceanic. În Pliocen, Himalaya nu depăşea
1 000 m; începând din Pliocen, MunŃii Himalaya şi Podişul Tibet s-au înălŃat cu
0,025 – 0,03 mm/an pentru ca, din Pleistocenul mediu, mişcările de ridicare să
se intensifice; în prezent, sistemul montan de înalŃă cu un ritm mediu de 0,32 –
1,27 mm/an. MunŃii Himalaya sunt între două blocuri rigide: Podişul Deccan în
sud şi Tibetul, în nord.
Masivul Chomolungma apare ca o piramidă gigantică fiind acoperit cu
zăpezi persistente şi înconjurat de gheŃari uriaşi. Chomolungma, în limba
tibetană, înseamnă „Vârful ZeiŃei”, „A treia ZeiŃă”; din 1855, vârful a fost
numit Everest de către Biroul Topografic al Indiei, administrat de Anglia, în
onoarea directorului său Sir George Everest. În anul 1952, China a repus în
circulaŃie denumirea sa tradiŃională tibetană. În Nepal, unde se află versantul său
sudic, i se spune Sagurmatha.
Cursurile superioare ale Indusului şi Brahmaputrei corespund unui
sinclinoriu format din depozite sedimentare paleozoice, mezozoice şi terŃiare.
La nord de Himalaya se află MunŃii Gangdise (Transhimalaya sau
„Stăpânul munŃilor” în limba tibetană).
5.4. Podişul Qinghai – Tibet este situat în partea central-vestică a Chinei.
Altimetric este cel mai înalt de pe Glob (4 500 – 5 200 m) şi are o suprafaŃă de
aproximativ 2 milioane km2 ; este larg vălurit datorită numeroaselor lanŃuri de
munŃi care îl străbat.
Podişul Qinghai – Tibet s-a dezvoltat pe un vechi scut precambrian
scufundat şi fragmentat de numeroase falii în urma mişcărilor neotectonice.
Specialiştii chinezi consideră că podişul a evoluat lent datorită plăcii
subcontinentului indian care a avansat sub Placa Euroasiatică. Ei apreciază că, în
prezent, podişul se înalŃă cu circa 10 mm/an.
Aspectele morfologice sunt diferite, porŃiunile netede, şesurile ocupate de
lacuri sărate alternează cu lacuri muntoase înalte care depăşesc 6000 m; podişul
este presărat cu numeroase lacuri sărate.
5.5. Depresiunea Qaidam („mlaştină sărată” în limba mongolă) este
încadrată de ramurile munŃilor Altun Shan, Qilian Shan (la N şi NV) şi Kunlun
Shan pe latura sudică. Are o altitudine medie de 2 700 m, o lungime de 850 km
şi o lăŃime de 350 km. Depresiunea are caracter tectonic şi este umplută cu
depozite mezozoice şi terŃiare.
5.6. MunŃii Kunlun Shan (cu ramurile sale Altun Shan şi Nanshan) sunt
constituiŃi din şisturi cristaline şi intruziuni granitice paleozoice în cea mai mare
parte, precum şi din depozite paleozoice sedimentare cutate spre periferie.
MunŃii Kunlun Shan, „Coloana vertebrală a Asiei”, se desfăşoară pe
latura nordică a Podişului Qinghai – Tibet pe o lungime de 2 500 km.
Altitudinea lor maximă (7 723 m) este în masivul Muztag. Apa rezultată din
topirea gheŃarilor şi a zăpezilor alimentează fluviile Chang Jiang şi Huang He.
Spre est, MunŃii Kunlun Shan se împart în trei sectoare montane: Altun
Shan, care se alungesc spre est unde se întâlnesc cu MunŃii Qilian Shan; MunŃii
Qimantang şi MunŃii Hah Xil care se întâlnesc cu Bayan Har (din Bayan Har îşi
adună apele Fluviul Albastru şi Fluviul Galben). Partea estică a Kunlunului şi
lanŃul Altun – Nanshan limitează nordul vastei Depresiuni Qaidam. MunŃii
Kunlun Shan şi ramurile sale s-au format pe seama unor structuri cutate
paleozoice.
6. Cordiliera Myanmar este mărginită la vest de Golful Bengal, iar la est
de fluviul Thanwin Myit (Salween); reprezintă o continuare a Himalayei la sud
de marele cot al Brahmaputrei. Această cordilieră este formată din cei mai tineri
munŃi ai Indochinei. TinereŃea acestor munŃi se oglindeşte în masivitatea şi
înălŃimea lor.
LanŃurile montane mai înalte şi mai înguste se găsesc în estul cotului
fluviului Brahmaputra. (altitudine maximă 5 881 m) la hotarul dintre China,
India şi Myanmar – fapt datorat unui geosinclinal îngust care despărŃea restul
continentului Gondwana la sud, de scutul sinic situat la nord-est. Sunt munŃi
cutaŃi sau munŃi cutaŃi şi în blocuri.
Cordiliera Myanmar este formată din şiruri paralele orientate nord-sud: în
vest se desfăşoară MunŃii Arakan-Yoma formaŃi din lanŃurile paralele Naga,
Chin şi Lushai (1 000-2 000 m) care se continuă şi în insulele Andaman şi
Nicobar; în est se află lanŃul muntos Tenasserim. Altitudinea lanŃurilor muntoase
scade de la nord la sud.
Câmpiile Irrawaddy şi Salween sunt aluviale, formate pe cursurile
mijlociu şi inferior ale râurilor omonime.
7. MunŃii şi câmpiile Indoneziei şi Filipinelor
Uscatul prezintă un accentuat grad de fragmentare, iar între relieful
subaerian şi cel submarin este o strânsă legătură. Marile adâncimi (fosele) se
găsesc în interiorul celor trei arhipelaguri: Fosa Java şi Fosa Filipinelor. Între
insule se găsesc câteva fose cu adâncimi mai mici: Banda, Flores, Sulawesi s.a.
Cordilierele sunt arcuite. MunŃii s-au format ca urmare a mişcărilor
tectonice şi a erupŃiilor vulcanice de la sfârşitul TerŃiarului şi în Cuaternar.
Vulcanismul şi seismicitatea sunt active şi astăzi. Vulcanii sunt dispuşi în
semicerc, dar cu o frecvenŃă mai mare spre exteriorul Indoneziei. În Kalimantan
lipsesc vulcanii. Cutările sunt mai vechi în apropierea Asiei şi mai noi spre
Australia. Se disting, pe ansamblu, două mari faze de cutare: una deosebit de
puternică la sfârşitul Mezozoicului şi una mai slabă la începutul TerŃiarului.
Astfel au luat naştere arcurile. Arcul Sondelor este o prelungire a cordilierei
Myanmar prin insulele Andaman şi Nicobar şi de aici prin Sumatera, Java,
Sondele Mici, înconjurând Marea Banda. Acest arc montan este alcătuit din
două şiruri secundare. Cele mai mari înălŃimi din Sumatera se află în partea
centrală a şirului montan (Vârful Kerinci, 3 805 m). Cel de al doilea şir montan
este mai fragmentat şi poartă denumirea de Cordiliera estică; traversează
insulele Timor, Maluku şi Filipine. În partea centrală a Kalimantanului şi
Sulawesi se află câte un nod orografic de unde pornesc radiar lanŃuri montane.
8. Relieful Asiei de Est (pacifice)
Asia de Est se întinde între Kamceatka şi Insula Hainan, fiind formată
dintr-o parte continentală (MunŃii şi regiunea de Ńărm a Siberiei de răsărit la sud
de Golful Anadîr, Peninsula Coreea, Manciuria, Câmpia Chinei, MunŃii Chinei
de Sud) şi dintr-o parte insulară (Kurile, Sahalin, arhipelagul japonez, insula
Taiwan).
Asia de Est este situată la contactul uscatului cu Oceanul Pacific – fapt
scos în evidenŃă de puternica fragmentare a uscatului, întrepătrunderea dintre
cele două medii prin insule şi peninsule, mările mărginaşe, printr-o puternică
seismicitate şi activitate vulcanică, mobilitate tectonică s.a.
Ca morfologie, Asia de Est este o îmbinare de câmpii, dealuri şi munŃi în
care predomină liniile cu direcŃie nord-sud, dar nu lipsesc nici alte orientări.
În raport cu evoluŃia reliefului, Asia de Est se împarte în:
- partea de la nord de Chang Jiang;
- partea de sud până la Golful Tonkin.
În partea nordică, la sfârşitul Paleozoicului exista un continent care lega
Asia Centrală Înaltă cu actualul arhipelag japonez; acesta era partea nordică a
vechiului continent sinic care a fost erodat, faliat, partea răsăriteană s-a
fragmentat, unele sectoare au coborât sub nivelul mării, s-a produs despărŃirea şi
fragmentarea Japoniei. MunŃii Qinling s-au fragmentat, iar din partea lor
orientală au rămas doar MunŃii Huai Shan; apele mării au acoperit Câmpia
Chinei de Est şi de Nord-Est. În acelaşi timp, Peninsula Shandong devenise
insulă, iar partea de răsărit a Podişului Mongoliei şi a Manciuriei au fost
fragmentate de falii şi fracturi orientate de la sud-vest spre nord-est. Faliile în
trepte au favorizat, ulterior, erupŃiile vulcanice, iar Podişul Mongoliei a fost
acoperit pe mari suprafeŃe de lave bazaltice. Un fenomen asemănător s-a produs
în nordul Coreei, în Peninsula Liaodong; şi sub aluviunile Câmpiei Chinei se
găsesc roci vulcanice.
O mişcare de înălŃare a părŃii de răsărit a Asiei continentale a început în
Pliocen şi a continuat până la începutul Cuaternarului. Ca urmare a ultimelor
mişcări de ridicare s-au accentuat flexurile şi faliile.
Partea continentală a Extremului Orient cuprinde patru subdiviziuni:
- Kamceatka;
- Amur – Coreea;
- China de Est;
- China de Sud.
8.1. Kamceatka, atât ca tectonică cât şi ca relief, aparŃine sistemului
muntos al Pacificului. Predominant, peninsula are un relief cu un pronunŃat
caracter montan; de la nord la sud este străbătut de o creastă mediană şi două
periferice, separate de Depresiunea Kamceatka. Mai înalte sunt şirurile Sredna
(mijloc) şi Vostok (est). În şirul muntos Vostok se află şi altitudinea maximă
(4 750 m) în Vârful Kliucev. În nord-vestul peninsulei se află Câmpia
Parapolska.
MunŃii Kamceatka sunt o prelungire spre sud a MunŃilor Koriaci. Atât
vestul cât şi estul peninsulei prezintă câmpii litorale ca nişte fâşii înguste.
Culmea Sredna este alcătuită din şisturi cristaline străpunse de intruziuni
granitice (reluare în mişcările tectonice de tip pacific). În Pliocen şi Pleistocen,
formaŃiunilor anterioare li s-au adăugat andezite şi bazalte. În porŃiunile mai
înalte sunt numeroase urme ale glaciaŃiunii pleistocene. Culmea Vostok este o
asociere de masive montane; rocile din fundamentul cristalin au fost străpunse
de roci vulcanice care au format întinse podişuri de lavă, dominate de conuri
înalte. Dacă vulcanii stinşi sunt dispuşi pe o latură internă, cei activi sunt spre
exterior şi fac legătura cu cei din Insulele Aleutine. Frecvente sunt izvoarele
termale şi gheizerii.
8.2. Amur – Coreea. Culmile muntoase aparŃin sistemului de tip pacific.
Lipsesc elementele glaciare. Sistemul muntos este alcătuit din roci cristaline,
mezozoice şi terŃiare, puternic cutate şi străpunse de erupŃii vulcanice recente.
MunŃii Djagdî prezintă elemente tectonice vechi, paleozoice, reluate de
mişcările terŃiare. Prin culmea Tukuringra ei fac legătura cu partea estică a
MunŃilor Stanovoi. MunŃii Djagdî şi Tukuringra sunt în asociere cu depresiuni şi
câmpii ca: Amur-Zeia, Bureia-Zeia, Uda-Bureia, Amur-Ussuri, Sungari-Hanka.
MunŃii Bureea sunt situaŃi între râul Bureea şi cotul Amurului şi constituie un
nod orografic important cu câteva vârfuri care depăşesc 2 000 m.
MunŃii Sihote-Alin reprezintă un şir de culmi care însoŃesc litoralul de la
Marea Ohotsk până aproape de Vladivostok. Spre vest şi spre nord, înălŃimile
scad. Văile sunt înguste şi adânci, iar câmpia litorală este îngustă.
Relieful Coreei. În jumătatea nordică se desfăşoară pe direcŃie SV-NE
MunŃii Miohian (cu înălŃimea maximă 2 015 m), pe direcŃie est-vest MunŃii
Hamghion-Namda (până la Golful Coreei de Răsărit), MunŃii Puvjollion şi în NE
MunŃii Hamgheon; în NV, în apropierea graniŃei cu China, se află MunŃii
Nannam. În jumătatea sudică altitudinile scad sub 1 500 m (MunŃii Sobaek).
Câmpiile de pe Ńărmul estic sunt înguste, iar Câmpia Coreei de Vest are o lăŃime
mai mare, se desfăşoară în lungul Ńărmului sinuos şi are, uneori, un aspect
deluros.
8.3. Câmpia Chinei. În timpul mişcărilor Yenshan s-au definit trăsăturile
fundamentale ale Platformei Chineze; ulterior au avut loc mişcări pe verticală şi
erupŃii vulcanice.
Prezintă următoarele sectoare:
a) Câmpia Chinei de Nord-Est (Songliao sau a Manciuriei) se întinde
între lanŃul muntos Hinganul Mare (la vest), MunŃii Jilin Hada Ling, MunŃii
Zhangguancai Ling (la est), MunŃii Hinganul Mic (la nord) şi Golful Liaodong
(la sud). Are o suprafaŃa de 350 000 km2 şi prezintă trei compartimente: Câmpia
Songuen (în bazinele râurilor Songhuanjiang şi Nanjiang), Câmpia Liaohe (în
bazinul râului cu acelaşi nume) şi Câmpia Sangjiang (în zona de confluenŃă a
fluviilor Songhuanjiang, Wusulijiang şi Heilongjiang)
b) Câmpia Huan He (Câmpia Chinei de Nord) se confundă, în cele mai
multe cazuri, cu Marea Câmpie Chineză, alteori i se mai spune Câmpia Huang –
Huai – Hai după denumirea fluviilor care au depus aluviunile. Este mărginită la
vest de MunŃii Taihang şi Funiu, la nord de culmea Yanshan, în sud-vest de
MunŃii Tonghai şi Dabie, în sud cu Câmpia bazinului mijlociu şi inferior al
fluviului Chang Jiang, iar în est cu Marea Bohai şi Marea Galbenă. Fluviul
Huanghe divide câmpia în:
- partea de nord, Câmpia Haihe (Câmpia Hebei);
- partea de sud denumită Câmpia Huang-Huai.
c) Câmpia bazinului mijlociu şi inferior al fluviului Changjiang începe în
avel de sectorul „Celor Trei Defilee” şi se întinde până la Marea Galbenă.
Prezintă patru compartimente:
- Câmpia Lianghu;
- Câmpia Lacului Jiangxi;
- Câmpia din partea centrală a provinciei Anhui;
- Delta fluviului Chang Jiang.
8.4. MunŃii Mijlocii şi Joşi ai Chinei de Sud reprezintă o zonă de cutare
caledonică, fracturată şi peneplenizată; numeroase falii s-au produs în cutările
mezozoice de tip pacific. Liniile de relief au o orientare paralelă cu Ńărmul.
MunŃii nu ajung la 2 000 m, văile sunt largi şi adânci şi sunt înscrise, de regulă,
pe numeroase falii.
MunŃii Nanling se alungesc vest-est pe o distanŃă de aproximativ 1 000
km. Sunt alcătuiŃi din masive bine individualizate cu orientare, de regulă, NE-
SV. Văile separă masivele care sunt grupate purtând şi numele de Wuling (Cinci
munŃi).
Între munŃii din sudul Chinei se află şi Catena Hengduan – un nume
comun pentru mulŃi munŃi situaŃi la est de Tibet: Gaoligong, Nushan, Daxue,
Qianglai. Denumirea de Hengduan înseamnă Barieră montană. Culmile sunt
separate de văi adânci. Vârfurile sunt semeŃe, majoritatea masivelor montane
având peste 3 000 m. Cea mai mare altitudine (7 556 m) este în Vârful Gongga.
MunŃii au o lungime vest – est de 1 500 km şi reprezintă o linie de demarcaŃie
între partea nordică şi sudică a Chinei.
MunŃii Qinlin (Tsinling) scad ca altitudine spre est şi constituie o limită
orohidrografică şi bioclimatică; spre est aceşti munŃi sunt scufundaŃi, iar
altitudinile acestora nu depăşesc 2 000 m. Au fost afectaŃi de puternice mişcări
tectonice. Masivul Tinlin este un horst.
Tot cu orientare est-vest sunt MunŃii HanŃian. Aceştia sunt puternic
fragmentaŃi, iar fluviul Chang Jiang a format în ei un puternic defileu.
Spre nord şi est de MunŃii HanŃian şi MunŃii łinŃian se află Podişul
Guizhou (puternic fragmentat).
Podişul Sichuan (Bazinul Roşu sau Depresiunea Sichuan) este situat pe
cursul superior al fluviului Chang Jiang. Poartă denumirea de Bazinul Roşu
datorită depozitelor predominant roşii care conŃin sare şi cărbuni. Este alcătuit
din platouri cu înălŃimi între 2 000 – 3 000 m înconjurate de catenele montane
Quionglai, Dalu, Podişul Yunnan-Guizhou, Podişul Qinghai-Tibet, culmile
Daba şi Wushan. Colinele din partea centrală au altitudini mai mici. Formează o
suprafaŃă de 200 000 km2
Podişul Yunnan – Guizhou este situat în sud-vestul Chinei. În Yunnan
altitudinea se menŃine la 2 000 m, iar în sectorul Guizhou la 1 000 m. Podişul
este străbătut de râuri şi culmi montane - în Yunnan: MunŃii Diacang şi
Wumeng se desfăşoară nord-sud, iar cei din Guizhou (Dalou şi Wuling) se
orientează NE-SV. Podişul este fragmentat de râuri care formează chei adânci
dominate de piscuri abrupte. Relieful carstic este reprezentat de peşteri, avene,
râuri subterane, arcade, surplombe, poduri naturale, păduri de piatră, etc. Podişul
este alcătuit din strate groase de calcar compact.
9. MunŃii zonei insulare pacifice.
Sistemul insular pacific al Asiei se desfăşoară între Insulele Kurile şi
Insula Hainan, fiind alcătuit din arhipelaguri care închid mările marginale sau
din insule izolate din apropierea Ńărmului.
9.1. Arhipelagul Kurile este dispus sub forma unui arc vulcanic între
Peninsula Kamceatka la nord-est şi Insula Hokkaido la sud-vest. Şirul de insule
se întinde pe aproximativ 7° latitudine şi separă Marea Ohotsk de bazinul
Pacificului. SuprafeŃe mai mari au insulele Kunaşir, Iturup, Urup, Simuşir,
Onekotan şi Paramuşir. Arhipelagul Kurile are o suprafaŃă de 10 010 km2 şi este
o prelungire a Peninsulei Kamceatka spre sud. Spre est, la circa 140-160 km, se
află Fosa Kurilelor cu o adâncime maximă de 10 542 km.
Relieful este muntos, vulcanic, cu altitudinea maximă de 1 772 m în nord
(Insula Paramuşir). Din 52 de vulcani, 18 sunt activi. Faliile sunt destul de
numeroase fragmentând fundamentul paleozoic şi mezozoic, iar seismicitatea
accentuată este urmarea nemijlocită a mobilităŃii geosinclinalului pacific.
Kurilele constituie o parte a „Cercului de Foc al Pacificului”.
9.2. Insula Sahalin are o suprafaŃă de aproximativ 63 000 km2 şi se întinde
nord-sud pe aproximativ 9° latitudine în lungul meridianului de 142°30′
longitudine estică. Strâmtoarea La Pérouse o desparte de Insula Hokkaido.
Relieful este format din două culmi montane paralele orientate nord-sud şi
separate printr-o depresiune longitudinală; câmpiile litorale formează o fâşie
îngustă. Insula Sahalin este alcătuită din formaŃiuni care aparŃin Paleozoicului,
Mezozoicului şi TerŃiarului.
9.3. Arhipelagul Japonez este alcătuit din patru insule mari (Hokkaido
78 515 km2, Shikokũ 18 795 km2, Honshũ 230 857 km2 şi Kyũshũ), precum şi
din numeroase insule mai mici dispuse ca un arc de cerc cu convexitatea spre
Oceanul Pacific. Arhipelagul are o origine tectonică şi vulcanică, fapt scos în
evidenŃă de numeroase falii care se întretaie şi de vulcanii din lungul acestor
falii care formează lanŃuri de munŃi. În Japonia sunt şapte lanŃuri vulcanice, cu
165 de aparate vulcanice (54 de vulcani activi), care, parŃial, se suprapun peste
orogen; renumiŃi sunt: Fuji-San (3 778 m), Aso-San, Kirishima, Sakurajima,
Bandai.
O activă seismicitate însoŃeşte vulcanismul, fapt ce evidenŃiază legătura
dintre formarea insulelor şi zonele de subducŃie dintre macroplăcile Pacifică şi
Sinică. Dislocările din trecutul geologic, nu prea îndepărtat, au dus la separarea
principalelor insule japoneze, la crearea fosei principale (Fosa Magna) şi la
apariŃia unor bazine tectonice (Mediterana Japoneză), Depresiunea Biwa în care
s-au instalat apele lacului omonim. Chiar şi strâmtorile sunt în evidentă relaŃie
cu faliile. Raportul altimetrie – batimetrie este impresionant: 3 778 m în Vârful
Fuji şi –10 374 m în Groapa Japoniei.
Teritoriul arhipelagului este în general muntos (75%). Formarea zonei
cutate a început în paleozoic, a continuat în mezozoic şi a fost injectată cu
granite. MunŃii formează lanŃuri paralele cu axele insulelor şi s-au format prin
cutările terŃiare şi cuaternare din geosinclinalul pacific şi prin vulcanism. La
sfârşitul terŃiarului, blocul cristalin şi cuvertura sedimentară au fost dislocate şi
rupte în numeroase blocuri mai mici sub formă de horsturi şi grabene. Din
nodurile orografice Kyũshũ, Ashahi şi Gifu se desfac lanŃurile muntoase.
Conurile vulcanice domină ansamblul morfologic al Japoniei. În Insula
Honshũ se află Masivul Central Japonez între Nagoya şi Niigata şi de la
Yokohama la Toyama. Prin partea centrală, Masivul Central este străbătut de un
graben. Mai multe culmi orientate de la nord la sud (Akaisi, Hida) au înălŃimi
care depăşesc 3 000 m. În partea de est, culmile principale sunt Asama şi Mikuni
cu altitudini mai mici; doar Fuji-San depăşeşte 3 000 m (3 778 m). În NNE se
găsesc culmi paralele care formează trei şiruri cu altitudini care rar depăşesc
2 000 m. În Hokkaido se găseşte un lanŃ montan central format din culmile
Kitami şi Hitaka precum şi o serie de culmi mai mici.
Dealurile s-au dezvoltat pe gresii şi şisturi mai puŃin rezistente, ocupând
suprafeŃe mai mari în nordul insulelor Honshũ şi Hokkaido, iar câmpiile apar în
depresiunile tectonice şi pe litoralul insulelor.
Arhipelagul Ryũkyũ reprezintă un alt arc de cerc format din 38 de insule
mici în care, cea mai mare parte, sunt constituite din formaŃiuni paleozoice
cutate străpunse de erupŃii vulcanice. Câteva insule coraligene sunt situate în
sudul arhipelagului.
9.4. Insula Taiwan este situată în apropierea coastelor Asiei şi are o
suprafaŃă de 36 000 km2. Insula este muntoasă, cu înălŃimi ce se apropie de 4000
m în culmea Singar. Spre vest se află un platou tectonic care, treptat, coboară
spre o câmpie litorală.
9.5. Insula Hainan are un relief constituit în cea mai mare parte din munŃi
care, în vârful UŃi ating 1879 m. Are o suprafaŃă de 34 000 km2 şi este separată
de continent printr-un şanŃ tectonic.

3. CLIMA

3.1. FACTORII GENETICI AI CLIMEI ASIEI

Ponderea factorilor genetici ai climei este variabilă de la o zonă la alta, dar

hotărâtoare rămâne radiaŃia solară.
a) Factorul radiativ
RepartiŃia valorilor medii anuale ale radiaŃiei globale
Intensitatea radiaŃiei globale determină în cea mai mare parte valoarea
bilanŃului radiativ, adică potenŃialul energetic şi, implicit caracteristicile climei
din fiecare zonă sau regiune a continentului Asia.
Cele mai mari valori ale radiaŃiei globale (200 kcal/cm2/an) sunt în
regiunea tropicală şi subtropicală: Arabia, Tharr, unde transparenŃa atmosferică
este maximă. În regiunea ecuatorială (Indonezia) valoarea radiaŃiei globale este
de circa 140 kcal/cm2/an datorită nebulozităŃii accentuate care micşorează
transparenŃa atmosferei şi, astfel, diminuează cantitatea de radiaŃii care ajunge la
suprafaŃa terestră. Cu latitudinea, spre nord valorile radiaŃiei globale scad; dacă
în sudul Indiei valoarea radiaŃiei globale este de 160 kcal/cm2/an, în nordul
Lacului Aral este de 120 kcal/cm2/an, iar în peninsula Iamal de 70 kcal/cm2/an.
În Asia Insulară şi pe Ńărmurile estice ale Asiei, datorită nebulozităŃii
accentuate, valorile sunt mai mici (în nordul Vietnamului, 120 kcal/cm2/an, în
Honshu 100 kcal/cm2/an, iar în nordul peninsulei Kamceatka de 80 kcal/cm2/an).
În insulele din Arctica valorile medii sunt sub 60 kcal/cm2/an.
Sumele medii ale radiaŃiei globale în luna iunie se prezintă astfel: lipseşte
o zonalitate de la Ecuator la Polul Nord, iar Asia, fiind un continent de mari
dimensiuni, încălzit foarte puternic – nebulozitatea scade accentuat. În Indonezia
şi pe Ńărmurile estice ale Asiei, sumele radiaŃiei globale scad sub 12
kcal/cm2/lună din cauza umezelii şi a nebulozităŃii mari determinate de musonul
de vară, dar cresc în Asia Centrală şi de Nord-Est (14 kcal/cm2/lună).
 Sumele medii ale radiaŃiei globale în luna decembrie
RepartiŃia valorilor la nord de Tropicul Racului se caracterizează prin
zonalitate, acestea scad treptat din sud spre nord (Indonezia 10-12 kcal/cm2/lună,
ating 1 kcal/cm2/lună în Kamceatka şi 0 kcal/cm2/lună în Delta fluviului Lena).
Sumele medii anuale ale bilanŃului radiativ. Izoliniile se întrerup în
dreptul Ńărmurilor şi se schimbă brusc cu circa 20 kcal/cm2/an. Cele mai mari
valori sunt în Marea Timor, în nordul Mării Arabiei (peste 140 kcal/cm2), ating
80 kcal/cm2 în Bangladesh, în deşerturile Asiei Centrale sunt în jur de 40-50
kcal/cm2, iar la nord de Cercul Polar Arctic scad sub 20 kcal/cm2/an.
Sumele medii ale bilanŃului radiativ în luna iunie
În Indonezia aceste sume sunt între 6 şi 8 kcal/cm2 iar în sudul Arabiei de
14 kcal/cm2. variaŃia latitudinală este slabă (8 kcal/cm2 în nordul Indiei şi 6
kcal/cm2 pe Ńărmul nordic al Asiei). Zonalitatea este aproape inexistentă, variaŃia
latitudinală fiind slabă.
Sumele medii ale bilanŃului radiativ în luna decembrie
Zonalitatea este evidentă (8 kcal/cm2 în Indonezia, -1 – 0 kcal în Asia
Centrală).
RadiaŃia solară este influenŃată şi de de altitudinea reliefului, expoziŃia
versanŃilor şi de înclinarea pantelor. VersanŃii expuşi spre nord primesc cantităŃi
mai mici de radiaŃie solară faŃă de cei expuşi spre sud. Valorile bilanŃului
radiativ scad cu creşterea altitudinii din cauza intensificării radiaŃiei efective.

b) Factorii dinamici
Presiunea atmosferică are o repartiŃie neuniformă datorită distribuŃiei
inegale a radiaŃiei solare pe suprafaŃa continentului. În Indonezia şi Peninsula
Malacca datorită intensităŃii mişcărilor termoconvective se menŃine o presiune
de circa 1010 mb. Către nord, presiunea creşte atingând valori maxime între
lacurile Balhaş şi Baikal (circa 1033 mb), formându-se Anticiclonul Asiatic
(Siberian). La formarea acestui maxim baric de iarnă, în mare măsură,
contribuie aerul arctic care invadează nordul Asiei stabilizându-se între MunŃii
Verhoiansk – Baikal şi Balhaş, scăderea temperaturii intensificându-se pe
vastele suprafeŃe acoperite cu zăpadă.
Pe Ńărmurile nord-estice ale Asiei se află Minima Aleutinelor. În regiunea
polară arctică, presiunea atmosferică este ridicată datorită temperaturilor extrem
de reduse.
În luna iulie, axa zonei ecuatoriale cu presiune minimă se deplasează spre
nordul Indoneziei, iar pe continentul care se încălzeşte puternic iau naştere
Minima Sud-Asiatică (995 mb) centrată pe Câmpia Indului şi se extinde spre
vest până în Sahara sud-estică şi Sudan, iar Minima Aleutinelor dispare din
cauza diminuării activităŃii ciclonice; deasupra regiunii polare arctice predomină
şi în iulie regimul anticiclonic.
Ca urmare a acestor câmpuri barice, în Indonezia, calmului ecuatorial i se
adaugă fluxul ecuatorial de vest şi se produc precipitaŃii abundente. Minimul
baric ecuatorial este de origine termică, iar precipitaŃiile iau naştere datorită
convecŃiei termice. Între continent şi ocean, alternativ, se schimbă situaŃia barică
– fapt care produce perturbaŃii în circulaŃia atmosferică. Într-o astfel de situaŃie,
ciclonii din vestul Oceanului Pacific afectează estul Asiei şi insulele din zonele
tropicale.
Vestul Asiei se află sub influenŃa Vânturilor de Vest care aduc precipitaŃii,
de regulă, până în Podişul Siberiei Centrale.
Vara, pe continent, se instalează o arie depresionară vastă cu două nuclee:
în Mongolia şi în Podişul Iranului – fapt ce atrage masele de aer umed din aria
anticiclonală a Oceanului Indian, la circulaŃia specifică se adaugă fluxul
ecuatorial de vest şi alizeul din emisfera sudică – astfel că umiditatea
atmosferică creşte puternic. În sudul şi sud-estul continentului se manifestă o
circulaŃie de tip musonic. Această circulaŃie este cea mai clar exprimată, atât din
punctul de vedere al intensităŃii, cât şi din cel al frecvenŃei şi regularităŃii.
Musonul sud-asiatic de vară se dezvoltă în perioada aprilie-octombrie, când se
produce încălzirea excesivă a continentului. Masele de aer oceanic, calde şi
umede, se deplasează dinspre sud-vest către India şi Indochina desfiinŃând
Alizeul de nord-est.
Regiunile străbătute de muson primesc 2 000-3 000 mm precipitaŃii. Când
musonul întâlneşte un baraj muntos (precum în Assam la Cherapundji) mediile
anuale depăşesc 11 000 mm, iar în anii ploioşi au fost înregistrate chiar cantităŃi
de peste 22 000 mm precipitaŃii.
CirculaŃia musonică, se manifestă şi pe coastele estice. Anticiclonul
subtropical al Pacificului de Sud pompează aer umed spre Ńărmurile Chinei de
Est şi de Sud, iar maximul baric care se formează deasupra Mării Ohotsk-pe
Ńărmurile estice siberiene şi în nordul Japoniei - un aer polar (temperat) maritim,
mai rece şi mai umed, înaintează şi spre minimul baric din Asia Centrală.
Spre sfârşitul lunii octombrie ia naştere musonul de iarnă, iar vântul îşi
schimbă direcŃia dinspre uscat spre ocean, până în aprilie, când se produce o
nouă schimbare. Anticiclonul siberian este iarna sursa unor vânturi divergente
îndreptate spre minimele barice centrate pe Marea Arabiei, Golful Bengal,
Marea Chinei de Sud şi Insulele Aleutine.
Iarna, continentul se răceşte accentuat, iar anticiclonul siberian trimite trei
protuberanŃe spre: Indochina, IakuŃia şi Europa.
În Asia de Sud, musonul continental (de iarnă), care se suprapune
alizeului de nord-est, este un vânt uscat, format la sud de Himalaya; deasupra
Golfului Bengal se umezeşte, generează precipitaŃii pe coastele de est ale Indiei,
dar mai slabe decât vara.
Pe faŃada estică a Asiei, la latitudinile zonei temperate, iarna, vânturile bat
spre minimul Aleutinelor; acestea aduc cu ele geruri aspre şi uscate. În munŃii
din nordul Japoniei, musonul de iarnă dă naştere ninsorilor abundente. În sud-
estul Chinei, musonul de iarnă este un vânt uscat care bate din nord-vest spre
Marea Chinei de Sud.
Dintre vânturile locale neperiodice, calde, Simunul suflă în deşertul
Arabiei şi sudul Iranului, cu o viteză care, uneori, depăşeşte 150 km/h şi ridică
imenşi nori de praf. În Asia Centrală bate Suhoveiul.
 Dintre vânturile neperiodice, reci, menŃionăm Sarma (vânt catabatic) în
regiunea Lacului Baikal şi pe Ńărmurile Insulei Novaia Zemlea, iar dinspre
Caucaz spre Ńărmurile Mării Negre bate, iarna, un vânt asemănător cu Bora.
Tornadele (vânturi neperiodice extrem de violente) iau naştere ca urmare
a încălzirii excesive a suprafeŃei terestre sau prin dislocarea spre înălŃimi a
aerului tropical cald şi umed de către aerul polar (temperat) care pătrunde
energic pe dedesubt; tornadele sunt mai frecvente în regiunile deşertice tropicale
şi subtropicale, pe marile câmpii ale Asiei.
Dintre vânturile locale periodice amintim brizele marine, brizele montane
şi foehnul.

c) CurenŃii oceanici şi marini

CurenŃii oceanici şi marini calzi şi reci modifică apreciabil cantităŃile de
precipitaŃii care cad pe Ńărmurile din apropiere, dar transportând mase mari de
apă de la latitudini inferioare (Curentul Kuro Şivo) spre latitudini superioare, sau
invers (Curentul Oya Şivo) – redistribuie energia calorică rezultată din absorbŃia
radiaŃiei solare, contribuind la reducerea contrastelor termice dintre regiunile
ecuatoriale şi cele polare.

d) Factorul antropic
Din Antichitate şi până astăzi, cu o intensitate diferită, prin despăduriri,
irigaŃii, drenări şi desecări, desŃeleniri, metode agrotehnice de prelucrarea
solului, iar în ultimele două secole prin industrializare, transporturi ş.a.
societatea umană a contribuit la creşterea amplitudinilor termice, scăderea
umezelii aerului, aridizarea climatului, creşterea numărului zilelor de îngheŃ.

3.2. REPARTIłIA TERITORIALĂ A PRINCIPALELOR

CARACTERISTICI ALE CLIMEI ÎN ASIA

a) RepartiŃia geografică a temperaturii aerului

În luna ianuarie, pe teritoriul IakuŃiei, se instalează una dintre cele mai
scăzute valori termice de pe Terra, izoterma de -40°C înconjoară o suprafaŃă
care include localităŃile Verhoiansk şi Oimeakon. Cele mai scăzute temperaturi
aparŃin localităŃii siberiene Oimeakon situată pe cursul superior al fluviului
Indighirka.
Tot în luna ianuarie, izoterma de -10°C face o puternică inflexiune spre
sud şi o găsim în sudul Insulei Hokkaido-Vladivostok, nord de Beijing, nordul
Himalayei, Lacul Aral şi apoi se îndreaptă spre nord-vest, traversând cursul
inferior al fluviului Volga.
Izoterma de 10°C străbate sud-estul Japoniei, partea centrală a Câmpiei
Chinei, sudul Himalayei, Iranului, nordul Peninsulei Arabia, sudul Turciei, iar
izoterma de 20°C trece prin partea centrală a Indochinei, Indiei şi prin sudul
Peninsulei Arabia.
În luna iulie, izoterma de 10°C străbate vestul Kamceatkăi, înconjoară un
areal între MunŃii Koreaci şi MunŃii Verhoiansk şi apoi se orientează spre vest în
lungul paralelei de 70° lat. N. până în nordul MunŃilor Ural.
Izoterma de 20°C trece prin nordul insulei Honshu, prin Vladivostok,
Ulan-Bator, nordul Karagandei, Magnitogorsk, apoi delimitează estul şi sudul
Mării Caspice, sudul Caucazului, nordul şi vestul Turciei. Această izotermă
închide un areal în jurul Irkutsk-ului şi un al doilea, format din Karakorum,
Tibet, Himalaya şi Kunlun, include Asia de Est, Sud-Est, de Sud, Iran, cea mai
mare parte a Peninsulei Arabia şi Indoneziei.
Izoterma de 30°C şi peste, include Deşertul Thar, areale din Karakum,
Podişul Iran, Irakul şi estul Peninsulei Arabia.
Harta izotermelor anuale indică faptul că masa continentală uriaşă este
mai caldă decât oceanele. Ecuatorul termic are o traiectorie sinuoasă care se
situează în nordul Indoneziei, Malaysiei şi Indiei. Arealele cu cele mai scăzute
temperaturi medii anuale sunt situate în regiunea Verhoiansk (-17,3°C).
Izotermele anuale sunt curbate spre Polul Nord în regiunea tropicală şi, spre
Ecuator, în regiunea subpolară.

b) RepartiŃia geografică a precipitaŃiilor

Media multianuală a acestui element climatic se caracterizează prin
zonalitate: cantităŃi mari la latitudinea ecuatorială, o scădere accentuată la
latitudinea polară, o creştere în zona temperată şi o nouă scădere în zona polară.
Această zonalitate este perturbată de lanŃurile muntoase înalte şi de apariŃia unor
maxime şi minime barice.
Izohietele anuale (liniile care unesc punctele cu aceleaşi cantităŃi de
precipitaŃii) indică peste 3 000 mm în Kalimantan, Jawa şi vestul Sumaterei. În
Indonezia cad anual 4 000 – 6 000 mm de precipitaŃii.
Spre nord de zona ecuatorială, precipitaŃiile scad treptat până ajung la
valori minime în zona subtropicală. DescendenŃa aerului, caracteristică
anticiclonilor de la această latitudine, precum şi alŃi factori, fac ca precipitaŃiile
să scadă accentuat şi constant în partea centrală şi sud-vestică a Asiei, în contrast
cu regiunile estice aflate sub influenŃa Oceanului Pacific. Acestea corespund
deşerturilor Arabiei, Thar, Iran.
Tot în zona subtropicală, uneori, acŃiunea conjugată a circulaŃiei
atmosferice şi orografiei determină apariŃia celei mai puternice maxime
pluviometrice anuale; pe platoul Khasi, în localitatea Mawsinram, în apropiere
de Cherapunji, se înregistrează recordul mondial de precipitaŃii (13 970 mm).
Pe latura sudică a MunŃilor Himalaya, musonul de vară aduce cantităŃi anuale de
precipitaŃii de 3 000 – 4 000 mm. Musonii aduc mari cantităŃi de precipitaŃii şi
pe Coasta Malabar, în Myanmar, Vietnam, Taiwan, China de Sud, Japonia de
Sud.
În zona temperată asiatică precipitaŃiile scad de la est la vest. Activitatea
ciclonală scade treptat spre interiorul uscatului. Deşerturile din Asia Centrală
sunt legate de slăbirea activităŃii ciclonale, de încălzirea excesivă pe timpul
verii, de efectele foehnale şi de predominarea anticiclonului în anotimpul rece.
Pe Ńărmurile estice (40°-60° latitudine nordică), afectate de ciclonii mobili care
iau naştere vara şi de musonul de vară, precipitaŃiile medii anuale ajung la 600 –
1 000 mm în Kurile, Kamceatka, Sahalin, Hokkaido şi Primorie. Pe teritorii
vaste activitatea ciclonică are o frecvenŃă redusă, regimul anticiclonic predomină
în semestrul rece, iar regimul pluviometric se degradează accentuat prin
foehnizarea maselor de aer care coboară pe pantele opuse direcŃiei vânturilor,
astfel că se formează deşerturile azonale care le continuă pe cele din zona
subtropicală (aşa se explică formarea deşerturilor din Asia Centrală care le
continuă pe cele subtropicale din Asia de Sud-Vest).
Limita precipitaŃiilor sub formă de zăpadă trece prin extremitatea nordică
a Mării Roşii, traversează nordul Arabiei şi sudul Irakului, Ńărmurile răsăritene
ale Golfului Persic, nord-estul Câmpiei Indului, prin Câmpia Gangelului, partea
centrală a Indochinei, străbate Golful Tonchin, Marea Chinei de Sud şi
Strâmtoarea Taiwan, sud-estul Japoniei şi, apoi, capătă direcŃie est-vest în
dreptul paralelei de 35°.
În Siberia, zăpezile mari sunt rezultatul ninsorilor repetate care se
acumulează; totuşi, stratul de zăpadă nu este peste tot continuu şi consistent.
Nordul subpolar şi polar este arid, cu precipitaŃii sub 200 mm/an; acestea cad
frecvent sub formă de ninsori.

3.3. ZONELE DE CLIMĂ ALE ASIEI

a) Climatul ecuatorial este caracteristic extremităŃii sudice a Asiei

(Arhipelagului Indoneziei, Arhipelagului Filipinelor, Peninsulei Malacca,
Insulei Sri Lanka). Datorită conjugării temperaturilor constant ridicate, cu
precipitaŃiile abundente distribuite relativ uniform în decursul unui an, acest
climat are ca însuşire fundamentală lipsa anotimpurilor.
Temperaturile medii lunare sunt cuprinse între 25 - 27°C, iar amplitudinile
termice anuale au valori cuprinse între 1-2°C. Umezeala atmosferică ajunge la
95%, iar precipitaŃiile au valori care depăşesc 2 000 mm/an; acestea cresc pe
versanŃii montani cu expoziŃie vestică. CantităŃile maxime de precipitaŃii se
înregistrează în intervalul echinocŃiilor.
StaŃiune reprezentativă: Singapore 1° latitudine nordică; temperatură
medie anuală 27°C; precipitaŃii medii 2 282 mm.
b) Climatul subecuatorial are, din punct de vedere dinamic, ca tipică
alternanŃa sezonieră a maselor de aer ecuatoriale şi tropicale.
Vara, predomină aerul umed ecuatorial care se deplasează mult spre nord
(30° latitudine), iar iarna predomină aerul uscat transportat de alizee. Vara,
amplitudinile termice diurne sunt reduse, umezeala aerului este ridicată, iar
precipitaŃiile atmosferice sunt abundente, climatul apropiindu-se de cel
ecuatorial.
Iarna, sub acŃiunea „musonului” (care în esenŃă este un alizeu), umiditatea
aerului pe continent scade brusc, amplitudinile termice medii diurne cresc, iar
cantitatea de precipitaŃii se reduce considerabil. Temperatura medie anuală se
menŃine în jur de 24°C, media lunii celei mai reci este în jurul a 18°C, iar a celei
mai calde ajunge la peste 28°C. Anul este împărŃit în două sezoane distincte:
vară umedă şi ceva mai caldă şi iarnă uscată şi mai rece.
 Pe ansamblu, cantitatea de precipitaŃii scade dinspre Ecuator spre tropic.
VersanŃii expuşi vânturilor umede primesc o cantitate mai mare de precipitaŃii
(care se formează datorită atât vânturilor umede de vară cât şi convecŃiei termice
şi dinamice ca, de exemplu, în GaŃii de Vest, 8 100 mm). Climatul subecuatorial
se găseşte în Sri Lanka, India, Indochina şi Arhipelagul Filipinelor.
StaŃiune reprezentativă: Yangon (Rangoon) în Myanmar, aproximativ
17° latitudine nordică; temperatură medie anuală 27°C; precipitaŃii medii 2 616
mm; amplitudine termică anuală 5°C.
c) Climatul tropical este diferenŃiat astfel: climatul tropical arid şi
semiarid şi climatul tropical musonic.
c1) Climatul tropical arid şi semiarid de la latitudini tropicale se
caracterizează prin lipsa totală sau insuficienŃa precipitaŃiilor. Geografic,
climatul tropical arid este centrat pe aproximativ 20-25° lat. N, în sud-estul
Iranului, jumătatea sudică a Pakistanului şi în Arabia. Climatul semiarid se află
în zona muntoasă din Arabia Saudită, Yemen, în cea mai mare parte a Iranului,
în Pakistan şi India.
În climatul tropical arid, din cauza uscăciunii aerului şi a marii înălŃimi a
nivelului de condensare, precipitaŃiile lipsesc aproape cu desăvârşire, convecŃia
termică datorată supraîncălzirii aerului nu reuşeşte să atingă acest nivel, dar
provoacă vârtejuri puternice care ridică la înălŃimi coloane de praf şi nisip. În
regiunile cu relief înalt (MunŃii Hijaz din Arabia Saudită, MunŃii Yemenului)
temperaturile scad, iar precipitaŃiile cresc până la 325-375 mm/an.
În climatul tropical semiarid valorile termice sunt asemănătoare cu cele
din deşerturile tropicale. PrecipitaŃiile nu sunt întâmplătoare ca în deşerturile
tropicale ci au o distribuŃie sezonieră bine conturată. Ploile cad vara la periferiile
sudice şi sunt determinate de activitatea frontului tropical la periferiile dinspre
regiunile subtropicale. În timpul iernii, precipitaŃiile sunt aduse de ciclonii
latitudinilor medii care înaintează spre tropice.
StaŃiune reprezentativă: Riyad, 24,5° latitudine nordică; temperatură
medie anuală 28,4°C; precipitaŃii medii 26 mm; amplitudine termică anuală
15°C.
c2) Climatul tropical musonic este secetos iarna şi cu precipitaŃii bogate
vara (1 500 – 2 000 mm/an). Se întâlneşte pe Ńărmurile sud-estice ale Asiei
(sudul Japoniei, Chinei, vestul Vietnamului). Uneori, deasupra Oceanului
Pacific şi a Oceanului Indian se formează cicloni tropicali.
StaŃiune reprezentativă: Taipei (Taiwan), 25° latitudine nordică;
temperatură medie anuală 22°C; precipitaŃii medii 2 129 mm; amplitudine
termică anuală 11°C.
d) Climatele subtropicale se diferenŃiază în următoarele subtipuri:
d1 – Climatul subtropical umed (musonic);
d2 – Climatul subtropical mediteranean;
d3 – Climatul subtropical arid şi semiarid.
d1) Climatul subtropical umed (musonic) ocupă o regiune care se întinde
în nord-estul Indiei, sudul MunŃilor Himalaya, China de Sud-Est, Taiwan,
Coreea de Sud, sudul Japoniei. Pe fondul circulaŃiei generale a atmosferei,
circulaŃia musonică aduce în lunile de iarnă precipitaŃii reduse. În acest sezon
predomină masele de aer cu stratificaŃie termică stabilă care bat dinspre
interiorul continentului. În sezonul cald, regiunea este dominată de masele de
aer tropical oceanic care favorizează căderea unor mari cantităŃi de precipitaŃii.
Temperaturile medii anuale sunt mai ridicate decât în cele din regiunile cu
climă subtropicală cu veri uscate, datorită umezelii mai mari şi influenŃei
curenŃilor oceanici calzi (25°C la New Delhi şi 12°C la Beijing).
Temperatura medie în lunile reci ale Asiei musonice este de 15°C la Hong
Kong şi de 16°C la Alahabad (India). Mediile termice ale lunii iulie sunt în jur
de 26°C.
StaŃiunile reprezentative: Tokyo, 35°41` latitudine nordică; temperatură
medie anuală 15°C; precipitaŃii medii 1 563 mm; amplitudine termică anuală
22°C.
Shanghai, 31°14` latitudine nordică; temperatură medie anuală 16°C;
precipitaŃii medii 1 135 mm; amplitudine termică anuală 21°C.
d2) Climatul subtropical mediteranean este caracteristic Ńărmurilor sudice
şi vestice ale Turciei, vestice ale Libanului. Aceste zone cu climat mediteranean
(subtropical cu veri uscate) sunt dominate în sezonul cald de mase de aer
maritim tropical; timpul este senin, cald şi uscat. În semestrul rece clima este
blândă şi ploioasă. Datorită invaziilor de aer rece din timpul iernii, cad
precipitaŃii sub formă de zăpadă. Mediile termice ale lunilor de vară nu depăşesc
27°C.
StaŃiune reprezentativă: Izmir (Turcia), 38°30` latitudine nordică;
temperatură medie anuală 17°C; precipitaŃii medii 652 mm; amplitudine termică
anuală 18°C.
d3) Climatul subtropical arid şi semiarid după cum menŃionam mai
înainte este, în mod obişnuit, prelungirea către latitudini mai mari a climatelor
tropical arid şi semiarid; se găseşte în Turcia, nordul Iranului şi Irakului, sudul
Turkmenistanuluii. În aceste regiuni, pătrund ciclonii aducători de precipitaŃii,
ariditatea este ceva mai puŃin accentuată, climatul semiarid fiind mai extins
decât cel arid.
Temperaturile medii anuale sunt cu puŃin mai reduse, oscilând între 16-
22°C în regiunea cu climat subtropical arid şi între 11-18°C în cea cu climat
subtropical semiarid. PrecipitaŃiile atmosferice în climatul subtropical arid sunt
între 80-150 mm, iar în cel semiarid de 300-450 mm/an.
StaŃiunile reprezentative: Ankara, 40° latitudine nordică; temperatură
medie anuală 12°C; precipitaŃii medii 360 mm; amplitudine termică anuală
23°C.
Buhara (Uzbekistan), 39°41` latitudine nordică; temperatură medie
anuală 16°C; precipitaŃii medii 246 mm; amplitudine termică anuală 28°C.

e) Climatul temperat este diferenŃiat astfel:

e1 – Climatul temperat continental;
e2 – Climatul temperat musonic;
e3 – Climatele temperate arid şi semiarid.
 e1) Climatul temperat continental ocupă o mare parte a Asiei. Aerul polar
temperat (continental) domină aproape tot timpul anului, dar însuşirile lui fizice
se modifică puternic de la un sezon la altul: vara se caracterizează prin
temperaturi relativ ridicate, umezeală relativă redusă şi prin stratificaŃie instabilă
a straturilor inferioare, iar iarna are temperaturi foarte scăzute, umezeală relativ
mare. În tipul iernii, datorită prezenŃei stratului de zăpadă se produc inversiuni
termice. Amplitudinile termice anuale medii sunt foarte mari (63°C la Yakutsk:
-43°C în ianuarie şi 20°C în iulie).
PrecipitaŃiile atmosferice sunt la Yakutsk de 458 mm/an.
StaŃiune reprezentativă: Yrkutsk, 52°20` latitudine nordică; temperatură
medie anuală -2°C; precipitaŃii medii 711 mm; amplitudine termică anuală 39°C.
e2) Climatul temperat musonic se caracterizează prin precipitaŃii anuale
între 500-700 mm, dar pe munŃii ce însoŃesc litoralul pot depăşi 2 000 mm. În
Pacificul de Nord, iarna se formează o arie depresionară (Minima Aleutinelor),
iar pe continent, Anticiclonul Siberian; aerul rece, continental, se deplasează
spre Minima Aleutinelor. Vara, Asia Centrală se supraîncălzeşte, iar aerul rece
de deasupra Oceanului Pacific, Mării Japoniei şi Mării Ohotsk se deplasează
spre continent sub forma vânturilor de sud-est constituind musonul oceanic (de
vară).
Acest climat este situat în nordul Coreei, nordul Japoniei, nord-estul
Chinei şi sud-estul Siberiei.
StaŃiune reprezentativă: Vladivostok, 46° latitudine nordică;
temperatură medie anuală 6°C; precipitaŃii medii 598 mm; amplitudine termică
anuală 35°C
e3) Climatele temperate arid şi semiarid sunt situate în interiorul Asiei,
departe de influenŃa vânturilor umede care bat dinspre Oceanul Pacific, cu lăŃimi
mai mari spre est până în regiunea centrală a Chinei; barierele montane aflate în
calea vânturilor de sud, conjugate cu distanŃele mari faŃă de ocean determină
scăderea cantităŃilor de precipitaŃii.
Tot timpul anului sunt prezente masele de aer continentale polare
(temperate). Aerul foarte uscat face ca valorile bilanŃului radiativ să fie mari în
sezonul cald şi să scadă în sezonul rece. Vara, în luna cea mai caldă,
temperaturile medii ajung la 24°C (Balhaş), iar iarna, în luna cea mai rece,
ajung la -15°C; media anuală a amplitudinii este de 39°C.
Temperaturile maxime absolute, în aceste climate, depăşesc 40°C, iar cele
minime absolute coboară sub -40°C. La Balhaş, precipitaŃiile însumează 115
mm/an. Ca urmare a temperaturilor ridicate şi precipitaŃiilor scăzute, în sezonul
cald se înregistrează un excesiv deficit de umezeală, vegetaŃia de stepă se usucă,
iar regiunile semiaride se transformă în deşert pe măsura apropierii de regiunile
aride.
StaŃiune reprezentativă: Balhaş, 46°48` latitudine nordică; temperatură
medie anuală 5°C; precipitaŃii medii 115 mm; amplitudine termică anuală 39°C.
 f) Climatele reci cuprind:
f1 – Climatul subpolar oceanic;
f2 – Climatul subpolar continental;
f3 – Climatul polar;
f1) Climatul subpolar oceanic se întâlneşte de la MunŃii Ural până aproape
de estuarul fluviului Enisei, incluzând Arhipelagul Novaia Zemlia şi litoralul
dintre Cercul Polar de Nord şi Golful Şelihov. Predomină influenŃa maselor de
aer polar (temperat) oceanic şi arctic; temperaturile sunt mai ridicate decât cele
din regiunile cu climat polar continental. Verile sunt răcoroase şi ceŃoase, iernile
nu sunt prea reci, vânturile bat puternic şi aduc umiditate. Temperaturile minime
ajung la -40°C, iar uneori sub -45°C, îngheŃul poate surveni oricând în timpul
verii. Maximele termice sunt între 15 - 18°C. PrecipitaŃiile sunt mai bogate decât
în interiorul continentului. Stratul de zăpadă durează 6-8 luni. Tot timpul anului
nebulozitatea este accentuată.
f2) Climatul subpolar continental se află în Siberia, la sud şi la nord de
Cercul Polar de Nord; face o excepŃie Ńărmul septentrional al Asiei.
În semestrul rece dominante sunt masele de aer arctice continentalizate,
iar în semestrul cald cele continental-polare (temperate). Regiunea este situată în
interiorul continentului, iar aerul arctic aduce temperaturi scăzute şi umezeală
puŃină; din aceste cauze sunt mai reci decât regiunile cu climat subpolar şi polar
oceanic. NopŃile lungi de iarnă, prezenŃa timp îndelungat a stratului de zăpadă şi
răcirea radiativă intensă sunt cauzele pentru care se înregistrează temperaturi
scăzute.
Temperaturile minime coboară frecvent sub -60°C (în februarie 1862 s-a
înregistrat la Verhoiansk temperatura minimă absolută de –69,4°C, iar la
Oimeakon a fost înregistrată temperatura de –71,1°C).
Media termică anuală la Verhoiansk este de -16°C. Maximele termice
absolute se situează între 20-25°C, dar uneori depăşesc 30°C. Amplitudinile
termice au valori medii anuale de 63°C la Verhoiansk. Nebulozitatea şi
precipitaŃiile sunt reduse (155 mm la Verhoiansk).
StaŃiune reprezentativă: Verhoiansk, 67°36` latitudine nordică;
temperatură medie anuală -15°C; precipitaŃii medii 135 mm; amplitudine
termică anuală 63°C.
f3) Climatul polar se află în aproape toate insulele din nordul Siberiei;
media anuală a temperaturii este negativă (chiar şi vara acestea sunt mai mici de
0°C). PrecipitaŃiile sunt neînsemnate cantitativ şi cad exclusiv sub formă de
zăpadă. Aerul arctic format în contact cu întinderile de gheaŃă şi zăpadă, acoperă
permanent această regiune, menŃinând temperaturile scăzute tot timpul anului.
Din aria anticiclonală arctică aerul se deplasează spre latitudinile inferioare şi
datorită interacŃiunii cu forŃa Coriolis generează Vânturile de Est.
g) Climatul munŃilor înalŃi cuprinde:
g1 – Climatul munŃilor înalŃi din zona caldă;
g2 – Climatul munŃilor înalŃi din zona temperată;
g1) Climatul munŃilor înalŃi din zona caldă. În Asia se găsesc cele mai
întinse regiuni cu climă montană (Caucaz, Pamir, Karakorum, Himalaya, munŃii
din Indonezia, din Noua Guinee s.a.). Altitudinea, expoziŃia versanŃilor,
înclinarea pantelor şi fragmentarea reliefului îşi pun amprenta asupra
caracteristicilor climatului formând un altfel de climă în regiunile montane.
Temperatura scade cu 0,6°C la fiecare 100 de metri altitudine şi, totodată,
creşte semnificativ cantitatea de precipitaŃii îndeosebi pe versanŃii expuşi
vânturilor dominante. Cresc diferenŃele termice dintre versanŃii însoriŃi şi cei
umbriŃi, precum şi între zi şi noapte.
Himalaya este o barieră orografică, producând o degradare a regimului
pluviometric a regiunilor de la nord şi de la est; dacă la poalele sudice ale
Himalayei cad cele mai mari cantităŃi de precipitaŃii din lume, la nordul acesteia
ele scad până sub 200 mm pe an.
Pe versanŃii vestici, sud-vestici ai munŃilor Pamir şi Altai cad circa 2000
de mm precipitaŃii, iar pe pantele nord-estice acestea scad treptat spre deşerturile
Asiei Centrale.
g2) Climatul munŃilor înalŃi din zona temperată. Acest tip de climat este
propriu munŃilor Tianşan, Altai, Hangai, Saian ş.a. VersanŃii sunt afectaŃi de
circulaŃia musonilor din regiunile temperate, sau a vânturilor de vest (care aduc
precipitaŃii). Nivelul zăpezilor persistente este mult mai coborât decât în
regiunile tropicale, iar caracteristicile termice mult mai severe. Pe pantele
expuse musonului de vară şi pe cele expuse vânturilor de vest cantitatea de
precipitaŃii este mult mai mare decât pe partea opusă. Ninsorile sunt posibile în
orice lună a anului.
Iarna, precipitaŃiile sunt exclusiv sub formă de zăpadă, iar viscolele o
spulberă, troienind-o.

4. HIDROGRAFIA

Asia se caracterizează şi printr-o hidrografie variată şi complexă datorită

configuraŃiei reliefului, regimului climatic, litologiei etc. În acest continent se
găsesc mari fluvii cu debite uneori catastrofale, râuri care se pierd în deşert, cele
mai diverse tipuri de lacuri, uriaşe suprafeŃe endoreice, canale şi artere
hidrografice antropice, mlaştini care ocupă o suprafaŃă imensă s.a.
Pe teritoriul Asiei se disting următoarele domenii hidrologice:
- domeniul exoreic;
- domeniul endoreic şi areic.

4.1. DOMENIUL EXOREIC

Marile fluvii izvorăsc din munŃii situaŃi în partea centrală a Asiei şi se
îndreaptă spre bazinele oceanice. În Oceanul Arctic se varsă fluviile: Obi, Enisei
şi Lena.
Fluviul Obi are cel mai mare bazin (3 milioane km2) şi colectează o reŃea
bogată de râuri, dintre care, cele mai mari sunt: Irtiş, Işim şi Tobol; aceste râuri
au o pantă foarte mică. Obi are o lungime de 4 022 km şi un debit mediu de
12 500m3/s. Afluentul principal al fluviului Obi este Irtiş.
Obi, Tom, Işim, Tobol, Irtiş străbat Câmpia Siberiei de Vest care, spre
nord, se termină printr-un litoral sinuos şi coborât. Pe ansamblu, Câmpia
Siberiei de Vest este mlăştinoasă.
Podişul Siberiei Centrale este străbătut de râuri cu debit mare. Dintre
acestea, Enisei, după ce străbate Asia Centrală, separă spre vest Podişul Siberiei
Centrale de Câmpia Siberiei de Vest. Fluviul Enisei are un bazin de 2 600 000
km2 şi o lungime de 4 130 km. Timp de cinci luni, apele sunt mai mari decât
debitul mediu care ajunge la 18 000 m3/s înainte de vărsare.
Unul dintre afluenŃii cei mai importanŃi, Angara cu un debit mediu de
1 030 m3/s, izvorăşte din Lacul Baikal. Tunguska Pietroasă şi Tunguska
Inferioară străbat Podişul Siberiei Centrale şi se varsă în fluviul Enisei.
Tunguscele şi Angara au un curs rapid, numeroase cascade, cataracte, porŃiuni
mai largi sau mai înguste. În partea nordică a Podişului Siberiei Centrale se află
râul Hatanga.
Fluviul Lena are o lungime de 4 270 km, un bazin de 2 400 000 km2 şi un
debit la vărsare de 16 860 m3/s; izvorăşte din MunŃii Baikal şi se varsă în Marea
Laptev. După un sector cu praguri, întregul curs este navigabil. Ca toate celelalte
râuri din Podişul Siberiei Centrale, fluviul Lena are un potenŃial energetic
remarcabil.
În Siberia de Nord-Est, Kolîma este cel mai mare râu; are o lungime de
2 130 km şi un debit de 4 280 m3/s. Datorită topirii zăpezilor şi a gheŃarilor,
creşterea nivelurilor se produce în luna iunie. Indighirka are o lungime de 1 900
km, Iana 880 km, iar Anadîrul de 1 117 km. Râurile din această parte a Siberiei
sunt îngheŃate din octombrie până în iunie şi formează delte joase, au un mare
potenŃial hidroenergetic şi sunt navigabile doar pe cursul inferior. Toate râurile
mai sus menŃionate se varsă în Oceanul Arctic, izvorăsc din munŃii Asiei
Centrale, au debite mari în timpul verii, bazine hidrografice imense, o alimentare
nivo-pluvială, iarna îngheaŃă treptat de la vărsare spre izvoare.
În Bazinul Pacific se varsă râurile din Asia de Est şi de Sud-Est, având
debite mari în timpul verii datorită ploilor musonice. În Kamceatka, râurile sunt
scurte şi au direcŃii diferite, iar în sud-estul Siberiei reŃeaua hidrografică aparŃine
de bazinul Amurului şi o serie de afluenŃi principali: Zeia, Bureia, Sungari,
Ussuri. Amurul (râul negru în limba mongolă) are o suprafaŃă a bazinului de
1 855 000 km2, o lungime de 4 440 km şi un debit mediu de 11 000 m3/s.
Sungari este un afluent pe dreapta al Amurului, are o lungime de 1 500 km.
Debitele ating un nivel maxim primăvara (datorită topirii zăpezilor) şi unul vara
(puternic afectat de ploile musonice), care provoacă mari inundaŃii. În Coreea,
râurile sunt numeroase (Ialu, Punkhan, Kîm, Nakton s.a.), cu un debit maxim de
vară. În China de Est - aflată sub influenŃa ploilor musonice - fluviile Huang He
şi Chiang Jiang au debitele cele mai mari în timpul verii.
Huang He şi-a schimbat albia de numeroase ori, are o permanentă
turbiditate, fiind numit şi Fluviul Galben. Albia sa a pendulat între oraşele
Beijing şi Shanghai; are izvoarele în Tibet şi o lungime de 5 464 km. Acest
fluviu şi-a schimbat, de a lungul timpului, gura de vărsare de 5 ori şi albia de 27
de ori; a produs inundaŃii catastrofale datorită ploilor musonice. Transportând o
imensă cantitate de aluviuni ca urmare a traversării Podişului de Loess, patul
albiei se înalŃă faŃă de zonele învecinate, iar la marile viituri digurile erau rupte,
producându-se revărsări catastrofale.
Debitul fluviului este variabil (26 000 m3/s şi 200 m3/s). Viiturile
principale se produc în aprilie (datorită topirii zăpezilor), iulie (datorită
musonului de vară) şi august-septembrie (provocate de taifunuri). Chinezii au
făcut, în timp, un imens efort pentru a preveni această calamitate: au construit
baraje, diguri, canale, au un vast program de împădurire şi reconstrucŃie
ecologică a Podişului de Loess s.a.
Din MunŃii Huaiyan izvorăşte râul Huaiyhe; acesta, ca şi Huang He, are
un regim hidrologic capricios, inundă în timpul viiturilor mari suprafeŃe şi,
alternativ, se varsă în Huang He sau în Chang Jiang. În lungul acestui râu s-au
construit canale, s-au amenajat sisteme de irigaŃii, importante noduri hidraulice
şi hidrocentrale.
În Câmpia Chineză, mai ales în zona litorală, taifunurile de la sfârşitul
verii şi toamna, provoacă pagube şi distrugeri catastrofale.
Pe Chiang Jiang se construieşte, în zona numită „Trei Defilee” cea mai
mare hidrocentrală din lume.
În Oceanul Indian se varsă Mekong, Menam, Irrawaddy, Salween şi Sông
Hông; au un regim musonic, văi înguste şi adânci, iar la vărsare formează delte.
Vara, aceste râuri au debite mari, iar iarna – mici. Fluviul Mekong are o
lungime de 4 500 km şi un debit de 16 160 m3/s; Irrawaddy are 2 300 km
lungime şi un debit de 15 400 m3/s, iar Salween 2 820 km lungime şi un debit de
6 690 m3/s.
Indonezia şi Filipinele au o hidrografie bogată datorită condiŃiilor
climatice ecuatoriale şi subecuatoriale. Râurile sunt numeroase, scurte, cu văi
adânci şi defilee în zonele muntoase, cu văi largi în câmpie, cu delte care cresc
rapid, cu debit constant. Mai mari ca debit, în Indonezia, sunt râurile: Musi, Hari
(Sumatera), Kapuas şi Brito (Kalimantan).
În Asia de Sud, regimul hidrologic al Câmpiei Indo-Gangetice este de tip
himalayan; râurile sunt numeroase şi organizate în două bazine:
- bazinul Gangelui cu afluenŃii principali: Brahmaputra şi Jumna;
- bazinul Indului cu afluenŃii Sutleji, Ravi, Chenab şi Jhelum.
Gangele are o lungime de 3 000 km, un debit (la vărsare, cu
Brahmaputra) de 39 000 m3/s şi formează cea mai mare deltă din lume. În
sectorul montan, ambele râuri se alimentează din zăpezi şi gheŃari. Ploile
musonice de vară de pe versantul sudic al Himalayei produc o creştere puternică
a debitelor.
Indul are o lungime de 3 180 km şi un debit de 2 980 m3/s.
Podişul Deccan este străbătut de râuri repezi care traversează o serie de
defilee, sunt scurte şi au un regim hidrologic care depinde de ploile musonice.
Văile râurilor sunt înguste şi adânci. Principalele râuri care se varsă în Golful
Bengal sunt: Mahandi, Godavari, Kristna, Kaveri s.a. În Marea Arabiei se varsă
Narbada şi Tapti.
Hidrologic, Asia de Sud-Vest este formată dintr-o reŃea destul de rară, cu
un debit neregulat şi cu ape puŃine. Mesopotamia este, însă, mai bogată, fiind
străbătută de două râuri principale: Tigrul şi Eufratul. Ambele râuri izvorăsc
din Podişul Armeniei, iar de pe rama muntoasă primesc numeroşi afluenŃi. În
Mesopotamia râurile curg lent, albiile sunt largi şi despletite în numeroase braŃe.
Din MunŃii Zagros, spre râul Tigru se îndreaptă numeroşi afluenŃi. După
confluenŃa Eufratului cu Tigru până la vărsarea în Golful Persic, râul se numeşte
Shatt-el-Arab, pe stânga primeşte un afluent mai însemnat – Karun. Creşterile
de debit de primăvară sunt cauzate de topirea zăpezilor din Podişul Armeniei, iar
iarna datorită ploilor locale.
În Peninsula Arabia reŃeaua de râuri este rară, regimul hidrologic este
neregulat, debitele sunt mici. Iordanul este râul cel mai important, curge în
trepte şi se varsă în Marea Moartă.
În Iran, râurile cu un debit mai însemnat se află pe versantul nordic al
Elbursului şi se varsă în Marea Caspică; debitul acestora creşte primăvara la
topirea zăpezilor şi în urma ploilor.

4.2. DOMENIUL ENDOREIC3 ŞI AREIC4

În podişurile înconjurate de lanŃurile muntoase, în regiunea tropical-
continentală, în regiunile aride şi semiaride, reŃeaua de râuri este slabă sau
inexistentă, temporară sau permanentă şi are un caracter endoreic (nu se varsă
direct în mare sau ocean). Regiunile şi arealele endoreice se găsesc în India
(Deşertul Thal şi Deşertul Thar), Iran, Afganistan, Pakistan, Peninsula Arabia,
Siria, Gobi, Podişul Tibet, în jurul Lacului Aral5. Se apreciază că în Asia este
endoreică şi areică o suprafaŃă de 12,3 mil. km2.
a) Regiunea endoreică a Asiei Centrale
a1) Subregiunea Aral6 cuprinde un teritoriu vast, din apropierea Ńărmului
estic al Mării Caspice până în zona premontană Alatau-Djungar, Tian-Shan şi
Pamir-Alai la est; în sud până în apropierea munŃilor Kopet Dag, iar în nord,
aproximativ pe paralela de 48° latitudine nordică.
ReŃeaua hidrografică a acestei regiuni este foarte săracă. Râurile care
izvorăsc din munŃi curg spre deşert şi se pierd prin infiltraŃie, evaporare sau prin
irigaŃii. Râurile care seacă complet formează în deşert albii şi delte fără apă.
Printre acestea, enumerăm râurile: Zeravşan, Tedjen, Murgab, Ciu s.a. Doar
Amudaria şi Sîrdaria7 reuşesc să-şi ducă o mică parte a apelor până la Lacul
Aral. În nord-est, râurile Karatan şi Ili reuşesc să se verse în Lacul Balhaş. În
deşert râurile pierd multă apă.

3
Endoreic – termen referitor la regiuni drenate de râuri ce ajung să se verse în chiuvete lacustre cu regim
temporar sau se pierd treptat ca urmare a evaporaŃiei şi infiltraŃiei.
4
Areic – termen caracteristic zonelor de pustiu, deşertice, fără râuri, fără scurgere de suprafaŃă.
5
Petre Gâştescu (1990) Fluviile Terrei, Edit. Sport – Turism, Bucureşti, pag. 29.
6
Aral Tenghiz – „marea insulelor” (în limba kirghiză)
7
Daria – „râu mare” (grai local)
 Lacul Aral şi-a redus suprafaŃa datorită folosirii folosirii pentru irigaŃie a
apelor celor doi afluenŃi (Amudaria şi Sârdaria), iar ariile lacustre devenite
emerse sunt supuse unei puternice salinizări secundare; apa din lac a devenit
mult mai sărată, iar ecosistemul a fost puternic şi iremediabil afectat. Nivelul
Lacului Balhaş a scăzut cu circa 2 m după 1970 datorită unui lac artificial pe
cursul superior al râului Ili. Cuveta tectonică a lacului este parŃial separată de un
prag central; jumătatea vestică a lacului are apă dulce iar cea estică are apă
sărată (din cauza aportului diferit de apă dulce).
Pânzele freatice se află în partea centrală a deşerturilor Karakum,
Kîzîlkum, Muiunkum, Betpak-Dala la adâncimi relativ mici. Regiunea
endoreică Aral este aridă şi semiaridă, cu ierni reci, veri fierbinŃi şi evaporaŃie
puternică.
a2) Subregiunea Takla Makan este una dintre cele mai întinse din Asia şi
de pe Terra; ocupă partea centrală a Depresiunii Tarim şi este înconjurată de
MunŃii Kunlun (la sud), Tian Shan (la nord), Pamirului (la vest) şi Beishan (la
est). Râurile care izvorăsc din munŃii care înconjoară vestul şi nordul regiunii
sunt colectate de Tarim, iar cele din sud se pierd în deşert. Datorită climatului
arid, reŃeaua hidrografică a Depresiunii Takla Makan este în mare parte
dezorganizată. Tarimul nu reuşeşte în fiecare an, nici tot timpul anului, să
parcurgă partea nordică a deşertului până în Depresiunea Lob Nor; albiile râului
se desfac, se intersectează, formând un păienjeniş de albii – frecvent seci. Nici
locul de vărsare nu este cert. Nici Lacul Lob Nor nu are limite sigure.
a3) Subregiunea Gobi – Alashan se întinde între MunŃii Nanshan (în sud),
MunŃii Altaiul Gobian şi Hangai (în nord), MunŃii Helunshan (în est), MunŃii
Beishan şi Tian Shan (în vest). Atât Gobi, cât şi Alashan sunt deşerturi,
cantitatea anuală de precipitaŃii este mai mică de 200 mm. Subregiunea este
aproape lipsită de ape de suprafaŃă, cu excepŃia unor lacuri mici, puternic
mineralizate; apele subterane sunt mai abundente şi slab mineralizate.
În nord-vestul Deşertului Gobi, precipitaŃiile nu depăşesc 100 mm anual,
iar apele freatice sunt situate la mare adâncime. În Gobiul Djungar, apele de
suprafaŃă sunt prea puŃin numeroase, râurile cu debit permanent sunt foarte rare,
dar ajung să se piardă în terenurile afânate şi în depresiunile închise. Apele
freatice sunt abundente.
În Alashan, râuri cu un curs permanent se află doar la limita sudică şi
vestică, iar lacurile sărate şi, uneori, dulci sunt numeroase.
b) Regiunea Podişului Iran
Caracteristică în această regiune sunt vastele suprafeŃe de deşerturi de
piatră, aproape lipsite de apă. Râurile care se scurg din munŃii de mică altitudine
au un debit redus, determinat de cantitatea infimă de precipitaŃii (sub 100
mm/an) şi de gradul ridicat de evaporare. Vara, cele mai multe râuri seacă
complet, iar cursul inferior se termină sub forma unor delte oarbe. Această
regiune endoreică cuprinde:
b1) Subregiunea Lut-Kevir situată între MunŃii Elburs şi Kopet-Dag (în
nord), MunŃii Zagros (în vest), MunŃii Makran (în sud), MunŃii Iranului de Est şi
Taftan (în est);
 b2) Subregiunea Seistan-Registan care se află în sudul Afganistanului;
b3) Subregiunea Kharan din sud-vestul Pakistanului.

c) Regiunea arabo-siriană
Clima aceste regiuni este subtropicală şi tropicală, fiindu-i caracteristice
temperaturile ridicate ale aerului pe timp de vară, ierni calde şi cu o cantitate
redusă de precipitaŃii atmosferice. Înteriorul regiunii are o climă continentală
excesivă. Cantitatea de precipitaŃii atmosferice are oscilaŃii mari de la un an la
altul. Vânturile bat constant şi puternic. Apele de suprafaŃă sunt neînsemnate
fiind reprezentate prin şuvoaie temporare. Apele de viitură şi torenŃiale se
infiltrează în depunerile aluviale sau pătrund în structurile de calcare,
alimentând izvoarele. Apele freatice sunt destul de abundente, fiind
caracteristice în zona Al Hasa. În zona de coastă a Golfului Persic, adâncimea
zăcământului de ape subterane este de circa 90 m, iar în zona Al Hufui până la
200 m. În unele locuri apa iese la suprafaŃă, iar în altele se găsesc ape subterane
şi superficiale sărate. În sudul Depresiunii Rub-al-Khali se deschid unele văi
mari ale râurilor vechi, astăzi secate şi câteva cursuri secate. Tot în această
depresiune, apele freatice sunt destul de abundente şi sunt situate la adâncimi
relativ mici (1 – 10 m). Deşertul Nefud este sărac în ape freatice. În Deşertul Al
Hasa, în lungul fostelor râuri cuaternare, astăzi apar izvoare şi alte surse de apă
care asigură viaŃa în oaze. În depresiunile închise, apa freatică este aproape de
suprafaŃă.
d) Regiunea Industan
Cuprinde nord-vestul Indiei şi estul Pakistanului, cu climă uscată,
continentală, şi include deşerturile Thar şi Thal. În nordul Deşertului Thar ajung
râurile Punjabului (în perioadele musonice) până la nisipuri. În acest deşert nu
există ape de suprafaŃă datorită cantităŃii neînsemnate a precipitaŃiilor, dar în
sezonul ploios, se scurg, venind din zonele de munte, râuri temporare. Apele
subterane sunt abundente în nordul Deşertului Thar, iar gradul de mineralizare
creşte de la est spre vest.

4.3. LACURILE
În Asia se găsesc numeroase lacuri de origini şi mărimi diferite, cu apă
foarte sărată (Marea Moartă şi lacurile din deşerturi), iar altele cu mari rezerve
de apă dulce (Lacul Baikal). Lacurile Asiei, din punct de vedere genetic, au o
repartiŃie neuniformă şi sunt foarte diferite:
a) Lacurile tectonice au luat naştere în depresiuni formate prin deplasările
mecanice ale maselor de roci. În depresiunile reprezentate de grabene, bazine
sinclinale, bazine intramontane, având forme şi adâncimi diferite, s-a adunat apa
din râuri, precipitaŃii, izvoare; de regulă, lacurile tectonice au forme alungite şi
adâncimi mari. Dintre acestea menŃionăm:
Lacul Baikal, cel mai adânc din lume (1 740 m), cel mai vechi (20 – 26
milioane de ani), cu un volum de apă dulce de 23 000 km3; are o lungime de 636
km, lăŃimea maximă de aproximativ 80 km, iar bazinul hidrografic o suprafaŃă
cât a FranŃei. Prin Angara apa lacului se scurge în Enisei şi mai departe în Marea
Kara. Dintre particularităŃile acestui lac, câteva sunt mai semnificative:
- evaporaŃia cea mai intensă se produce în lunile octombrie, noiembrie şi
decembrie, iar lacul îngheaŃă la începutul lunii ianuarie şi podul de gheaŃă se
menŃine până în luna mai;
- gradul de transparenŃă a apei este foarte mare (40 m), fiind depăşit doar
de Lacul Kutchara din Japonia (41,6 m);
- marea cantitate de oxigen dizolvat în apă: 12 – 14 mg/l la suprafaŃă şi
8 – 9 mg/l la fund;
- în apa lacului trăiesc 800 de specii de animale şi 245 specii de plante
endemice.
Lacul Aral (denumit adeseori „mare” datorită suprafeŃei sale) se află într-o
zonă deşertică. Programul de irigaŃii cu apă din cele două râuri, Amudaria şi
Sârdaria, a determinat modificări profunde: restrângerea suprafeŃei lacului şi a
ecosistemelor acestuia, degradarea condiŃiilor de viaŃă a populaŃiei din jurul
lacului şi extinderea mlaştinilor situate în zonele irigate.
Lacul Balhaş se află pe teritoriul Kazahstanului şi este instalat într-o vastă
regiune tectonică. Climatul deşertic şi semideşertic îi influenŃează gradul de
mineralizare şi suprafaŃa. Râul Ili îi aduce apă dulce în partea vestică, iar
Peninsula Uzun – Aral împarte lacul în două: partea vestică, cu apă dulce şi
partea estică cu apă salmastră.
Lacul Zaisan (Kazahstanul de Est) este tot de origine tectonică. Se află
într-o depresiune situată între MunŃii Altai (în nord-est) şi Tarbagatai (sud-vest),
în condiŃiile climatului arid. Irtişul Negru este principalul afluent, iar din lac
pleacă Irtişul Alb. În apa dulce a lacului se află o bogată faună piscicolă (somnul
siberian, nisetrul, ştiuca, s.a.); după construcŃia barajului şi a hidrocentralei de la
Buhtarminsk (pe Irtiş), prin unirea lacului de acumulare cu lacul Zaisan a
crescut nivelul apei.
In Mongolia, între culmile Saianului estic se află lacul tectonic Hubsugul
(Kosogol); râul Eg-gol drenează apele lacului şi se varsă în Selenga, care la
rându-i se varsă în lacul Baikal. În apele sale dulci se află o bogată faună
piscicolă.
Pe teritoriul Kîrgîzstanului, într-o depresiune înconjurată de înălŃimile
MunŃilor Tianshan, se află lacul tectonic Ysyk-Kol (Issîk-Kul) care înseamnă
„lacul fierbinte”. În apele acestuia se păstrează specii endemice de peşte.
In Podişul Pamir, într- o depresiune tectonică situată la peste 3 900 m
altitudine, se află Lacul Kara-Kul (lacul negru).
Lacul Lobnor este situat în China, în inima unui deşert sălbatic (Takla
Makan). Râul Tarim, deşi are o suprafaŃă a bazinului de peste un milion de km2,
se pierde în deşert în faŃa unor dune de nisip – formând lacul Lobnor (rătăcitor)
care îşi schimbă poziŃia în funcŃie de migrarea acestora şi dimensiunile în raport
de cantitatea de apă ajunsă pe cursul inferior al Tarimului. Când are apă sunt
condiŃii bune pentru fauna piscicolă şi costituie un areal de atracŃie a păsărilor.
Lacului i se mai spune Cionkul (lacul ce mare) sau Kara-Kasun.
În China, pe cursul inferior al fluviului Ganjiang, la confluenŃa cu
Yangtze, într-o depresiune tectonică, se află Lacul Poyang-Hu; vara, apele
fluviului Yangtze pătrund în lac mărindu-i suprafaŃa de două ori, iar iarna, apele
din lac se scurg în fluviu.
În nord-estul Podişului Tibet, între culmile munŃilor Nanshan, se găseşte
Lacul Kukunor (în limba mongolă – lacul albastru). Chinezii îl numesc łinghai
(marea albastră). Lacul are apa sărată datorită climatului arid şi lipsei scurgerii
apei din lac. Tot în Tibet, se află lacul tectonic Manasarovar, la o altitudine de
4 557 m. Apa lacului este dulce şi ajunge în Indus şi în Satleji.
În Caucaz, Orientul Apropiat şi Mijlociu, se găsesc, de asemenea,
numeroase lacuri tectonice. Lacul Sevan, cu Ńărmuri constituite din lavă şi
travertin, are un mic bazin de recepŃie situat pe teritoriul Armeniei. Datorită
peisajului, plajelor, apelor minerale şi zilelor însorite, lacul constituie un areal de
puternică atracŃie turistică. Pe teritoriul Turciei se află lacurile tectonice Van,
Tuz şi Iznik. Lacul Iznik, cu apă dulce, se află în apropierea Mării Marmara, într-
o vale alungită care a funcŃionat ca un golf al acesteia. Lacul Tuz (Tuz Gölii) are
o mare cantitate de săruri (după unele date mai mare decât a Mării Moarte), dar
este variabilă în raport cu volumul de apă. Lacul Van este situat în estul Turciei,
la altitudinea de 1 720 m, şi are apă salmastră.
În Israel şi Iordania, pe aliniamentul El Araba – El Ghor, la cea mai
coborâtă altitudine de pe Glob, se află Marea Moartă care are cel mai mare grad
de salinitate (322 g/l). Tot în Israel, în grabenul levantic (cunoscut sub
denumirea El Ghor), se găseşte Lacul Tiberiada. Râul Iordan primeneşte apele
lacului; nivelul apei este la –212 m sub nivelul Oceanului Planetar. Apa dulce a
lacului este propice faunei piscicole şi irigaŃiilor.
În nord-vestul Iranului, la 1 275 m altitudine deasupra nivelului mării, se
află lacul tectonic Urmia (Rizayeh), lac fără scurgere.
Lacuri tectonice sunt şi în Indonezia: Matana, Towuti, Poso (formează un
trio lacustru) situate în plină junglă ecuatorială (Insula Sulawesi) şi în Japonia
(Biwa), Filipine (Bay).
b) Lacurile vulcanice şi vulcano-tectonice
Vulcanismul generează cratere şi caldeire, barează văile cu lavă, precum
şi alte forme capabile să devină lacuri.
În Indonezia se găsesc numeroşi vulcani stinşi şi activi. Pe fundul uneia
dintre cele mai mari caldeire s-a format un lac – Gunung – Batur (Insula Bali).
În partea estică a Insulei Jawa, în craterul vulcanului Gunung-Kelud, s-a format
Lacul Kelud. Apa lacului se încălzeşte şi este expulzată afară ca urmare a
erupŃiilor scurte şi explozive.
În aceiaşi insulă, la poalele vulcanului Gunung-Merapi s-a format într-un
crater, în urma unei explozii laterale, Lacul Kawah – Idjen a cărui apă, la
adâncimea de 250 m, are o temperatură de 97ºC şi un pH de 0,7.
Vulcanul Toba, situat tot în Indonezia, se găseşte în mijlocul lacului
omonim. La rându-i, depresiunea în care se află lacul, este o caldeiră tipică
situată în Insula Sumatera.
În Filipine (sudul Insulei Luzon), într-o caldeiră situată în mijlocul
vulcanului denumit Vulcano, se găseşte Lacul Taal (Bombon). Lacul este mic,
într-un peisaj subecuatorial, are apă limpede, dar este înconjurat de izvoare
fierbinŃi, de găuri din care Ńâşnesc gaze sub presiune.
O altă Ńară cu lacuri de origine vulcanică este Japonia. Lacul Tazawa s-a
format într-o caldeiră vulcanică tipică şi are cea mai mare adâncime dintre
lacurile nipone (425 m adâncime maximă). PereŃii caldeirei au o înălŃime de 250
m deasupra nivelului apei lacului. Lacul se află în nordul Insulei Honshu. Tot de
origine vulcanică este Lacul Shikotsu, al doilea ca adâncime din Japonia (363
m). În ziua de 1 februarie se organizează Festivalul zăpezii când se fac statui de
gheaŃă.
Nu departe de Lacul Akan, în nord-estul Insulei Hokkaido, se află, într-un
crater vulcanic de tip caldeiră, Lacul Mashu cu cea mai mare transparenŃă (41,6
m). Depresiunea lacustră are formă de cilindru.
Alte lacuri vulcanice sunt în Kamceatka (Lacul Kurilsk).
În Asia se găsesc şi alte tipuri de lacuri, formate ca urmare a alunecărilor
de teren (Sarez în Pamir), de origine fluviatilă (Tonb - Sap), s.a. – unele mai
mari, altele mai mici ca dimensiune. Desigur că aceste exemplificări sunt unele
dintre cele mai importante.
Lacurile făurite de om pe Angara, Enisei, Huang He, Chang Jiang, s.a., au
scopul obŃinerii energiei electrice, irigaŃiilor, alimentării cu apă a aşezărilor
umane; ele atrag mulŃi turişti, modifică condiŃiile climatice, sunt pitoreşti, iar
altele au calităŃi terapeutice.

Mlaştinile au o largă răspândire în Câmpia Siberiei de Vest, nordul

Podişului Siberiei Centrale, în Delta Brahmaputra – Gange, pe valea inferioară a
Mekongului, în Insula Jawa.
GheŃarii au o întindere mai mare în Severnaia Zemlea, MunŃii
Karakorum, MunŃii Himalaya, MunŃii Tianshan, Alai, Pamir, Caucaz.

5. VEGETAłIA ŞI FAUNA

Datorită extinderii în latitudine, Asia se caracterizează prin diversitate şi

prezenŃa tuturor zonelor de vegetaŃie. Structura actuală a vegetaŃiei este
rezultatul unui proces îndelungat de modificări legat de poziŃia continentului, de
latitudine şi altitudine, de interacŃiunile cu celelalte componente geografico-
fizice, precum şi de factorul antropic.
CurenŃii oceanici, influenŃa musonului, transgresiunile şi regresiunile
marine, glaciaŃiunea pleistocenă, lanŃurile muntoase s.a., au introdus modificări
în existenŃa unor plante şi în repartiŃia asociaŃiilor vegetale. Biomurile8 de pe
continentul Asia sunt reprezentate prin:
Tundra este o formaŃiune biogeografică întâlnită dincolo de paralela de
63º latitudine nordică (alcătuind tundra subarctică), dar şi în munŃii înalŃi,
dincolo de limita superioară a pădurii (tundra alpină).
8
Biom – zonă majoră de viaŃă, determinată în general de macroclimă, cuprinzând un complex de biotopuri şi
biocenoze (Ielenicz, M. şi colab., 1999, DicŃionar de geografie fizică, Editura Corint, pag. 50)
 CondiŃiile climatice sunt severe: temperaturi scăzute care duc la formarea
permafrostului, vânturi puternice.
În cadrul tundrei subarctice se deosebesc patru grupări vegetale:
- formaŃiuni de muşchi şi licheni în proximitatea zăpezilor permanente arctice;
- formaŃiuni ierboase alcătuite din graminee, ciperacee, juncacee;
- formaŃiuni de tufărişuri cu ericacee şi alte esenŃe lemnoase;
- formaŃiuni de arbuşti cu frunze căzătoare, situate la periferia taigalei, alcătuite
din sălcii (Salix herbacea, Salix polaris), mesteacăn pitic (Betula nana).
Tundra ierboasă se dezvoltă într-un regim cu zile lungi de vară în timpul
cărora gheaŃa la sol se topeşte doar într-un strat subŃire, superficial. Întrucât în
orizonturile profunde solul rămâne îngheŃat şi impermeabil, vara, pe mari
întinderi se află mlaştini. Plantele ierboase sunt scunde (predominând
ierbaceele), iar pe alocuri apar sălciile pitice (Salix herbacea). În tundra ierboasă
se dezvoltă un strat scund de rogozuri, graminee, muşchi şi licheni; vara,
subarbuştii produc flori multicolore. În tundra ierboasă se pot găsi areale de
tufăriş arctic compuse din sălcii şi mesteceni.
În Oceanul ÎngheŃat, pe insule, zăpada este aproape permanentă, iar
vegetaŃia este destul de săracă (tufe izolate); se găsesc specii de păsări (gâsca
polară, raŃa de gheaŃă), urşi albi, foci.
Tundra alpină este similară, sub multiple aspecte, celei arctice, deşi
regimul de insolaŃie al latitudinilor joase contrastează cu cel al latitudinilor
înalte.
Tundra şi silvotundra subarctică formează o fâşie îngustă în lungul
litoralului nordic al Asiei începând din Peninsula Iamal şi până în Peninsula
Ciucilor. Silvotundra face tranziŃia către tundră şi taiga; aici se întrepătrund
formaŃiunile vegetale specifice celor două zone.
Tundra alpină poate fi găsită în majoritatea Ńinuturilor înalte, între limita
superioară a arborilor şi limita inferioară a zonei de îngheŃ cu roci nude şi
zăpadă veşnică. Fauna este săracă în specii.
Lumea animală este formată din: ren, iepure polar, hermelină, nevăstuică,
vulpe polară, căŃelul pământului, bufniŃa de zăpadă, s.a.; în anotimpul rece, renii
şi unele păsări migrează spre sud.
Taigaua (pădurea de conifere) ocupă un teritoriu vast, între MunŃii Ural
(în vest) şi Ńărmurile Mării Ohotsk (în est), sudul tundrei şi Asia Centrală Înaltă.
Este un tip de pădure din zona temperată rece, alcătuită predominant din specii
de conifere.
Dintre speciile de conifere caracteristice menŃionăm: molidul (Picea
excelsa, Picea typicum), pinul (Pinus sibirica, Pinus cembra), laricea (Larix
sibirica). Dacă în Siberia de vest predomină pădurea alcătuită din conifere
veşnic verzi (molid, brad, pin), în partea centrală, de nord şi răsăriteană a
Siberiei predomină laricele care îşi pierd frunzele iarna, formând o pădure cu
frunze căzătoare.
Subarbuştii şi arbuştii au în alcătuire: Salix, Ledum, Alnus, iar covorul
ierbaceu este mai sărac fiind format din Oxalis, Lycopodium, Linaea borealis;
pe suprafeŃele cu nivel ridicat al apei freatice se găsesc tinoavele (turba cu
Polytrichum).
Spre sudul şi estul Siberiei, pădurile cu frunze aciculare sunt discontinui,
locul lor fiind luat de pădurile cu larice (Larix dahurica) şi pădurile de foioase
formate din stejar (Quercus mongolica), tei de Amur (Tilia amurensis), arborele
de plută de Amur (Phellodendron amurense). Pădurile de amestec (conifere şi
foioase) ocupă suprafeŃe întinse în zona Amurului, Kamceatka, Japonia, Coreea,
China de Nord, dar şi în sudul Siberiei de Vest.
Fauna se caracterizează prin numărul mai mare de genuri şi adaptarea la
condiŃiile de viaŃă diversificate. Dintre mamifere au importanŃă cinegetică
hermelina (Mustela erminea), zibelina (Martes zibellina), râsul (Lynx lyix),
elanul siberian (Cervus elaphus sibiricus), ursul brun, lupul, vulpea, s.a.
Pădurea de foioase se desfăşoară în sudul taigalei siberiene. SuprafeŃe
mari cu astfel de păduri se află în estul şi nord-estul Chinei, în Coreea şi
Japonia; sunt alcătuite din stejar (Quercus mongolica), tei (Tilia mandshurica),
frasin (Fraxinus mandshurica), arŃar, nuc, castan.
Dintre animale, mai frecvente sunt: iepurele manciurian (Lepus
mandshuricus), cerbul pătat (Cervus nippon), tigrul, leopardul, ursul, lupul,
vulpea, fazanul.
Silvostepa face tranziŃia între pădure şi stepă. În Asia, silvostepa
formează o fâşie continuă în sudul Câmpiei Siberiei de Vest, discontinuă la est
de fluviul Enisei şi o desfăşurare nord-sud între Amur şi Huang He; uneori
prezintă pătrunderi tentaculare în stepă. Silvostepa este alcătuită din specii de
stejar (Quercus frainetto, Q. cerris, Q. robur), carpen (Carpinus betulus), ulm,
corn, păducel, măceş, zadă, frasin, tei, care formează pâlcuri de pădure, iar
spaŃiul neîmpădurit este alcătuit din graminee. Silvostepa asiatică este frecvent
înlocuită de culturi agricole.
Stepa este o asociaŃie ierboasă specifică climatului temperat continental;
în Asia, stepa este alcătuită fie din graminee, fie deşertică. Are în componenŃa sa
specii de Bromus, Stipa, Festuca, Koeleria, Artemisia. Această asociaŃie
vegetală este răspândită în podişurile Iranului, Anatoliei, sudul Câmpiei Siberiei
de Vest, nordul Mongoliei, iar în Podişul Kazahstanului, Mongolia Centrală, în
bazinul mijlociu al fluviului Huang He se găseşte stepa semideşertică.
Stepele Asiei sunt populate de carnivore (vulpea, lupul, dihorul de stepă),
rozătoare (şoarecii de stepă, hârciogi, marmote), ierbivore (antilopa saiga),
păsări (vulturul de stepă, eretele, dropia, prepeliŃa s.a.)
Deşerturile reprezintă aproximativ ¼ din suprafaŃa Asiei şi, în raport de
condiŃiile climatice, sunt deşerturi temperate, tropicale şi reci. După asociaŃiile
vegetale şi soluri sunt conturate mai multe tipuri de deşerturi:
- cu plante efemere (Turan);
- cu takîre (Iran);
- argiloase (Ust Urt);
- de nisip (Karakum, Kîzîlkum, Muiunkum, Registan);
- pietroase (Betpak-Dala).
Deşi nu lipseşte, vegetaŃia este rară şi adaptată condiŃiilor de uscăciune.
Predomină plantele xerofile: saxaulul (Haloxylon), pelinul (Artemisia), rogozul
(Carex), Kalidium, Halostachis, Salicornia, Poa bulbosa, Stipa penata.
Fauna deşerturilor este alcătuită din reptile, insecte, rozătoare, gazele,
antilope, s.a.; specifică deşerturilor Asiei Centrale este cămila cu două cocoaşe
(Camelus bactrianus).
VegetaŃia din oaze ocupă suprafeŃe mici în lungul marilor râuri (Tigru şi
Eufrat, Amudaria, s.a.), fiind alcătuită din trestie, plopi, pomi fructiferi, viŃa de
vie, bumbac.
Pădurile şi tufărişurile subtropicale se găsesc pe areale mai
semnificative în China de Sud, insulele din sudul Japoniei, Indochina de Nord-
Est şi în vestul Asiei Mici.
Pădurile din sudul Japoniei, nord-estul Indochinei şi sud-estul Chinei
cuprind specii de Quercus, Acer, Libocedrus, Lithocarpus, Ginko biloba, liane
(Schizandra), epifite, s.a.
Între speciile din pădurea subtropicală din vestul Asiei Mici se află
stejarul de plută (Quercus suber), laurul (Laurus nobilis), măslinul (Olea
oleaster), iar în sudul Anatoliei, specia de pin Pinus brutia.
Tufărişurile subtropicale (semperviriscente) dezvoltate pe coastele Mării
Mediterane au în alcătuirea lor stejarul de stâncă, măslinul sălbatic, fisticul,
iarba neagră arbustivă, mirtul, s.a.
Pădurile musonice se găsesc în Indochina şi India; ele sunt formate din
palmieri, ferigi arborescente, teck, santal, bambus, abanos, liane, epifite. În
sezonul uscat, o parte din arbori îşi pierd frunzele (India, vestul Podişului Laos,
bazinul fluviului Irrawaddy, al fluviului Xi Jiang). În India, dar şi în Indochina,
pădurea deasă cu liane şi epifite poartă denumirea de junglă (în hindi – jangal –
loc necultivat, nelocuit). Jungla este domeniul elefanŃilor, rinocerilor, tigrilor,
tapirilor, ursului malayez, pitonilor, cobrelor, pangolinilor, crocodililor.
Savanele apar în centrul Indiei, în Indochina şi pe suprafeŃe mici în vestul
Peninsulei Arabia. În Asia, savanele sunt puŃin răspândite; ele sintetizează, în
aspectul şi structura lor, două anotimpuri (unul ploios şi altul secetos). Sunt
formate din ierburi înalte şi arbori izolaŃi: Terminalia tomentosa, Acacia
catechu, Bauhinia recemosa. În savană trăiesc elefanŃi, rinoceri, tigri, reptile.
 Pădurea ecuatorială este veşnic verde, alcătuită dintr-un mare număr de
specii arborescente, epifite, liane, arbori stratificaŃi în etaje, densă, umedă şi
întunecoasă. Reprezentative sunt genurile Dipterocarpus, Cedrela, Albizzia,
Cinnamonum, numeroase specii valoroase: palmier, bananier, teck, santal,
sagotier, bambus, arbori de camfor, cuişoare, scorŃişoară, piper, etc. Fauna este
reprezentată de rinoceri, pantere, urangutani, pangolini, giboni, pasărea
paradisului, s.a.
Pădurea ecuatorială se găseşte în Indonezia, vestul Indochinei şi al Indiei;
ochiurile de pădure primară ocupă spaŃii restrânse, procesul fiind cauzat de
defrişările repetate şi de practicarea agriculturii.
Mangrovele sunt formaŃiuni vegetale alcătuite din arbori şi arbuşti (până
la 10 m înălŃime), cu înfăŃişare de pădure sau tufişuri. Acest tip de formaŃiune
vegetală se întâlneşte pe Ńărmurile joase şi mâloase, afectate de maree, din India,
Filipine şi Indonezia.
Arborii prezintă rădăcini adventive cu vezici respiratorii şi sunt adaptaŃi
unui mediu de interferenŃă între apele sărate marine şi cele dulci ale fluviilor.
Sunt păduri dense, veşnic verzi, contorsionate şi greu de străbătut (datorită
desimii şi ghimpilor). CompoziŃia floristică este redusă: Rhizophora, Avicennia,
Laguncularia, Pandanus, Sonneratia alba, Candelia.
Tipice pentru depunerile litorale recent formate sunt fâşiile de palmieri şi
cocotieri (Cocos nucifera). Mangrovele reŃin o parte a sedimentelor, contribuind
la extinderea treptată a uscatului.
VegetaŃia munŃilor înalŃi se stratifică în etaje altitudinale; la poalele
munŃilor se găsesc, de regulă, păduri, urmate mai sus de tufişuri şi pajişti alpine.
Pe suprafeŃe mai înalte vegetaŃia lipseşte.
În aproape toate latitudinile, în lungul fluviilor, se întâlneşte vegetaŃia de
luncă.
Valorificarea vegetaŃiei şi a faunei Asiei
Pajiştile de tundră sunt utilizate pentru creşterea turmelor de reni
îmblânziŃi, taigaua oferă lemn pentru construcŃii şi mobilă, în industria celulozei
şi hârtiei, dar şi animale cu blană preŃioasă.
Stepa şi silvostepa, pajiştile alpine, fâneŃele din lunci, vegetaŃia ierboasă a
savanelor, vegetaŃia acvatică, sunt folosite pentru creşterea animalelor; în trecut,
stepele au favorizat zootehnia nomadă, iar astăzi, fie că se păstrează ca domeniu
pastoral, fie pentru agricultura cerealieră. Încă din timpurile cele mai vechi, au
existat preocupări pentru valorificarea blănurilor, a fildeşului, coarnelor, cărnii –
impunându-se vânatul; acesta a oferit materia primă pentru industria alimentară,
textilă, chimică. Şi astăzi, animalele care trăiesc în savană prezintă un interes
economic deosebit. În apa râurilor, mărilor şi oceanelor care înconjoară
continentul trăiesc vieŃuitoare care reprezintă o uriaşă sursă de materii prime
alimentare şi industriale. Remarcabil este pescuitul scrumbiei, tonului, crabilor,
crustaceilor, moluştelor, stridiilor (Japonia), mareocultura, recoltarea algelor
marine, s.a. – materii prime pentru industria alimentară, farmaceutică etc.
Un rol deosebit îl prezintă pădurea prin funcŃiile ei de regulator termic,
menŃinerea echilibrului hidrologic, de ameliorare a calităŃii mediului, edafică,
estetică, ecologică, antierozională, ca sursă de oxigen, adăpost pentru faună,
genofond, economică, precum şi ca rezervă de materii prime (lemnul de diferite
calităŃi, fructe, ciuperci, etc.) utilizate în industria celulozei şi hârtiei, mobilei,
materialelor pentru construcŃii, farmaceutică, alimentară, textilă etc.
Defrişarea şi degradarea pădurilor, atacul insectelor, bolile criptogamice,
incendiile, supraexploatarea, ploile acide, s.a., produc îngrijorare pentru că se
răsfrâng în plan economic şi asupra calităŃii mediului ambiant, produc
perturbaŃii climatice majore, ale resurselor de apă şi de sol.

6. SOLURILE
Solul este un corp natural rezultat prin acŃiunea vieŃuitoarelor, mai ales a
plantelor şi microorganismelor, asupra scoarŃei de alterare sub influenŃa climei,
reliefului, apei şi omului, într-o perioadă de timp, care are ca principală însuşire
fertilitatea. Solul este, totodată, un corp natural bine individualizat şi constituie,
în acelaşi timp, un element de analiză al mediului geografic datorită schimbului
de substanŃă, energie şi informaŃie din cadrul acestuia.
În Asia, repartiŃia solurilor reflectă condiŃiile naturale, îndeosebi zonele
climatice şi vegetaŃia şi alŃi factori de distribuŃie teritorială.
Solurile de tundră ocupă, ca şi vegetaŃia, fâşia nordică a Asiei, acestea
întâlnindu-se şi pe unele insule. Particulele de sol iau naştere aproape în
totalitate prin dezagregare mecanică a rocii parentale, alterarea chimică fiind
foarte redusă. Descompunerea particulelor de sol se datorează îngheŃului şi
dezgheŃului alternativ al apei (din sol). Activitatea biologică este restrânsă
datorită climatului aspru, conŃinutul în humus este redus (sub 5%), iar fertilitatea
este scăzută. Permafrostul este omniprezent, dezgheŃul producându-se pe o
grosime mică, iar atunci devine molisol. Solurile sunt subŃiri, poligonale, iar în
unele locuri mai umede se formează soluri turboase. Ritmul lent de
descompunere a vegetaŃiei duce la formarea unor mari concentraŃii de humus
brut şi turbă.
În regiunile cu climă umedă şi răcoroasă, în taiga, cele mai răspândite
sunt podzolurile; acestea sunt puŃin fertile, dar bine utilizate silvic; au o aciditate
ridicată. Podzolurile nu pot asigura hrană pentru o populaŃie densă; prin
amendare şi îngrăşare se corectează în mare măsură aciditatea şi se înlocuiesc
bazele spălate. Totuşi zona cu podzoluri, datorită modelării glaciare, prezenŃei
morenelor, blocurilor, lacurilor şi a mlaştinilor este în mare parte improprie
pentru agricultură. Tot în taiga se găsesc şi spodosolurile cele mai caracteristice.
Pe suprafeŃe mari, în Ńinuturile nordice cu climă continentală umedă, în China şi
Japonia, se găsesc soluri argiloiluviale podzolite şi podzolice; acestea, amendate
şi îngrăşate devin favorabile agriculturii şi păşunatului. În regiunile muntoase
din zona pădurilor aciculare şi a solurilor podzolice sunt răspândite şi alte tipuri
de soluri: litosolurile, solurile de tundră şi de pajişti alpine (Verhoiansk,
Cerski, s.a.).
Sub vegetaŃia de silvostepă, se află ca soluri tipice, dezvoltate pe depozite
loessoide, cernoziomurile (degradate, profunde, obişnuite, etc.). Sub stepă sunt
proprii, ca soluri zonale, cernoziomurile cu diferite tipuri; acestea au un grad
ridicat de fertilitate, fapt care condiŃionează o mare productivitate pentru cereale
şi plante tehnice. Cernoziomurile au o reacŃie neutră sau slab alcalină.
În semideşerturi, datorită aridităŃii mai mari (evaporarea depăşeşte, de
regulă, cu mult precipitaŃiile), în regiunile endoreice, sărurile se acumulează la
suprafaŃă. Procesul pedogenetic – salinizarea – contribuie la formarea solurilor
halomorfe: soluri salice (solonceacuri) şi soluri alcalice (soloneŃuri).
Solonceacurile conŃin cloruri, sulfaŃi, carbonaŃi de sodiu, calciu, magneziu şi
potasiu. Pe solurile saline, agricultura este posibilă doar în condiŃiile irigaŃiilor
cu cantităŃi mari de apă.
Deşi apar în aceleaşi regiuni, soloneŃurile au proprietăŃi chimice oarecum
diferite. Acestea ocupă areale cu drenaj ceva mai bun. Prin intervenŃie antropică
pentru îmbunătăŃirea drenajului, soloneŃul poate deveni solodiu.
Solurile deşerturilor de la latitudini medii, subtropicale şi tropicale,
cuprind:
- sol brun de semipustiu care se formează sub o vegetaŃie sărăcăcioasă, pe
depozite loessoide sau pe nisipuri lutoase; are o fertilitate redusă;
- sol brun-cenuşiu de pustiu care se formează în deşerturi, pe nisipuri,
materiale argilo-nisipoase, argiloase şi pietroase; fertilitatea naturală este redusă.
La interferenŃa deşerturilor calde şi uscate cu savanele se găseşte solul
brun-roşu de savană deşertică.
În zona musonică, pe marile câmpii ale continentului, acoperite de
aluviunile aduse de fluvii, s-au format solurile aluvionare; aluviunile sunt
reîmprospătate la inundaŃiile mari. Solurile au o fertilitate mare şi sunt utilizate
de mai multe milenii îndeosebi în cultura orezului.
În zonele musonică şi ecuatorială au o largă desfăşurare solurile roşcate
(lateritele) datorită acumulării oxizilor de fier şi aluminiu. Au un conŃinut redus
de humus (4 – 8%), o fertilitate scăzută, dar sunt prielnice pentru arbori care au
rădăcini mai adânci. Unii specialişti consideră lateritele depozite.
Andosolurile s-au format pe materiale vulcanice, de aceea sunt specifice
estului şi sud-estului Asiei. Cele mai fertile andosoluri s-au format pe
sedimentele de natură vulcanogenă din Japonia, Filipine şi Indonezia.

PARTEA A II-A – CARACTERIZAREA GEOGRAFICO-UMANĂ

1. PRINCIPALELE ASPECTE PRIVIND EVOLUłIA CUNOAŞTERII

CONTINENTULUI
Asia este continentul pe care au apărut cele mai vechi civilizaŃii de pe Terra. Legăturile
comerciale au fost principalele cauze care au determinat cunoaşterea acestui continent.
Descoperirea geografică a Asiei s-a făcut pas cu pas, de-a lungul mileniilor, având în vedere
vastitatea sa teritorială, diversitatea naturală şi culturală. Cunoaşterea acestui continent s-a
datorat pe expediŃiilor comerciale, militare, ştiinŃifice, realizându-se atât în interiorul
continentului (prin expansiunea teritorială a unor imperii asiatice), cât şi din exteriorul
acestuia (cei mai interesaŃi fiind egiptenii şi europenii).
Cunoaşterea continentului asiatic se poate împărŃi în două perioada: perioada dinaintea
lui Hristos şi perioada de după Hristos.
1.1. Perioada de dinaintea lui Hristos
Încă din mileniul al IV î. Hr., Mesopotamia antică întreŃinea legături comerciale cu
Persia, Armenia, Anatolia, Kurdistan, Liban, Siria, Egipt şi India. În mileniul al III-lea î. Hr.,
populaŃiile de pe coastele libaneze întreŃineau legături comerciale regulate cu egiptenii, iar în
mileniul al II-lea î. Hr., asirienii pătrund dincolo de MunŃii Taurus şi întemeiază aşezări în
partea centrală a Asiei Mici (bazinul râului Kîzîl-Irmak). Unul dintre regii asirieni a ajuns cu
expediŃiile sale până la Marea Neagră.
Din mileniul I î. Hr., chinezii încep să se răspândească în Asia, cuprinzând bazinul
fluviului Iangtzî şi un vast teritoriu de la deşerturile şi stepele zonei temperate, până la zona
pădurilor tropicale, fluviul Mekong, insulele japoneze şi Indochina, iar construirea Marelui
Zid Chinezesc s-a bazat pe cercetări geografice şi topografice minuŃioase.
În prima jumătate a mileniului I î. Hr. au loc expediŃiile militare persane (Cyrus al II-lea
cel Mare, Darius I), care fac cunoscute teritoriile cuprinse între Asia Mică – Golful Suez până
la fluviul Indus. Tot în această perioadă, Herodot călătoreşte în bazinul fluviului Eufrat, Asia
Mică şi ne oferă informaŃii geografice despre Asia anterioară şi Ńările din jurul Mării
Mediterane.
În a doua jumătate a mileniului I î. Hr., statul indian Magadha intră în strânse legături
comerciale, prin Iran, cu Mesopotamia şi Ńările din Asia Mică. De asemenea, în acea perioadă
se desfăşoară campaniile militare conduse de Alexandru Macedon (331-323 î. Hr.), când se
extinde cunoaşterea până la fluviul Sâr-Daria, Afghanistan, MunŃii Hindu Kush, Punjab şi
Belucistan. Tot macedonenii vor întreprinde o expediŃie pe mare de la gurile Indusului până la
vărsarea Tigrului şi Eufratului (325-324 î. Hr.). În jumătatea aceasta de mileniu, călători
hinduşi ajung până în Siria, Egipt, Libia şi Grecia, iar grecul Megasthenes, ambasador în
regatul indian, aduce informaŃii preŃioase asupra bazinelor fluviilor Indus şi Gange, Câmpia
Gangelui, MunŃii Himalaya.
1.2 Perioada de după Hristos
La începutul mileniului I d. Hr., misionarii budişti trec prin pădurile înalte din regiunile
Himalayei şi Tibetului spre cursurile fluviilor Indus, Satleji şi Brahmaputra, iar după ce
depăşesc şi pădurile tropicale din Myanmar ajung la fluviile Irrawaddy, Menam şi Mekong.
Legiunile romane fac cunoscute europenilor alte zone asiatice cum ar fi: insula Sri Lanka,
golful Bengal. InfluenŃele culturale romane şi greceşti s-au extins în Asia, iar influenŃele
mongole, chineze, arabe au pătruns în Europa. „Drumul mătăsii” n-a avut numai rol
comercial, ci a fost şi o axă a schimburilor culturale.
Odată cu anii 850, arabii încep să ofere date despre Asia. Expansiunea imperiului arab
şi ramificarea legăturilor comerciale cu state din Asia Răsăriteană, prin Ńările Asiei Centrale
măresc ariile cunoscute ale continentului.
În al II-lea mileniu d.Hr., până în secolul al XV-lea, călătorii de cunoaştere a Asiei
întreprind călugării catolici, îndeosebi cei franciscani, dar cele mai importante călătorii din
această perioadă sunt ale lui Marco Polo şi ale lui Abu-Abdallah Ibn Battutah. Marco Polo
traversează Asia de la vest la est (1721-1295), plecând din VeneŃia spre Palestina, îşi petrece o
parte din viaŃă în China şi se întoarce, pe mare, prin sudul Asiei (în VeneŃia).
Cel mai mare geograf al secolului al XV-lea şi unul dintre cei mai mari călători ai
tuturor Ńinuturilor, Ibn Battutah efectuează mai multe călătorii prin care cunoaşte Asia Mică,
Ńărmurile nordice şi estice ale Mării Negre, Asia Centrală, India (1325-1349).
În secolul al XV-lea şi după acest veac, principalele călătorii care au contribuit la
lărgirea orizontului geografic al continentului asiatic au fost realizate de către europeni; multe
dintre aceste călătorii le-au efectuat ruşii. Astfel, între 1466-1472, negustorul rus Afanasi
Nikitin întreprinde o călătorie în India, acesta fiind şi primul european care a făcut o descriere
amănunŃită şi veridică asupra Indiei acelui timp. Nikitin pleacă din Moscova, călătoreşte pe
Volga până la Astrahan, traversează Marea Caspică, ajunge în Teheran, apoi în Isfahan, în
India străbate Podişul Deccan şi se întoarce pe mare în Iran. De aici, prin Marea Neagră,
ajunge în Crimeea şi se întoarce la Moscova.
Simeon Dejnev (1644-1648) navighează de la gurile râului Kolîma, în jurul Peninsulei
Ciukotsk şi în Marea Bering. Este prima trecere prin această strâmtoare. Drejnev atinge gura
de vărsare a râului Anadîr şi Peninsula Olintovsk.
Exploratorul rus Erofrei Pavlovici Habarov (1649-1652) studiază Siberia de Vest, între
Lena şi Amur, navighează pe fluviul Amur şi aduce informaŃii despre Priamuria.
Vitus I. Bering-Cirikov (1728-1730) călătoreşte în estul Siberiei şi în Peninsula
Kamceatka.
Între 1735-1743, are loc “Marea expediŃie din Nord”, în timpul căreia ruşii explorează
teritoriile nordice cuprinse între văile fluviilor Enisei şi Lena. În timpul călătoriei sale în jurul
lumii, Ivan Teodorovici Krusens-Lisianski, între 1803 şi 1806, navighează în Marea Japoniei,
explorează Ńărmurile insulelor japoneze Kyũshũ, Hongshũ şi Hokkaido, coasta sudică a insulei
Sahalin, insulele Kurile, insulele Filipine, provincia Guangzhou din China, insula Jawa.
Descoperă arhipelagul Lovuski.
Interesate de cunoaşterea continentului asiatic au fost îndeosebi Ńările din Europa de
Vest care aveau interese economice pentru stabilirea unor noi legături comerciale, dar şi
pentru a-şi extinde puterea politică şi teritoriul imperiilor, prin colonizare.
Spaniolii au intrat în istorie prin călătoria în jurul lumii condusă de Fernando Magellan.
Între 1521-1522 au loc călătorii în Asia. După ce traversează Oceanul Pacific spre vest,
expediŃia atinge arhipelagul Filipinelor, au fost vizitate insulele Siargov, Homonhon, Siluan
(arhipelagul San Lazarus), Caminguin, portul Cebu. În Filipine îşi pierde viaŃa Magellan, însă
expediŃia continuă în insula Negros, Marea Sulu, insula Palawan şi ancorează în portul
Brunei; spaniolii au fost primii europeni care vizitează insula Borneo. În drumul lor trec prin
insulele Moluce, insula Halmahera, insula Timor, de aici pornind spre Europa.
Portughezii întreprind numeroase călătorii spre Asia. Cea mai cunoscută este expediŃia
portugheză în India condusă de Vasco da Gama (1498-1499). Acesta pleacă din Africa,
traversează Marea Arabiei şi ajunge în Calcutta. La întoarcerea în Portugalia trece pe la Capul
Bunei SperanŃe, terminând descoperirea căii maritime spre India, unul din evenimentele de
seamă în istoria comerŃului mondial. Între 1502-1503, are loc a doua expediŃie a lui Vasco da
Gama în India, navigând de-a lungul coastei Indiei de nord-vest până la Golful Cambay, apoi
spre sud. Alte călătorii ale portughezilor s-au efectuat în 1516 în insula Sri Lanka, în
Thailanda, insula Kalimantan, în 1517 în China (provincia Guangzhou, fostă Canton), iar în
1542, ajung în Japonia.
Navigatorii englezi ajung şi ei în Asia, unde îşi întemeiază colonii care se vor destrăma
abia în secolul al XX-lea. Astfel, între 1579-1580, navigatorul englez Francis Drake, după
traversarea Oceanului Pacific ajunge în insulele Moluce, trece prin sudul insulei Sulawesi şi
debarcă în insula Jawa. Mai târziu, James Cook, în timpul primei sale călătorii (din 1769-
1771), ajunge în anii 1770-1771 în insula Jawa.
Dintre francezi se remarcă Jean – François de Galaup, conte de la Pérouse, care în
perioada 1786-1787 vizitează Macao, Manila şi Japonia, explorează coastele estice ale Asiei
(strâmtoarea Tatară şi Marea Japoniei). La Pérouse este primul european care străbate
strâmtoarea dintre insula Sahalin şi insula Hokkaido, care astăzi îi poartă numele. Ajuns la
Petropavlovsk, în peninsula Kamceatka, trimite în FranŃa hărŃile, jurnalele şi notele de
călătorie.
AlŃi europeni care explorează Asia sunt olandezii. Abel Janzoon Tasman, în 1639, se
remarcă a fi primul european care navighează pe coastele estice ale insulei Hōnshũ, iar în anii
1643-1644 trece pe lângă insulele Sulawesi şi Jawa.
 Alături de reprezentanŃii marilor puteri europene, s-au remarcat, cu studii importante, şi
reprezentanŃi ai łărilor Române. Spătarul Nicolae Milescu, cunoscut învăŃat, sol şi călător
român, vorbitor a şapte limbi străine, avea un loc important pe lângă Ńarul Rusiei, care îi
încredinŃează acestuia conducerea unei solii la Beijing. Un alt scop al călătoriei era găsirea
unui drum mai scurt pentru comerŃul cu China şi cercetează Ńinuturile puŃin cunoscute de la
est de MunŃii Ural. Spătarul Milescu pleacă de la Moscova, navighează pe Irtîş, pe Obi, pe
Tunguska, apoi călătoreşte pe uscat prin Mongolia şi din nou prin Siberia până la valea
Amurului,la graniŃa cu China.
Ajuns la Beijing, spătarul Milescu rămâne câteva luni, iar, în paralel cu activitatea
diplomatică, cercetează şi viaŃa acestui oraş. Se întoarce la Moscova aproximativ pe acelaşi
drum. În urma acestei călătorii, apar lucrările “Însemnările de drum prin Siberia, de la
Tobolsk şi până la graniŃa Chinei” publicată în limba rusă la Moscova în 1882 şi tot la
Moscova, a apărut “Descrierea celei dintâi părŃi a pământului numită Asia în care se află şi
împărăŃia Chinei cu oraşele şi provinciile sale”.
Această lucrare a fost tradusă în mai multe limbi sub numele de “Descrierea Chinei”, iar
în România este cunoscută cu denumirea “Jurnal de călătorie în China”. InformaŃiile sale
despre natura şi oamenii din Siberia de Vest, Baikalia, Priamuria, China de Nord şi de Nord-
Est au fost de mare importanŃă pentru cunoştinŃele geografice ale secolului al XVII-lea, fiind
folosite şi de exploratorii din următoarele secole.
ContribuŃii remarcabile în domeniul geografiei, le-a adus cărturarul român enciclopedist,
membru al Academiei din Berlin, Dimitrie Cantemir. După ce a stat ca ostatic la
Constantinopol, acesta şi-a petrecut o parte din viaŃă în Rusia. Cantemir scrie prima istorie a
Imperiului Otoman, ce poartă numele de “Incrementa atque decrementa aulae othomanicae”
(“Creşterea şi descreşterea curŃii otomane”), în care există numeroase informaŃii cu caracter
geografic şi etnografic despre Ńări din Asia. Spre sfârşitul vieŃii participă, în fruntea unei
echipe de topografi ai Rusiei, la o campanie militară în Persia. În acest timp, culege
numeroase informaŃii geografice, istorice, arheologice şi folclorice, mai ales din regiunea
MunŃilor Caucaz. Aceste informaŃii au fost publicate postum (1883) de către Academia
Română sub numele de “Collectanea Orientalia” (“ColecŃia Orientală”).
În secolul al XIX-lea, un alt român îşi înscrie numele în istoria descoperirilor
geografice. Acesta este Ilarion Mitrea, medic şi explorator al Indoneziei. În perioada 1870-1880
se stabileşte în Indonezia. Îşi desfăşoară activitatea de medic în Jakarta, Kalimantan. Călătoreşte
în insulele Sumatera, Sulawesi, Kalimantan, studiază etnografia, clasează un număr mare de
animale şi plante. ColecŃiile le-a donat Muzeului de Istorie Naturală din Bucureşti. Notele de
călătorie s-au pierdut.
Incursiunile militare ruseşti din Siberia, ale englezilor şi francezilor în India şi, respectiv
în Indochina au contribuit la studierea, cartografierea Ńinuturilor anexate.
În secolul al XX-lea, Asia nu mai are nici o pată albă. Acolo unde omul nu a putut
pătrunde direct, a pătruns indirect prin mijloacele moderne de cartare (fotograme aeriene sau
imagini satelitare)
În anul 1953, Edmund Hilary cucereşte Everestul, iar Herman Buhl, cercetează MunŃii
Karakorum, Podişul Pamir şi deşertul Takla Makan.
2. ASPECTE GEODEMOGRAFICE
În ansamblul său, continentul asiatic se caracterizează prin vechimea populării, mari
aglomerări de populaŃie, aşezări cu vechi tradiŃii culturale, civilizaŃii ancestrale care au reuşit
să supravieŃuiască până astăzi.
Asia impresionează prin numărul mare al populaŃiei. Acesta este continentul marilor
câmpii, văi şi delte, toate formând o zonă unică în lume prin vechimea populaŃiilor şi
concentrarea locuitorilor.
2.1. PopulaŃia
2.1.1. EvoluŃia numerică a populaŃiei
Astăzi, Asia este continentul cel mai populat, pe teritoriul său trăind cam tot atâŃia
locuitori câŃi existau în 1970 pe întregul glob. În anul 2000, aici trăiau 3,720 mil. locuitori,
ceea ce reprezintă 60,6% din populaŃia mondială.
Asia este continentul situat în aria antropogenezei: Driophitecus a populat China, India,
Homo Neanderthalensis o mare parte a continentului, Omul de Cromagnon a populat China,
iar cele mai vechi civilizaŃii ale lumii, au cunoscut pe acest continent o evoluŃie lentă a
numărului de locuitori până în secolul al XIX-lea, după care a urmat o perioadă cu o creştere
de tip exploziv.
Între anii 6000-5000 î. Hr., omenirea a cunoscut un salt economico-social care s-a
manifestat prin sedentarizare, domesticirea animalelor, agricultură, schimburi comerciale.
CivilizaŃia Orientului Apropiat a reprezentat, până la jumătatea mileniului I î. Hr., un sfert din
toată populaŃia Asiei.
La începutul erei creştine, populaŃia lumii era concentrată pe continentul eurasiatic în
proporŃie de 85%. În acea perioadă, în Asia existau doi poli demografici: India şi China, cu
civilizaŃii evoluate, populaŃie numeroasă, fiecare depăşind populaŃia Europei. Cea mai veche
civilizaŃie, Mesopotamia şi regiunile periferice acesteia, sufereau un declin, reprezentând
numai 1/6 din populaŃia Asiei.
În acel timp, subcontinentul indian avea un număr de 45 mil. locuitori, concentraŃi mai
ales în partea nordică, iar China deŃinea peste 70 mil. locuitori. Astfel, Asia înregistrează 170
mil. locuitori, ceea ce reprezintă 2/3 din populaŃia mondială a acelor timpuri.
În Evul Mediu, după opiniile unor specialişti, populaŃia Asiei depăşea 330 mil. locuitori
în 1650, adică peste 60% din populaŃia globului. În 1750, continentului asiatic îi revenea 3/4
din totalul populaŃiei mondiale.
Peste o jumătate de secol, în 1800, continentul asiatic număra 631 mil. locuitori. Din
total, 330 mil. locuitori se înregistrau în China, ce deŃinea 1/3 din populaŃia totală mondială,
India era al doilea stat numeros populat al Asiei, însă în acea perioadă se confrunta cu o
stagnare demografică, deşi la nivelul anului 1700 avea aceeaşi populaŃie cu a Chinei.
În anul 1850, Asia înregistra 750 mil. locuitori, pentru ca la sfârşitul secolului să fie în
situaŃia atingerii primului miliard (903 mil. locuitori). Acum, la cei doi vechi poli
demografici, China şi India, care se disting ca fiind cele mai populate state de pe Terra, se
adaugă şi altele cum sunt: Japonia, Indonezia, Pakistan, Vietnam, Bangladesh ş.a.
În secolul al XX-lea, populaŃia Asiei, ca şi întreaga populaŃie a globului, cunoaşte
fenomenul demografic denumit ,,explozie demografică”. Creşterea demografică a populaŃiei
asiatice ia amploare mai ales în a doua jumătate a secolului datorită bilanŃului natural pozitiv
ridicat, ajungând în 1950 să deŃină 55,5% din populaŃia mondială, adică 1,4 mld. locuitori, iar
până în 1984, populaŃia acestui continent îşi dublează numărul la 2,85 mld. De-a lungul
secolului al XX-lea populaŃia Chinei a crescut cu peste 700 mil. locuitori, a Indiei a crescut de
3 ori, iar în Ńările Orientului Apropiat, Coreea şi Indonezia creşterea a fost de 5 ori mai mare.
În secolul al XXI-lea (la nivelul anului 2005), 6 din primele 10 Ńări cu mărime
demografică superioară sunt Ńări asiatice. Alături de liderii mondiali (China – 1, 274 mld. loc.
şi India – 1,029 mld. loc.), celelalte Ńări sunt: Indonezia (locul 4), Pakistan (locul 6),
Bangladesh (locul 8), Japonia (locul 9), iar dacă luăm în consideraŃie şi FederaŃia Rusă,
numărul acestor Ńări ar creşte la 7 (deşi în partea asiatică a Rusiei trăiesc numai 35 mil.
locuitori).
Cele 46 de state asiatice se pot grupa după mărimea demografică astfel:
• state cu peste 1 mld. loc: China, India
• state cu 200 mil-1 mld. loc: Indonezia
• state cu 100-200 mil. loc: Pakistan, Bangladesh, Japonia
• state cu 50-100 mil. loc: Vietnam, Filipine, Turcia, Iran, Thailanda
• state cu 25-50 mil. loc: R. Coreea, Myanmar, Afganistan, Nepal, Uzbekistan
• state cu 15-25 mil. loc: Irak, Malaysia, Arabia Saudită, R.P.D. Coreeană, Sri
Lanka, Yemen, Siria
 • state cu 5-15 mil. loc: Kazahstan, Cambodgia, Laos, Azerbaidjan, Israel,
Tadjikistan, Turkmenistan, Iordania
• state cu sub 5 mil. loc: - sunt reprezentate de restul statelor asiatice, statul cu
populaŃia cea mai puŃin numeroasă fiind Maldive (275 mii locuitori).
2.1.2.1. DistribuŃia spaŃială a populaŃiei
În Asia trăieşte 60,6% din populaŃia Terrei pe un teritoriu ce reprezintă 20,4% din
suprafaŃa uscatului. Pe acest continent se înregistrează cea mai ridicată valoare a densităŃii
populaŃiei, de 135 loc/km² (în anul 2005), comparativ cu celelalte continente sau cu media
mondială (45,18 loc/km²).
Asia, datorită imensităŃii teritoriului său şi a condiŃiilor geografico-fizice şi umane
complexe şi inegal distribuite, se distinge prin existenŃa regiunilor populate (oicumenei), dar
şi a suboicumenei (regiunea polară din Siberia de Nord, regiunile deşertice din Arabia
Saudită, Gobi, zonele de podiş sau montane înalte etc.) sau anoicumene (regiunile arctice,
piscurile montane).
Caracterul eterogen al distribuŃiei spaŃiale a populaŃiei pe continentul asiatic este legat
de existenŃa zonelor cu mari concentrări umane, precum şi a zonelor moderat-populate sau a
zonelor foarte slab populate, până la zone nepopulate.
Cele mai populate zone ale Asiei (zonele marilor concentrări urbane) sunt Asia de Est şi
Asia de Sud. Asia de Est ocupă 2,7% din suprafaŃa uscatului şi deŃine 26% din populaŃia
mondială, iar Asia de Sud ocupă 1,7% din suprafaŃa uscatului şi îi corespunde 18% din
populaŃia mondială. Aceste două mari concentrări umane reunesc aproape jumătate din
populaŃia globului. Concentrarea populaŃiei pe aceste teritorii a fost favorizată de existenŃa
vechilor civilizaŃii agrare, care s-au menŃinut ca mari civilizaŃii şi în care creşterea economică
a determinat „explozia demografică”.
Regiunea cu cele mai mari concentrări umane, Asia de Est, este alcătuită din: Japonia,
R. P. Chineză, R. Coreea, Ńări fie ale marilor câmpii foarte populate, cu tradiŃie agricolă, fie
ale industriei. Această regiune se remarcă prin extinderea sa şi valorile ridicate ale densităŃii
populaŃiei, ce depăşesc 600 loc/km², iar pe alocuri 1000 loc/km², în Marea Câmpie Chineză
(îndeosebi pe văile fluviilor Chang Jiang şi Huang He), apoi valori importante se înregistrează
în regiunile nord-vestice şi în câmpiile din sudul R. Coreea, precum şi în districtele dens
populate din Japonia.
Regiunea Asiei de Sud corespunde subcontinentului indian şi a unor state vecine:
Bangladesh, Pakistan, Sri Lanka, Myanmar. Cele mai dens populate regiuni sunt Câmpia
Indo-Gangetică (peste 800 loc/km²), dar şi partea central-sudică a Bangladesh-ului, partea
nordică a Pakistanului, văile fluviului Irrawaday şi a afluenŃilor săi, coasta golfului Martaban
din Maynmar.
Marile concentrări umane sunt situate în câmpiile marilor fluvii, datorită intensei
exploatări agricole, şi în zonele litorale, cauzate de diversitatea resurselor naturale. În contrast
cu acestea, zonele din interiorul continentului sunt slab populate.
În afara zonelor cu mari concentrări ale populaŃiei, există concentrări umane de mică
extindere caracterizate printr-o densitate moderată. Aceste regiuni moderat populate se
întâlnesc în zona montană a Yemenului, coasta asiatică a Mării Mediterane, văile fluviilor
Tigru şi Eufrat, vestul Iranului, zona irigată a Ferganei, coasta sudică a Mării Caspice,
câmpiile piemontane din Asia Centrală.
Zonele foarte slab populate sau nepopulate sunt legate de condiŃiile climatice, de
condiŃiile de relief, acestea impunând limitele culturilor agricole, dar şi a altor activităŃi
economice. Zona rece (arctică şi subarctică) care se extinde în nordul Asiei este foarte slab
locuită, populaŃiile de pescari, vânători sau crescători de reni fiind foarte dispersate.
Descoperirea unor resurse miniere şi petroliere în această regiune a contribuit într-o mică
măsură la o creştere redusă a numărului populaŃiei şi a concentrării acesteia în jurul acestor
obiective economice.
 Zonele aride, deşertice ale Asiei se caracterizează prin existenŃa unor populaŃii
dispersate de păstori nomazi şi de populaŃii de agricultori în oaze. ApariŃia unor centre
populate legate, ca şi în cazul regiunii reci, de exploatarea resurselor, nu modifică răspândirea
populaŃiei rămânând tot zonei suboicumene. Regiuni slab populate sunt şi cele tropical-
umede, căldura şi umiditatea ridicată constituind obstacole pentru dispersia populaŃiei (insula
Borneo), însă oamenii s-au adaptat acestor condiŃii, o excepŃie de populaŃie numeroasă într-o
zonă suboicumenă (din Asia) fiind Indonezia.
Zonele anoicumene sunt reprezentate de masivele montane înalte care se caracterizează
printr-un vid demografic, întrucât altitudinile ridicate (peste 6000 m) sunt restrictive din cauza
efectelor negative asupra sănătăŃii oamenilor. Limita altitudinii maxime a aşezărilor
permanente caracteristică pentru Asia este de 4800 m şi se înregistrează în Tibet. Altitudinea,
masivitatea, gradul de fragmentare, structura geologică sunt elemente ce caracterizează munŃii
Himalaya, Tian-Shan, Altai ş.a., care sunt foarte slab populate sau nepopulate.
În ce priveşte densitatea populaŃiei la nivelul statelor, valorile se încadrează într-un ecart
larg. Cea mai mare valoare o înregistrează Singapore, cu 4.866 loc/km², ocupând primul loc
între statele asiatice şi locul al II-lea pe plan mondial, iar cea mai mică valoare, atât pentru
Asia, cât şi la nivel global, revine Mongoliei, cu 1,6 loc/km². Din primele zece locuri ale
clasamentului mondial privind Ńările cu mare densitate a populaŃiei, cinci revin statelor
asiatice: Singapore (locul 2), Bahrain (locul 4), Maldive (locul 5), Bangladesh (locul 6), R.
Coreea (locul 10).
Gruparea statelor asiatice în funcŃie de valorile densităŃii populaŃiei se poate face după
următoarea clasificare:
• state cu densitate superioară (peste 200 loc/km²): Singapore, Bahrain, Maldive,
Bangladesh, R. Coreea, Liban, Japonia, India, Israel, Sri Lanka, Filipine, Vietnam;
• state cu densitate superior-medie (100-199 loc/km²): Pakistan, R. P. D. Coreeană,
Nepal, China, Armenia, Kuwait, Thailanda, Indonezia;
• state cu densitate medie (50-99 loc/²): Azerbaidjan, Siria, Turcia, Georgia,
Cambodgia, Malaysia, Myanmar, Brunei, Iordania, Uzbekistan, Timorul de Est, Irak, Qatar;
• state cu densitate medie-inferioară (20-49 loc/km²): Tadjikistan, Afganistan, Iran,
Emiratele Arabe Unite, Yemen, Kârgâzstan, Laos;
• state cu densitate inferioară (sub 20 loc/km²): Butan, Turkmenistan, Arabia Saudită,
Oman, Kazahstan, Mongolia.
2.1.3. Mişcarea naturală a populaŃiei
Asia, ca urmare a naşterilor şi deceselor, se caracterizează prin valori dintre cele mai
ridicate ale natalităŃii, cu o mortalitate în scădere şi cu un bilanŃ natural însemnat. Această
tendinŃă se preconizează că se va menŃine şi în următoarele decenii.
Natalitatea
Acest indicator este influenŃat de numeroşi factori. Factorul economic are un rol
primordial, deoarece cu cât o Ńară este mai dezvoltată din punct de vedere economic, cu atât
nivelul de trai este mai ridicat, iar natalitatea este mai redusă. De asemenea, aceasta
influenŃează şi statutul femeii în societate, emanciparea şi implicarea ei în activităŃi
economice conducând la scăderea natalităŃii. Însă, statutul femeii în societate este influenŃat şi
de factorii socio-culturali. În această situaŃie, îndeosebi religia influenŃează, prin creşterea
natalităŃii, mai ales în societăŃile în care doctrina acesteia este puternic implicată în viaŃa
socială (cum este în lumea islamică).
Creşterea sau scăderea natalităŃii este influenŃată şi de factorul politic. łările fie au
politici demografice neutre (Thailanda), fie pronataliste (Irak), fie antinataliste (cea mai
cunoscută fiind aceea a R. P. Chineze sau a Indiei, care promovează oficial planificarea
familială încă din 1951.
Un alt factor îl reprezintă vârsta populaŃiei, întrucât un stat cu o populaŃie tânără are,
implicit, valori ridicate ale natalităŃii, iar statele asiatice au un efectiv al populaŃiei tinere
însemnat, cu excepŃia câtorva care au o populaŃie îmbătrânită (Japonia, Nepal, unele Ńări
caucaziene).
Pe glob, Asia se situează pe locul al doilea, după Africa, în ce priveşte natalitatea
(25,6‰). În interiorul continentului apar diferenŃieri regionale legate de valorile înregistrate
de natalitate. Cele mai ridicate valori le deŃin Ńările islamice şi Ńările slab dezvoltate din punct
de vedere economic din Asia de Sud şi Sud-Est, iar valori reduse au Ńările puternic dezvoltate
economic, industrializate şi Ńările caucaziene, care au un comportament demografic de tip
european.
Primele zece state care se disting prin valori ridicate ale natalităŃii sunt: Yemen
(43,4‰), Afganistan (41,8‰), Oman (38,0‰), Arabia Saudită (37,5‰), Pakistan (36,8‰),
Laos (36,5‰), Maldive (36,3‰), Cambodgia (35,9‰), Bhutan (35,2‰), Nepal (34,7‰), iar
cele mai mici valori se înregistrează în: Japonia (10,0‰), Georgia (10,9‰), Armenia
(11,0‰), Singapore (12,8‰), Azerbaidjan (13,7‰), R. P. Chineză (14,9‰), R. Coreea
(15,1‰), Qatar (15,9‰), Sri Lanka (16,6‰), Thailanda (16,6‰).
Mortalitatea
Datorită îmbunătăŃirii asistenŃei sanitare şi a creşterii economice însoŃită de o ridicare a
nivelului de trai, mortalitatea a înregistrat o spectaculoasă reducere în ultimele două decenii.
În anul 1995 existau trei state care depăşeau valoarea de 15‰: Afganistan (22,3‰), Yemen
(21,2‰), Bhutan (15,2‰), iar în anul 2001, doar Afganistan depăşea această valoare, însă se
observă că mortalitatea în această Ńară este în scădere (18‰). Comparativ tot cu anul 1995,
modificări se observă şi pentru valorile scăzute, când pe primele locuri se situau Qatar
(1,8‰), Emiratele Arabe Unite (2,1‰) şi Kuwait (2,2‰), iar recent, cele mai reduse valori se
înregistrau în: Kuwait (2,4‰), Iordania (2,6‰) şi Brunei (3,4‰).
Valori minime ale mortalităŃii sunt caracteristice pentru Ńările Asiei de Sud-Vest şi ale
Asiei de Sud-Est, iar valori maxime sunt caracteristice în unele Ńări caucaziene, în unele Ńări
islamice sau în Ńările slab dezvoltate economic. Valori minime ale mortalităŃii (sub 5‰) sunt
în: Kuwait, Iordania, Brunei, Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Oman, Singapore, Qatar,
Malaysia, Siria, iar Ńările care au cele mai ridicate valori ale mortalităŃii sunt: Afganistan,
Georgia, Laos, Myanmar, Cambodgia, Pakistan ş.a.
BilanŃul natural (soldul natural)
Despre bilanŃul natural al populaŃiei Asiei se poate afirma că predomină valorile ridicate
(peste 20‰, valoare superioară mediei mondiale), dar există diferenŃe însemnate de la Ńară la
Ńară, de la regiune la regiune. Astfel, în anul 1995, valorile cele mai ridicate se înregistrau în
Oman (38,9‰), Arabia Saudită (30,5‰), Yemen (30,0‰), în timp ce, în ultimii ani, se
păstrează aceleaşi Ńări. Dintre acestea numai în Oman se înregistrează o scădere, iar celelalte
două Ńări au o creştere a valorilor bilanŃului natural. Valori scăzute ale bilanŃului natural se
înregistrează, în anul 1995, în Japonia (2,2‰), Singapore (8,6‰) şi China (10,2‰), în
schimb, în ultimii ani, apare o Ńară cu deficit natural, aflată în declin demografic (Georgia).
La nivel regional, valori ridicate le înregistrează Ńări arabe, apoi Ńări din sudul şi sud-
estul continentului, iar valori scăzute se constată în Ńările caucaziene şi în cele dezvoltate sau
cu politici demografice antinataliste.
Ierarhia primelor state asiatice cu valori maxime ale bilanŃului natural se prezintă astfel:
Oman, Yemen, Arabia Saudită, Maldive, Irak, Pakistan, Bhutan, Siria, Cambodgia, Nepal, iar
cu valori minime: Georgia, Armenia, Japonia, Kazahstan, Azerbaidjan, R. P. Chineză,
Singapore, Thailanda, R. Coreea, Sri Lanka.
2.1.4. Mobilitatea teritorială a populaŃiei
Mobilitatea teritorială are la bază distribuŃia inegală a populaŃiei şi a resurselor, care
determină deplasări ale populaŃiei cu efecte în plan social, economic, politic, cultural. BilanŃul
migratoriu şi bilanŃul natural evidenŃiază creşterea şi descreşterea numărului locuitorilor în
diferite aşezări umane, zone sau regiuni.
MigraŃiile interne
Acest proces este condiŃionat de deplasările populaŃiei unei Ńări care se desfăşoară între
graniŃele acesteia. Există trei tipuri de migraŃii interne: migraŃii sezoniere, migraŃii temporare,
migraŃii definitive.
MigraŃiile sezoniere sunt specifice Ńărilor care au o economie preponderent agricolă şi a
celor cu valori ridicate ale soldului natural. Deplasările de populaŃie sunt influenŃate de
calendarul agricol şi mai ales, de perioadele de recoltare când, în zonele de cultură a plantelor,
este necesar un surplus de forŃă de muncă. Acest fenomen se produce în India şi în alte Ńări, în
perioada culesului ceaiului sau a bumbacului, în Siberia în sezonul de vânătoare etc.
MigraŃiile temporare reprezintă deplasarea populaŃiei în cadrul Ńărilor cu o economie
bazată pe agricultură, însă cu început de industrializare. Fenomenul este specific pentru
populaŃia din zonele rurale cu presiune demografică şi, în special, pentru populaŃia masculină
care se deplasează spre oraşe, după terminarea muncilor agricole, pentru a exercita la oraş o
activitate non-agricolă. Acest tip de migraŃie este întâlnit în Ńări ca: Liban, Iran, India.
MigraŃiile definitive au la bază exodul populaŃiei rurale spre oraşe, ceea ce determină o
creştere a unei părŃi a populaŃiei urbane. Astfel de migraŃie caracterizează toate Ńările asiatice.
MigraŃiile internaŃionale
Acest tip de migraŃie se bazează pe deplasări de populaŃie care presupun trecerea
frontierei.
Pentru Asia sunt de remarcat deplasările de populaŃie care s-au manifestat în secolul al
XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, când au antrenat, în special, locuitori din China şi
India. În cazul Chinei, migraŃiile s-au îndreptat spre Ńările Asiei de Sud-Est şi spre America de
Nord, mai ales în perioada construirii marilor magistrale transamericane. În ceea ce priveşte
India, deplasările s-au făcut în cadrul Imperiului Britanic de atunci, populaŃia migratoare
stabilindu-se în Africa de Sud, în insulele Oceanului Pacific (Fidji – pe plantaŃiile de trestie de
zahăr înfiinŃate după 1879), în America de Sud (Guyana). În această perioadă se apreciază că
au migrat circa 20 mil. de chinezi şi peste 3 mil. de indieni.
Perioada care a urmat acesteia se suprapune cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, se
caracterizează prin două evenimente importante. Unul ar fi reîntoarcerea populaŃiei de origine
evreiască, mai ales din Europa, spre noul stat Israel (reînfiinŃat după 1948), iar celălalt l-ar
constitui stabilirea a peste 1 milion de locuitori ai părŃii europene a ex-U.R.S.S. pe terenurile
desŃelenite din Kazahstan, după 1950.
În ultimele două decenii se remarcă apariŃia a doi poli de atracŃie a fluxurilor migratoare
de pe continentul asiatic: Asia de Sud-Vest şi Asia de Sud-Est. Statele producătoare de petrol
din Orientul Mijlociu atrag forŃa de muncă provenită din statele vecine (Liban, Yemen,
Iordania, state nord-africane) sau din statele din sud-estul Asiei (China, Hong Kong sau din
Pakistan). În acelaşi timp statele dezvoltate din Asia de Est şi de Sud-Est, cum sunt Malaysia,
Taiwan, Japonia, atrag numeroşi imigranŃi din statele învecinate (Bangladesh, Indonezia,
China).
În ultimele decenii s-au accentuat deplasările pentru muncă pe alte continente, de
remarcat fiind numărul important de turci care migrează spre Ńările dezvoltate din vestul
Europei sau ale kurzilor şi irakienilor spre S.U.A., Marea Britanie, Germania, FranŃa ş.a.
Din cauza conflictelor armate şi a războaielor civile au loc deplasări ale populaŃiei
refugiate, acesta fiind unul din factorii generatori de migraŃii internaŃionale. Asia se situează
pe locul al doilea, după Africa, în ceea ce priveşte numărul de refugiaŃi. Între aceştia grupul
cel mai numeros îl constituie palestinienii, urmaŃi de refugiaŃii din Afganistan şi din Ńările
Indochinei (Cambodgia, Laos, Vietnam). łările de adopŃie pentru aceste grupuri de refugiaŃi
sunt cele islamice pentru palestinieni, Iran şi Pakistan pentru afgani, S.U.A., Canada,
Australia, FranŃa pentru indochinezi. Fenomenul de refugiere este cauzat de oprimare politică
sau religioasă care se manifestă pentru minorităŃile etnice sau religioase. Ca exemple pot fi
menŃionate minoritatea etnică tamilă din Sri Lanka refugiată în India şi Nepal, minoritatea
etno-religioasă musulmană Rohingyas din Myanmar refugiată în Bangladesh ş.a.
În urma fluxurilor migratorii majore, s-au format stocuri importante de populaŃie
imigrantă, constituindu-se în statele de primire, diaspore. Importante ca număr sau ca
implicare în viaŃa statelor ,,adoptive” sunt diaspora israeliană, chineză, indiană, armenească
(prezentă mai ales în Ńările din bazinul Mării Mediterane), turcă (Ńările Europei, Americii,
Australiei, Asiei Centrale) etc.
Din analiza stocului de imigranŃi la nivel de Ńară se pot observa diferenŃieri legate de
efectivul de imigranŃi şi de ponderea persoanelor imigrante din totalul populaŃiei. Valori
ridicate ale structurii de imigranŃi se înregistrează în India, Pakistan (datorate îndeosebi
refugiaŃilor din Ńările vecine), Arabia Saudită, Iran, Kuwait, Emiratele Arabe Unite (aceste Ńări
atrag forŃă de muncă în industria de extracŃie şi de prelucrare a petrolului).
Ponderea populaŃiei imigrante din populaŃia totală este însemnată în Ńări ale Asiei de
Sud-Vest. De remarcat este cazul Emiratelor Arabe Unite, Ńară a cărei populaŃie totală este
alcătuită în proporŃie de peste 90% din imigranŃi. Procentual, acest stat ocupă primul loc atât
în ierarhia statelor asiatice, cât şi în ierarhia mondială. Statele asiatice care au o populaŃie
alcătuită din peste 50% imigranŃi sunt: Kuwait (peste 70%) şi Qatar (peste 63%), iar peste
25% pondere a populaŃiei imigrante se înregistrează în: Bahrain (peste 35%), Oman (peste
33%), Israel (peste 30%), Iordania (peste 26%), Arabia Saudită (peste 25%). Aceste valori
ridicate ale ponderii populaŃiei imigrante implică modificări importante în viaŃa socio-culturală,
în mozaicul demografic şi nu în ultimul rând, în economia acestor Ńări şi în abordarea politică
a relaŃiilor internaŃionale.
2.1.5. Structura populaŃiei Asiei
Pentru a fi completă prezentarea asupra populaŃiei Asiei trebuie analizată şi
structura acesteia, din toate punctele de vedere: structura teritorială a populaŃiei,
structura demografică, structura socio-economică şi structura socio-culturală a
populaŃiei.
Structura populaŃiei după mediul de viaŃă
Acest tip de structură se referă şi la repartiŃia populaŃiei în mediul rural sau
urban. De regulă, cu cât o Ńară este mai dezvoltată din punct de vedere
economic, cu atât ponderea populaŃiei urbane din totalul populaŃiei este mai
mare.
În Asia, Ńările cu ponderea mare a populaŃiei urbane corespund regiunilor
de mari concentrări urbane, peste care se suprapune şi existenŃa a numeroase
oraşe şi anume: sud-estul Asiei, Extremul Orient, subcontinentul indian.
În structura populaŃiei pe medii de viaŃă, în Asia predomină populaŃia
rurală, fiindcă o mare parte lucrează în agricultură şi numai 35% din populaŃia
totală revine populaŃiei urbane. Astfel, Asia se situează sub nivelul mediu
mondial al ponderii populaŃiei urbane (45%) şi este pe penultimul loc în ierarhia
mondială, după Africa (34%) care ocupă ultimul loc.
La nivelul statelor asiatice se observă mari diferenŃieri în ce priveşte
ponderea populaŃiei urbane. Pe acest continent Singapore deŃine 100% populaŃie
urbană, fiind un oraş-stat. În ierarhia mondială, Singapore ocupă locul al II-
lea, după Monaco (100%). Cea mai mică pondere o deŃine Bhutan, cu 7%
populaŃie urbană, fiind penultimul stat la nivel mondial (ultimul loc ocupându-l
Rwanda). Pentru Bhutan, condiŃiile fizico-geografice, dar şi economice, nu au
permis dezvoltarea mediului de viaŃă urban.
Caracteristic Asiei este faptul că primele cinci state care deŃin valori
maxime depăşesc 90% populaŃie urbană: Singapore (100%), Kuwait (97%),
Qatar (92,3%), Israel (90,6%), Bahrain (90,3%). Acestea sunt urmate de Liban
(89,4%), Emiratele Arabe Unite (85,1%), Arabia Saudită (83%), Oman (82,7%),
R. Coreea (82%).
 Cele zece Ńări cere înregistrează valorile cele mai mici sunt, în ordine
crescătoare: Bhutan (7%), Nepal (11%), Timorul de Est (11%), Cambodgia
(20,9%), Afganistan (21,5%), Thailanda (22%), Laos (23%), Vietnam (23,5%),
Sri Lanka (24%), Bangladesh (25%). Se observă că toate aceste Ńări au sub un
sfert populaŃie urbană din populaŃia totală.
Structura demografică a populaŃiei
Structura demografică analizează populaŃia din punct de vedere a vârstei şi
a genului. Vârsta şi genul populaŃiei constituie caracteristici demografice
fundamentale. Dintre acestea, vârsta este mai importantă întrucât influenŃează
natalitatea, mortalitatea, fertilitatea, structura socio-economică a populaŃiei etc.
ÎmpărŃirea populaŃiei totale pe grupe majore de vârstă presupune existenŃa a
trei categorii: populaŃia tânără 10-15 ani, populaŃia adultă (15-64 ani) şi
populaŃia vârstnică (65 ani şi peste). Aceste categorii de populaŃie au ponderi
diferite în cadrul populaŃiei totale. Ceea ce interesează, în mod special, este
ponderea populaŃiei vârstnice şi aceea a populaŃiei tinere, pentru a se determina
gradul de îmbătrânire şi respectiv, reîmprospătarea populaŃiei.
În ce priveşte ponderea principalelor grupe de vârstă, Asia are valori
apropiate de cele la nivel mondial. Astfel, Asia înregistrează 32% pondere a
grupei tinere şi 5% pondere a grupei vârstnice. Totalul mondial indică cifrele
următoarele: 32% ponderea grupei tinere, respectiv 6% ponderea grupei
vârstnice. Rezultă că, în Asia, predomină populaŃia tânără, în sud-vestul
continentului ponderea atingând valori de peste 40%, iar în restul acestuia
valorile se încadrează între 20-40%.
Cele mai multe state asiatice au o populaŃie tânără, valoarea cea mai mare
fiind de 47% populaŃie tânără, înregistrată în: Yemen, Siria, Oman, Maldive.
Aceste Ńări au şi un contingent redus al populaŃiei vârstnice, cu ponderi între 2-
4%. În situaŃia de mai sus, efectivul de populaŃie adultă este aproximativ egal cu
cel al populaŃiei tinere.
TendinŃa de îmbătrânire a populaŃiei se manifestă în Ńările cu evoluŃie
demografică de tip european (Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Kîrghîzstan,
Israel, Kazahstan) sau în Ńările dezvoltate economic (Japonia, Singapore, R.
Coreea etc.).
Dintre toate statele asiatice se remarcă Japonia şi Qatar. Japonia este o Ńară
aflată într-un proces de întinerire, ce survine unui proces de îmbătrânire
demografică. SituaŃia din Qatar este diferită. Acest stat deŃine cel mai mic
contingent de populaŃie vârstnică (1%) şi o pondere relativ mică a populaŃiei
tinere (28%). PopulaŃia acestui stat este predominant adultă. Qatar va suferi, în
viitorul apropiat, un proces de îmbătrânire a populaŃiei.
Pe continentul asiatic se află statele care formează extremele în ierarhia
mondială, în ceea ce priveşte speranŃa de viaŃă. Statul cu valoarea cea mai mare
a speranŃei de viaŃă este Japonia (80 de ani), iar statul cu valoarea cea mai mică
a speranŃei de viaŃă este Afganistan (46 de ani).
Structura socio-economică
Această structură a populaŃiei cuprinde: structura populaŃiei după sursa
mijloacelor de subsidenŃă, structura populaŃiei active sau a populaŃiei ocupate pe
profesii, ramuri de activitate şi sectoare social-economice, structura populaŃiei
pe categorii sociale.
Pentru relevanŃă, având în vedere mărimea acestui continent, se va analiza
structura populaŃiei pe principalele sectoare de activitate (primar, secundar,
terŃiar).
Structura socio-economică depinde de vârsta activă a populaŃiei, de
numărul persoanelor active şi de cel al populaŃiei ocupate, în raport de gradul de
participare la activităŃile economice. Rata de activitate prezintă variaŃii de la o
regiune la alta. Media mondială este de 41%; peste această valoare se clasează
Ńări dezvoltate (Japonia, cu 60%), iar sub valoarea mondială, statele mai puŃin
dezvoltate cum sunt cele din Orientul Mijlociu, cu valori cuprinse între 25-30%.
Rata de activitate prezintă diferenŃieri nu numai la nivel regional, ci şi
diferenŃieri pe sexe. Astfel, rata de activitate masculină înregistrează valori
maxime (raportat la continent şi la Terra) în Asia de Est (63,5%), urmată de Asia
de Sud (53,5%). Valori ridicate caracterizează statele dezvoltate (Japonia, cu
60%), iar, în statele mai puŃin dezvoltate, rata de activitate coboară (Iran, cu
45%). În ce priveşte rata de activitate feminină, situaŃia se manifestă diferit.
Gradul de participare al femeilor la viaŃa economică este influenŃat de mai mulŃi
factori (demografici, culturali, sociali). Asia de Est, şi în ce priveşte rata de
activitate feminină, ocupă primul loc mondial şi continental, cu o valoare de
49,4%. În Asia de Sud se înregistrează o valoare de 21,2%. În urma analizelor
regionale se constată existenŃa a trei tipuri de state caracterizate prin trăsături
specifice pentru rata de activitate feminină:
Tipul regiunii Asia de Sud. Este specific statelor din subcontinentul indian
(India, Indonezia, Bangladesh, Pakistan) şi se caracterizează printr-un grad de
participare redusă a femeilor în viaŃa economică, cea mai mare parte a acestora
încadrându-se în efectivul populaŃiei inactive. Valoarea medie a ratei de
activitate feminină a acestui tip este de 21%.
Tipul regiunii Asia de Est. łările din această regiune înregistrează cele mai
înalte cote de activitate feminină (peste 50%), dintre acestea remarcându-se R.
Chineză cu valori care depăşesc 70%. Acest tip se caracterizează prin ocuparea
forŃei de muncă feminine de la vârste mici (începând cu 14 ani) şi printr-o
politică de ocupare într-un grad cât mai mare a forŃei de muncă, inclusiv a celei
feminine.
Tipul regiunii Asia de Sud-Vest. Se remarcă prin cele mai scăzute rate ale
activităŃii feminine (4-18%). În Ńările arabe sau islamice, nu factorul economic
este cel care determină nivelul scăzut, ci religia, care influenŃează negativ gradul
de ocupare a forŃei de muncă. Nivelul şomajului din Ńările asiatice este
influenŃat de gradul de ocupare a forŃei de muncă. Cele mai mari valori ale
şomajului se înregistrează în Ńările sud-vestice, iar cele mai mici valori
corespund Ńărilor dezvoltate din partea de Est. Japonia are o rată a şomajului de
circa 2%.
DiferenŃieri regionale există şi în ceea ce priveşte structura populaŃiei pe
sectoare majore ed activitate, iar la nivel de Ńări diferenŃele se amplifică.
 În sectorul primar, cele mai mari valori le înregistrează următoarele zece
Ńări: Nepal (79%), Bhutan (87,2%), Myanmar (67,6%), India (60,9%), R. P.
Chineză (60,2%), Indonezia (54,2%), Turcia, Pakistan, Filipine, Thailanda. Se
observă că primele şase Ńări depăşesc 50% a populaŃiei ocupate în agricultură.
Cea mai mică valoare este înregistrată de Singapore (0,2%), cauzată de statutul
acestui oraş-stat şi dezvoltarea atât în sfera industrială, cât, mai ales, în aceea a
serviciilor.
Pentru sectorul secundar, valoarea maximă este înregistrată de Armenia
(41%), iar valoarea minimă de către Bhutan (0,9%). După o comparaŃie între
valorile înregistrate în sectorul secundar şi cel terŃiar, se observă că toate Ńările
înregistrează valori mai mari în sectorul terŃiar, decât în cel secundar. ExcepŃie
face R. P. Chineză, în care există o diferenŃă de 3,4% între sectorul secundar
(21,6%) şi sectorul terŃiar (18,2%). Această situaŃie este rezultatul politicii de
industrializare a guvernului comunist Chinez, cu scopul de a face din China o
Ńară industrializată. Deocamdată, China îşi menŃine poziŃia de Ńară industrial-
agrară.
Primele zece state asiatice care deŃin valorile cele mai mari ale ponderii
populaŃiei ocupate în sectorul terŃiar sunt: Kuwait (78,2%), Iordania (71,3%),
Irak (71%), Bahrain (69,4%), Israel (67,6%), Singapore (65,9%), Qatar
(64,7%), Arabia Saudită (64,2%), Emiratele Arabe Unite (59,9%), Japonia
(59,8%). În toate aceste Ńări, populaŃia ocupată în sectorul serviciilor depăşeşte
jumătate din totalul populaŃiei ocupate. Cea mai mică valoare o deŃine Bhutan
(11,9%), acest stat având o economie, prin excelenŃă agrară.
Structura socio-culturală
Cele mai importante componente ale structurii socio-culturale sunt:
structura etno-rasială, structura lingvistică, structura confesională.
Structura etno-rasială. Asia este unul dintre primele continente populate,
iar vastitatea şi configuraŃia sa permite existenŃa mai multor rase pe acest
continent:
• rasa europeană se suprapune cu regiunea Orientului Apropiat şi
Mijlociu (Armenia, Georgia, Azerbaidjian, Kazahstan, Turcia, Iordania, Iran,
Irak, Israel, Siria, Liban, Kuwait şi Ńările Peninsulei Arabia);
• rasa asiatică cuprinde populaŃiile din partea centrală, estică şi sud-
estică a Asiei (Uzbekistan, Turkmenistan, Kîrghîzstan, Mongolia, R. Chineză,
Japonia, Ńările din peninsulele Coreea şi Indochina, Ńările Asiei interioare);
• rasa indiană populează teritoriile statelor Afganistan, Pakistan, India,
Bangladesh, Nepal, Sri Lanka;
• rasa melaneziană este întâlnită în Indonezia, în partea care îi
corespunde acestei Ńări din Insula Noua Guinee.
În Asia mai există şi populaŃii reduse numeric care nu se pot încadra în
rasele majore. Acestea sunt: populaŃia Ainu din nordul Japoniei; eschimoşii din
nordul continentului, negritoşii din Filipine ş.a.
Referitor la structura etnică se observă că, în toate statele asiatice, populaŃia
băştinaşă depăşeşte 50% din total. Un caz aparte se întâlneşte pentru Singapore
care are populaŃia alcătuită în majoritate din chinezi.
 Structura lingvistică
Asia se distinge prin numeroasele limbi vorbite (700-900 de limbi) care se
încadrează în 13 grupe lingvistice. Pe lângă acestea se vorbesc şi dialecte. Un
exemplu concludent este în Filipine unde se vorbesc 300 de dialecte ce aparŃin
de 70-150 de limbi (diferenŃele apar din aprecierile diverşilor specialişti, întrucât
este greu de apreciat dacă acestea alcătuiesc dialecte sau constituie o limbă
distinctă).
Multilingvismul caracterizează statele asiatice, deoarece, pe lângă limba
oficială, se mai vorbesc şi una sau mai multe limbi locale. Însă, există şi arii
omogene lingvistic (Coreea, Japonia). Există şi state care au mai mult de o limbă
oficială. Singapore este singurul stat asiatic cu patru limbi oficiale. Alte opt state
au două limbi oficiale: Afganistan, Bahrain, Filipine, Israel, Kîrghîzstan, Sri
Lanka, Timorul de Est, India. Cazul Indiei este mai special, fiindcă deşi are două
limbi oficiale la nivel de stat, totuşi la nivel regional mai sunt vorbite 14 limbi
considerate tot oficiale (de către legislaŃia Ńării).
Dintre cele şapte familii lingvistice reprezentate pe glob, şase sunt
răspândite pe acest continent.
• familia indo-europeană este reprezentată în Asia de Sud şi Sud-Vest, de
ramura sa estică, indo-iraniană. Din această familie fac parte limbile indo-ariene
(hindi, bengali) afgana, nepaleza, persana (iraniana), tadjika, urdu, armeana;
• familia hamito-semitică este răspândită în Asia de Sud-Vest şi este
reprezentată de limba arabă şi de limba ivrit (Israel);
• familia limbilor sino-tibetane este cea mai bine reprezentată, atât ca
întindere, cât şi ca număr de vorbitori. Din această familie lingvistică fac parte
limbile: chineză, japoneză, coreeană, thailandeză, burmeză;
• familia limbilor uralo-altaice este reprezentată îndeosebi în Peninsula
Asia Mică, dar şi în Asia Centrală sau Orientală. Din această familie fac parte
limbile turcă, mongolă, tunguso-manciuriene;
• familia limbilor malayezo-polineziene se regăseşte în Asia de Sus-Est şi
este reprezentată de limbile: indoneziană, malayeziană, filipineză;
• familia limbilor dravidiene, răspândită exclusiv în Asia (sudul
continentului), este reprezentată de limba tamil.
De asemenea, mai există şi alte limbi vorbite, oficiale sau nu, cu un număr
reprezentativ de vorbitori (andamane, cuikoto-koraice, ainu, mon-khmer,
paleosiberiene).
Dintre primele zece limbi vorbite pe Terra, ca număr de vorbitori, şase
aparŃin continentului asiatic. Ponderile acestor limbi vorbite din totalul mondial
sunt: 13,9% chineza (locul 1), 5,6% hindi (locul 3), 3,16% araba (locul 6),
3,01% bengali (locul 7), 2,32% indoneziana (locul 9), 1,98% japoneza (locul
10). Ierarhia la nivel continental se prezintă astfel: chineza (22,84%), hindi
(9,16%), araba (5,18%), bengali (4,94%), indoneziana (3,81%), japoneza
(3,25%).
 Structura confesională
Asia poate fi supranumit continentul religiilor. Aici au apărut marile religii
ale lumii, fie că sunt universale (creştinism, islamism, budism), fie că sunt etnice
(hinduism, iudaism, shintoism, confucianism, taoism, sincretism). Pe lângă
aceste religii şi-au găsit loc şi religii tribale, acum cu un număr redus de adepŃi.
Dintre aceste religii, pe primul loc se situează islamismul cu 21,6% din
totalul populaŃiei Asiei. Acesta este urmat de: hinduism (19,9%), religii chineze
tradiŃionale (9,73% - sincretism, confucianism, taoism), budism (9,36%),
creştinism (7,78%), animism (3,72%), iudaism (0,12% ). Alte religii au o
pondere de 27,7% din populaŃia totală a Asiei.
Toate aceste religii formează tot atâtea arii confesionale pe teritoriul asiatic.
Islamismul este răspândit în Asia de Sud-Vest până în Asia Centrală, dar şi în
Asia insulară, în Malaysia şi Indonezia. Hinduismul reprezintă religia
predominantă în India şi Bangladesh, dar este răspândit şi în Sri Lanka şi în Ńări
sud-est asiatice. Religiile tradiŃionale chineze supravieŃuiesc lângă budism, atât
pe teritoriul Chinei, cât şi în Ńările învecinate acesteia. În Extremul Orient este
larg răspândit budismul. Această religie a continuat să aibă un număr mare de
adepŃi, deşi a avut de suferit în timpul regimului comunist pe teritoriile care
revin Mongoliei, Tibetului, Chinei, R.P.D. Coreene, Vietnamului.
Creştinismul este bine reprezentat în Georgia şi Armenia. Mai este
răspândit în unele sate din Asia de Vest (Siria, Israel) sau din Asia de Sud (a
pătruns odată cu instalarea europenilor în coloniile asiatice). Iudaismul este
religia etnică a evreilor, iar o altă religie etnică este shintoismul din Japonia,
care are un număr redus de adepŃi, deoarece a fost recunoscut abia în secolul al
XIX-lea ca religie oficială. În nordul continentului şi în unele insule apar
religiile tribale, animiste, ai căror adepŃi sunt într-o continuă cădere numerică.
Întrucât state cu o populaŃie numeroasă au avut sau mai au un regim
comunism, nu trebuie neglijat numărul de atei. Din acest punct de vedere, Asia
se situează pe primul loc la nivel mondial.

2.2. Aşezările umane

Ca elemente superioare ale peisajului, aşezările umane sunt forme organizatorice şi

polarizatoare ale populaŃiei şi activităŃilor ei în teritoriu. În funcŃie de caracteristicile
teritoriale, sociale şi economice se disting două forme de aşezări umane: aşezări rurale şi
aşezări urbane
2.2.1 Aşezările rurale
Această formă de aşezare umană prezintă mari diferenŃieri de la o Ńară la alta. Asia se
caracterizează atât printr-o populaŃie preponderent rurală. Pe acest continent, aşezările rurale
se diferenŃiază prin vechime, organizare socio-economică, tradiŃii culturale.
Asia de Nord. Aşezările rurale din nordul continentului sunt influenŃate de climă şi de
răspândirea pădurii de conifere. Întrucât pădurea reprezintă un factor de dispersie al
aşezărilor, în această regiune se găsesc două tipuri de aşezări rurale. Astfel, în zonele cu teren
agricol, pe malurile apelor sau pe marginea drumurilor, în poieni, sunt prezente satele
concentrate, cu funcŃii forestiere sau zootehnice. Al doilea tip, este reprezentat de aşezările
rare, mici şi risipite, situate la marginea taigalei. LocuinŃa este reprezentată de izbă sau iurtă
şi populaŃia se ocupă cu creşterea renilor. O situaŃie specială se întâlneşte în IakuŃia, unde
există sate duble, de vânat şi de iernat.
Asia Centrală. În această regiune, creşterea animalelor şi nomadismul impune tipul de
aşezări rurale nepermanente. LocuinŃele sunt de tip iurtă, iar ocupaŃia principală a
locuitorilor este creşterea animalelor. Acestea sunt specifice Mongoliei şi celorlalte Ńări
central-asiatice al căror teritoriu se suprapune cu zonele stepice sau deşertice.
Asia de Sud-Vest. În această regiune apar toate tipurile de aşezări rurale, însă cea mai
mare răspândire o au aşezările de tip adunat.
O situaŃie aparte se regăseşte în Israel, unde imigranŃii au constituit aşezări cu o
organizare colectivă, cooperatistă. Există două tipuri de astfel de aşezări, diferenŃiate după
modul de proprietate, kibbutz-ul şi moshav-ul. Kibbutz-ul se bazează pe proprietatea comună
asupra resurselor şi veniturilor; deŃine între 60 şi 200 de membri, fiecare membru având o
funcŃie, îndeplinind o sarcină, însă nu primeşte salariu, întrucât tot ce îi este necesar este
asigurat de kibbutz. Moshav-ul este un sat format din maxim 150 de forme familiale, unite
printr-o formă cooperatistă. Fiecare familie are forma sa de care se ocupă într-un mod
independent. Structura cooperatistă a satului se ocupă de securitatea socio-economică a
comunităŃii şi a fiecărei familii (asigură creditele, cumpără utilaje).
Aşezări adunate, de tip aglomerat, sunt întâlnite în Turcia, în zona de contact a stepei
centrale, cu rama montană (de la Bursa – Izmir la Adana). Satele au casele înghesuite, cu
străzi înguste şi întortocheate. Acest tip de sat se numeşte ciflik şi este specific pe toată
extinderea fostului Imperiu Otoman.
Pe lângă aşezările adunate, în regiunea sud-vestică a continentului, există şi aşezări
dispersate, întâlnite în zonele pomicole sau în cele pastorale. PopulaŃiile pastorale sunt fie
seminomade, atunci când îşi părăsesc satele şi migrează spre păşunile montane (populaŃia
yuruk din Turcia), sau sunt nomade (satele kurzilor iranieni, a căror locuinŃă este cortul).
Asia de Sud. łările din subcontinentul indian se disting prin vechimea aşezărilor rurale
şi diversele forme de organizare teritorială a acestora.
În Afghanistan, satele sunt adunate, cu o structură stradală geometrizată, distingându-se
piaŃa centrală în care se întâlnesc câteva uliŃe principale.
În India (sudul Ńării), Bangladesh, Sri Lanka sunt frecvente două tipuri de sat : liniar (pe
văi sau în zonele de cultură a orezului) şi dispersat (în zonele plantaŃiilor de cocotieri).
Caracteristicile satelor diferă în India, în funcŃie de distribuŃia spaŃială a populaŃiei,
altitudine, activitate economică. În India, predomină satele polinucleare, iar după fizionomie
există următoarele tipuri : sate compacte, sate adunate, sate fragmentate, sate risipite.
Satele mici, risipite se întâlnesc în partea de nord-vest a Indiei, specifice fiind în Podişul
Deccan. Această situaŃie este impusă de densitatea redusă a populaŃiei (1-10 loc/km2), de
ocupaŃia de bază a locuitorilor (creşterea animalelor) şi de relief (zona colinară).
Sate mici, dense se întâlnesc în prehimalaya, mai ales în zona fluviului Brahmaputra (în
bazinul Gange-Brahmaputra, densitatea populaŃiei depăşeşte 1000 loc/km2). În regiunea
montană, predomină aşezările dispersate, până la 2000 m altitudine, influenŃate de dispersia
culturilor agricole.
Pe măsură ce altitudinea scade, aşezările se măresc, iar structura se distinge prin
aglomerarea satelor. Altitudinea influenŃează şi materialul de construcŃie al caselor. În nord,
casele sunt construite din piatră, lemn şi lut, iar în sud apar: case din piatră (regiunile
colinare), case din lemn (Malabar), case din paie (Godavari), case din cărămidă (regiunea
semiaridă – Madras).
Asia de Sud-Est. Aşezările rurale din această parte a continentului sunt, în general,
aşezări dispersate, cu locuinŃe construite pe piloni (în cele mai multe cazuri) şi din materii
vegetale. FuncŃiile principale ale acestor aşezări sunt : agricolă şi meşteşugărească. Tipul
aşezărilor este influenŃat de sistemul de cultivare a solului şi de sistemul de proprietate.
 Specificul aşezărilor din această regiune îl constituie aşezările pe piloni şi frecvenŃa
mare a acestora. Prin această formă de aşezare se asigură o economie de teren arabil,
apropierea de locul de muncă, apărare contra animalelor sălbatice şi insectelor dăunătoare.
În această regiune sunt reprezentate atât sate mici, de tipul cătunelor (în zonele
culturilor pe terase, în Malayesia), şi sate mari, aglomerate sau dispersate (în sudul
Vietnamului, în regiunea de cultură intensivă a orezului, în văile şi deltele fluviilor Mekong şi
Menam, pe platourile înalte din Laos, Myanmar).
Asia de Est. În această regiune se impun două Ńări de tradiŃie : China şi Japonia. Spre
deosebire de Japonia, în China predomină populaŃia rurală şi numărul aşezărilor rurale îl
depăşeşte pe cel al oraşelor.
În China, aşezările rurale nu au un grad mare de diferenŃiere. Se disting două tipuri de
sat : cijuan şi sian. Cel mai vechi tip este satul cijuan, alcătuit pe baza legăturilor de rudenie
dintre locuitorii săi. Satul sian s-a format pe baza relaŃiilor administrative şi comerciale.
Majoritatea aşezărilor rurale chineze aparŃin tipului cijuan.
Predominante sunt în China, satele adunate, specifice zonelor depresionare, zonelor de
contact câmpie-munte şi în zona irigată a câmpiilor. De asemenea, se întâlnesc sate compacte,
apărate de ziduri, în partea nordică a Ńării.
Asemenea Chinei, şi în Japonia predomină satele adunate, foarte concentrate datorită
marii densităŃi a populaŃiei în câmpie (unde trăieşte aproape jumătate din populaŃia Ńării).
Zonelor colinare şi montane le sunt caracteristice satele liniare, cu 2-6 linii paralele de case.
Sate risipite apar în zonele montane împădurite din insula Hokkaido.
Japoniei îi sunt specifice patru tipuri de sat: si, matti, mura, buraki. Si este o aşezare
rurală cu caracteristici urbane, buraki este o aşezare rurală mică, de tip sat, iar celelalte două
tipuri sunt intermediare, au funcŃii administrative. În general, fizionomia satelor japoneze se
deosebeşte puŃin de aceea a oraşelor mici. Din punct de vedere al structurii, aşezările rurale
sunt regulate, geometrizate.
2.2.2. Aşezările urbane
Asia este un continent pe care se întâlnesc toate formele de aşezări urbane, de la oraşul
propriu-zis până la megalopolis. Oraşele asiatice existau şi s-au dezvoltat încă din antichitate;
pe acest continent au apărut de timpuriu germenii vieŃii urbane. Astăzi, oraşele asiatice se
disting prin numărul lor şi prin ritmul de dezvoltare.
Cele mai vechi oraşe din Asia au apărut în sud-vestul continentului, pe teritoriile actuale
ale Ńărilor din Orientul Apropiat şi Mijlociu, în vechea Mesopotamie. Cea mai mare vechime I
se atribuie Ierihonului (mil. VI-V î. Hr.). Alte oraşe s-au dezvoltat în valea fertilă a fluviului
Eufrat: Ur, Uruk (mileniul al V-lea î. Hr.), Kiş (mileniul al IV-lea î. Hr.), sau pe valea
Tigrului: Eridu, Nippur, Lagaş (mileniul al IV-lea î. Hr.). Aceste oraşe se aflau pe teritoriul
actual al Irakului. Tot perioadei mileniului al IV-lea î. Hr. aparŃin oraşele Susa (Iran), Anan
(Azerbaidjan), Troia (Turcia).
În mileniile III şi II î. Hr., oraşele înfloresc economic şi demografic, cresc ca număr şi
apar şi în alte regiuni ale Asiei. În această perioadă, în Asia de Sud-Vest, existau oraşele-state;
multe aparŃineau Feniciei: Byblos, Ugarit, Sidon, Tyr. Cel mai mare oraş al mileniului al III-
lea î. Hr., de pe Terra, a fost vechiul Uruk. În Asiria, apăruse şi se extinsese oraşul Assur
(Irak).
La începutul mileniului al III-lea î. Hr., în subcontinentul indian s-a format o nouă
civilizaŃie (pe valea Indusului), iar evoluŃia sa a determinat dezvoltarea oraşelor. Cel mai
cunoscut este Mohenjo-Daro (Pakistan). În acelaşi timp, pe valea fluviului Huang He,
civilizaŃia chineză se constituie în comunităŃile urbane. Oraşul Anian a străbătut istoria timp
de patru milenii.
Din primul mileniu î. Hr. datează oraşele din Asia Centrală şi Transcaucazia. Sunt
cunoscute oraşele orientale: Horezm, Sogdiana, Bactria.
Începând cu secolul al IV-lea î. Hr., pe litoralul asiatic al Mării Negre şi al Mării
Mediterane, îşi fac apariŃia oraşele colonii greceşti (Efes, Palmiyra).
 Dezvoltarea meşteşugurilor a determinat apariŃia unui alt tip – oraşul medieval.
Numeroase oraşe se află încă în stadiul de cetăŃi, însă existau şi oraşe „deschise” de tipul
târgurilor.
În secolele V-VII d.Hr., în Asia Centrală şi Transcaucazia apar oraşe cu importante
funcŃii politico-administrative, meşteşugăreşti şi comerciale. Dintre acestea pot fi menŃionate :
Ani, Tbilisi, Samara, Derbent, Baku etc.
În secolele VIII-IX, oraşele din perioada anterioară s-au extins teritorial şi şi-au
diversificat funcŃiile. Reprezentative pentru această perioadă au fost oraşele: Buhara,
Samarkand, Merv, Urghenci ş.a.
Secolele XII-XV aduc o revigorare a oraşelor din Orient. China deŃinea cele mai
populate, mai bogate şi mai frumoase oraşe. Oraşele Chaniani, Loian, Beijing, Nankin,
Kaifân, Hanciou aveau peste 2-3 milioane de locuitori. Oraşele chinezeşti, faŃă de celelalte
oraşe din Asia Estică se caracterizau printr-un grad mare de sistematizare.
Un model în organizarea teritorial-urbană îl reprezenta oraşul indian Agra, cu străzi
trasate, 15 pieŃe, zonă centrală, cartiere mărginaşe sărace.
Numeroase oraşe din această perioadă s-au dezvoltat în jurul castelelor feudale (Iran,
India), a locurilor sfinte, de pelerinaj (Medina – Arabia, Kerbala şi Nedjef – Irak, Sommat –
India), a lagărelor militare (Kufa şi Basra – Irak), iar alte oraşe s-au format la intersecŃia unor
importante drumuri comerciale, fiind centre de seamă ale comunităŃii internaŃionale (Canton –
China, Basra – Irak, Istambul – Turcia). În secolul al XIX-lea, în Ńările caucaziene şi central-asiatice
apar noi oraşe cum sunt: Taşkent, Alma-Ata, Aşhabad, Pişpec, Karakol.
În secolul al XX-lea şi în perioada actuală, oraşele asiatice se remarcă printr-o
creştere demografică spectaculoasă. Oraşele milionare şi multimilionare sunt o caracteristică a
acestui continent. În jurul acestor oraşe milionare s-au constituit aglomeraŃii urbane. Procesul
de urbanizare şi dezvoltarea economică au determinat apariŃia unui megalopolis în arhipelagul
japonez, ca formă teritorială urbană superioară.
Pe plan mondial, dintre primele 20 de mari oraşe, 12 aparŃin Asiei9. Primul loc în
ierarhie revine aglomeraŃiei urbane Tokyo, cu 26,4 mil. loc. Celelalte oraşe sunt: Mumbay
(180 mil. loc, locul III), Calcutta (12,9 mil. loc., locul VIII), Shanghai (12,8 mil. loc., locul
IX), Karachi (11,8 mil.loc, locul XI), New Delhi (11,6 mil. loc., locul XII), Djakarta (11,2 mil.
loc., locul XIII), Osaka (11,1 mil. loc – locul XIV), Beijing (10,9 mil. loc., locul XV), Manila
(10,8 mil. loc, loc XVI) şi Seul (9,8 mil. loc., locul XIX).
Aceste oraşe ale Asiei se disting prin rate de creştere susŃinute, fenomen specific,
fenomen specific majorităŃii oraşelor asiatice. Cea mai mare rată de creştere10 o înregistrează
oraşul indonezian Djakarta cu 4,24%, urmează Mumbay (4,22%), New Delhi (3,78%),
Karachi (3,12%), Dacca (2,95%). Cea mai mică rată de creştere o are Osaka (0,23%).
Celelalte oraşe au valori cuprinse între 1% şi 3%.
Cea mai spectaculoasă formă teritorială urbană a Asiei este megalopolisul Tokaydo, un
vast ansamblu de centre urbane. Megalopolisul Tokaido s-a format în jurul principalelor
centre urbane Tokyo, Osaka, Nagoya, în sud-estul insulei Hōnshũ. Tokaido deŃine o suprafaŃă
de circa 50 000 km2 şi o populaŃie de peste 150 milioane de locuitori, desfăşurându-se de-a
lungul Ńărmului pe o distanŃă de 600-700 de km. Premisele şi avantajele dezvoltării acestui
megalopolis a fost ieşirea la mare, condiŃii fizico-geografice (câmpii aluviale, terase, platouri,
lacuri), care au favorizat evoluŃia socio-economică a zonei.
Megalopolisul Tokaido este de tip polinuclear. Acesta s-a format datorită extensiunii
teritoriale a trei mari concentrări urbane : Keihin, Nagoya şi Keihanshin.
Keihin este situat în est şi este dominat de Tokyo, capitala Ńării, cel mai mare centru
industrial japonez şi cea mai mare aglomeraŃie urbană de pe glob. La o distanŃă de 40 de km
de Tokyo, se află Yokohama, dezvoltat ca avantport al centrului industrial Tokyo. Canalul

9
Global Report on Human Settlements, 2001, O.N.U., Habitat, London
10
Idem
Keihin, care leagă cele două oraşe, este mărginit de centre urbane mici şi zone industriale.
Nucleul Keihin se află în expansiune teritorială şi economică.
Nucleul central al megalopolisului îl constituie Nagoya, vechi oraş feudal, cu o
populaŃie de 2,17 mil. loc. Nagoya reprezintă cel de-al III-lea oraş industrial al Japoniei şi este
înconjurat de alte oraşe mai mici (Gifu, Tsu, Hamatsu).
Al treilea nucleu, Keihanshin, se află în partea sud-estică a megalopolisului. Oraşele
principale ale acestui nucleu sunt : Osaka, Kobe, Kyoto. Comparativ cu celelalte oraşe ale
megalopolisului japonez, în Keihanshin, oraşele au alte funcŃii principale decât cele
industriale. Osaka este cel mai important centru comercial şi bancar, Kobe este un important
port care deserveşte cele două regiuni între care este situat Nagoya şi Osaka, dar este şi un
important oraş industrial, dezvoltarea sectorului secundar fiind favorizat de activitatea
portuară. Kyoto, veche capitală a Japoniei, este un puternic centru cultural, universitar şi
turistic.
Toate aceste centre urbane principale, precum şi centrele secundare sunt legate printr-un
sistem de relaŃii economice, care se răsfrâng în teritoriu. Porturile mari determină dezvoltarea
centrelor industriale, mai ales a celor din industriile prelucrătoare. Specific pentru
megalopolisul japonez este că, pe lângă ramurile industriei moderne coexistă şi industria
artizanală, viaŃa în acest megalopolis fiind o îmbinare între tradiŃie şi modern.
Oraşele asiatice se impun în peisaj şi prin structura lor. În funcŃie de aceasta, se
deosebesc diverse forme şi tipuri ale siturilor urbane. Cel mai cunoscut şi mai răspândit tip
este situl geometric. Oraşul Beijing este un exemplu tipic. Beijing este unul dintre cele mai
vechi oraşe ale Chinei; datează din mileniul al II-lea î. Hr., iar din secolul al XIII-lea d.Hr.
deŃine funcŃia de capitală. Forma iniŃială a oraşului de pătrat fiind impusă de necesităŃile de
apărare.
De-a lungul timpului, această formă s-a conservat. Noile construcŃii şi ansambluri
arhitectonice care s-au adăugat pe parcursul existenŃei sale şi care au condus la extinderea
oraşului au păstrat concepŃia planului iniŃial, Beijingul încadrându-se astăzi în tipul geometric
de sit.
Un alt tip de sit întâlnit în Asia este cel al nucleului de convergenŃă. ApariŃia şi evoluŃia
acestui tip de sit sunt legate de situarea oraşelor la convergenŃa unor sisteme naturale, a unor
drumuri comerciale, aceasta impunând şi o oarecare poziŃie strategică a aşezării. Un exemplu
este oraşul Riyadh, capitala Arabiei Saudite. Oraşul a apărut în partea centrală a Ńării şi a
Peninsulei Arabia, într-o oază. Dezvoltarea sa este legată de importanŃa aşezării ca nod de
comunicaŃie din Peninsula Arabia, dar şi ca centru comercial şi cultural.
Foarte multe oraşe din Asia se încadrează în siturile de tip fort. Acestea sunt oraşe care
datează din perioada colonială şi care au apărut în jurul fortăreŃelor coloniştilor. Asemenea
structură este întâlnită în cazul oraşului Manila. Vechiul oraş – fortul Santiago – a fost
construit de spanioli pe malul stâng al unui râu. Partea veche a oraşului este înconjurată de un
zid, se numeşte “Intramuros”, este caracterizat de stilul arhitectonic colonial – spaniol şi este
declarat muzeu. Oraşul modern s-a dezvoltat în jurul fortului, mai ales după destrămarea
imperiilor coloniale .
O formă aparte o constituie siturile dublete. În cadrul oraşului există partea veche şi
partea nouă. Oraşul New Delhi prezintă o îmbinare armonioasă între arhitectura veche indiană
şi aceea modernă europeană. Delhi, oraşul vechi se distinge prin stilul asiatic – oriental al
caselor şi străzilor înguste; se remarcă existenŃa palatelor. În partea de sud-vest, începând cu
1911, se construieşte oraşul nou, New Delhi, pentru a îndeplini funcŃii administrative. Planul
nou este regulat, străzi largi, simetrice, grădini, lacuri, clădiri monumentale. Noile cartiere
rezidenŃiale adaugă un plus de modernism capitalei indiene.
În Asia, a apărut, ca de altfel pe toate continentele, un nou tip de sit – situl planning.
Aceste oraşe sunt nou construite, cu anumite scopuri urbanistice, de regulă pentru a îndeplini
funcŃii politico-administrative. Capitala Pakistanului se încadrează în acest tip de sit. Decizia
înlocuirii oraşului Karachi printr-o nouă capitală este luată în 1959, iar în 1961 începe
construcŃia oraşului Islamabad. Oraşul a fost conceput ca nucleu administrativ şi politic al
Ńării, care va determina şi apariŃia altor funcŃii urbane. SuprafaŃa oraşului poate fi împărŃită în
câteva zone. Prima este zona administrativă, care cuprinde clădirile instituŃiilor publice şi de
guvernământ. În vecinătatea acesteia se află cartierul ambasadelor. Oraşul este străbătut pe
direcŃie est-vest de o arteră comercială. În jurul oraşului a început să se contureze o zonă
industrială şi una de aprovizionare.
Desigur, pe marele continent asiatic, există şi alte tipuri de situri, multe dintre ele fiind
rezultatul combinării celor prezentate anterior.

3. CIVILIZAłIILE ASIATICE – ASPECTE GEOGRAFICE

Pe acest continent au apărut primele civilizaŃii, unele dintre ele având o permanentă
continuitate, actualmente cuprinzând popoare mari, stabile, bazate pe tradiŃii ancestrale.
Datorită vastităŃii teritoriale, diversităŃii geografice-fizice, fragmentării etnice a Asiei, nu se
poate vorbi de o evoluŃie unitară a continentului, ci numai de o evoluŃie distinctă a unor zone
geografice, fiecare cu civilizaŃiile proprii care s-au dezvoltat relativ unele lângă altele
începând din antichitate până astăzi. Se poate spune că există atâtea civilizaŃii câte popoare
există, însă dintre acestea se detaşează civilizaŃiile marcate de originalitate care s-au impus ca
modele şi au influenŃat popoarele din jur, constituindu-se ca valori ale omenirii.
CivilizaŃiile asiatice s-au fundamentat pe civilizaŃiile agrare, deoarece regiunile în care
a fost practicată agricultura sedentară au devenit leagănele celor dintâi civilizaŃii superioare,
urbane. Aceste regiuni sunt : teritoriul cuprins între văile fluviilor Tigru şi Eufrat, valea
Indusului, valea Fluviului Galben (Huang He). De asemenea, civilizaŃia asiatică a suferit
influenŃa civilizaŃiilor popoarelor de păstori nomazi de origine indo-europeană, turcică sau
semitică, acestea fiind atrase de civilizaŃiile agrar-urbane, pe care, în parte, le vor cuceri.
3.1. CivilizaŃia mesopotamiană
La începutul mileniului al IV-lea î. Hr., în zona văilor fertile ale Tigrului şi Eufratului,
apare şi se dezvoltă prima mare civilizaŃie a antichităŃii, Mesopotamia, denumire dată de
greci, ce semnifică „łara dintre fluvii”. Teritoriul coincide, în mare, cu teritoriul Irak-ului de
astăzi. Termenul de „civilizaŃie mesopotamiană” denumeşte şi înglobează cele trei civilizaŃii,
apărute în timp istoric pe acest teritoriu, şi anume : civilizaŃia sumeriană, civilizaŃia
akkadiană, (babiloniană) şi civilizaŃia asiriană. Babilonul a asimilat civilizaŃia şi cultura
sumeriană, iar Asiria pe aceea babiloniană.
CivilizaŃia mesopotamiană s-a remarcat prin realism, simŃ de organizare şi interes pentru
om, ca persoană şi identitate. În plan spiritual se manifestă ca ataşare de viaŃa terestră, poate
pentru că nu se credea în viaŃa de dincolo de moarte şi, de aceea, era diminuată înclinarea spre
meditaŃie.
Această civilizaŃie a lăsat o moştenire considerabilă, şi anume: primul sistem de scriere
(scrierea cuneiformă); legăturile comerciale care, după declinul civilizaŃiei mesopotamiene,
au fost preluate de alte popoare din Orientul Apropiat; sistemul asirian de drumuiri, preluat
de persani şi transmis de greci, romanilor; ziguratul, ca nou tip de arhitectură (influenŃează
construcŃia minaretului, turnului bisericilor creştine). De asemenea, mesopotamienilor le
datorăm începuturile cartografiei, chimiei, medicinii, matematicii (algebră şi astronomie):
sistemul fracŃiilor sexagesimale, diviziunea sexagesimală a orelor, gradelor, minutelor,
diviziunea unei zile în ore egale şi a anului în 360 de zile, ideea unui sistem complet de
numere cu o infinitate de multipli şi submultipli, sistemul zecimal, sistemul metric, concepŃia
de poziŃie în scrierea numerelor, tabelele astronomice; literaturii („Epopeea lui Ghilgameş”),
ştiinŃelor juridice („Codul lui Hamurabi”), astrologiei, oniromanciei (Cartea Viselor) ş.a.
Cultura mesopotamiană a transmis unele mituri şi elemente de cult religiei mozaice şi, mai
departe, creştine şi islamice.
Pe acest teritoriu apar primele oraşe-state antice : Ur, Uruk, Nippur, Eridu, Lagaş, apoi
Babilon sau oraşele asiriene Ninive, Assur ş.a. Acestea s-au dezvoltat pe baza înfloritoarei
agriculturi din regiunile aluvionare situate în preajma marilor fluvii, legate prin complicate
reŃele de canale de irigaŃie şi drenaj, de lacuri de reŃinere a apei. FuncŃionarea acestui sistem a
impus o nouă formă de organizare social-politică – despotismul oriental.
Focarul civilizaŃiei mesopotamiene, datorită poziŃiei geografice şi a dinamismului său, a
avut o forŃă de iradiere şi o putere de influenŃare superioare faŃă de celelalte civilizaŃii
dezvoltate pe valea Indusului sau pe valea Huang He.
3.2. CivilizaŃia ebraică
Pe un teritoriu restrâns, de numai 15 000 km2, al statului Israel, s-a constituit şi a durat
timp de patrusprezece secole, civilizaŃia evreilor. După anul 70 d. Hr., romanii au modificat
denumirea de Israel în cea de Palestina. PoziŃia geografică a Palestinei avea o importanŃă
particulară pentru comerŃul dintre Egipt şi regiunile răsăritene.
Principala caracteristică a civilizaŃiei şi, implicit a culturii ebraice, o constituie faptul că
această civilizaŃie a fost puternic influenŃată de către religie. InfluenŃa s-a manifestat în tot
ceea ce priveşte: principiile organizării sociale, normele juridice, politica, morala, concepŃia
despre istorie, configuraŃia literaturii şi slaba dezvoltare a artelor plastice. În cadrul acestei
civilizaŃii s-a configurat un ideal superior de monarhie – teocraŃia.
Printre ideile pe care le-a propagat iudaismul a influenŃat creştinismul şi islamismul,
fondatorii acestor două religii fie că au aparŃinut poporului evreu, cum este cazul lui Iisus, fie
că aveau relaŃii strânse cu preoŃii mozaici, cum este cazul lui Mohamed. Aceste două religii,
care au derivat dintr-o religie etnică, au devenit puternice religii universale.
În Evul Mediu, oamenii de ştiinŃă evrei au un aport considerabil în filozofie, medicină,
astronomie, alchimie.
Evreii şi-au păstrat identitatea şi tradiŃia culturală chiar şi în diaspora, după
dezintegrarea statului evreu şi, cu atât mai mult, după reînfiinŃarea statului Israel, în secolul al
XX-lea.
3.3. CivilizaŃia persană
Această civilizaŃie s-a dezvoltat pe teritoriul Podişului Iran, într-un areal delimitat de
fluviile Tigru şi Indus, Marea Caspică, Golful Persic şi Oceanul Indian, cuprinzând o
suprafaŃă de 3 milioane de km2. Aici se dezvoltă, în mileniul al III-lea î. Hr., regatul Elam,
iar, la sfârşitul mileniului al II-lea î. Hr., pe acest teritoriu se stabilesc triburile indo-europene
ale mezilor şi perşilor venite din nord. În acest spaŃiu, încă de acum 4000 de ani, s-au
încrucişat numeroase drumuri comerciale care legau Orientul Apropiat pe de o parte cu India
şi China, iar pe de altă parte cu Ńările din bazinul răsăritean al Mării Mediterane.
Persia, ca zonă de contact între Orient şi Occident, a primit şi a transmis, a asimilat şi a
mijlocit schimburile economice şi culturale, de-a lungul istoriei, în timp ce s-a conturat însăşi
civilizaŃia persană care a difuzat forme culturale şi a influenŃat alte civilizaŃii. Aria de
influenŃă era extinsă din China până în Britania şi nordul Africii. CivilizaŃia persană a fost o
prezenŃă activă nu numai în perioada antichităŃii (lumea civilizaŃiilor Orientului sau greco-romane),
ci, şi, mai târziu, în Europa medievală sau modernă.
CivilizaŃiei persane îi datorăm marile invenŃii, cum ar fi: irigarea terenurilor,
extragerea minereurilor şi metalurgia, roata olarului, construcŃiile din cărămizi, vehicolul cu
roŃi, războiul de Ńesut. Perşii au fost aceia care au întemeiat transmiterea de cunoştinŃe în
domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei, prin introducerea de plante de
cultură şi animale în zone în care acestea nu erau cunoscute (ex.: orezul în Mesopotamia,
susanul în Egipt, lucerna în Grecia, viŃa-de-vie în China, flori, zarzavaturi în Europa de Vest).
Tot perşilor le aparŃine procedeul de a obŃine esenŃe din flori. Un rol important în răspândirea
influenŃei civilizaŃiei persane l-a avut comerŃul cu mătase, întrucât „drumurile mătăsii”, care
plecau din China spre Occident, treceau prin Persia.
Pe plan religios, idei persane, cum ar fi: facerea lumii, lupta dintre Bine şi Rău, doctrina
apocalipsei ş.a. apar în religia evreilor (transmise creştinilor şi musulmanilor).
Întrucât schimburile comerciale formau baza economiei, civilizaŃiei persane îi datorăm
poliŃa, creaŃie a instituŃiilor bancare, introdusă de negustorii din Siria în Europa de Vest, în
timpului Evului Mediu.
 O altă creaŃie a civilizaŃiei persane o constituie poezia lirică, aceasta influenŃând
cultura şi literatura indiană şi a Europei medievale şi moderne. De asemenea, filosofia
europeană a fost puternic influenŃată de sistemul filosofic persan.
În artă şi arhitectură, civilizaŃia persană se distinge prin miniaturi (transmise civilizaŃiei
chineze), „arabescuri” (făcute cunoscute Europei prin intermediul arabilor), în arhitectură se
impune cupola sasanidă (frecvent utilizată în construcŃiile bizantine) şi arcul în acoladă (care
apare şi în arhitectura din România).
3.4. CivilizaŃia indiană
Pe suprafaŃa subcontinentului indian (4 860 000 km2), o populaŃie eterogenă şi
numeroasă (actualmente de peste 1 miliard persoane, ce vorbesc peste 500 limbi) a creat o
civilizaŃie care prezintă continuitate culturală bazată pe tradiŃii care urcă pe o perioadă de 5
milenii, ce se păstrează nealterate şi astăzi. Pe acest subcontinent, acum există trei Ńări care
constituie civilizaŃia indiană: India, Pakistan, Bangladesh.
Începuturile acestei civilizaŃii se regăsesc în mileniul al III-lea î. Hr., în nord-vestul
peninsulei Hindustan, pe valea fertilă a Indusului. Prima mare civilizaŃie a subcontinentului
indian era extinsă pe o arie de 800 000 km2 şi avea ca focare urbane măreŃele Mohenjo-Daro
şi Harappa, oraşe care prezintă cel dintâi model de planificare urbanistică din istorie
cunoscută până în zilele noastre. După 1500 î. Hr., pe acest teritoriu încep să pătrundă
triburile indo-europene ale arienilor, care vor modifica profund structura etno-lingvistică şi
religioasă a întregului subcontinent.
Începând cu a doua jumătate a mileniului I î. Hr., timp de o mie de ani, valea Gangelui
va deveni principala axă de civilizaŃie, înlocuind-o pe acea a văii Indusului. Pe acest areal
apar cele două imperii care încearcă unificarea Indiei în antichitate şi care vor defini
coordonatele majore ale civilizaŃiei indiene ca evoluŃie şi răspândire. Aceste imperii au fost:
Maurya (secolele IV-II î. Hr.), care a contribuit la răspândirea budismului, una dintre religiile
universale, şi Gupta (secolele IV-VII d. Hr.), în care hinduismul se structurează ca religie şi
ideologie panindiană, prin generalizarea brahmanismului.
CivilizaŃia indiană s-a constituit ca model pentru numeroase alte culturi, influenŃa sa
manifestându-se în domeniile cele mai diverse.
Difuziunea, influenŃa civilizaŃiei şi culturii indiene se caracterizează printr-o puternică
răspândire spre regiunile din estul Indiei. Aceasta se explică prin faptul că în direcŃia vestică
exista bariera creată de monopolul arab care stopa difuzarea culturii indiene. În schimb, spre
est, drumul era liber, iar penetrarea civilizaŃiei indiene a fost facilitată, îndeosebi de negustorii
indieni care au ajuns în Cambodgia, Anam, Jawa, Borneo, Sumatra, China, Japonia ş.a. În
aceste regiuni s-au difuzat forme de cultură indiană în mod masiv, uneori acestea devenind
dominante, cum ar fi: religia budistă, sisteme filosofice, obiceiuri cotidiene, ştiinŃele,
arhitectura, sculptura, pictura (ex. templele de la Angkor şi Borobudur care nu se află pe
teritoriul Indiei, însă sunt construite în stil indian).
În Ńările europene, influenŃa indiană s-a realizat iniŃial prin intermediul literaturii, iar în
ultimele două secole prin filozofie, în special fiind studiate şi asimilate idei din sistemul
filosofic budist.
Începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, se răspândeşte pe toate continentele
sistemul filosofiei yoga, iar în Europa şi America apare un nou curent religios, Biserica
Scientologică creştină, inspirat din vechea filozofie indiană, în urma relansării mişcărilor
expansioniste a hinduismului misionar.
3.5. CivilizaŃia chineză
În Extremul Orient, pe cursul mijlociu al fluviului Huang He apare, în mileniul al II-lea î. Hr.,
una din cele mai mici civilizaŃii antice care a supravieŃuit până astăzi, civilizaŃia chineză. Din
valea fluviului Huang He, elementele acestei civilizaŃii se răspândesc spre sud, vest şi nord-est
în mileniile II-I î. Hr.
Unificarea Chinei se înfăptuieşte în secolul al III-lea î. Hr., perioadă în care se
finalizează cea mai mare construcŃie de pe Terra, element definitoriu al Chinei şi al întregii
omeniri, Marele Zid Chinezesc. Imperiul Chinei antice atinge apogeul expansiunii teritoriale
şi strălucirii culturale în timpul dinastiei Han (206 î. Hr.-220 d. Hr), când influenŃa civilizaŃiei
celui mai populat stat al globului atinge Asia Centrală (Turkmenistan), Asia de Sud-Est
(Peninsula Indochina), Coreea şi Japonia. În această perioadă pe „Drumul Mătăsii” se
dinamizează comerŃul cu Asia Centrală şi statele mediteraneene.
Teritoriul Chinei se caracterizează prin condiŃii naturale variate iar dispunerea unităŃilor
de relief impune acesteia o anumită izolare. DificultăŃile de acces au determinat formarea unei
civilizaŃii unitare, omogene, puternice în care influenŃele străine şi popoarele migratoare au
fost asimilate.
Deşi, pe teritoriul Chinei există două mari zone fizico-economice, în care s-a dezvoltat
această civilizaŃie, anume: regiunea nordică a fluviului Huang He, cu câmpie aluvionară
fertilă, şi regiunea central-sudică, în care importanŃa economică deosebită o are fluviul
Iangtzî, una din cele mai mari artere de comunicaŃie din lume, chinezii au reuşit să-şi păstreze
identitatea şi continuitatea civilizaŃiei, asemenea civilizaŃiei indiene, până astăzi.
Încă din antichitate, drumurile comerciale au legat China de marile arii de civilizaŃie:
India, Persia, Egipt, Grecia, BizanŃ, Europa Evului Mediu. Tot pe aceste drumuri comerciale
au pătruns în China influenŃe din India, Iran, lumea islamică (arabă), iar de la începutul
secolului al XVI-lea, din lumea europeană, prin intermediul negustorilor spanioli, portughezi,
olandezi sau prin misionari iezuiŃi. Comparând balanŃa influenŃelor, timp de două milenii
(secolul al II-lea î. Hr. – secolul al XVIII-lea d. Hr.), China a dat lumii, în special
Occidentului, cu mult mai mult decât a primit.
Chinei şi civilizaŃiei sale îi datorăm: procedeele de foraj, sistemul ecuatorial folosit în
astronomie, tiparul cu caractere mobile, creşterea viermilor de mătase, maşinăriile de
filatură a mătăsii, războiul de Ńesut acŃionat de apă, tehnica de obŃinere a porŃelanului,
roaba, orologiul mecanic, dispozitivul de etanşeizare a compartimentelor de pe nave, invenŃia
hârtiei, podurile arcuite şi cele suspendate în lanŃuri, tehnici de prelucrare a fierului şi a
oŃelului, busola, descoperirea principiului deviaŃiei magnetice şi a altor principii
fundamentale din fizică, umbrela pliată, palanchinul, decorarea textilelor cu desene tipărite
(imprimeuri) şi alte cunoştinŃe din domeniul tehnologic.
În ceea ce priveşte agricultura din China se difuzează culturile a numeroase plante:
piersic, cais, portocal, lămâi, soia, arborele de ceai ş.a.
În domeniul medicinii, civilizaŃia chineză se impune prin tehnica imunizării, tratamentul
prin acupunctură care sunt utilizate în medicina actuală ca metode de tratament.
InfluenŃa civilizaŃiei chineze se face simŃită şi în alte domenii, cum ar fi: demografie
(tipul de recensământ chinezesc), economie (considerarea agriculturii ca sector primar şi
activitate primordială), filozofie (idei confucianiste adoptate de filosofi europeni), politică
(modelul de stat chinez). De asemenea, influenŃa artei şi arhitecturii chineze a condus la
rafinarea gustului artistic european, iar cultul chinezilor pentru natură a inspirat şi a fost
promovat de şcoala romantică europeană.
În perioada actuală, creşterea demografică din China şi fenomenul migraŃiei
internaŃionale a determinat o răspândire a civilizaŃiei chineze pe toate continentele, iar
influenŃa acestora se face simŃită mai ales în centrele urbane, comunităŃile chinezeşti
constituindu-se ca puncte de atracŃie prin tradiŃionalismul caracteristic, impactul acestora
asupra populaŃiei din jur fiind demn de luat în seamă.
3.6. CivilizaŃia japoneză
Japonia s-a constituit ca stat în secolul al IV-lea d. Hr., ocupând peste 500 de insule
locuite, din care cele mai mari şi mai importante fiind patru : Hokkaido, Hōnshũ, Kyũshũ,
Shikōkũ (377 837 km2 suprafaŃa). Statul japonez a încercat, iniŃial, să joace un rol politic pe
continent, anexând teritorii (ex. Coreea) în anumite perioade, însă acest demers nu a fost
însoŃit de succes. Aceasta determină Japonia să-şi schimbe modul de abordare, adoptând o
politică de autoizolare, care se prelungeşte până în secolul al XIX-lea.
Poporul japonez s-a format în urma amestecului unor elemente etnice diverse care, de-a
lungul timpului, s-au omogenizat conferind astăzi unitatea acestui popor. CivilizaŃia japoneză
se remarcă prin faptul că s-a constituit din împrumuturi, aproape în toate domeniile, de la mai
multe civilizaŃii, dar mai ales din cultura veche a Chinei. Aceste împrumuturi le-a adaptat şi
transformat generând o cultură originală şi un tip de civilizaŃie distinct.
CivilizaŃia japoneză s-a impus printr-o abordare proprie a realităŃii sociale şi economice.
În sânul acestei civilizaŃii, tradiŃiile naŃionale s-au împletit cu cele religioase. Organizarea
socială şi izolarea politică au condus la un sistem economic închis care a împiedicat
dezvoltarea comerŃului exterior, dar a facilitat un comerŃ intern activ. Din punct de vedere
economic, civilizaŃia japoneză se distinge prin anumite trăsături cum ar: multiplele
întrebuinŃări ale hârtiei (artă, arhitectură, obiecte casnice sau de îmbrăcăminte), prelucrarea
metalelor (renumitele săbii), Ńesutul mătăsii şi tehnica broderiilor fine, prelucrarea
bambusului în vederea utilizării în scopuri diverse.
Însă, civilizaŃia japoneză nu se distinge numai prin însuşirea caracteristicilor altor
civilizaŃii, ci şi prin influenŃa pe care a exercitat-o asupra acestora. Începând cu secolul al
XVIII-lea şi al XIX-lea, Europa începe să cunoască Japonia şi să fie fascinată de spiritul
japonez. Acesta a influenŃat muzica europeană, pictura japoneză a inspirat curentul
impresionist, literatura a atras atenŃia europenilor şi americanilor prin genul liric haiku, iar
teatrul nipon, prin cele două forme ale sale Nõ şi Kabuki, a determinat apariŃia de noi abordări
în teatrul civilizaŃiei occidentale.
Acum, mai mult ca oricând, civilizaŃia japoneză se impune şi influenŃează prin spiritul
său riguros, creativ şi perseverent.
3.7. CivilizaŃia bizantină
În vestul Asiei, în perioada 330-1453 d. Hr., a existat Imperiul BizanŃului. CivilizaŃia
bizantină a rezultat din îmbinarea fastului Orientului cu religia creştină şi cultura europeană.
Imperiul bizantin se prezenta ca o monarhie absolutistă, cu administraŃie puternic centralizată
bazată pe dreptul roman, iar organizarea socio-culturală se baza pe amestecul dintre cultura
greacă şi elementele orientale.
Imperiul bizantin s-a făcut remarcat prin adoptarea, în anul 381, a creştinismului ca
religie de stat. Mai târziu, după Marea Schismă, popoarele de pe teritoriile bizantine aderă la
biserica creştină de rit ortodox.
CivilizaŃia bizantină s-a impus nu numai în domeniul religios, ci şi în multe domenii, dar
mai ales în ştiinŃă, artă, arhitectură şi învăŃământ. Capitala imperială devine centru cultural-
ştiinŃific al timpului, care va atrage atenŃia lumii asiatice, europene şi arabe. Aici se
înfiinŃează, în anul 425, Universitatea din Constantinopol, care avea 31 de catedre ce
acopereau multiple domenii.
Rolul civilizator şi culturalizator al BizanŃului s-a remarcat prin influenŃa asupra lumii
europene, însă a fost evident în formarea culturii popoarelor situate la periferia şi în
vecinătatea imperiului.
Pe teritoriul Asiei, civilizaŃia bizantină a marcat profund civilizaŃia şi cultura armeană.
Armenia a fost primul stat care a declarat, în anul 301, religia de stat creştină. Aceasta a
permis pătrunderea mai uşor a elementelor civilizaŃiei bizantine. Drept urmare, în Armenia se
formează un nucleu al unei culturi specifice. Astfel, din arhitectură se remarcă cea
bisericească, căreia armenii îi adaugă elemente noi ale planului cupolei, ornamentaŃiei
(mozaic în interior, basoreliefuri în exterior). În sculptură, specific pentru Armenia este
khacikar-ul un fel de stelă. În cadrul ştiinŃelor, civilizaŃia armeană se distinge în matematică
(cea mai veche lucrare de matematică păstrată integral), astronomie, geodezie şi geografie
(drumurile comerciale importante, care legau India, Persia, BizanŃul cu lumea Occidentală,
ajungeau sau treceau prin Armenia), medicină (primul medic care a descris bolile
profesionale).
CivilizaŃia bizantină supravieŃuieşte acum numai prin influenŃele sale, mai ales asupra
religiei, artei şi arhitecturii bisericeşti.
3.8. CivilizaŃia arabă
 În secolul al XVII-lea d.Hr., din mijlocul poporului nomad arab apare o nouă religie
monoteistă, islamismul, care va impulsiona, în spiritul misionarismului, cuceririle teritoriale.
Religia va deveni una dintre religiile universale, iar arabii vor avea supremaŃia, în scurt timp,
asupra unor teritorii din Asia (Iran, Mesopotamia, Irak, Siria, Palestina)., Africa (Egipt, Ńările
Africii septentrionale), Europa (Peninsula Iberică, Sicilia).
Imperiul arab a dezvoltat o civilizaŃie cu rol de educator al Occidentului, influenŃând
cultura şi civilizaŃia Europei Evului Mediu.
CivilizaŃia arabă prezintă anumite particularităŃi rezultate din faptul că aceasta se
constituia ca element de legătură dintre Orient şi Occident. Rolul de intermediar era asigurat
de supremaŃia pe care arabii o deŃineau în activităŃile comerciale şi în transporturile
maritime şi fluviale. Pe această cale au fost cunoscute europenilor numeroase tehnologii şi
invenŃii din Asia Orientală (mai ales din China). Arabii nu au avut numai un rol de
intermediere, principala calitate a fost transmiterea şi salvarea unor valori ale ştiinŃei
antichităŃii.
Însă arabii au fost şi creatori originali. Au fost interesaŃi de numeroase domenii ale
ştiinŃei şi au conceput adevărate capodopere literare. Cercetarea arabă în domeniul ştiinŃei a
avut o contribuŃie enormă la dezvoltarea ştiinŃei europene. O pondere apreciabilă au avut-o:
medicina, astronomia, fizica, matematica, mecanica, astrologia, alchimia, filosofia. InfluenŃa
s-a difuzat şi în cadrul literaturii şi arhitecturii. Multe elemente ale arhitecturii arabo-musulmane
au fost preluate în arhitectura gotică şi sunt bine reprezentate în Spania, Sicilia şi sudul Italiei,
FranŃa, dar şi Anglia.
CivilizaŃia şi cultura arabă au influenŃat şi îmbogăŃit ştiinŃele cu termeni de specialitate,
iar vocabularul limbilor europene a împrumutat numeroase cuvinte arabe.
Pe teritoriul Asiei, în istoria sa, au mai apărut popoare cuceritoare care şi-au constituit
imperii, însă nu s-au impus ca şi civilizaŃii majore. Acestea s-au format pe rămăşiŃele unor
vechi imperii, iar civilizaŃiile lor au împrumutat de la civilizaŃiile şi culturile anterioare ajunse
la un nivel de dezvoltare superior. Este cazul Imperiului Otoman, Imperiului Mongol şi a
Imperiului Mogul.
Marea civilizaŃie asiatică s-a format din fuziunea civilizaŃiilor care au apărut şi au
evoluat pe teritoriul său, aducându-şi aportul şi influenŃând considerabil celelalte civilizaŃii, de
fapt, întreaga umanitate.

4. RESURSELE NATURALE ŞI ECONOMIA

Asia – continentul cu cea mai mare suprafaŃă, dispune de imense resurse de sol şi
subsol, precum şi de o masivă concentrare a acestora.
● RepartiŃia teritorială şi modul de grupare a resurselor prezintă diferenŃieri
regionale în raport de factorii care le generează (geologici, climatici etc.), de capacitatea
societăŃii umane de a contribui la punerea lor în evidenŃă, sau de a le reduce arealele prin
intensificarea utilizării (asupra repartiŃiei resurselor naturale, societatea umană, în condiŃiile
progresului ştiinŃifico-tehnic, exercită astăzi o puternică presiune). Sub impulsul creşterii
consumului, oamenii au extins aria de cercetare şi de exploatare a diverselor categorii de
resurse. Progresul economic diferit, importul de resurse, neconcordanŃa dintre volumul
producŃiei şi consum în Ńările dezvoltate, imposibilitatea unor state de a-şi acoperi consumul
din resurse proprii au impulsionat puternic expansiunea transporturilor şi schimburile de
materii prime.
După volumul resurselor unele regiuni sunt bine individualizate (Câmpia Siberiei de
Vest, Orientul Mijlociu ş.a.) – ca exemple tipice de concentrare (a unui tip de resurse) – altele
se remarcă mai puŃin în prezent, dar constituie zone potenŃiale (regiunea polară, deşerturile,
arealele aflate în condiŃii mai puŃin accesibile care aşteaptă să fie valorificate).
Unele Ńări sunt furnizoare de materii prime au spaŃii vaste şi sunt slab populate
(Arabia Saudită, Siberia, Turkmenistan, Malaysia, Mongolia), altele au o populaŃie
numeroasă (China, India) şi cantităŃi mari şi diversificate de resurse; Japonia are o populaŃie
numeroasă, un fond redus de resurse şi o capacitate tehnologică uriaşă.
În domeniul resurselor energetice Asia are cele mai mari rezerve de cărbuni, (numai
China şi India produc 35,5 % din cantitatea mondială de cărbuni, China deŃinând primul loc
în producŃia mondială de cărbuni (28,8 %). În privinŃa rezervelor sigure de gaze naturale,
Orientul Mijlociu deŃine 31,2 % din totalul mondial şi 65,6 % din rezervele sigure de petrol al
Terrei, iar Arabia Saudită primul loc (13,3 %) în producŃia de petrol.
Circa 28 % din potenŃialul hidroenergetic mondial se află în Asia; acest continent deŃine
un uriaş potenŃial de resurse energetice solare, eoliene, geotermale. În China, India, Rusia
siberiană şi în alte Ńări asiatice se găsesc mari resurse de minereu de fier de bună calitate.
În India, Georgia şi China se găsesc mari rezerve de mangan, în Armenia, Azerbaidjan,
Turcia şi India – rezerve de crom, iar în China, Siberia de Est, Thailanda şi Coreea de Sud –
rezerve de wolfram. Tot în Asia se află mari resurse de vanadiu (Siberia Centrală, China),
titan (India, China).
Dintre neferoase, în Transbaikalia, China, India, Coreea de Nord şi Malaysia se găsesc
rezerve de plumb, mari rezerve de zinc sunt în China, de cositor în China, Indonezia şi
Malaysia.
Dintre metalele preŃioase, aurul se găseşte în cantităŃi mari în Siberia Orientală, în
bazinul mijlociu al fluviului Amur, pe cursul superior al fluviului Lena, în China, Indonezia,
Malaysia, India şi Filipine, iar argintul în Coreea de Nord şi China.
Mari zăcăminte de sare sunt în India, iar China produce cele mai mari cantităŃi de sare
marină. În China, India, Kuwait şi Iran, din depozitele sedimentare situate în spaŃiile asociate
structurilor petroliere şi gazeifere se exploatează sulful.
În India şi Kazahstan se află uriaşe zăcăminte de salpetru, iar în Israel se exploatează
săruri de potasiu din apele Mării Moarte. În Iordania, Siria, Irak şi Israel se extrag fosforite.
Teritoriul Asiei conŃine o remarcabilă varietate de roci de construcŃii : bazalt (Podişul
Deccan), caolin (în estul Chinei), marmură (India, China) etc.
Pe teritoriul Asiei se află mari resurse forestiere : păduri ecuatoriale (Indochina,
Malaysia, Indonezia), taigaua siberiană, păduri cu frunze căzătoare în estul Chinei şi Japonia.
În afară de FederaŃia Rusă, suprafeŃe mari de pădure au : China (peste 133 mil. de ha),
Indonezia (115 mil. ha), India (65 mil. ha), Japonia (25 mil. ha).
Mareele au amplitudini mari pe Ńărmurile de est ale Chinei, Japoniei, Kamceatkăi,
Filipinelor, iar curenŃii marini, energia valurilor sunt resurse încă neutilizate. În zona
“Cercului de Foc” al Pacificului, respectiv în Japonia, Filipine, Kamceatka şi Kurile se află
mari resurse de energie geotermală.
În Asia se găsesc toate tipurile de sol, repartiŃia lor fiind determinată de condiŃii fito-
climatice şi orografice. Solurile cu grad ridicat de fertilitate (solurile molice, argiloiluviale,
entisolurile) se găsesc în Marea Câmpie Chineză, pe văile Amurului şi Asia Centrală.
Kastanosolurile au o largă răspândire în Mongolia, China, iar griziomurile (soluri de tranziŃie
între cernoziomuri şi luvisoluri) se găsesc între Colinele Turgai şi Novosibirsk.
În Asia de Sud şi de Sud-Vest se află soluri cu grad mijlociu de fertilitate
(inceptisolurile şi oxisolurile). Mari suprafeŃe din Asia de Sud, Asia de Sud-Vest şi din Asia
Centrală sunt afectate de secetă; în Asia de Sud-Est precipitaŃiile abundente au spălat
orizontul de sol sărăcindu-l în minerale pe aproximativ 60 % din suprafaŃa regiunii, iar în Asia
de Nord şi Centrală 38 % din suprafaŃă cuprinde terenuri puŃin profunde; în aceeaşi regiune 13 %
din suprafaŃă este ocupată de terenuri cu exces de umiditate şi tot 13 % terenuri îngheŃate
permanent.

5. AGRICULTURA – ASPECTE GEOGRAFICE

5.1. CondiŃiile naturale ale agriculturii
RepartiŃia culturilor agricole şi randamentul acestora se află sub permanenta influenŃă a
factorilor naturali, demografici, sociali, economici şi tehnici.
Modul de utilizare a terenurilor, repartiŃia culturilor şi producŃia agricolă sunt puternic
influenŃate de condiŃiile naturale.
Relieful montan şi de podiş dominant, distanŃele mari faŃă de oceane, fragmentarea
reliefului, altitudinea, expoziŃia versanŃilor, deschiderea văilor şi circulaŃia aerului, latitudinea
– impun în Asia diferite utilizări agricole ale teritoriului, precum şi etajarea pe verticală a
plantelor de cultură.
Deşi ocupă suprafeŃe mai mici, câmpiile reprezintă un domeniu exclusiv agricol. Marea
Câmpie Chineză şi Câmpia Indo-Gangetică – câmpii de acumulare fluvială – oferă condiŃii
deosebit de favorabile pentru irigaŃii, IAR câmpiile piemontane din Asia Centrală permit
irigaŃii în regim de scurgere naturală (datorită înclinării); Câmpia Siberiei de Vest (câmpie
joasă), are o umiditate excesivă şi o scurgere deficitară, la care se adaugă condiŃiile climatice
care nu permit utilizarea agricolă a teritoriului.
Prin caracteristicile componentelor lor, dar mai ales prin zonalitatea latitudinală şi prin
etajarea altitudinală, climatele condiŃionează practicarea agriculturii, structura şi repartiŃia
culturilor. În Asia, datorită extinderii în latitudine, se găsesc toate climatele, faptul având
consecinŃe în repartiŃia culturilor agricole.
Climatele ecuatorial, subecuatorial, tropical musonic, subtropical umed şi temperat
oceanic permit practicarea agriculturii pe parcursul întregului an, datorită lipsei îngheŃului (şi
caracteristicilor de favorabilitate ale elementelor climatice).
În zonele polară şi subpolară din nordul Asiei nu se poate practica agricultura
neprotejată (acesta este domeniul creşterii renilor şi al vânătorii), iar în deşerturi nu se poate
desfăşura o agricultură neirigată.
În zona subpolară (cu ierni lungi şi friguroase, veri scurte şi răcoroase), agricultura se
bazează pe unele culturi cu perioadă scurtă de vegetaŃie : orz şi secară de primăvară.
În zona temperată datorită iernilor (cu frig şi zăpadă), lucrările agricole se întrerup; se
obŃine o recoltă pe an. În Asia predomină tipurile de climă temperată (datorită marii
desfăşurări în latitudine, cât şi reliefului foarte variat, lanŃurilor muntoase şi podişurilor cu o
mare întindere. În nordul acestei zone, dincolo de paralela de 60º latitudine nordică, în ariile
de confluenŃă a râurilor Aldan şi Viliui cu Lena şi în sudul Câmpiei Siberiei de Vest se cresc
animale, iar economia forestieră se îmbină cu agricultura pe suprafeŃe mici; în nordul
acestora, pe cea mai mare parte a Siberiei, datorită climatului de tundră şi a taigalei se practică
doar creşterea renilor şi vânatul pentru blănuri.
De la vest spre est limita nordică a regiunii cu agricultură (pe suprafeŃe mici) şi cu
economie forestieră se îngustează şi coboară de la 62º latitudine nordică la aproximativ 50º
latitudine nordică, pe Amur. În sudul Siberiei Vestice se află o regiune de cultură a cerealelor
şi de creştere a animalelor care se îngustează spre est până la dispariŃie (pe teritoriul FederaŃiei
Ruse), iar în Kazahstan şi Turkmenistan, din cauza uscăciunii, se practică creşterea cornutelor
mici şi agricultura irigată.
În Mongolia şi China (la vest de Podişul de Loess şi în Mongolia Interioară) se cresc
animale pe baza păşunilor şi culturi agricole pe suprafeŃe mici. În Afganistan, Iran şi estul
Turciei se cresc animale pe baza păşunilor şi se practică culturi restrânse de orz şi mei.
O agricultură diversificată, bazată în principal pe cultura cerealelor şi creşterea
animalelor se găseşte în Georgia, Armenia, Azerbaidjan şi în Turcia (Podişul Anatoliei), iar în
China de Nord-Est şi Coreea de Nord se cultivă cereale, soia, sfecla de zahăr şi se cresc
animale.
În regiunile subtropicale secetoase s-a dezvoltat pomicultura; verile calde şi secetoase,
iernile relativ reci, împiedică extinderea culturilor de citrice, iar grâul se seamănă toamna. În
China şi Japonia, datorită musonului şi climatului subtropical umed se cultivă ceaiul, orezul,
bumbacul, viŃa de vie, citricele.
Rezultă că în funcŃie de latitudine, valorile termice şi hidrice, amplitudinile termice,
gradul de uscăciune şi umiditate, altitudine, în zona temperată (destul de nuanŃată a Asiei) se
practică o agricultură diversificată cu randamente diferite.
În zona tropicală uscată (sudul Afganistanului, SE Iranului, Pakistan, Arabia Saudită,
Irak, Iordania) s-a extins păstoritul seminomad, iar în oaze – culturile de curmal. În zona
tropicală musonică (India, Asia de Sud-Est, Filipine, China, Japonia), cu două sezoane, se
cultivă bumbacul, tutunul, arahidele, soia, trestia de zahăr, arbustul de ceai, arborele de
camfor, orezul şi se practică legumicultura.
În zona subecuatorială (din Filipine, Vietnam, Sri Lanka, Malaysia), cu un anotimp
ploios şi unul secetos, cu căldură tot timpul anului, se desfăşoară o agricultură continuă cu
două şi chiar trei recolte pe an. Se cultivă orezul, trestia de zahăr, cânepa de Manilla, tutunul
şi iuta.
În zona ecuatorială (din Indonezia, Malaysia, Sarawak, Sabah), cu amplitudini termice
şi hidrice daune mici, se cultivă arborele de chinină, cocotierul, arbustul de cafea, palmierul
de ulei, arborele de cauciuc, bananierul, orezul neirigat.
Apa constituie un alt factor al dezvoltării agriculturii. Necesarul de apă depinde de tipul
plantei (xerofilă, xerofită, hidrofită) şi de gradul de adaptare la secetă. IrigaŃiile reprezintă o
cale de valorificare a unor terenuri aride şi semiaride. În regiunile deşertice, semideşertice şi
chiar în condiŃiile climatelor subtropicale şi temperat-semiaride (fie tot timpul anului, fie în
sezonul uscat), se folosesc irigaŃiile de necesitate şi irigaŃiile complementare (prin care
precipitaŃiilor căzute li se adaugă un supliment de apă). În Asia, irigaŃiile s-au utilizat încă din
antichitate, în Mesopotamia, Marea Câmpie Chineză, pe văile Indului şi Gangelui. În China se
folosesc pe scară largă, pentru irigaŃii, sursele de apă subterană.
Solul. Agricultura nu poate fi concepută fără sol. Nordul Siberiei, acoperit cu zăpezi, cu
îngheŃ profund, vastele regiuni montane şi deşerturile sunt lipsite de sol. În China de Vest
eroziunea a îndepărtat pe mari suprafeŃe solul, iar în Asia de Sud-Est o parte însemnată a
solurilor este demineralizată. Zonalitatea bioclimatică determină răspândirea solurilor şi o
mare variabilitate de particularităŃi fizico-chimice care, la rândul lor, se răsfrâng în fertilitate
şi în valoarea economică.
În Asia se găsesc toate tipurile de sol: în zona caldă predomină feralsolurile (Asia de
Sud-Est), bine valorificate de pădure, au o fertilitate redusă, litosolurile – în condiŃii de pantă
foarte accentuată şi în pustiuri (formează un strat subŃire), arenosolurile în Orientul Apropiat
şi Mijlociu, în areale cu nisipuri la zi, au o capacitate scăzută de reŃinere a apei, puŃin fertile,
sunt acoperite cu pajişti, vertisolurile cu conŃinut mare de argilă, cultivate în condiŃii de
irigare cu bumbac, orez, trestie de zahăr, sorg, grâu (pe suprafeŃe mari în India).
În zona temperată, caracteristice stepei şi silvostepei din Asia Centrală, între Beijing şi
Harbin şi sudul Siberiei, au o largă răspândire cernoziomurile – solurile cu cea mai bună
fertilitate – favorabile culturilor argricole. Kastanoziomurile – formate în condiŃii de stepă
mai uscată – se găsesc din estul Mării Caspice până în Mongolia şi China, în nordul şi estul
Deşertului Gobi; sunt utilizate pentru culturi de grâu, porumb, orz, floarea soarelui, sfeclă de
zahăr, plantaŃii pomicole şi de viŃă de vie.
Sub pădurile de foioase din sudul Siberiei, China şi Coreea se găsesc luvisolurile, pe
terenuri lipsite în general de drenaj extern, pe terenurile plane din podişuri, dealuri şi
piemonturi; sunt sărace în humus, pot fi cultivate cu grâu şi porumb, cartof şi chiar cu legume
(după amendarea cu calcar şi fertilizarea cu îngrăşăminte).
 În zona temperată mai rece sub pădurile de conifere, de amestec (conifere şi foioase) şi
de foioase, în sud cunoscută sub denumirea de taigaua siberiană, pe roci foarte diferite, s-au
format podzolurile; sunt soluri foarte acide, cu textură grosieră, au o fertilitate redusă.
Între 15º-50º lat. nordică, mai ales la est de Marea Caspică până în nordul Podişului
Gobi, precum şi în zonele de deşert se găsesc solonceacurile; formate din loess-uri, loess-uri
nisipoase, marne şi argile marnoase, sunt folosite pentru cultura plantelor, necesită irigări de
spălare, amendamente cu gips şi fosfogips.
Din nord-estul Mării Caspice până în bazinul mijlociu al fluviului Amur, în Asia
Centrală, în regiunile aride şi semiaride se găsesc soloneŃurile – formate prin desalinizarea
solonceacurilor; au o fertilitate redusă, sunt folosite pentru pajişti.
În Siberia, unde predomină climatul temperat şi subpolar, pe versanŃi şi pe terasele
joase din zonele umede, mai ales, sub păduri, s-au format cambisolurile, iar în condiŃii
climatice diferite (din regiunile tropicale, subtropicale aride şi arctică), pe depozitele
sedimentare, s-au format regosolurile.
Marea varietate de soluri a Asiei acŃionează asupra repartiŃiei culturilor agricole. După
gradul de fertilitate solurile acestui continent aparŃin următoarelor categorii (după N. Florea) :

terenurile nesolificate, sau foarte slab solificate (reprezentate de stâncării din
zonele montane înalte, deşerturi, regiunile polare şi subpolare);

soluri nefertile (histosolurile din tundră, aridisolurile din deşerturi);

soluri cu grad scăzut de fertilitate (spodosolurile formate în condiŃiile
climatului temperat-continental, umed şi rece, sub taiga şi stepa rece);

soluri cu grad mijlociu de fertilitate (în Asia de Sud, Asia de Sud-Vest);

soluri cu grad ridicat de fertilitate (solurile molice, argiloiluviale).
● VegetaŃia naturală şi fauna sălbatică. După cum se cunoaşte suprafeŃele agricole s-
au extins mereu în dauna vegetaŃiei naturale prin defrişări, desŃeleniri şi preluarea terenurilor
în cultură; acest proces a avut efecte distructive asupra reliefului, solurilor şi a fondului
genetic vegetal.
Din culturile agricole au fost eliminate numeroase specii de plante. Actuala restrângere a
diversităŃii biologice, în ciuda existenŃei doar a unei bănci de date genetice, constituie motiv
de îngrijorare: dispar subspecii şi populaŃii de animale unicat.
Animalele domestice din zona temperată (bovine, ovine, porcine, cabaline) se comportă
nesatisfăcător în condiŃiile de temperatură şi umiditate din zona intertropicală. Alte animale,
precum baténgul (din Indonezia), mithanul (Asia Centrală şi de Sud-Est), yakul (Podişul
Tibet) ş.a., posedă o rezistenŃă şi capacitate de adaptare la mediu pe care alte cornute mari nu
le pot egala. Animalele sălbatice înrudite cu cele domestice ar putea avea o contribuŃie
substanŃială la asigurarea necesarului de hrană a omenirii. În Indonezia trăieşte un animal
înrudit cu porcul – babirusa – ce dispune de un stomac suplimentar care îi permite să rumege
şi să digere grosiere (babirusa asigură proteine animale în zonele rurale sărace). În zonele
accidentate din Thailanda şi Cambodgia, trăieşte o bovină primitivă mai mare decât vitele
domestice care poartă denumirea de kouprey, rezistentă la pestă (bovină). Prin încrucişarea cu
bovinele din zonă temperată au rezultat hibrizi exotici precum mandura (în Indonezia), care
poate alerga cu viteza unui cal, sau yakow care întruneşte rezistenŃa yakului şi producŃia de
lapte a vacii.
Biotehnologiile vegetale şi animale pot reduce presiunile generate de exploatarea
excesivă a solului şi pot preveni reducerea (măcar în parte) a biodiversităŃii şi degradarea
biologică.
5.2. Factorii social-economici, demografici şi tehnici. Atât cultura plantelor cât şi
creşterea animalelor se desfăşoară în raport de diversitatea condiŃiilor pedoclimatice de
tradiŃiile locale (sisteme de cultură, unelte, profil gastronomic etc.); toate acestea
personalizează agricultura din diversele zone şi Ńări asiatice. Încă din antichitate între
societăŃile rurale şi pământ s-au stabilit relaŃii profunde, “întărite prin obiceiuri şi interese, dar
complicate din cauza interdependenŃei dintre agricultură şi mediul natural şi, respectiv,
factorii demografici, social-economici şi tehnici”. În China, la începuturile agriculturii, se
cultivau taro şi ignamele, iar în al doilea mileniu î.Hr. a pătruns din India, orezul. Acest
sistem de cultură bazat pe plante indice şi orez s-a propagat în Extremul Orient, din Japonia
până în Indonezia.
Văile marilor râuri : Huang He, Indus, Gange, Tigru, Eufrat, Amudaria, Sîrdaria, Amur
ş.a. au generat diverse sisteme de cultură11, datorită luncilor cu soluri fertile, formelor de
locuire – fiind totodată leagăne ale unor civilizaŃii.
Văile largi ale acestor râuri şi câmpiile Asiei au avut şi păstrează un rol primordial în
viaŃa unor popoare, state şi chiar în evoluŃia civilizaŃiei umane. Primele civilizaŃii din istoria
omenirii, au fost, fără îndoială, civilizaŃii agricole, apărute cu 8000-10000 de ani î. Hr. în
Extremul Orient (China), în Asia de Sud (India), în Orientul Mijlociu şi Apropiat
(Mesopotamia, Fenicia, Persia), se bazau pe culturi cerealiere (grâul şi orezul) şi pe creşterea
animalelor. Într-o lentă şi de durată evoluŃie a acestor civilizaŃii, se cuvin menŃionate unele
momente cruciale : domesticirea animalelor, inventarea şi utilizarea roŃii, folosirea forŃei
animale în cultura plantelor, descoperirea irigaŃiilor, perfecŃionarea uneltelor agricole,
sedentarizarea populaŃiei agricole ş.a.
Din cele şase focare principale de apariŃie a plantelor de cultură, trei sunt situate în
Asia, iar al patrulea în Asia şi Africa:
 focarul iraniano-mediteranean în care s-au cultivat pentru prima dată : grâul,
orzul, secara, ovăzul, măslinul, inul, mazărea, varza, bumbacul, usturoiul, sfecla de zahăr, viŃa
de vie, ş.a., (acest focar cuprinde Iranul, Asia Mică, Orientul Apropiat şi India);
 focarul asiatic musonic în care s-au cultivat plantele originare de aici : orezul,
meiul, sorgul, soia, ceapa, ceaiul, citricele, trestia de zahăr, macul, iuta, susanul ş.a. (India
Centrală, Indochina, China de Sud-Est);
 focarul indoneziano-filipinez de unde provin : bananierul, cocotierul, palmierul
de zahăr, piperul, scorŃişoara, vanilia;
 focarul abisiniano-yemenit, cuprinde Etiopia şi sudul peninsulei arabe; din
acest areal provin unele varietăŃi de grâu, orz, ovăz, mei, mazăre, sorg şi arborele de cafea.
5.3. EvoluŃia agriculturii
Agricultura acestui continent are o tradiŃie care coboară până la originile istoriei. În
mezolitic, în urma încălzirii climei se extind în Asia regiunile locuite de om şi se
generalizează folosirea arcului şi a săgeŃii ca principală armă de vânătoare, creşte importanŃa
pescuitului şi are loc domesticirea primului animal – câinele. În Orientul Apropiat, în
mezolitic, vânătoarea era principala îndeletnicire, iar utilizarea râşniŃelor de mână, a unor
seceri cu tăiş de silex ne arată importanŃa sporită a recoltării cerealelor sălbatice.
În neolitic ramurile principale ale economiei devin cultura plantelor (orzul, grâul,
lintea, mazărea) şi creşterea animalelor (erau domesticite capra, oaia, vitele, cornute).
Descoperirile arheologice din neolitic în Orientul Apropiat şi Mijlociu atestă populaŃii
sedentare care cultivau cereale şi creşteau animale domestice. Neoliticul târziu arată că în
Asia răsăriteană se generalizase cultura cerealelor şi creşterea animalelor.
În epoca bronzului (mileniul 2 şi 1 î.Hr.) în sudul Siberiei trăiau triburi de vânători şi
pescari care se ocupau şi cu creşterea animalelor. În jurul anului 220 î.Hr. sunt semnalate
invaziile devastatoare în Mesopotamia ale unor triburi de păstori nomazi din MunŃii Zagros,
iar mai târziu, în jurul anului 1645 î.Hr. se semnalează atacuri ale triburilor nomade din
Caucaz. Cu câteva secole î. Hr. exista un mare drum comercial transasiatic din China la
Mediterana – „drumul mătăsii” – ceea ce denotă un surplus de producŃie agricolă şi o
prelucrare a firului de mătase.
Documentele confirmă că în anul 491 î.Hr. în statul sasanid (în SV Podişului Iranului) a
avut loc o răscoală populară îndreptată împotriva autorităŃii aristocraŃiei funciare, (mişcare

11
Sistem de cultură – asociere de plante de cultură care depinde în mare măsură de condiŃiile naturale şi
economice specifice şi care dau “culoarea” câmpurilor cultivate (George Erdeli şi colab. (1999) – DicŃionar
de geografie umană, Editura Corint, Bucureşti, pag. 292.
care îşi propusese instituirea proprietăŃii comune asupra pământului). Între anii 900-600 î.Hr.
în India, Ńăranii şi păstorii de pe Valea Gangelui şi a Narbadei constituiau una din cele trei
caste. Probabil, datorită suprapopulării Asiei Centrale, cu circa 150 ani î.Hr., începe invazia
indo-sciŃilor, parŃilor şi kusanilor în Peninsula Industan.
În China, în anul 594 î.Hr. se introduce impozitul funciar; ulterior, după ce chinezii
cuceresc importante teritorii din Asia Centrală, introduc în Ńară cultura viŃei de vie, a
piersicului şi trifoiului (104-102 î.Hr.). Tot în China, în anul 9 d.Hr., se adoptă un program
utopic al proprietăŃii funciare – fapt ce determină răscoala Ńărănească a „Sprâncenelor roşii”.
Fondul funciar a creat probleme şi în Japonia : în anul 646 d.Hr. prin reforma intitulată
Taika (Marea transformare) s-a urmărit abolirea autorităŃii clanurilor privilegiate şi întărirea
puterii centrale; întregul pământ trece în proprietatea împăratului care îl împarte direct
familiilor Ńărăneşti.
În Armenia, între anii 830-840 d.Hr., are loc o puternică mişcare antifeudală care se
pronunŃă pentru proprietatea comună asupra pământului. La începutul secolului al VIII-lea în
teritoriile cucerite de arabi în Asia se interzice musulmanilor cumpărarea sau însuşirea
pământurilor aflate în proprietatea statului şi se introduce impozitul funciar pentru supuşii
nemahomedani. În prima jumătate a aceluiaşi secol pe teritoriul Iranului şi Afganistanului se
întocmeşte „Cartea canalelor” care era o culegere de legi privind sistemul de irigaŃii.
Dacă ne referim doar la câteva Ńări asiatice ar fi de amintit alte aspecte, din care câteva
sunt semnificative.
În textele chinezeşti agricultura apare mereu drept “activitate fundamentală”. Tot din
timpuri îndepărtate sericicultura s-a alăturat agriculturii într-un mod ritualizat şi imperativ.
Mătasea, esenŃială la început pentru fabricarea veşmintelor de ceremonie a demnitarilor, a
devenit o adevărată monedă de schimb utilizată atât pentru plata tributului cât şi pentru cea a
impozitelor. De-a lungul istoriei Chinei, reformele agrare au avut loc la intervale diferite (din
secolul V î.Hr. până la sfârşitul secolului al XX-lea), dar împrăştierea echitabilă a
pământurilor a rămas o utopie.
În timpul dinastiei Tang (618-907 d.Hr.) condiŃia Ńărănească era similară cu cea din
vechea Europă, iar categoriile de persoane care munceau pământul erau:
 unii Ńărani liberi (puŃini numeroşi) ce primeau din partea statului o suprafaŃă de
pământ care corespundea componenŃei familiei; aceste terenuri au fost atribuite după
pacificarea regiunilor unde avuseseră loc tulburări, fuseseră cucerite sau eliberate în urma
emigrării spre sud a numeroaselor familii de Ńărani;
 fermierii sau arendaşii (care cultivau pământurile altora, primind în schimb o plată în
grâne, seminŃe, unelte), sau (în cazul fermierilor), împărŃind recolta cu proprietarul;
 zilierii care munceau pe domeniile agricole ale proprietarilor.
În Marea Câmpie Chineză, încă din secolul III d.Hr. domina cultura grâului; la o
anumită altitudine grâul ceda locul orzului, iar zonele irigate din sud şi sud-est cu climă
tropicală şi subtropicală erau ideale pentru cultura orezului; în acelaşi timp, stepele centrale şi
nordice erau propice creşterii vitelor.
În secolele III-VI, la hotarele de nord ale Chinei trăiau populaŃiile nomade din stepele
nordice, iar în sud cele din Podişul Tibet care, aproape un mileniu şi jumătate, (au preocupat
societatea chineză), ce avea să-şi pună amprenta asupra fizionomiei etnice, structurile sociale
şi administrativ-politice:
 un imens spaŃiu, din nordul Fluviului Galben şi până în taigaua siberiană şi din
Manciuria până la vest de MunŃii Ural, se afla sub controlul triburilor turce, mongole şi
tunguse de crescători de animale, caracterizate printr-un mod de viaŃă nomad, de unde şi
marea lor mobilitate şi caracterul războinic;
 pulsaŃii cu amplitudine variabilă s-au succedat periodic până în pragul epocii moderne,
revărsând spre vest şi sud valuri de migratori care au înrâurit desfăşurarea evoluŃiei istorice în
Asia şi Europa.
 La începutul secolului al V-lea (d.Hr.) în statul Wei de Nord se inaugurează sistemul
„împărŃirii pământului” care constă în acordarea membrilor familiilor Ńărăneşti (bărbaŃi şi
femei ajunşi la majorat), a unor loturi de pământ pe o perioadă determinată. Terenurile
abandonate au fost distribuite – măsura vizând valorificarea unor mari suprafeŃe.
În secolele VI-X (epocile Sui şi Tang) bazinul Fluviului Galben şi valea fluviului Wei
rămân centrul de greutate al economiei; în acest teritoriu domina cultura grâului, în
provinciile nord-vestice creşterea vitelor, a cailor, pe valea Yantzî primul loc era ocupat de
cultura orezului, puternic impulsionată de tehnica nouă a culturii inundate (una din marile
descoperiri agricole chineze) care a condus la recolte record de orez (timp de trei secole, 960-
1279 se extinde cultura inundată a orezului; regiunile sudice depăşesc în greutate pentru prima
dată în istoria Chinei valea Fluviului Galben). Totodată se lărgeşte reŃeaua de irigaŃii.
În timpul marii expansiuni mongole (1279-1368), dintre ramurile economice, agricultura
a fost cea mai grav lovită: a fost distrus sistemul de irigaŃii pentru a transforma vastele câmpii
chineze în terenuri cu păşune, s-au confiscat caii de la populaŃie, au fost ruinate gospodăriile
Ńărăneşti, pământul a intrat în posesia marelui han şi împărŃit apoi feudalilor mongoli.
În secolele XIV-XVII (epoca Ming) se reface agricultura prin regularizarea cursului
apelor şi a canalelor de irigaŃii, se repun în valoare pământurile, se plantează circa 1 miliard
de pomi şi s-a întocmit un nou cadastru general.
În Evul Mediu se disting în China 4 grupări de populaŃie care desfăşurau în forme dintre
cele mai impresionante ansambluri agricole (cu moduri specifice de viaŃă umană) :
 sedentarii – care practicau o agricultură evoluată (mod de viaŃă propriu populaŃiei Han
şi alogenilor sinizaŃi);
 crescătorii de animale din regiunea de stepă şi deşert;
 muntenii din complexul himalayan, crescătorii de animale, cultivatori de pământuri;
 agricultorii din sud, se ocupau cu culturile mixte, iar alături de formele primitive de
agricultură erau practicate vânătoarea şi pescuitul (care se afla în regres).
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea se introduc culturi noi: porumbul şi cartoful.
În India, mult timp, s-au păstrat puternice rămăşiŃe ale comunei primitive, dintre care
cea mai persistentă era obştea sătească; aceasta alcătuia mari comunităŃi agricole care
cuprindeau de obicei un sat în care se îmbinau cultivarea terenurilor şi creşterea animalelor cu
meşteşugurile casnice. Deşi au luat naştere mari domenii feudale obştile săteşti, cu structurile
şi practicile specifice au stat la baza întregii vieŃi economico-sociale a statului indian
medieval. Chiar din primele secole ale Evului Mediu, India atinsese un nivel relativ înalt de
dezvoltare economică; în unele regiuni se foloseau irigaŃiile, se cultivau cereale, legume,
bumbac, in şi cânepă, trestie de zahăr, mirodenii, se creşteau boi, vaci, bivoli, oi, cămile, cai,
viermi de mătase.
Atât în Antichitate, cât şi în Evul Mediu, civilizaŃia iraniană a fost una din marile
civilizaŃii ale lumii. CivilizaŃia iraniană se întindea pe teritoriul de astăzi al Iranului, în
Mesopotamia, până în Golful Persic, Marea Caspică şi India. Azerbaidjanul iranian avea
soluri fertile (formate pe lavă vulcanică) şi reprezenta grânarul Iranului. În ansamblu, pe
teritoriul iranian, (zonele marginale, poalele munŃilor, platourile şi povârnişurile lor) au fost
favorabile culturii plantelor şi creşterii animalelor; aceste teritorii gravitau din punct de vedere
economic spre Mesopotamia (în vest), Valea Indului (în est) şi spre „łara celor şapte fluvii”
(Amu-Daria – Vechiul Oxus, Sîrdaria ş.a.), decât spre interiorul acoperit cu nisipuri. Lipsa
apei a impus, ca o condiŃie a supravieŃuirii, săparea şi întreŃinerea unei întinse reŃele de
irigaŃie, de-a lungul Tigrului (în secolul al VII-lea), Karunului, la vest de Isfahan (secolele
XVI-XVII), de-a lungul Amu-Dariei (sub moguli, în secolele XIII-XIV).
Încă din Antichitate se folosea un sistem ingenios, acela al „minelor de apă” – adevărate
galerii subterane, mergând pe firul pânzei freatice, cu puŃuri de aerisire şi pompare la
suprafaŃă, plasate la intervale egale şi înconjurate de praguri de pământ, aşa cum se păstrează
şi astăzi în zona Teheranului. IrigaŃiile au permis cultivarea grâului în Azerbaidjan, a orzului
şi orezului pe Ńărmul Mării Caspice şi pe valea fluviului Amu-Daria, a trestiei de zahăr şi a
dudului în regiunea Bardha (la vest de Marea Caspică) şi la Djurdjan, pe malul estic al
aceleaşi mări, a bumbacului în Horasan, a susanului în Horasan, a şofranului în Iranul
occidental, a citricelor pe Ńărmul Mării Caspice şi în Câmpia Shatt-al-Arab.
Grădinăritul şi viticultura se practicau în provinciile Azerbaidjan, Horasan, Farsistan şi
Isfahan. Întinsele terenuri de stepă şi plaiurile munŃilor au permis creşterea oilor cu lână fină
(din care se Ńeseau renumitele covoare persane de Kerman, Tabriz şi Isfahan), a caprelor,
cailor, bivolilor, cămilelor şi dromaderilor.
În veacul al X-lea, pe teritoriul Iranului s-au construit noi canale şi baraje, s-au extins şi
diversificat culturile vechi, s-au introdus noi soiuri de orez, s-a extins cultura grâului, a
orzului, iar în viticultură se produceau circa 100 de feluri de struguri. În urma invaziei
mongole din secolele XIII-XIV, numeroase aşezări rurale şi canale de irigaŃii au fost distruse.
În secolul al XII-lea triburile mongole se întindeau de la est de Amur până pe cursul
superior al fluviului Irtîş şi de la hotarul de nord al Chinei până la Lacul Baikal. Mongolii se
împărŃeau în triburi de pădure care se îndeletniceau mai ales cu vânătoarea şi triburi de stepă
care se ocupau cu creşterea nomadă a cornutelor şi cailor, practicau meşteşuguri casnice.
Mongolii nu cultivau plante, iar negoŃul era legat de schimbul în natură a produselor
economiei pastorale cu produsele agricole şi meşteşugăreşti ale popoarelor vecine.
În Peninsula Arabia cea mai mare suprafaŃă era ocupată de deşerturi nisipoase. Pentru
agricultură condiŃii naturale mai bune se găseau numai în Yemen şi Hedjaz. În Yemen, ploile
fiind mai frecvente, se practica cultura cerealelor, grădinăria, pomicultura şi se creşteau
îndeosebi cămile, oi, capre. Regiunile interioare, dominate de deşerturi, erau locuite numai în
porŃiunile unde vegetaŃia îngăduia crescătorilor nomazi de cămile să-şi hrănească turmele.
Ca urmare a cuceririlor arabe şi în timpul stăpânirii lor, o serie de tehnici agricole şi
meşteşugăreşti din Egipt, Siria, Irak, Iran, precum şi din India, China s-au răspândit.
Dezvoltarea producŃiei agricole şi meşteşugăreşti a intensificat comerŃul.
În Japonia, câmpiile ocupau suprafeŃe mici şi izolate (doar 20 % din suprafaŃa de 37000
2
km ). Caracterul subordonat şi periferic al regiunilor de câmpie este compensat de un climat
generos şi variat, cu multe precipitaŃii datorită influenŃei oceanice şi dispunerii teritoriului pe
o lungime de aproximativ 3000 km (între paralelele de 30° şi 46° lat. N.)
Aceste climate au favorizat o agricultură de mare randament în care domina cultura
orezului. InfluenŃa factorilor externi a fost slabă. Săpăturile arheologice au pus în evidenŃă
succesiunea a două culturi neolitice: Yomon şi Yagoi (prima de culegători şi vânători, a doua
de inspiraŃie coreeană – de agricultori).
Pe ansamblul continentului, frecventele secete şi inundaŃii catastrofale, grindina,
invaziile lăcustelor şi a altor dăunători, au provocat foametea – resimŃită pe spaŃii largi în
China, India, Coreea, Japonia şi alte Ńări, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi
în secolul al XX-lea. Aceste situaŃii au impus extinderea irigaŃiilor, reforme agrare,
modificarea structurii modului de folosinŃă a terenurilor, introducerea unor noi plante de
cultură (spre exemplu, în perioada 1830-1870, în Indonezia s-a trecut la culturile forŃate de
cafea, trestie de zahăr, tutun şi indigo).
Dacă în Europa, reformele agrare s-au efectuat, preponderent în secolul al XIX-lea, în
unele Ńări din Asia, s-au efectuat mai târziu (în Irak - 1932, în Mongolia privilegiile feudale şi
iobăgia au fost lichidate în 1921, în Iran au fost lichidate claca şi obligaŃiile în natură în 1962,
iar în Siria în 1958).
Agricultura reprezintă şi astăzi profesiunea de bază pentru o mare parte a populaŃiei (în
Afganistan, Bangladesh, Cambodgia, Laos, Thailanda aprox. 80 %, în India 70 %, China 70
% din totalul populaŃiei locuieşte în mediul rural); în unele Ńări populaŃia este numeroasă şi în
creştere rapidă. Asia deŃine cea mai mare parte a terenurilor irigate ale Terrei. Terenurile cu
soluri fertile sunt limitate datorită predominării reliefului muntos şi câmpiilor litorale relativ
înguste; peste 60 de milioane hectare sunt terasate în China, Filipine, Indonezia şi Japonia.
În cele mai multe state ponderea terenului cultivat este destul de mică în raport cu
suprafaŃa lor totală (14 % în China, 10 % în Iran, 10 % în Indonezia), iar posibilităŃile de
extindere sunt reduse, datorită lipsei apei pentru irigaŃii, cât şi măsurilor de protecŃie a
fondului forestier.
În Asia de SV, S şi SE agricultura este de tip tradiŃional (predomină autoconsumul,
schimbul de produse se menŃine foarte redus, este larg răspândită policultura chiar şi acolo
unde unele culturi nu întrunesc cele mai bune condiŃii). India deşi dispune de şeptel
impresionant (locul I la bovine, bubaline şi caprine, locul III la cămile, plus ovine), consumul
de proteine de origine animală este redus, creşterea animalelor nu deŃine locul cuvenit în
cadrul economiei (cu excepŃia producŃiei de lapte, domeniu în care se plasează pe locul III în
lume).
Pentru a obŃine produse pentru export în unele state, încă din secolul al XVII-lea au fost
organizate plantaŃii : de cafea în Sri Lanka şi Jawa, de ceai în Sri Lanka şi Assam, de trestie
de zahăr în Filipine, de haevea în Malaysia ş.a.; după ce aceste state şi-au dobândit
independenŃa, producŃia plantaŃiilor a stagnat fiind concurate de orientarea agricultorilor
autohtoni spre cerinŃele pieŃei. Cea mai avansată agricultură bazată pe mica producŃie de
mărfuri este cea din Japonia, Malaysia, Israel, Coreea de Sud, Turcia şi Thailanda.
5.4. Tipuri de agricultură
După modul de valorificare a condiŃiilor naturale se pot distinge următoarele tipuri
principale de agricultură :
a) Agricultura fondată pe cultura predominantă a orezului este caracteristică Asiei
musonice, tropicale şi subtropicale (partea central-sud-estică a Chinei, mare parte a Japoniei,
Coreei de Sud, aproape întreaga peninsulă a Indochinei, Filipine, Bangladesh, sud-estul
Indiei, câmpiile litorale din Indonezia şi Sri Lanka). În China se produc anual aproximativ
200 milioane de tone de orez (locul I mondial, 35 % din producŃia totală a lumii), India deŃine
locul al II-lea mondial, în Indonezia unde orezul se cultivă pe 1/2 din suprafaŃă, producŃia este
pe locul III mondial, iar în Japonia tot 1/2 din suprafaŃa arabilă este cultivată cu orez.
În raport cu alte cereale, orezul are o productivitate relativ ridicată, şi reŃine o parte
importantă a forŃei de muncă din agricultură. Orezul este o cultură a anotimpului cald care în
India alternează cu grâul, orzul, meiul, soia (mai puŃin pretenŃioase la căldură şi umiditate), iar
acolo unde clima o permite, se obŃin două recolte de orez.
În aceleaşi regiuni musonice şi subtropicale se cultivă maniocul (Thailanda – al doilea
producător mondial şi cea mai mare exportatoare, Indonezia, sudul Indiei), taroul, trestia de
zahăr în India, sud-estul Chinei, Filipine, Thailanda, Vietnam, Malaysia, Bangladesh (India
deŃine locul al II-lea mondial în producŃia de trestie de zahăr), arahidele (India, Indonezia,
China, Myanmar), porumbul (estul Chinei, Thailanda, Laos, Filipine), batata (India, China,
Vietnam, Indonezia, Malaysia), legumele (China deŃine locul I mondial, Japonia, India,
Indonezia, Filipine), bananierul (India la nuci de cocos şi copra locul I pe glob, Myanmar,
Filipine, Malaysia), palmierul de cocos (Indonezia locul I mondial, Malaysia, India), arborii
citrici (China, Japonia, Israel), palmierul de ulei (Malaysia locul I, 1/2 din producŃia
mondială, Indonezia locul II, Filipine, Thailanda), susanul (plantă tipică Asiei musonice, în
India, China de Sud, Myanmar), rapiŃa (China, Japonia), ignamele (China, India, Asia de
Sud-Est), leguminoasele pentru boabe, iuta (India locul I pe glob), bumbacul – India locul I
mondial, ramia, tungul, ceaiul, haevea (Malaysia locul I pe glob la cauciuc natural, Indonezia
locul al II-lea ape glob, India locul al IV-lea), tutunul ş.a.
Creşterea animalelor este orientată în special spre porcine (China, locul I mondial,
deŃine 40 % din efectivele mondiale de porcine), bovine, bubaline (India locul I, China locul
al III-lea), cabaline (China locul I), păsări (China ¼ din efectivul mondial), ovine (China
locul I, Iran locul al VI-lea).
Specifică este sericicultura în China de Est, Japonia, India. Un aport apreciabil la
bilanŃul alimentar îl aduce pescuitul; Japonia are cea mai mare flotă de pescuit şi cu
aproximativ 11 milioane tone peşte deŃine locul I mondial, China aproximativ 5 milioane
tone, Coreea de Sud, India, Thailanda. În privinŃa pescuitului continental marile posibilităŃi
sunt oferite de reŃeaua hidrografică (Obi, Enisei, Lena, Huang He, Iangtzî, Mekong, Indus),
precum şi de lacurile Baikal, Van, Sevan etc. Pescuitul marin şi oceanic este deosebit de
dinamic în zonele litorale din preajma unor Ńări (Japonia, China, Coreea de Sud, Thailanda,
India).
b) Agricultura bazată pe cultura predominantă a grâului este localizată în zonele cu
climat temperat, subtropical şi chiar tropical, cu precipitaŃii mai reduse, unde se obŃine, de
regulă, o singură recoltă pe an şi cel mult două în China de Nord-Est, nord-vestul Indiei,
partea centrală a Asiei Mici, sud-vestul Iranului, nordul Irakului ş.a. După cum se ştie grâul
este originar din Orientul Apropiat. CondiŃii favorabile pentru cultura grâului sunt întrunite în
regiunile de stepă şi silvostepă din zona temperată, subtropicală şi tropical-musonică.
Dacă în zonele tropicale şi subtropicale aride din Orientul Apropiat grâul se cultivă
frecvent în regim de irigare (în oaze, pe văile fluviilor), în zonele tropical-musonice este o
cultură de iarnă, neirigată. În partea asiatică a Rusiei se cultivă atât grâul de toamnă, cât şi
grâul de primăvară (în regiunile cu ierni aspre). Cultura tradiŃională, de subzistenŃă, este
specifică Orientului Apropiat şi Asiei de Sud şi Est. Principala zonă de cultură din China se
află în nordul Câmpiei chineze; în India şi Pakistan; Anatolia şi în câmpiile litorale ale Asiei
Mici sunt în plină expansiune culturile de grâu.
Alături de grâu se cultivă şi alte cereale : orz, orez (varietăŃile adaptate la climatul
temperat înaintează până în bazinul Amurului), porumbul (pe suprafeŃe destul de întinse şi cu
producŃii mari, mai ales în China, India, Indonezia, Myanmar şi Filipine), meiul (în China,
India), sorgul (pe suprafeŃe apreciabile în India, China), orzul şi ovăzul; dintre plantele pentru
tuberculi, cartoful (China, India, sudul Siberiei), dintre leguminoasele pentru boabe, fasolea
(India), mazărea (China, India), năutul (India şi Pakistan); dintre plantele oleaginoase, soia
(China, de unde s-a răspândit în Japonia şi Asia de Sud-Est).
Sfecla de zahăr se cultivă în nord-estul Chinei, Japonia, Asia de Sud-Est, Turcia. Mari
suprafeŃe din regiunile aride şi semiaride situate în Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan,
China, India, Irak, Siria, Pakistan, Turcia sunt cultivate cu bumbac. Ramia (urzica
chinezească) dă fibre rezistente şi fine, se cultivă în Japonia, Asia de Sud-Est, China şi a fost
aclimatizată în Georgia. Cânepa, originară din nordul Indiei şi din Iran, se cultivă în Pakistan,
Turcia, Coreea de Nord, Japonia.
Dintre arborii fructiferi, citricele se cultivă în Japonia, Israel (prima cultură a Ńării),
Turcia, Iran, Irak, China. Mărul şi părul se cultivă pe mari suprafeŃe în Japonia, China,
Armenia, Azerbaidjan, iar piersicul şi caisul, deşi sunt originari din Asia musonică, s-au
adaptat condiŃiilor de climă mediteraneană şi se cultivă în Turcia şi Iran, Armenia şi
Azerbaidjan. Curmalul, specie de palmier originar din Mesopotamia, dă bune rezultate în Irak,
Iran, Arabia Saudită şi Pakistan. Rodiul se cultivă în Irak, gutuiul în Armenia şi Azerbaidjan,
iar viŃa de vie în India, China, Japonia, iar tutunul în China, India, Turcia.
c) Agricultura bazată pe cultura (în general) neirigată şi de productivitate redusă,
a diferitelor specii de mei (jovar, bajra) şi sorg; este specifică regiunilor mai înalte
(podişuri şi munŃi), frecvent izolate, cu precipitaŃii nu prea bogate din interiorul Podişului
Deccan, partea mai înaltă din SE a Chinei, nordul Myanmar. În aceste regiuni se cultivă şi
orz, grâu, arahide, bumbac, leguminoase pentru boabe, tutun.
Sectorul zootehnic nu este specializat, dar cuprinde : bovine (Podişul Deccan), ovine şi
caprine (Podişul Anatoliei), porcine (S.E Chinei), păsări, bubaline, cabaline.
d) Agricultura de oază se găseşte în regiunile tropicale, subtropicale şi temperat-
continentale aride din Asia de Sud-Vest şi Asia Centrală, în raport de sursele de apă care
permit irigaŃiile (strate acvifere subterane, râuri, lacuri). Acest tip de agricultură se
caracterizează prin discontinuitate (marcată de sursele de apă), suprafeŃe mici, o anumită
intensitate, predomină în cultură unii arbori fructiferi (curmalul, în Irak peste 30 de milioane
de pomi), citricii, rodiul (Irak), bananierul, smochinul, piersicul ş.a.; se cultivă legume, viŃă
de vie ş.a. În Siria, Irak, Iran, Pakistan se cultivă cu rezultate foarte bune bumbacul, grâul,
orzul şi mai puŃin orezul, trestia de zahăr, sfecla de zahăr, tutunul, plantele oleaginoase ş.a.
 Pe ansamblu, creşterea animalelor este slab dezvoltată : ovine şi caprine, asini, cămile,
iar pentru sericicultură se manifestă o atenŃie deosebită. Creşterea rapidă a populaŃiei şi
suprafeŃele agricole mici au impulsionat importul de produse alimentare.
e) Agricultura mediteraneană se practică pe o fâşie destul de îngustă din lungul
Ńărmului Asiei Mici şi al Ńărilor Levantului; este specifică în acest tip de cultură ponderea
mare a citricilor, măslinului, viticulturii, cerealelor, legumelor şi bumbacului. Se cresc ovine,
caprine, asini, bovine ş.a. – zootehnia având, pe ansamblu, un rol secundar.
f) Agricultura fondată pe cultura bumbacului se află în bazinul fluviului Huang He
(China), în NV Podişului Deccan; orezul, grâul, meiul, sorgul se cultivă pe suprafeŃe mai
mici. Dintre animale se cresc porcinele, bovinele, bubalinele, fluturii de mătase ş.a.
g) Agricultura de plantaŃie se suprapune agriculturii din Asia musonică unde
predomină cultura orezului, în condiŃiile climatului cald şi umed. Cultura arborelui de
cauciuc în plantaŃii s-a dovedit mai eficientă decât colectarea latexului arborilor diseminaŃi.
Marii producători de cauciuc natural sunt : Malaysia (cu circa 1,5 milioane tone anual),
Indonezia (cu aproximativ 1 milion tone), Thailanda (cu aproximativ 0,5 milioane tone),
India, Sri Lanka, Filipine, China, Vietnam ş.a. În acest tip de agricultură este inclusă şi cultura
ceaiului, arbustului de cafea, pepenului şi a mirodeniilor.
Arborele de cafea a fost introdus din Africa în Yemen în secolul al XIII-lea. Primele
plantaŃii cu arbori de cafea au fost înfiinŃate de olandezi în Sri Lanka în anul 1658. Cele mai
întinse plantaŃii se găsesc în Indonezia şi India.
Arborele de cacao este mai răspândit în micile gospodării ale populaŃiei rurale din
Filipine, Malaysia, Indonezia şi Sri Lanka. Cultura arbustului de ceai este localizată în Asia
musonică, în condiŃiile climatului cald cu precipitaŃii peste 1200 mm anual, pe soluri bine
drenate. Coloniştii englezi au extins, la începutul secolului al XIX-lea, culturile speculative de
ceai, prin organizarea plantaŃiilor în India, Sri Lanka, Asia de Sud-Est.
Pe continentul asiatic, India este prima producătoare de ceai, fiind urmată de China, Sri
Lanka, Japonia, Indonezia, Turcia ş.a. Piperul este cultivat mai ales în India, Indonezia,
Malaysia şi Sri Lanka, ghimbirul – în India, Thailanda, Nepal, ienibaharul – în China, iar
scorŃişoara în Sri Lanka.
Acest tip de agricultură formează o arie discontinuă.
h) Zootehnia pastorală, cu caracter nomad şi seminomad, se întinde pe cea mai mare
parte a Asiei de SV şi a Asiei Centrale. TendinŃele de sedentarizare au afectat acest tip de
economie agrară. Se cresc în principal ovine şi caprine în China, urmată de India, Iran,
Pakistan. Asinii, catârii şi cabalinele deşi se află în regres, creşterea acestora se dovedeşte a fi
utilă pentru transportul poverilor în regiunile accidentale şi relativ aride.
i) Agricultura din interiorul pădurii ecuatoriale şi a celei tropicale umede. În aceste
regiuni se află o economie agricolă primitivă şi se bazează pe o agricultură itinerantă, cules,
vânat şi pescuit. Astfel de activităŃi sunt practicate de grupuri umane restrânse în interiorul
insulei Sri Lanka, de daiacii din Kalimantan şi în alte locuri izolate din Indonezia.

6. INDUSTRIA – ASPECTE GEOGRAFICE

Progresele industriei în Asia sunt inegale. Japonia a devenit a doua putere industrială a
lumii, deŃine primul loc în producŃia de autoturisme şi motociclete, roboŃi industriali, iar în
China a traversat o perioadă de mari transformări economice.
Tot în Asia au evoluat rapid din punct de vedere economic „Ńările dragonului”, („tigrii
asiatici”), apoi Ńările exportatoare de petrol din Asia de Sud-Vest, Israelul – un rar
exemplu de dezvoltare modernă, rapidă, cu o industrie foarte diversificată şi agricultură de
mare randament, India cu o industrie foarte diversificată ale cărei produse sunt competitive pe
piaŃa externă dezvoltă înalta tehnologie, Coreea de Sud ş.a.
Nivelul de dezvoltare industrială este modest în Ńări precum Yemen, Myanmar,
Mongolia, Nepal, Afganistan, Pakistan, Sri Lanka ş.a.
 Industria este, de regulă, localizată în zonele cu bogate materii prime (provincia
Liaodung, rafinarea petrolului în nordul şi sudul Irakului), în porturi (Japonia, Malaysia etc.).
În Japonia, datorită importului de materii prime, s-a produs o puternică concentrare
industrial-urbană pe litoralul pacific, iar mai recent, o industrie portuară dependentă de
import s-a conturat în Israel, Turcia, Coreea de Sud.
6.1. Industria energetică
łările Asiei de SV au o industrie energetică bazată pe consumul de hidrocarburi din
resurse proprii; în aceeaşi situaŃie se află Indonezia şi Brunei. Alte state, precum Japonia,
Singapore îşi acoperă necesarul de energie pe seama aceloraşi hidrocarburi, dar care provin
din import.
În alte Ńări din Asia de Sud-Vest se folosesc atât resursele de hidrocarburi cât şi energia
apelor (Azerbaidjan, Georgia), iar Armenia foloseşte hidroenergia şi importă gaz metan
pentru a produce energie electrică.
În Asia Nordică sunt folosiŃi combustibilii fosili, hidro şi atomoenergia. În Asia
Centrală structura producŃiei de energie electrică este diferită de la Ńară la alta : în Kazahstan
aceasta se bazează pe cărbune, petrol şi hidroenergie, în Turkmenistan energetica se bazează
pe hidrocarburi, iar în Tadjikistan, Kîrghîzstan pe valorificarea potenŃialului hidroenergetic.
China îşi bazează producŃia de energie electrică pe cărbuni, resurse de hidrocarburi şi
hidroenergie.
În alte Ńări (Siria, Laos, Myanmar) producŃia de energie se bazează cu prioritate pe
resursele hidroenergetice. Asia deŃine 40 % din potenŃialul hidroenergetic al uscatului. Cele
mai mari hidrocentrale sunt amplasate pe Yantzî (Trei Defilee), Enisei (Krasnoiarsk), Angara
(Bratsk), Huang He (Huhehot), Gange (Hardwar), Eufrat (Keban).
Centralele atomoelectrice au fost construite cu precădere în Ńările caracterizate printr-un
mare deficit de resurse, dar şi în Turcia, Kazahstan, Uzbekistan. Se întrevăd posibilităŃi de
utilizare a energiei solare (Asia Centrală), eoliene (Japonia, Siberia, Asia Centrală),
geotermale (Japonia), mareomotrice ş.a.
6.2. Siderurgia
RepartiŃia producŃiei de minereu de fier
China se detaşează prin marea cantitate şi calitatea minereurilor extrase, fiind totodată şi
cea mai mare producătoare de minereu de fier şi oŃel din lume.
Principalele centre de extracŃie a minereului de fier sunt situate în Manciuria (Fushun,
Erdaotzian, Benxi, Anshan), în apropiere de Jinan, la nord de Baotou (Payunobo), la vest de
Beijing (Zangjiakou), pe sectorul mijlociu al Fluviului Yantzî (Yichang), Podişul Yunnan, la
Maanshan (lângă Nanjing), în Insula Hainan, la Ta-ieh (lângă Wuhan). China importă mari
cantităŃi de minereu de fier mai ales din Australia.
India ocupă locul al cincilea mondial şi al doilea pe continent în privinŃa cantităŃii de
minereu de fier. ExtracŃia de efectuează în statele Orissa, Bengalul de Vest, Bihar, Madhya
Pradesh, Uttar Pradesh, Mysore şi în sud-estul Kashmirului (la Mandi).
În Kazahstan, minereul de fier se extrage din regiunea Kustanai (la Socolovsko-
Sarbaisk), la Atasu şi Temirtau (în apropiere de Karaganda), iar Rusia, de la Minusinsk,
Jeleznogorsk, Rudnogorsk, IakuŃia de Sud, Kerbi şi Kimkan.
Minereu de fier (în cantităŃi mai mici) se extrage din Turcia (Maraş, Söke, Adapazari),
Iran (în NE MunŃilor Makrãn), R. P. Coreea (Musan), Japonia (Kamaishi), Malaysia,
Filipine (provincia Bulcan, provincia Camarines-Norte, provincia Surigao şi în insulele
Masbate şi Samar). Dintre Ńările Asiei doar India vinde minereu de fier, iar celelalte (printre
care şi China) îl importă.
Materiile prime ajutătoare
• Manganul se găseşte în zăcăminte de origine sedimentară şi metamorfică; este folosit
în aliaje cu fierul (feromangan) şi siliciul (silicomangan), la producerea oŃelurilor speciale, ca
adaos la aliere pentru aliajele pe bază de aluminiu, magneziu, cupru. Rezervele şi producŃiile
cele mai mari sunt la Ciatura (Georgia), Krasnoiarsk (FederaŃia Rusă), Marganet
(Kazahstan), lângă Murgul (Turcia), Nagpur, Balaghat, Shimoga, lângă Jamshedpur (în
India), Fushun, Jingdezhen (China), Vinh (Vietnam), Insula Coron şi în provincia Ilocos-Northe
(Filipine).
• Nichelul se găseşte în zăcăminte de origine lichid-magmatică, în legătură cu
intruziunile bazice; se utilizează la obŃinerea oŃelurilor speciale şi a aliajelor (alpaca,
constantan, nichelină), fabricarea monedelor, tacâmurilor, în electrotehnică, electronică,
industria nucleară şi aerospaŃială. Se exploatează în Siberia la Norilsk pe Enisei şi în China.
• Cromul se utilizează la producerea oŃelurilor inoxidabile şi rezistente, pentru cromarea
unor prese. Zăcămintele de cromit (Cr2O3) sunt de origine lichid-magmatică şi au o repartiŃie
restrânsă. Se exploatează în Turcia (la Fethiye, Iskenderun, Guleman), Armenia, Iran, India
(lângă Jamshedpur), Pakistan, Afganistan (la nord de Heratnna şi lângă Kabul), Japonia,
Filipine (MunŃii Zambales şi în provincia Camarines-Sur).
• Wolframul (tungstenul) este un metal care se găseşte în cantităŃi mici; zăcămintele sunt
de origine hidrotermală şi însoŃesc intruziunile granitice. Cele mai mari zăcăminte se găsesc
în Asia de Sud-Est şi Est în : China de Sud-Est, la Anyuan, Tayii, Coreea de Sud, Vietnam,
Myanmar, Malaysia, Siberia (IakuŃia, MunŃii Stanovoi, Saian şi Altai).
• Vanadiul se produce în cantităŃi mai mici decât wolframul. Este utilizat pentru oŃelurile
speciale necesare industriei aeronautice militare şi nucleare. Se exploatează în Siberia
Centrală şi în China.
• Molibdenul se exploatează în China (lângă Yingkou), Turcia, Kazahstan, Filipine,
Japonia şi Coreea de Sud.
• Titanul este folosit în tehnica militară, nucleară şi aerospaŃială. Zăcăminte se găsesc în
Siberia Centrală, Podişul Deccan, China12.
• Cobaltul se exploatează în Siberia Centrală, Podişul Deccan şi în China (în principal,
în zăcământul Jinchuan). Este larg folosit în obŃinerea diferitelor aliaje, iar ca atom de marcaj,
în medicina nucleară.
În siderurgie se folosesc şi alte materii prime : cocsul (combustibil rezultat din distilarea
uscată a huilei), fondanŃii alcătuiŃi din calcare siderurgice si dolomită (servesc pentru
coborârea punctului de topire a amestecului din furnale).
RepartiŃia teritorială a producŃiei siderurgice
Siderurgia cuprinde mai multe etape: extracŃia minereului de fier şi pregătirea metalelor
ajutătoare, producŃia de fontă, oŃel, laminate şi aliaje. Localizarea siderurgiei a fost
determinată de existenŃa zăcămintelor de minereu de fier, de bazinele huilifere, zonele litorale,
marile centre ale construcŃiei de maşini.
China produce aproximativ 15 % din cantitatea mondială de oŃel. Importante
întreprinderi siderurgice se găsesc la Anshan, Taiyuan, Tianjin, Beijing, Shanghai, Wuhan,
Baotou, Urumqi, Jiuquan, Chongqing şi Chengdu. În China sunt 21 de combinate siderurgice,
se fabrică peste 400 de tipuri de oŃel şi aproximativ 20 000 de tipuri de laminate; producŃia de
laminate satisface necesităŃile Ńării. Politica de reformă şi deschidere a permis pătrunderea
unor importante capitaluri şi a noilor tehnologii moderne, iar siderurgia chineză s-a dezvoltat
12
… „Cetatea titanului (Titan City) – se află într-o vale, nu departe de oraşul Baoji (vest de
Xi’an, reşedinŃa provinciei Shaanxi). Zăcămintele de titan sunt însoŃite de tungsten, molibden, tantal, niobiu,
zirconiu şi hafniu. Datorită greutăŃii specifice mici, densităŃii mari, rezistenŃei deosebite la coroziune, la
temperatură ridicată şi scăzută, titanul este unul din principalele metale folosite pentru apărarea naŃională.
Datorită multiplelor utilizări, probabil în secolul XXI, titanul va ocupa locul trei după fier şi aluminiu. În China,
de producŃia de titan sunt strâns legate numeroase premiere de tehnică de vârf : experienŃa cu prima bombă de
hidrogen, lansarea primului submarin nuclear, recuperarea primului satelit artificial, lansarea, în zonele maritime
ale Oceanului Pacific a primei rachete purtătoare, construirea primei centrale electrice nucleare.
Peste 80 de firme din SUA, Marea Britanie, FranŃa, Japonia, Germania şi Asia de Sud-Est au
fost atrase de piaŃa chineză a metalelor rare ...”
(după Traian Naum, Cui Nianqiang, Nicolae Chivoiu (1998) – łara
Marelui Dragon China – geografie şi turism, Editura Universal Dalsi,
Bucureşti).
foarte mult. A crescut considerabil producŃia oŃelurilor după ce s-au modernizat şi restructurat
întreprinderile si, au fost importate tehnologii performante. În prezent, China importă oŃeluri
speciale folosite pentru automobile, aparate electrocasnice, uzine electrice, rafinării de petrol,
dar produce oŃeluri utilizate în industria de armament şi echipamente tehnico-ştiinŃifice.
Japonia a devenit în ultimii ani o mare putere siderurgică mondială (locul al doilea pe
Glob). Siderurgia niponă se bazează aproape în exclusivitate pe materiile prime importate, se
caracterizează printr-un înalt ritm de creştere, pe utilizarea completă a capacităŃilor de
producŃie, cea mai mare parte fiind alcătuită din producŃia de oŃeluri realizată prin insuflare de
oxigen. ProducŃia este de calitate superioară obŃinută cu un preŃ scăzut.
Japonia importă minereu de fier din numeroase Ńări, dar îndeosebi din Australia, India,
Filipine, Africa de Sud, Brazilia şi Canada, precum şi mari cantităŃi de fontă pe care le
transformă în oŃel.
Principalele centre siderurgice ale Japoniei sunt la Fukuyama, Kimitsu, Wakayama,
Chiba, Fukuoka, Nagasaki, Hiroshima, Kamaishi, Osaka, Yokohama. Japonezii au construit
mari capacităŃi de producŃie în lungul litoralului.
India are o siderurgie creată relativ recent, în plin progres, dar nu în concordanŃă cu
uriaşele resurse de minereu. Principalele centre siderurgice din nord-est cuprind marile
combinate de la Bokaro şi Jamshedpur – din statul Bihar, la Asansol în Bengalul de Vest, în
estul statului Madhya-Pradesh.
În Siberia principalele centre siderurgice sunt la KuzneŃk, Novosibirsk, Minusinsk,
Jeleznogorsk ş.a. În Kazahstan importante centre siderurgice sunt la Actiubinsk şi Temirtau,
iar în Georgia – la Batumi şi Rustavi.
În Turcia, siderurgia este localizată în apropiere de Ankara (la Kirikkale şi Irmak),
precum şi pe Ńărmul Mării Negre la Zonguldak.
Dintre Ńările Asiei de Sud-Est, centre siderurgice semnificative sunt în Thailanda
(Ayutthaya, Lop Buri), Vietnam (la Hai Phông), iar în Filipine la Iligan în nordul insulei
Mindanas şi la Santa Inez în insula Luzon.
6.3. Metalurgia neferoaselor
Minereurile neferoase şi repartiŃia lor teritorială
Din această categorie fac parte metalele colorate (cuprul, plumbul, zincul şi cositorul),
metalele uşoare (aluminiul şi magneziul), metalele preŃioase (aurul, argintul şu platina),
metalele rare (beriliul, cesiul, zirconiul şi cadmiul) şi metalele radioactive (uraniul, radiul şi
toriul).
Neferoasele au întrebuinŃări multiple şi mare importanŃă în dezvoltarea unor ramuri de
vârf : electrotehnica, electronica, industria de echipamente, de autovehicule, aerospaŃială şi
tehnica de calcul.
• Cuprul a fost utilizat încă din preistorie. Utilizarea largă a acestui metal s-a datorat
conductibilităŃii termice şi electrice, ductibilităŃii şi culorii. Se foloseşte în electrotehnică,
construcŃia de echipamente industriale, obŃinerea de aliaje (bronz, alamă, alpaca). În
zăcăminte este atât în stare nativă cât şi în minereuri complexe.
În China se exploatează din zăcămintele situate la vest de Kucha, în peninsula
Liaodong, în apropierea oraşului Chengdu, în nordul Podişului Yunnan pe valea Iangtzî şi la
sud de Wuhu.
În India, zăcămintele de cupru se exploatează la vest de Jamshedpur, în Afganistan la
nord de Kabul, în Iran în sud-estul MunŃilor Makrãn, la sud de oraşul Kerman, în sudul
MunŃilor Kopet-Dag şi la nord de Lacul Urmia, iar în Turcia la Murgul.
În Siberia, cuprul se exploatează în apropiere de Norilsk, în Kazahstan la Ekibastuz,
Djezkazgan, Kounradski, în Armenia la Zanghezur, Kafan şi Alaverdi.
În Japonia, cuprul de exploatează în Insula Kyũshu, în Insula Shikoku la Matsuyama, în
Insula Honshu lângă Hitaki şi Ashio şi la Kosaka, iar în Filipine la Mankayan (Insula Luzon),
Bagacay (Insula Samar), Sipalay (Insula Negros) şi la Mati (Insula Mindanao).
 • Plumbul este absorbant al radiaŃiilor radioactive şi se utilizează în tehnica militară,
aliaje, pentru sticlă specială ş.a. Se exploatează în China (al doilea producător mondial,
aproximativ 1/5), Myanmar, Iran, Japonia.
• Zincul este folosit în electronică, pentru obŃinerea unor aliaje ş.a. China este cel mai
mare producător mondial (1/5 din producŃia mondială).
• Staniul (cositorul) se foloseşte în aliaje, la acoperirea anticorosivă a oŃelului, lipirea
contactelor electrice, ambalaje. China este pe primul loc în lume în producŃia de cositor
(aproximativ 28 %); se exploatează în Podişul Yunnan, Podişul Guizhou. Mari zăcăminte sunt
în Malaysia, Indonezia, Myanmar, Laos, Vietnam.
• Dintre metalele uşoare aluminiul este unul dintre cele mai răspândite în scoarŃa
terestră. Mari rezerve se află în Indonezia, Malaysia, Vietnam, India, China.
China a devenit (după SUA, Canada şi Rusia) a patra producătoare mondială de
aluminiu. Japonia produce mari cantităŃi de aluminiu folosind bauxită din import.
• Magneziul este utilizat în aeronautică, producŃia de aliaje şi în industria autoturismelor.
Se exploatează în China, R. P. D. Coreeană, India, Japonia şi în Siberia.
● Metalele preŃioase
• Dintre acestea aurul se găseşte în Siberia (Bazinul Bureii, IakuŃia, Bazinul Enisei, între
MunŃii Iablonovîi şi graniŃa mongolo-chineză), China (în nordul MunŃilor Hinganul Mare, la
vest de Fushun, Podişul Yunnan), în Peninsula Coreea, Japonia (Insula Kyushu), Filipine,
Indonezia, Malaysia, India, Afganistan. În China şi India este folosit mai ales la baterea
monezilor, bijuterii, materiale fotografice etc.
• Argintul se exploatează în Siberia de Est, Kazahstan, Armenia, iar producŃii mari au
China, Coreea de Nord, Japonia.
• Platina se exploatează în MunŃii Ural, India, China.
● Metalele rare conferă în principal, rezistenŃă aliajelor.
• Beriliul se exploatează în Podişul Siberiei Centrale, Japonia şi China.
• Cadmiul este absorbant de neutroni în reactoarele nucleare; se exploatează în China,
Japonia, India.
• Mercurul se exploatează în China (Fenghuang) şi în Kîrgîzstan (la Haidarken).
• Alte metale rare sunt zirconiul, cesiul, seleniul care oferă aliajelor rezistenŃă şi
duritate13.
● Metalele radioactive. În scoarŃa terestră sunt peste 100 de minereuri de uraniu, dar
cel mai utilizat este uraninitul (UO2). Uraniul este utilizat în industria de armament şi drept
combustibil la centralele nucleare. ProducŃii mari de uraniu se obŃin în Siberia Centrală,
China, Uzbekistan, Kazahstan, India (Alvaye, Kakinada) ş.a.
Thoriul se găseşte de obicei în rocile granitice, este utilizat în reactoarele nucleare drept
catalizator al unor reacŃii chimice şi în aeronautică. Se exploatează în China, India (Kerala) şi
în Podişul Siberiei Centrale, Sri Lanka, Malaysia, Indonezia.
6.4. Industria de echipamente

13
Pentru unii oxizi metalici care se găsesc în minereuri diseminaŃi se foloseşte sintagma pământuri rare.
În China au fost descoperite mai multe elemente de pământuri rare, 15 lantanide, scandiu şi ytriu, circa 250 de
minerale care conŃin pământuri rare, din care aproximativ 60 au valoare industrială şi zece (dintre care
fluoceritul, monazitul, xenotimul) sunt exploatabile. Mineralele care conŃin pământuri rare cu ioni absorbiŃi,
descoperite în provinciile Jiangxi şi Guangdong (China), se găsesc foarte rar în lume.
Rezervele de pământuri rare industriale din China reprezintă 80 % din cele mondiale. Acestea se găsesc
mai ales îm Mongolia Interioară, în zăcămintele de la Baotou, Guangdong, Fugian, Jiangxi. Societatea
siderurgică Wuhan a reuşit să fabrice un oŃel cu un conŃinut corespunzător de pământuri rare, rezistent la
coroziune şi insensibil la îmbătrânire. Tot în China s-a fabricat un aliaj de neodim, fier şi bor cu o mare putere
magnetică folosit în domeniul telecomunicaŃiilor cu microunde, micromaşinilor electrice, aparatelor
magnetoterapeutice şi electrocasnice. Aliajul a servit perfecŃionării ordinatoarelor, instrumentelor de precizie,
dispozitivelor audio-vizuale, la fabricarea magnetourilor maşinilor de lux şi la realizarea suspensiilor magnetice
ale trenurilor.
(sursa : Traian Naum, Cui Nianqiang, Nicolae Chivoiu, 1998 – łara Marelui Dragon. China – geogafie şi turism.
Editura Dalsi, Bucureşti)
 După cum se ştie, statele dezvoltate se află în etapa postindustrială, iar industria de
echipamente are o pondere mare în valoarea producŃiei. În ultimul deceniu, în unele Ńări
dezvoltate (Japonia, Israel) au apărut parcurile tehnologice cu rolul de a intensifica cercetările
şi producŃia din sfera înaltei tehnologii (industria semiconductorilor, industria software etc.),
rezultatele incubatoarelor tehnologice conducând la o dezvoltare explozivă. O dinamică
accentuată au cunoscut subramurile de înaltă tehnologie (High-tech), influenŃate în mare
măsură de institutele de cercetări ştiinŃifice specializate în microcomponente electronice şi
software.
Materiile prime pentru industria de echipamente este alcătuită din produse finite
metalurgice, chimice, lemnului, iar produsele acesteia sunt maşini, utilaje, echipamente
tehnice şi industriale, electronică, mijloace de transport, maşini şi utilaje agricole.
Pentru localizarea geografică a industriei de echipamente hotărâtori sunt următorii
factori : aprovizionarea cu energie şi materii prime, căile de comunicaŃie şi transporturile,
forŃa de muncă specializată şi marile centre de consum. Cele mai importante subramuri ale
industriei de echipamente sunt :
• Industria de utilaje şi echipament tehnic înzestrează şi echipează toate domeniile de
activitate (industrie, agricultură, servicii etc.); fiind o mare consumatoare de metal este
localizată în arealele siderurgice. Produce diverse utilaje şi echipamente industriale : utilaj
minier, utilaj petrolier, utilaje pentru industriile chimică, lemnului, alimentară, textilă,
materialelor de construcŃie. În Siberia principalele centre sunt amplasate la Omsk,
Novosibirsk, Krasnoiarsk, Vladivostok (utilaj greu, utilaj minier, maşini-unelte), în Uzbekistan
la Taşkent (utilaj textil), în Kazahstan la Karaganda (utilaj minier), Guriev (utilaj petrolier),
Aktiubinsk (maşini-unelte).
China a devenit o mare producătoare de maşini-unelte; principalele centre sunt :
Shanghai, Beijing, Lüda, Harbin. În această Ńară industria de înaltă tehnologie este un sector
industrial nou, urmare a reformei şi deschiderii economiei. Acest sector industrial amplifică
puterea economică a Ńării, promovează transformarea şi perfecŃionarea sectoarelor
tradiŃionale.
Au fost create zone de exploatare a tehnologiei noi şi de vârf în oraşele mari şi mijlocii,
totodată au fost încurajate organismele de cercetare ştiinŃifică, instituŃiile de învăŃământ
superior şi forŃele din afară să creeze întreprinderi de înaltă tehnologie.
Japonia este ce mai mare producătoare de roboŃi industriali (peste 70 % din totalul
mondial). Industria de echipamente din Japonia şi-a creat o piaŃă importantă în Asia de Sud-
Est şi în Africa.
În Azerbaidjan la Baku se fabrică utilaj petrolier, la Taşkent (Uzbekistan) se produce
utilaj textil, în partea siberiană a Rusiei la Omsk, Novosibirsk şi Krasnoiarsk se produce utilaj
energetic şi maşini-unelte. În India cele mai importante centre ale industriei de echipamente
sunt la Calcutta, Mumbai, Kanpur, în Iran la Teheran, în Pakistan la Lahore, în Turcia la
Ankara şi Adana.
6.5. Industria electrotehnică, electronică şi de tehnică de calcul
Este specifică Japoniei, Israelului, Chinei, Indiei. Această subramură influenŃează
nemijlocit celelalte sectoare de activitate umană, utilizează forŃă de muncă cu înaltă
specializare, tehnologii performante, materiale compozite. Gama de produse cuprinde
componente şi microcomponente electronice, echipament de telecomunicaŃii, tehnică de
calcul, echipament medical; s-a dezvoltat producŃia de computere portabile, aparate de
fotografiat digitale, echipamente de înregistrări audio şi video pe suport magnetic sau optic.
Japonia se situează pe primul loc în lume în domeniul producŃiei de aparatură
electronică. Firmele japoneze cele mai cunoscute sunt Toshiba, Sony, Mitsubishi, Nippon,
Sanyo, Hitachi, iar principalele centre de producŃie se află la Tokyo, Osaka, Nagoya,
Hamamatsu, Hiroshima.
În partea siberiană a Rusiei principalul centru al acestei industrii este Novosibirsk. În
China fabricarea ordinatoarelor datează din anul 1956; investiŃii mari au fost făcute pentru
dezvoltarea informaticii privind echipamentele radar, de comunicaŃii, radiodifuziune şi
televiziune, produse electronice. Industria informaticii este localizată în oraşele şi provinciile
Guangdong, Shanghai, Jiangsu, Beijing, Fujian, Zejiang, Hubei, Shandong, Tianjin, Liaoning
şi Sîchuan.
În China se produc magnetoscoape, circuite integrate de mare anvergură, telecopiatoare,
comutatoare de control, programe ş.a.14. Totodată în China se produce echipament electronic
de telemetrie şi teleghidare pentru astronautică; centrele principale sunt în oraşele Xi’an,
Nanning, Changchun, Kashi şi în zona Mingxi din provincia Fujian.
Dintre Ńările cu o dezvoltată industrie electrotehnică şi electronică menŃionăm : Coreea
de Sud, Israelul, Turcia, India ş.a.
6.6. Industria de utilaje agricole din Asia s-a diversificat şi produce tractoare,
combine, maşini pentru întreŃinerea culturilor, utilaje pentru sectorul zootehnic şi mecanizarea
lucrărilor agricole. Japonia este un producător important, iar centrele sunt situate în Insula
Honshu (Gifu, Sendai, Shizuoka, Niigata).
China produce o paletă largă de maşini şi utilaje agricole la Lüda, Tianjin, Beijing. În
Siberia, industria de utilaje agricole este situată la Omsk şi Habarovsk, iar în Asia Centrală în
Kazahstan la Semipalatinsk, Pavlodar şi Kustanai, în Tadjikistan la Duşanbe, în Kîrgîzstan la
Bişkek şi Tokmak.
În Asia de Sud-Vest, maşini agricole se produc în Azerbaidjan la Grandja, Mingheceaur,
în Turcia la Ankara şi Eskişchir, Iran la Mashhad, Isfāhan, Shiraz, în Israel la Haifa, în
Iordania la Amman.
Dintre producătorii de maşini şi utilaje agricole din Asia de Sud, menŃionăm : India (la
Patna, Nagpur); Pakistan (la Lahore şi Hyderabad), din Asia de Sud-Est, Vietnamul (la
Cholon şi Hanoi), Thailanda (la Korat) şi Indonezia (la Palembang), Filipine (la Iligan).
6.7. Industria mijloacelor de transport
a) Industria de autovehicule. Astăzi automobilul încorporează tehnologii avansate,
consumă cantităŃi mari de oŃeluri speciale, cauciuc sintetic, aluminiu, mase plastice,
componente electronice.
Japonia este liderul mondial în producŃia de autoturisme şi motociclete şi locul al doilea
în producŃia de autocamioane. Cele mai mari concerne japoneze specializate în producŃia de
autoturisme sunt: Toyota-Daihatsu (cu peste 10 % din producŃia mondială), Nissan situat în
Yokohama, Mitsubishi situat în Okayama, Suyuki-Maruti, Mazda, Honda situată în
Hamamatsu, Isuzu, Subaru. Aceste concerne, pe baza unei strategii excelent aplicate au
exportat capital şi tehnologie în Canada, India, Brazilia, Australia, Coreea de Sud şi în
Europa.
Astăzi Japonia exportă atât autoturisme, cât şi autocamioane în Asia de Sud, Africa, în
SUA şi în Ńările europene.
Coreea de Sud deŃine locul 5 în producŃia mondială de automobile (5,1 % din producŃia
mondială). Dintre concernele autohtone menŃionăm: Daewoo, Samsung şi Kia.
China, mai ales în ultimul deceniu, a promovat industria de automobile. Astăzi deŃine
locul 8 în lume (3,4 % din producŃia mondială) şi locul trei în producŃia de autoturisme
utilitare (după SUA şi Japonia).
În China sunt renumite uzinele de automobile Steyn, Iveco, Volkswagen, Cherod din
Tianjin etc. Industria de automobile este considerată sector de bază. La Changchun se produc
autocamioane, la Shanghai – autoutilitare, la Nanking – autocamioane, la Beijing –
autovehicule, la Shanghai – autoturisme de lux.
Unele Ńări apar drept constructoare de automobile (India, Turcia, Indonezia) dar, în fapt,
în aceste Ńări are loc procesul de montaj, motoarele şi părŃi din caroserie sunt fabricate în alte
Ńări.

14
Traian Naum, Cui Nianqiang, Nicolae Chivoiu (1998) – łara Marelui Dragon. China – geografie şi
turism, Editura Universal Dalsi, Bucureşti, pag. 270-272.
 b) Industria de material feroviar. În Ńările Asiei, după al doilea război mondial, atât
parcul de locomotive, cât şi cel de vagoane a fost mărit şi supus modernizării.
China produce mari cantităŃi de utilaj feroviar (locomotive electrice, locomotive Diesel,
vagoane etc.); principalele centre de producŃie sunt la Lüda, Wuhan, Beijing.
În Japonia se fabrică automotoare (cel mai mare producător mondial) la Nagoya şi
Osaka, iar locomotive, vagoane şi utilaj feroviar la Tokyo, Osaka, Kobe. Japonia a introdus
încă din anul 1964 garnituri de mare viteză (240 km/h) pentru transportul de călători
(denumite Shinkansen).
India produce locomotive electrice şi material rulant. Cel mai mare centru de producŃie
este Madras. Utilaj feroviar se fabrică în Turcia, Iran şi în Siberia (Omsk, Tomsk, Habarovsk).
c) Industria mijloacelor de transport naval
În ultimele cinci decenii această subramură a dobândit un ritm extrem de ridicat şi
produce o paletă variată de nave destinate transportului de mărfuri (petroliere, mineraliere,
metaniere, pescadoare, nave pentru cereale şi produse alimentare, cargouri, nave
transcontainer etc.) şi nave pentru transportul de pasageri.
Japonia, prin volum şi complexitate este pe primul loc în lume. Principalele şantiere
navale sunt situate la Yokohama, Tokyo, Nagoya, Kobe, Maiyuru, Shimonoseki, Yokosuka,
Nagasaki, Hakodate. Marile trusturi japoneze pentru construcŃii navale (Mitsubishi, Hitachi,
Shibuilding) se adaptează rapid cerinŃelor pieŃii. Aproximativ ¾ din producŃia de nave
japoneze se exportă, îndeosebi în Europa, SUA şi în alte Ńări din Asia.
Coreea de Sud deŃine primul loc în producŃia mondială de nave comerciale. Principalele
şantiere navale sunt situate la Pusan, Inchon, Mokpo, Masan, Kunsan.
China este al treilea producător mondial de nave comerciale. ProducŃia este concentrată
în şantierele navale din porturile : Shanghai, Fuzhou, Shantou, Qingdao, Tianjin, Yingkou.
Nave oceanice se produc la Shanghai, cargouri la Shanghai şi Lüda, nave de coastă mijlocii şi
mici, remorchere, nave de pescuit la Shantou, baleniere la Shanghai. Aceste Ńări din regiunea
Pacificului (inclusiv Taiwanul) concentrează 80 % din producŃia de nave a planetei.
În partea răsăriteană a Siberiei (Rusia) se fabrică nave la Vladivostok şi Nikolaevsk, iar
nave fluviale la Eniseisk.
Ponderi mai mici în construcŃia de nave au India (Bombay, Vishakhapatnam),
Thailanda (Bangkok), Turcia (Istambul, Izmir), Vietnam (Hai Phong), R. P. D. Coreeană
(Chongjing, Wonsan), Indonezia (Djakarta, Surabaja).
d) Industria aeronautică şi aerospaŃială este un domeniu al înaltei tehnologii care
impune mari investiŃii şi forŃă de muncă cu grad înalt de calificare.
În China încă din anii ’50 s-au născut patru mari baze de fabricare a avioanelor la Xi’an,
Shanghai, Shenyang şi Chengdu, care produc avioane civile şi militare (de vânătoare,
bombardiere, de asalt, de recunoaştere), de transport, de pasageri şi helicoptere.
După anul 1979, produsele aeronautice chinezeşti au pătruns pe piaŃa internaŃională,
fiind exportate în peste 20 de Ńări şi se execută subansamble pentru companiile străine ca:
Boeing Company, McDonell Company din S.U.A., Compania de aviaŃie din Canada,
Compania aviatică din Germania, Airbus, Compania aerospaŃială din FranŃa. Industria
astronautică chineză se bazează pe un sistem complet de cercetări, concepte, încercări,
experimente şi producŃie. Se fabrică diferite tipuri de rachete, se lansează sateliŃi.
În China se fabrică trei mari serii de sateliŃi : recuperabili de teledetecŃie, sincroni de
telecomunicaŃii deasupra ecuatorului şi sateliŃi meteorologici pe orbită sincronă cu Soarele.
Prin tehnica recuperării sateliŃilor, a rachetelor cu mai mulŃi sateliŃi, sondaje prin sateliŃi,
lansarea de sateliŃi geostaŃionari şi rachete purtătoare cu propulsii, China se clasează pe
primul loc în lume.
Japonia produce avioane (Nagoya, Kawasaki), diferite tipuri de rachete şi sateliŃi. Alte
Ńări care la nivelul continentului sunt producătoare de avioane de transport, de pasageri şi
militare sunt India, Israelul şi Pakistanul (în colaborare cu grupurile Lockheed şi Boeing).
6.8. Industria chimică
 Această ramură industrială asigură o valorificare superioară a materiilor prime
(substanŃe minerale, produse vegetale şi de origine animală, subproduse şi deşeuri industriale,
aer atmosferic etc.).
În China, Japonia, Coreea de Sud, India, partea asiatică a Rusiei, Turcia, Iran, Israel,
Vietnam, se produc îngrăşăminte chimice, insecticide, materii prime anorganice, materii
prime organice ş.a.
• China se plasează pe primul loc în lume în producŃia de amoniu sintetic, îngrăşăminte
chimice, acid sulfuric, sodă. Shanghai, Beijing, Qingdao, Dalian şi Sheniang sunt principalele
centre ale industriei chimice. În perioada 1996-2000 s-au dezvoltat impetuos: carbochimia,
rafinarea petrolului, industria îngrăşămintelor chimice şi a antidăunătorilor, petrochimia. Alte
centre importante în industriei chimice sunt: Guangzhou, Nanjing, Chongqing, Wuhan, Xi’an,
Tayuan, Harbin, Kunming, Daqing, Weifang, Yinchuan, Zibo ş.a.
Au fost date recent în exploatare mari uzine pentru uree şi îngrăşăminte chimice la Jilin,
Hainan şi Xianjiang. China şi-a intensificat colaborarea cu marile întreprinderi şi grupuri
financiare străine din industria chimică şi dezvoltă peste 100 de întreprinderi orientate spre
export care, probabil vor fi cele mai mari din economia mondială.
China exploatează pe scară industrială sarea marină – fiind cel mai mare producător
mondial, precum şi zăcămintele de sare gemă de la Hoili, Pinglo, din apropierea Lacului
Kukunor. În această Ńară se produce 25 % din cantitatea mondială de acid clorhidric (centrele
cele mai mari fiind Fushun şi Harbin).
• Japonia ocupă un loc de frunte în industria petrochimică (cauciuc sintetic, fire şi fibre
sintetice, mase plastice), detergenŃi, îngrăşăminte chimice, carbochimice, celuloză şi hârtie;
principalele centre sunt situate în Keihin (zona Capitalei), Hansin (Osaka – Kobe –
Wakayama), Chukyō (Yokkaichi – Nagoya – Toyohashi) şi Kitakyūshũ, precum şi în alte
oraşe – porturi din est şi sud-est.
• Coreea de Sud se remarcă prin petrochimie (ca şi în Japonia, pe baza hidrocarburilor
din import), îngrăşăminte chimice, celuloză şi hârtie. Principalele centre sunt: Seul, Sanchok,
Pusan.
• În India, dintre ramurile industriei mai active se remarcă a fi rafinarea petrolului
(Digboi, Barauni, Cochin, Bombay – Trombee ş.a), petrochimia (Baroda – combinat profilat
pe produse aromate şi uleiuri), industria îngrăşămintelor chimice (Sindri în Bihar, Rourkela,
Korba, Noyrelli ş.a). Se produc cantităŃi mari de acid sulfuric, sodă caustică, răşini sintetice.
Industria farmaceutică s-a dezvoltat în centrele Sindri, Calcutta, Poona Pimpri ş.a. Industria
celulozei şi hârtiei foloseşte în principal ca materie primă bumbacul, fiind localizată în
unităŃile moderne de la Calcutta, Raninganj, Puna, Saharampur.
• În partea asiatică a Rusiei, industria petrochimică este situată la Omsk, Habarovsk
(industria cauciucului sintetic, a îngrăşămintelor chimice, carbochimică). Principalele centre
ale industriei chimice sunt : NovokuzneŃk, Krasnoiarsk, Tobolsk, Novosibirsk. Celuloză şi
hârtie se produc la Iujno-Sahalinsk, Uglegorsk.
• În Turcia, prelucrarea petrolului se efectuează la Mardin, Hamandag, Mersin, industria
îngrăşămintelor chimice la Iskenderun, Kirikkale, Murgul, iar industria celulozei şi hârtiei la
Bitlis, Urfa, Malatya şi Ankara. Tot la Ankara se produce cauciuc sintetic.
• În Iran, cauciucul sintetic se produce la Teheran, iar industria petrochimică este situată
la Abadan, Teheran, Kermamshah şi Isfahan.
• Industria petrochimică este concentrată şi în apropierea Golfului Persic în Arabia
Saudită, Kuwait, Qatar, Bahrain şi în sud-estul Asiei în Indonezia (Palembang, Balikpapan),
Filipine (Batanga) şi Sarawak.
6.9. Industria materialelor de construcŃie
Dispune de variate materii prime.
 Industria cimentului a luat amploare în China (locul I mondial), Japonia (locul III
mondial), India (locul IV mondial), Coreea de Sud (locul V), Turcia (locul IX). În China se
extrage marmură de bună calitate îndeosebi în provincia Shardung, în India în apropiere de
Madras, Delhi şi în statul Assan. Bazatul este exploatat pe scară largă în Podişul Dekkan din
India.
 Produsele de ceramică fină (faianŃă, porŃelan) deŃin în Asia un loc important în cadrul
industriei materialelor de construcŃie. Încă din mileniul III î.Hr. există mărturii documentare
despre existenŃa porŃelanului în China. De-a lungul secolelor au fost perfecŃionate tehnologiile
de fabricaŃie. Centrele specializate din China sunt Hunan şi Jiangxi iar în Japonia, Tokyo,
Sakai, Kanazawa.
Atât ceramica chineză cât şi cea japoneză au un deosebit renume internaŃional. Sunt
celebre porŃelanurile chinezeşti din Jingdezhen: porŃelanul cu glazură indigo, porŃelanul cu
decor albastru, porŃelanul cu glazură policromă şi porŃelanul cu decor policrom, serviciul de
ceai din gresie roşie de Yixing, serviciul de ceai cu tavă sub glazură de Liling, porŃelanul
încrustat cu aur şi porŃelanul cu culori pulverizate de Tangshan, reproducerile porŃelanurilor
clasice Song de Haidan şi porŃelanul ajurat Zibo.
 PorŃelanul dur era cunoscut încă din secolele VI-VII în China (Kingtchen) şi Japonia
(Seto, Nagoya). Astăzi, faianŃa se fabrică în China în numeroase centre, renumit fiind oraşul
Jiangjing, iar porŃelanul la Yuan, Tang, Ming, Quianlong; în Japonia, faianŃa se produce în
centrele: Kyoto, Seto, Eiratu, Tokoname, Mitzusashi, iar porŃelan la: Nagoya, Seto, Arita,
Hirado, Kutanai.
 Cărămizile crude şi Ńigla se produceau în antichitate în Mesopotamia, China şi
Persia. Cu 2000 de ani î. Hr. în China se producea gresia ceramică, iar cu 1000 de ani î. Hr.,
în Mesopotamia erau cunoscute cărămizile smălŃuite, iar ceramica policromă în Persia.
Japonia, China, Coreea de Sud produc sticlă cu o paletă largă de utilizări : ca material
izolant, decorativ, de finisare şi placare. În China, Japonia, India, Pakistan, Turcia a luat
amploare industria prefabricatelor din beton.
6.10. Industria lemnului
Mari cantităŃi de lemn brut sunt produse în China, Indonezia, India, Malaysia, Filipine,
Myanmar, Thailanda, Vietnam ş.a. Prelucrarea industrială a lemnului are loc în nordul
Japoniei (Kushiro, Sapporom Hakodate), în China (Inciun, Vantin, Yingkou, Halun, Arşan),
în Thailanda (Chiang Rai, Surat Thani), în Indonezia (Sampit), Filipine (Manila), în partea
asiatică a Rusiei (Omsk, Krasnoiarsk). Se produc : cherestea, plăci fibrolemnoase, mobilă,
furnire.
6.11. Industria textilă
În scrierile lui Confucius se fac referiri la producerea mătăsii naturale în China, iar
vestigiile primelor tricotaje care au fost găsite în Siria şi datează din anul 250 î.Hr. Industria
textilă datează în China de la sfârşitul secolului al XIX-lea; astăzi, China este prima mare
producătoare de textile, înregistrând creşteri spectaculoase în ultimele decenii atât în
domeniul Ńesăturilor de bumbac, lână, mătase etc., cât şi a celor artificiale şi sintetice.
Filaturile, Ńesătoriile şi uzinele funcŃionează în toate marile aglomeraŃii urbane chineze.
Mai importante sunt centrele din provinciile nord-estice şi nordice : Harbin, Baotou,
Xi’an, Beijing, Tianjin, cele din sud, la Guangzhou, Hong Kong şi de pe axa fluviului
Albastru – Chengdu, Shanghai, Wuhan. Taiwanul produce cantităŃi mari de textile, iar
centrele de producŃie sunt situate în vestul insulei.
În Coreea de Sud, industria textilă a stat la baza industrializării şi împreună cu produsele
industriei constructoare de maşini, deŃine ponderea cea mai mare în exporturile Ńării.
Concentrarea industriei textile este mai puternică în două regiuni : Seul – Inchon şi Ulsan –
Pusan.
În Japonia, materia primă necesară industriei textile, cu excepŃia mătăsii naturale
provine din import (bumbacul din SUA şi Mexic, lâna din Australia şi Noua Zeelandă).
Centrele cele mai importante ale industriei textile japoneze sunt Osaka („Manchesterul
japonez”) fiind primul importator de bumbac, Nagoya – primul importator de lână şi Tokyo –
specializat atât în importul de lână, cât şi de bumbac.
 În India, industria textilă este specifică marilor centre : Delhi, New Delhi, Calcutta,
Ahmedabad, Hyderabad, Bombay, Madras.
 Industria bumbacului. łările cultivatoare de bumbac deŃin ponderea principală în
industrializarea acestei plante. China produce 1/3 din cantitatea mondială de fire de bumbac
pure sau în amestec.
În industria textilă chineză predomină prelucrarea bumbacului. Filaturile de bumbac au
o veche tradiŃie şi cea mai mare concentraŃie în zona municipală Shanghai şi în provincia
Jiangsu.
O pondere semnificativă în prelucrarea firelor de bumbac, în Asia, au India şi
Pakistanul – situate pe locul trei şi patru mondial.
Cele mai importante întreprinderi de industrializare a bumbacului din India se găsesc în
statele: Maharashtra (Bombay – Mumbay), Gujarat (Ahmedabad, Utthar Pradesh (Kanpur),
Tamil Nandu (Coinbatore). Pakistanul se află printre primele 10 Ńări din lume în exportul de
fire şi Ńesături din bumbac, concentrarea cea mai puternică a industriei fiind în oraşele Karachi
şi Lahore.
Cu ajutorul investiŃiilor străine, în ultimele trei decenii, în Indonezia s-a extins şi
modernizat prelucrarea bumbacului. Cele mai mari filaturi sunt concentrate în oraşele
Djakarta, Madan şi Surabaya.
Coreea de Sud a înregistrat o puternică dezvoltare a industriei textile în deceniul 8 al
secolului trecut. Întreprinderile cele mai importante de prelucrarea bumbacului sunt la Seul şi
în sudul Ńării.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea industria textilă a Turciei, realizează progrese
evidente atât datorită investiŃiilor cât şi extinderii culturii bumbacului. Firele de bumbac sunt
principalul articol de export al Turciei. Principalele centre sunt: Bursa, Izmir, Eregli, Ankara
şi Zonguldak. Prelucrarea bumbacului se efectuează şi în Kazahstan, Turkmenistan, Armenia,
Thailanda, Japonia, Iran, Malaysia ş.a.
 Industria lânii pe continentul asiatic are tradiŃii străvechi. Încă din anul 1996,
devansând SUA, China a trecut pe primul loc în producŃia mondială de fire şi fibre de lână.
Baotou, Tianjin, Shanghai, Beijing, Hong Kong sunt cele mai mari centre chineze ale
industriei lânii. Turcia este a doua producătoare asiatică, prelucrarea lânii efectuându-se la
Bursa, Izmir, Andana, Ankara, Malatya. În Coreea de Sud principalul centru al industriei lânii
este capitala Ńării – Seul.
Japonia îşi bazează industria lânii pe import, iar centrele de prelucrare sunt: Okaya,
Gifu, Nagoya, Yokosuka, Kofu, Osaka, Imabari. În India cele mai mari centre ale industriei
textile sunt: Aligarh, Jaipur, Bikaner ş.a. Mari cantităŃi de lână se prelucrează în Azerbaidjan,
Georgia, Buhara (Kazahstan), Taşkent, Samarkand, Aşhabad.
 Industria mătăsii naturale are o pondere semnificativă în cadrul industriei textile.
Revirimentul acestei subramuri de tradiŃie în Asia a survenit în a doua jumătate a secolului al
XX-lea; cantităŃi mari de mătase se produc în centrele specializate: Guangzhou, Shandong,
Wuhan, Lüda, Shanghai (China), Shrinagar, Agra (India), Kochi, Komatsushima, Onahama
(Japonia). Alte Ńări produc cantităŃi mai mici de mătase naturală: Vietnam, Thailanda,
Cambodgia. În Asia se produc 9/10 din cantitatea de mătase naturală a lumii.
 Industria inului şi a cânepei. ProducŃia de fire, fibre şi Ńesături de in şi cânepă este
concentrată în China, India, Coreea, Japonia.
 Industria tricotajelor şi confecŃiilor. Fabricile moderne de tricotaje şi confecŃii sunt
amplasate în centre puternic populate din China, India, Indonezia, Japonia, Turcia, Vietnam.
ProducŃia de covoare manuale (covoare persane) este o îndeletnicire tradiŃională în Iran
(Ispahan, Shiraz), Turcia (Smirna, Bursa), India, Pakistan, Afganistan, iar covoarele
industriale se produc în Uzbekistan, Japonia, China.
6.12. Industria pielăriei, încălŃămintei, blănăriei şi marochinăriei
• Industria pielăriei şi încălŃămintei este dependentă de pieile naturale care constituie
materia primă de bază. ProducŃia de piele şi industria tăbăcăriei sunt bine reprezentate în Ńări
cu un şeptel bogat: China, India, Mongolia ş.a., Ńări care şi-au dezvoltat industria pe baza
importului de piei. Frecvent, industria încălŃămintei este localizată în centrele consumatoare
din Ńările care produc piei naturale: Chengdu, Qingdao (China), Calcutta, Delhi, Kanpur,
Bombay (India), Istanbul (Turcia), precum şi în Ńările care importă piei: Japonia (Osaka,
Tokyo), Israel (Tel Aviv).
• Industria blănăriei foloseşte ca materii prime blănurile superioare, scumpe ale unor
specii ce aparŃin faunei cinegetice, din ferme specializate şi din creşterea animalelor
domestice. Un mare interes prezintă blănurile de vizon, vulpe polară, zibelină din partea
nordică a Siberiei, speciile de antilopă şi gazelă vânate din Asia Centrală.
• Industria marochinăriei. Articolele de marochinărie sunt produse tradiŃional în centre
artizanale şi semiartizanale din Iran, Siria, Irak, Turkmenistan. Întreprinderi mari se găsesc în
Japonia, Coreea de Sud, China, Rusia asiatică şi Armenia.
6.13. Industria preparatelor şi a conservelor din carne
China produce aproximativ 10 % din cantitatea mondială de carne, principala zonă
geografică fiind Câmpia Chineză unde sunt situate şi cele mai mari şi moderne abatoare
(Beijing, Tianjin, Shanghai); tot în Asia de Est se află unele dintre principalele state
importatoare de carne. Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, iar altele în Orientul Apropiat şi
Mijlociu. łările musulmane importă, de regulă, carne de ovine.

7. GEOGRAFIA TRANSPORTURILOR
7.1. Transporturile rutiere
Încă din Antichitate, la hotarul dintre secolele II-I î. Hr. pe calea aproximativă a
călătoriilor economice a ofiŃerului chinez din garda imperială – Cian łian – a luat fiinŃă
ramura sudică a drumului comercial de importanŃă mondială – Marele drum al mătăsii – din
China răsăriteană spre Ńările din Asia Centrală şi Apuseană. Ramura nordică a acestui mare
drum de caravane a început să fie folosită mai târziu, trecea de-a lungul regiunii premontane
nordice a Tian-Şanului şi ajungea în stepele de lângă Balhaş, pe valea râului Ili.
Pe direcŃiile indicate de acest drum au fost amenajate şi două căi internaŃionale care
duceau din China în Asia de Sud, ocolind Podişul Tibet: la apus, drumul trecea prin regiunea
Pamirului pe valea Indusului, în India de nord-vest, iar mai târziu, la răsărit, prin Yunan,
drumul care ducea în Indochina de vest, prin valea Irrawaddi.
„Drumul mătăsii” şi celelalte căi/artere au stimulat înflorirea comerŃului şi schimburilor
culturale ale Chinei cu Asia Centrală, Asia de Sud, de Sud-Est şi cu Mediterana, rămânând
aproape două milenii singurele căi de comunicaŃie între lumi extrem de depărtate şi de
diferite.
În Evul Mediu, din China, pornea „drumul mătăsii” de la Guangzhou şi Beijing spre
Buhara, Samarkand şi Bagdad. Din sud-estul Chinei de la Guangzhou (Canton), spre
Indonezia, pornea un alt drum maritim „al mirodeniilor” care se completa în India cu alte
artere rutiere, de unde se despărŃea în două ramuri principale: una până la Basra (pe apă) şi
apoi spre Bagdad, a doua spre Cairo (prin Marea Roşie). De la Bagdad „drumul mătăsii şi al
mirodeniilor” continua la Tripoli (Liban) şi apoi spre Europa. La Samarkand şi Buhara,
ocolind Marea Caspică, prin nordul Caucazului şi prin Marea Neagră trecea un drum al
blănurilor spre Europa sudică.
ComerŃul, expansiunea economică şi religioasă, faptele istorice sunt legate de
construirea drumurilor, mai ales a celor spre apus. Însemnările lui Marco Polo (primele
decenii ale secolului al XIV-lea) nu oferă amănunte legate de drumul urmat, dar autorii
medievali au răspândit informaŃiile despre Asia. Se ştie sigur că porŃelanul a fost adus în
Europa prin Marco Polo, arta imprimării a aparŃinut mai mult Chinei decât lui Faust sau
Gutenberg, pentru că ea era cunoscută în Extremul Orient încă din secolul al X-lea; la fel se
poate vorbi despre praful de puşcă pe care mongolii l-au folosit cu cel puŃin un secol înainte
ca Bernard Schwartz să-l fi descoperit, în 1358 (în 1161, praful de puşcă a fost folosit ca
explozibil la apărarea oraşului Tsai-shih), acul magnetic a fost folosit ca busolă în jurul anului
1200.
Regiunea Asia de Sud s-a afirmat ca un tezaur al mirodeniilor şi al altor produse
exotice. În timpul evenimentelor din Asia Centrală şi a expansiunii otomane, căile terestre
dintre Europa şi Asia, în mare măsură, au fost părăsite – fapt care a dat naştere necesităŃii de a
cerceta căile maritime. Călătorii îşi continuau, cu greu, drumul spre Orient, străbătând
teritoriile otomane; chiar şi după cucerirea turcească a acelei părŃi de lume din răsăritul
Mediteranei, Genova şi VeneŃia şi-au continuat comerŃul cu China şi India prin intermediul
arabilor. Dacă în epoca romană drumul indo-egiptean avusese un rol important, la începutul
secolului al XIII-lea se închisese drumul prin nordul Mării Negre, apoi drumul Siriei, după
cucerirea Egiptului (1516), a urmat ruinarea economică a VeneŃiei, Genovei şi a oraşelor
hanseatice. În pragul secolului al XVI-lea toate căile terestre spre Orient erau închise sau
deveniseră greu accesibile datorită ocupaŃiei otomane.
Această categorie de căi de comunicaŃie s-a adaptat relativ bine condiŃiilor naturale
destul de grele din Asia şi a căpătat aspecte moderne în ultimele 4 decenii; astăzi aceste căi
tind să pătrundă în zonele cu acces dificil (Tibet, Arabia Saudită, Deşertul Gobi, în zonele
montane şi în cele siberiene).
La scara întregului continent, datorită diverşilor factori naturali şi antropici, reŃeaua de
căi rutiere prezintă o mare densitate în Japonia, China de Est şi Sud-Est, Coreea de Sud,
Orientul Apropiat, Asia Mică, Câmpia Indo-Gangetică, o densitate medie în Ńările din
Caucaz, Irak, în vestul Iranului, în Kîrgîzstan, Peninsula India şi în Thailanda.
DensităŃi reduse ale reŃelei rutiere sunt în estul Iranului, Kazahstan, Turkmenistan,
Afganistan, Podişul Tibet, Deşertul Taklimakan, Depresiunea Tungaria, Deşertul Gobi,
Peninsula Arabia şi cu excepŃia unor reduse şi extrem de rare tronsoane, căile rutiere
modernizate sunt absente pe teritoriul Siberiei, la nord de paralela de 64° latitudine nordică.
O serie de oraşe au devenit noduri rutiere de mare importanŃă: Riyad (Arabia Saudită),
Bagdad (Irak), Omsk, Novosibirsk (Rusia), Ispahan (Iran), Herat (Afganistan), Bişkek
(Kîrgîzstan), Lahore (Pakistan), Delhi, Ahmedabad, Hyderabad, Bangalore (India), Beijing,
Harbin, Changchun, Shenyang (China), Tokyo, Nagoya (Japonia).
Lungimea drumurilor depăşeşte astăzi 900 000 km în China, 1 100 000 km în Japonia.
Prima autostradă construită în Asia este „Tomei”: Tõkyõ – Nagoya – Kyõto – Õsaka – Kõbe.
Principalele autostrăzi din Asia sunt: în Turcia, între Ankara – Istanbul şi Edirne, între Izmir
şi Aydin, între Mersin – Adana şi Kirikhan; în vestul Siriei între Alep-Haman-Damask care
continuă până la sud de Amman (Iordania) pe Ńărmul mediteranean între Lattaka – Tripoli –
Beyrut cu ramificaŃie spre Damask şi în Israel, între Haifa –Netanya – Tel Aviv (cu
ramificaŃie spre Ierusalim) – Ber Sheva.
În Irak se găseşte autostrada Al – Hilla – Bagdad – Tikrit (care, în perspectivă, va
ajunge la Mosul). În Iran, principala autostradă este între oraşele Qazvin – Teheran – Qom –
Ispahan – Shiraz.
Dintre Ńările Orientului Mijlociu şi Orientului Apropiat, Arabia Saudită are cele mai
lungi autostrăzi : de la Al Dammam (pe Ńărmul Golfului Persic, în est) – Riyad – Mecca şi
Jidda (pe Ńărmul de est al Mării Roşii), care traversează Peninsula Arabia. În aceeaşi
peninsulă, o altă autostradă începe la Mascat, continuă pe Ńărmul Golfului Persic în Dubai, în
Qatar la Doha, la Dhahiran (Arabia Saudită), în Kuwait şi până la Basra (Irak).
În China de Est se află mai multe tronsoane de autostradă: Dalian – Shenyang, Beijing –
Tanqgu (pe Ńărmul Golfului Bo Hai), Xian – Weinan, Guangzhou – Shenzhen (cu o
ramificaŃie spre Zhuhai).
În Taiwan o autostradă începe din nordul insulei de la Keelung, fiind paralelă cu Ńărmul
de vest, până la Kaosiung (în SV). În Malaysia principala autostradă se desfăşoară începând
de la graniŃa de nord, paralel cu Ńărmul de vest, trece pe la Kuala Lumpur, până în Singapore.
În Indonezia o autostradă leagă Jakarta cu câteva oraşe din apropiere. Lungimi reduse au şi
autostrăzile din Thailanda (între capitala Ńării, Bangkok şi oraşele din apropiere).
 Japonia rămâne (probabil pentru încă mult timp) Ńara asiatică cu cele mai multe, mai
dotate şi mai lungi autostrăzi. În insula Hokkaido o autostradă leagă oraşele Asahikawa şi
Sapporo; din acest centru, o ramificaŃie ajunge pe Ńărmul de vest la Otaru, iar o alta în sud la
Abuta. În insula Honshũ autostrăzile pornesc, de regulă, din următoarele noduri rutiere: Jõkyõ
(6 autostrăzi), Nagoya (5), Kobe (4). Orientarea autostrăzilor este la început N – S, apoi NE –
SV şi apoi NNE – SSV; de regulă, o autostradă în apropierea Ńărmului spre Marea Japoniei, o
alta în apropierea Ńărmului estic, spre Oceanul Pacific şi o a treia la est de lanŃul muntos
central format din MunŃii Ou, Mikuni şi la sud de MunŃii Hida şi Tugoku, iar o serie de
tronsoane fac legătura transversală între aceste autostrăzi. În insula Shikoku se află o
autostradă pe Ńărmul de nord şi cu o ramificaŃie care traversează insula prin partea centrală
până pe Ńărmul Pacificului la Kochi. Kogoshima (în sud) cu mai multe ramificaŃii. Pentru a
uşura legăturile rutiere în Japonia au fost construite şi se află în construcŃie mari poduri şi
poduri suspendate, tuneluri pe uscat şi submarine, multe autostrăzi şi drumuri străbat zonele
muntoase.
7.2. Transporturile navale
Marile civilizaŃii din Asia şi din alte continente au înflorit, într-o primă perioadă, de-a
lungul văilor marilor fluvii, precum Indusul, Huang He, Tigru şi Eufrat şi aceasta, datorită, în
principal, resurselor de sol, de hrană şi căilor de navigabile.
Într-o a doua perioadă, civilizaŃiile s-au dezvoltat în jurul mărilor interioare (Ńările din
Orientul Apropiat, Japonia), iar în a treia perioadă, în zona pacifică (a unei Japonii, Indii şi
Chine noi).
În prima perioadă, populaŃia văilor avea cunoştinŃe privind navigaŃia pe râuri şi făcea
comerŃ cu cereale, fructe, obiecte confecŃionate; practica o agricultură înfloritoare datorită
unui sistem ingenios de canale de irigaŃii sau drenaj şi a unor lacuri de reŃinere a apei; unele
văi, frecvent au fost dezavantajate din punct de vedere geopolitic (a Tigrului şi Eufratului).
După cum se ştie, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea a avut loc confruntarea
japonezilor cu mongolii invadatori care veneau de pe mare. Confruntarea cu mongolii a
constituit o lecŃie pentru viitor fiindcă a evidenŃiat japonezilor, importanŃa puterii navale.
După sosirea turcilor în răsăritul Mediteranei, Genova şi VeneŃia şi-au continuat
comerŃul cu Orientul prin intermediul arabilor.
După ce toate căile terestre spre Orient au fost închise datorită ocupaŃiei otomane a fost
căutat un drum maritim către Orientul mirodeniilor şi al aurului; Orientul exercita totodată o
puternică atracŃie stimulată nu numai de motive economice, cât mai ales de entuziasmantele
povestiri de călătorie ale lui Marco Polo (ajungându-se să se dorească cu ardoare cunoaşterea
Indiei şi a Chinei).
Portugaliei i-a revenit rolul de a deschide, prin Henri Navigatorul (1394-1460), în istoria
Europei, trecerea de la perioada maritimă la cea oceanică. În 1488, navigatorul Bartolomeo
Diaz (aproximativ 1450-1500) a descoperit Capul Furtunilor pe care regele Jao al II-lea l-a
numit Capul Bunei SperanŃe „pentru că el deschidea drumul spre Indii”.
În 1497 navele portugheze au părăsit Tangerul şi s-au oprit la Calcutta, iar în 1498 pe
coasta Malabar. În acest fel au fost puse bazele primului cap de pod european în Orient, la
optsprezece secole după Alexandru cel Mare. Ulterior au fost deschise stabilimente
comerciale în lungul coastelor, s-au construit fortăreŃe şi s-au plasat garnizoane.
Călătorii portughezi, spanioli, olandezi, britanici, expediŃiile ruseşti şi olandeze,
navigatorii danezi au contribuit la cunoaşterea Asiei şi la deschiderea unei mari părŃi a căilor
maritime şi a traficului.
Astăzi, transporturile maritime reprezintă, ca şi în trecut, principala formă de legătură
în relaŃiile internaŃionale datorită costurilor relativ scăzute, volumului mare de mărfuri şi
numărului mare de călători, precum şi evitării transbordărilor. Transporturile maritime s-au
dezvoltat ca urmare a progresului tehnic, a descoperirii unor mari resurse (petrol în zona
Golfului Persic, a minereurilor, cărbunilor de pământ), a resurselor insuficiente din unele Ńări
(Japonia), precum şi a intensificării schimburilor economice internaŃionale.
 Din punct de vedere tehnic s-au construit petroliere de mare capacitate, metaniere s-au
modernizat sistemele de „handling” (manipulare) a mărfurilor, mai ales prin extinderea
transportului în containere, sau a danelor specializate (mineraliere, silozuri, cerealiere,
depozite frigorifice, terminale petroliere).
După specificul lor, porturile asiatice se pot încadra în:
o porturi cu trafic complex;
o porturi specializate.
• Dintre porturile cu trafic complex se remarcă Singapore, important nod al rutelor
maritime între Oceanul Pacific şi Indian, la Strâmtoarea Malacca, complexul portuar Tõkyõ,
porturile Yokohama, Ciba, Kawasaki. Tot în Japonia se adaugă porturile Osaka, Kobe,
Kitakyushu, Hiroshima. Alte porturi complexe sunt: Shanghai, Hong Kong, Mumbay,
Karachi.
• Porturile specializate în traficul anumitor mărfuri sunt:
♦ porturi petroliere: Kharg;
♦ porturi agro-alimentare: Bursa (Turcia);
♦ porturi mineraliere: Visakhapatnam, Mormugar (India);
♦ porturi pescăreşti: în Japonia;
♦ porturi turistice: Bangkok, Chon Buri (Thailanda), Antalya (Turcia).
Capacitatea de transport nu reflectă realitatea fiindcă unele Ńări dezvoltate îşi înscriu
navele sub aşa-numitul „pavilion de complezenŃă” urmărind prin aceasta scutirea de impozite.
Aşa, spre exemplu, Singapore are o flotă comparabilă cu Japonia, China, Rusia. Cele mai mari
cantităŃi de mărfuri vehiculate în porturi aparŃin Japoniei, Chinei, Indiei, Arabiei Saudite.
Cea mai mare densitate a rutelor maritime este în Pacificul de Nord între Japonia,
Coreea de Sud, China şi Coasta pacifică a SUA, în Asia de S.E şi în zona Golfului Persic
(ultima cu predominarea petrolului şi a produselor petroliere).
• NavigaŃia fluvială prezintă o serie de particularităŃi :

un sistem unitar de fluvii şi canale navigabile doar în China de Est (unde fluviile
Huang He şi Chang Jiang sunt legate prin canale şi lacuri);

o navigaŃie separată pe bazine hidrografice (Tigru, Brahmaputra, Mekong, Irrawaddi ş.a.);

o navigaŃie tradiŃională, cu vase mici;

navigaŃie asigurată prin amenajarea unor sectoare pentru primirea vaselor mai mari,
chiar şi a celor maritime (cursul inferior al fluviului Chang Jiang, braŃul Hoogli din Delta
Gangelui, Shatt – el – Arab ş.a.);

fluviile siberiene Obi cu afluentul său principal Irtîs, Enisei şi Lena sunt artere
importante pentru transportul de mărfuri şi pasageri, precum şi pentru transportul de buşteni
în plute. Pe gurile fluviilor menŃionate, din Oceanul Arctic intră şi nave maritime (pe Enisei
aceste nave pot pătrunde până la Igarka). Frigul siberian transformă râurile siberiene în
„şosele” iarna , iar dezgheŃul se produce din sud spre nord, cu revărsări şi dificultăŃi pentru
navigaŃie;

Amurul este principala arteră siberiană ce-şi varsă apele în Oceanul Pacific. Fluviul se
varsă într-un liman larg al strâmtorii Tatarski, cu apă puŃin adâncă şi este acoperit mai multe
luni de gheaŃă, ceea ce scade considerabil importanŃa sa ca arteră de transport.
• NavigaŃia pe lacuri prezintă o importanŃă locală. Lacul Aral şi-a retras Ńărmurile pe
mai multe zeci de km, alte lacuri îngheaŃă o mare parte a anului. Dintre lacurile navigabile
menŃionăm: Lacul Baikal, Lacul Balhaş, Marea Caspică, lacurile Tai Hu, Hongze Hu şi
Nanyang Hu din China de Est, Tonlé Sab (Cambodgia) ş.a.
7.3. Transporturile feroviare
Îşi menŃin prioritatea în traficul de mărfuri şi de pasageri într-o serie de Ńări cu suprafeŃe
mari: China, India, Kazahstan. Regiuni întinse, alteori state întregi (Afganistan, Laos, Bhutan,
o mare parte a Turkmenistanului, Siberiei, Tibetului, Arabiei Saudite, Yemenului, vestului
Chinei, Mongoliei sunt lipsite de căi ferate. În secolul al XX-lea a crescut lungimea reŃelei
feroviare în Asia de Est, în special în China, Asia de S şi SE (India, Indochina), Asia de SV
(magistrala Istanbul – Basra).
Din 1952 datează singura cale ferată în funcŃiune în Arabia Saudită (Dahran – Riyad),
iar în 1972 a intrat în exploatare singura legătură feroviară directă dintre Turcia şi Iran.
În Siberia, statele din Asia Centrală, Mongolia, China, ecartamentul căilor ferate este
larg (1524 mm). Lungimea căilor ferate depăşeşte 60 000 km în India, 50 000 km în China
(deŃinând locul 4 şi, respectiv, 5 pe plan mondial, iar în Japonia, aproximativ 28 000 km).
Unele linii ferate, prin localizare, importanŃă economică şi rolul în schimbarea peisajului
se impun cu prioritate următoarele căi ferate ce vor fi menŃionate.
Calea ferată transsiberiană se impune nu numai prin lungime, cât şi prin ramificaŃiile
sale care asigură legături cu zone bogate în petrol, gaze naturale, cărbuni, minereuri, lemn ş.a.
Traseul acesteia începe cu traversarea MunŃilor Ural, iar după nodul feroviar Ecaterinburg
continuă prin oraşele Tiumen – Omsk – Novosibirsk – Krasnoiarsk – Kansk – Irkutsk – Ulan
Udè – Cita – Magdagaci – Beologorsk – Habarovsk – Vladivostok. O serie de ramificaŃii ale
acesteia, mai ales pe stânga pătrund în regiunile bogate în resurse. De la Ecaterinburg spre
nord, prin Nijni Taghil, Serov până la Priobe, linia ferată pătrunde într-o regiune bogată în
petrol şi gaze naturale, iar la sud, prin Celeabinsk şi Magnitogorsk cu resursele şi industria
Uralului de Sud.
O altă ramificaŃie porneşte spre SE din Ecaterinburg, spre Kurgan şi Petropavlovsk se
îndreaptă spre bazinul carbonifer Karaganda, iar din Omsk şi Novosibirsk spre Ńările din Asia
Centrală (Kazashtan, Uzbekistan, Tadjikistan şi Kîrgîzstan). Din oraşul Tiumen o linie ferată
străbate Câmpia Siberiei de Vest pe direcŃia Tobolsk – Surgut (pe Obi la circa 63° latitudine
nordică). Tot din calea ferată transsiberiană se ramifică de la Novosibirsk, spre sud o linie
ferată spre nodul feroviar Barnaul şi sud-est spre NovokuzneŃk (importante centre
siderurgice). Spre nord, ramificaŃia Taiga – Tomsk – Beli Jar, pătrunde până la peste 58°
latitudine nordică.
Un nod feroviar important este Acinsk, de unde o ramificaŃie ajunge pe Enisei la
Lesosibirsk, iar o alta spre sud până în apropierea MunŃilor Saianii Occidentali. De la Abakan,
această ramificaŃie feroviară trece prin Minusinsk, străbate Saianii Orientali şi revine în
transsiberiană la Taişet. Înainte de Taişet o ramificaŃie pătrunde în sudul Podişului Siberiei
Centrale până la Boguciani. De la Taişet, calea ferată transsiberiană ajunge la Irkutsk,
înconjură sud-vestul Lacului Baikal şi ajunge la Ulan-Ude. La Taişet începe magistrala Baikal
– Amur care trece pe la Bratsk, Ust – Kut, nordul Baikalului, Taximo, vestul şi sudul MunŃilor
Stanovoi, nordul Bureei, oraşul Amursk şi înainte de oraşul Habarovsk interceptează
transsiberianul (la Bolocaevka).
De la Ulan Udè, transsiberianul traversează MunŃii Iablonovîi şi oraşul Cita (cu mari
zăcăminte de aur în apropiere); de la Tahtamigda la Tinda, un tronson feroviar face legătura
cu B.A.M. Transsiberianul pătrunde în Câmpia Amur, în Bureia, iar de la Habarovsk se
îndreaptă spre sud şi până la Vladivostok şi Nahodka pe Ńărmul Mării Japoniei. Din oraşul
Ulan Udè o linie ferată, spre sud, străbate Mongolia şi face legătura cu Beijing-ul. O altă
ramificaŃie, spre sud pleacă de la Karymskoe la Yakeshi şi Harbin (China). Relieful şi natura
relaŃiilor cu Manciuria şi apoi cu China au fost cauzele pentru care, spre sud, ramificaŃiile sunt
reduse ca număr.
Între Asia Centrală şi sud-estul părŃii europene a Rusiei legătura feroviară este asigurată
prin câteva căi:
◊ de la Urumqi (China de Vest), prin nordul Lacului Balhaş – Karaganda – Temirtau –
Akmola – Magnitogorsk – Ufa;
◊ de la Bişket (Kîrgîzstan), pe valea Sîrdaria – Oktiobe – Orenburg – Samara (nu are o
legătură feroviară cu Asia de Est sau de Sud);
◊ Termez (sudul Uzbekistanului) – valea Amudaria – Karsi – Buhorr (Uzbekistan) –
Urgano – Bejneu – Makat – Atirau – Astrahan (nici această linie ferată nu are legătură cu Asia
de Sud, Est sau Sud-Vest).
 Asia de Sud-Vest se caracterizează printr-o slabă densitate a reŃelei feroviare. Statele din
Caucaz (Georgia şi Azerbaidjan) sunt străbătute de o cale ferată – pe direcŃia E-V, de la
Marea Neagră la Marea Caspică şi de linii ferate care dublează traseul şoselelor pe Ńărm; de la
Tbilisi se asigura legătura feroviară cu Erevan şi cu Ankara, Istanbul şi Peninsula Balcanică,
iar din Abhazia, cu Rusia şi Ucraina.
Alte căi ferate urmează traseul Erevan – łabriz – Teheran – Kerman; Teheran – Qom –
Arak – Ahvaz – Horrasahn (pe Ńărmul Golfului Persic).
O linie ferată electrificată asigură legătura capitalelor Beiruth – Damasc – Bagdad şi
apoi până la Um – Qasr (pe Ńărmul Golfului Persic).
În Orientul Apropiat două linii ferate sunt cvasiparalele : una în zona Ńărmului
mediteranean libanez şi israelian, iar a doua între Alep (Siria) – Hamah – Himiş (nod feroviar)
– Damasc – Amman – Aqaba (pe Ńărmul Mării Roşii). Factorii naturali (relieful, clima,
deşertul), cei social-economici şi politici au influenŃat repartiŃia şi orientarea căilor ferate în
Orientul Apropiat şi Mijlociu.
Asia de Sud, în Pakistan, jumătatea vestică are o slabă dotare feroviară; în nordul părŃii
vestice a Ńării se află o cale ferată, între graniŃa cu Iranul şi oraşul Quetta (de aici se ramifică
spre Chaman, Shikarpur şi Dera – Ismail Khan). Pe valea Indusului creşte densitatea reŃelei
feroviare. De la Karachi, o linie ferată dublă şi electrificată ne duce spre Hyderabad, iar din
acest nod se ramifică o cale ferată la vest de Indus spre Dera – Ismail Khan, iar a doua la est
de Indus, până la Bahawalpur unde are loc o nouă ramificare: una la est de râul Sutlej şi alta la
vest de acesta. Nord-estul Pakistanului are o reŃea densă de căi ferate convergentă spre
Lahore, Rawalpindi, Wazirabad.
Unul din cele mai mari sisteme feroviare se află în India. Traficul feroviar cel mai intens
se desfăşoară pe valea Gangelui şi în Punjab pe linia ferată Amristar – Ambala – Delhi –
Kanpur – Allahabad – Varanasi – Calcutta. La est de Ambala, calea ferată se ramifică spre
Delhi şi, la nord de Gange prin Rampur. O serie de oraşe sunt noduri feroviare: Bikaner şi
Jodhpur (în Rajasthan), Ahmedabad, Bhopal, Hyderabad, Nadpur, Vijayawada, Bangalore,
Varanasi ş.a.
În Bangladesh, linia ferată de pe dreapta Brahmaputrei se desfăşoară de la localitatea
Sisi Bargaon (în est) până în Bengalul de Vest, cu o ramificaŃie peste fluviu, la Guwahati. Din
Bengalul de Vest, o linie ferată cu orientarea N-S ajunge, pe dreapta Brahmaputrei până în
Delta Gangelui la Mongla. Pe stânga Brahmaputrei, calea ferată începe la Saikhoa Ghat şi se
termină la Chittagong.
În Peninsula Indochina reŃeaua feroviară se desfăşoară predominant pe direcŃia N-S, pe
Ńărmul de est al Malaysiei şi al Vietnamului, iar în partea sudică a Thailandei pe direcŃia E-V.
China de Vest şi Sud-Vest are o slabă dotare şi conexiuni feroviare cu alte Ńări.
Principalele noduri feroviare în Manciuria sunt: Harbin, Jilin, Mudanjiang, Changchun,
Sheniang. În această parte se găsesc trei conexiuni feroviare cu Peninsula Coreea. Chiar şi în
Mongolia Interioară se găsesc linii ferate pe văile râurilor, iar în MunŃii Hingan s-au săpat
tunele.
În Câmpia Chinei de Est şi în Podişul de Loess, principalele noduri feroviare sunt:
Beijing, Shijia – Zhuang, Taiyuan, Jinan, Zuhou, Zhengzhou, Zianyang, Nanjing, Wuhan,
Chengdu, iar în China de Sud, Sud-Vest şi Sud-Est: Chongqing, Changsha, Nanchang,
Kunming, Guangzhou ş.a.
În Câmpia Chinei de Est căile ferate au predominant orientarea V-E, ajungând până în
porturile de la Golful Bo Hai şi Marea Galbenă. De la Beijing şi Tianjin, câteva magistrale au
orientarea SE-NV şi pornind din aceste oraşe spre Marea Câmpie Chineză, orientarea
predominantă devineN-S; China de Sud-Vest este slab dotată feroviar.
Conexiunile feroviare ale Chinei cu alte state sunt insuficiente, iar alteori lipsesc; cu
Vietnamul sunt două treceri feroviare de frontieră: la Pingxiang şi la Hekou. Cu vecinii din
sud, sud-vest şi vest lipsesc legăturile feroviare fapt datorat reliefului înalt, deşerturilor, unei
foarte slabe populări ş.a.; chiar şi cele din nord-vest şi nord sunt puŃine şi la distanŃe mari
unele de altele: Drujba (cu Kazahstan), Erenot (cu Mongolia), Manzhouli (cu Rusia), Tumen,
Dandong (Coreea de Nord).
Asia şi Europa sunt unite pe mii de kilometri de-a lungul Uralilor, la sud de aceştia până
la Marea Caspică şi din Caucaz până la Marea Neagră. În vestul Asiei Mici cele două
continente se află la o distanŃă doar de 1 km unul de altul. Între anii 1970-1973 s-a construit
un pod peste Bosfor, între Istanbulul european şi cel asiatic, cu o lungime totală de 1560 m,
suspendat la o înălŃime de 65 m deasupra apei.
Legătura Asiei cu Africa se face printr-un tunel construit de Egipt pe sub Canalul de
Suez la începutul deceniului nouă al secolului al XX-lea.
În Japonia a fost construit tunelul feroviar pe sub strâmtoarea Kanmon, cu lungimea de
18 500 m care uneşte insulele Honshu şi Kyushu din sudul Ńării. Tot pe sub Strâmtoarea
Kanmon, cu aproape 70 de ani în urmă, a fost construit un tunel feroviar cu o lungime de 80 km,
iar în urmă cu aproape trei decenii un altul pentru autovehicule şi pietoni.
Un sistem de poduri s-a construit peste Marea Interioară Seto, unind insulele Honshu şi
Shikoku. Prin punerea în funcŃiune (1986) a tunelului Seikan pe sub strâmtoarea Tsugaru, în
partea de nord a Ńării se desfăşoară un trafic intens între insulele Honshu şi Hokkaido. Înainte
de construcŃia tunelului Seikan, transportul pe calea ferată se efectua printr-un sistem de ferry – boat-uri
ce funcŃionau între porturile Hakodate şi Aomori pe distanŃa de 113 km. Prin construcŃia tunelului
Seikan (53850 m din care 23500 m se află exact sub albia strâmtorii la 100 m adâncime) s-au
dezvoltat legăturile comerciale dintre Hokkaido şi celelalte zone ale Ńării. Trenul de mare
viteză, Shinkansen, parcurge distanŃa de 1100 km dintre Tokyo şi Sapporo în numai 6 ore.
O altă categorie de trenuri ultrarapide o constituie monorail-urile cu viteză de 400-500
km/h. În Japonia funcŃionează 7 metrouri, iar alte 7 în China, India etc.
7.4. Transporturile aeriene
Pe continentul asiatic, acest tip de transport este în urma celui american sau european
(cu rare excepŃii) datorită unor întinse spaŃii rurale, densităŃii slabe a populaŃiei pe vaste
întinderi, nivelului scăzut de dezvoltare economică ale unor state. Transportul aerian este
folosit prioritar în traficul cu pasageri, coletărie, produse perisabile şi a medicamentelor.
Transporturile aeriene au însă un rol redus în transportul de mărfuri deşi, uneori se preiau
piese, utilaje uşoare şi metale preŃioase sunt preluate. În Asia, transporturile aeriene sunt
organizate de companii naŃionale; acestea asigură curse interne între marile oraşe şi
internaŃionale.
Între marii operatori de trafic aerian se înscriu: JAL (Japan Airlines), SIA – Singapore,
KAL (Coreea de Sud), Aeroflot (FederaŃia Rusă). Cele mai aglomerate aeroporturi din Asia
sunt: Haneda (Tokyo) cu aproape 48 de milioane de pasageri, Kimpo (Seul) cu circa 35
milioane de pasageri, Narita (Japonia), Kai Tak (Hong Kong), Singapore, Jakarta (Indonezia),
Sapporo (Japonia), Don Muang (Bangkok, Thailanda), Santa Cruz (Bombay, India), Manila
(Filipine), Yeşilköy (Istanbul, Turcia), Mehrabad (Teheran, Iran), Karachi (Pakistan), Palam
(Delhi, India), Ben Gurion (Tel Aviv, Israel), Kuala Lumpur (Malaysia), Jiddah (Arabia
Saudită).
• Aeroporturile sunt puncte de convergenŃă ale navigaŃiei aeriene. Aeroporturile se
clasifică după numărul anual de pasageri (foarte mari, mijlocii şi mici), după destinaŃie
(aeroporturi internaŃionale, naŃionale, locale, helioporturi), iar după operaŃiile de zbor
aeroporturile se grupează în câteva clase:
 aeroporturi terminus de pasageri, în care un loc important îl deŃine organizarea de
curse de pasageri (Beijing, Haneda, Jakarta);
 aeroporturi de escală pentru relaŃii în care se intersectează mai multe curse
(Singapore, Karachi);
 aeroporturi turistice (Jiddah);
 aeroporturi cu destinaŃie specială (militare, sportive, utilitare).
 • ActivităŃile aerospaŃiale. În oraşul Xi’an (provincia Shaanxi), în 1967, s-a construit
creierul reŃelei de aeronautică din China. Acest centru este dotat cu un sistem de control şi
comandă de telecomunicaŃii şi de prelucrare a datelor obŃinute prin telemetrie.
În 1984 China a lansat primul satelit experimental de telecomunicaŃie, iar în 1990 a
lansat cei mai mulŃi sateliŃi. Centrul de telemetrie şi teleghidare a sateliŃilor artificiali din
Xi’an coordonează o reŃea de telemetrie şi teleghidare, alcătuită din două staŃii fixe şi trei
staŃii mobile construite în judeŃul Weinan, în oraşele Nanning, Changchun, Kashi.
Japonia are un rol important în cercetarea resurselor şi comunicaŃiilor cu ajutorul
sateliŃilor, programele solicitând mari investiŃii. Preocupări în domeniul construcŃiilor
aerospaŃiale sunt în India şi Pakistan.
7.5. Transporturile speciale şi telecomunicaŃiile
• Transportul prin conducte al petrolului (denumite oleoducte sau pipe-line-uri) se
realizează între centrele de extracŃie şi cele de prelucrare sau între terminalele portuare şi
interiorul continentului. Unele conducte au dimensiuni transcontinentale (Arabia Saudită – de
pe Ńărmul Golfului Persic pe cel estic al Mării Mediterane, iar de la Kirkuk – Irak la Marea
Mediterană, în Rusia – conductele de petrol pleacă din Siberia până în Europa Centrală), în
Japonia conductele pornesc din terminalul petrolier Tokyo până la Niigata.
• Gazoductele asigură transportul gazelor naturale de la lacul de extracŃie la centrele de
consum (gazoductul siberian).
• Transportul energiei electrice se face prin linii aeriene de înaltă tensiune, iar în mediul
urban prin linii subterane de joasă tensiune.
• Transportul pe cablu se face în scopuri industriale (funiculare) în Siberia, China,
Japonia, Turcia, sau turistice de tipul telecabină, teleferic, telescaun (Japonia, Coreea de Sud,
Turcia).
• ReŃelele telefonice au evoluat la nivel continental, apoi au fost preluate de sateliŃii
artificiali, cablul cu fibră optică a permis un trafic mult mai intens, iar în ultimii 10 ani s-a
dezvoltat telefonia mobilă. O deservire telefonică foarte bună este asigurată în Japonia, Israel,
Kuwait, în China de Est şi Sud-Est, Coreea de Sud, Singapore.
• Emisiunile de televiziune, după al doilea război mondial devin larg răspândite în China,
Coreea de Sud, Japonia, Israel, Singapore; ulterior iau fiinŃă societăŃile de transmisie prin
cablu a mai multe canale preluate prin sateliŃi de comunicaŃii, iar astăzi a intrat în funcŃiune
sistemul de transmisie digital şi se urmăreşte realizarea televiziunii de înaltă definiŃie. China
are cele mai multe receptoare TV, urmată de Japonia, India ş.a.
• Sistemul WWW (World Wide Web, denumit şi Internet) arată că ponderea cea mai
mare de utilizatori o au: Japonia (27 milioane), Coreea de Sud (19 milioane), China (9 milioane),
India (2,8 milioane), Singapore (1,8 milioane), Turcia (2 milioane), Malaysia (1,5 milioane).

7. TURISMUL

Ca orice activitate umană importantă, turismul este situat sub incidenŃa studiului
interdisciplinar. Din punct de vedere social-economic turismul este creator de beneficii.
Turismul ca ramură a economiei reuneşte ansamblul motivaŃiilor şi activităŃilor cu caracter
recreativ şi recuperator, dar şi de cunoaştere dintr-un teritoriu.
Geografia turismului cercetează repartiŃia şi devenirea spaŃio-temporală a fenomenului
turistic, considerat ca o interacŃiune complexă, specifică, la nivelul mediului geografic.
Turismul este de neconceput fără prezenŃa factorului antropic şi, prin urmare, locul său,
înainte de orice, este în sfera geografiei umane.
În Asia o primă categorie o constituie turismul cultural datorită unei mari bogăŃii de
vestigii istorice, de monumente arhitectonice şi de artă care aparŃin civilizaŃiilor asiriană,
babiloniană, persană, chineză, japoneză, indiană.
În China turiştii sunt atraşi de peisajele magnifice şi de strălucitoarea sa civilizaŃie.
Centrul turistic al Chinei este oraşul Beijing, unde pot fi admirate: Palatul Imperial al
dinastiilor Ming şi Qing, grădinile şi palatele subterane ale celor Treispezece Mausolee Ming
(sculptate în munŃii din partea nord-vestică a Capitalei ş.a.).
Spre sud-est de Beijing pe muntele sacru Taishan poate fi vizitat templul lui Confucius
din Qufu. În bazinul Sichuan se află faimosul Munte Sfânt Emei, valea celor „Nouă sate”,
străvechiul complex hidraulic, Dujiangyan. La 120 km de oraşul Tayuan se află Muntele
Wutai cu vârfurile înzăpezite tot anul; poartă numele de „Acoperişul Chinei de Nord”, este un
munte sacru al budismului chinez.
Pe o insulă din arhipelagul Zhoushan (Marea Chinei de Est), se înalŃă Muntele Putuo cu
temple din timpul dinastiei Qing (1644-1911). La 160 km sud-vest de Chengdu („oraşul
broderiilor”) se află Muntele Emei; este cel mai maiestuos dintre munŃii celebri ai Chinei. În
judeŃul Quingyang se găseşte Muntele Jiuhua cu 78 de temple vechi din perioadele Ming şi
Qing.
În judeŃele Taiping şi Shexian, provincia Anhui, se află MunŃii Huangshan, în nordul
provinciei Jiangxi, la 5 km de oraşul Jiujiang, Muntele Lushan, iar la 40 km est de oraşul
Qingdao, Muntele Laoshan cu roci fantastice, ape termale, pini uriaşi suspendaŃi pe abrupturi,
cascade, grote.
China este renumită prin mausoleele imperiale, Marele Zid, Templul Cerului din
Beijing, pagode, armata soldaŃilor de lut şi şareta cu cai de bronz, peşteri naturale, grote
gigantice cu zeci de mii de sculpturi şi fresce colorate.
Marele Zid traversează de la est la vest partea nordică a Chinei, pe o lungime de 6350 km.
Marele Canal uneşte Beijing-ul cu oraşul Hongzhou, din sudul lui Yangze, cinci mari
artere fluviale, se desfăşoară pe un traseu de 794 km, este cel mai mare canal din lume
construit de om.
În ultimele decenii s-a animat circulaŃia pe Drumul Mătăsii fiindcă vechiul farmec
atrage vizitatorii. Din 1992 când s-a terminat calea ferată, se poate călători între Samarkand şi
Xi’an cu tren de lux sau cu un autobuz. Magia „Drumului Mătăsii” atrage călători din toată
lumea.
În China de nord-vest, în peşteri scobite în stânci se păstrează colecŃia cea mai mare de
artă budistă din lume : 2000 de statui şi 45000 de picturi rupestre. Acest sistem de peşteri a
fost construit de budiştii chinezi în secolul IV-X pe „Drumul Mătăsii”.
Nu departe de oraşul Xi’an au fost descoperite aproximativ 6000 de statui de teracotă
îngropate în pământ reprezentând soldaŃi în mărime naturală care păzeau mormântul lui Shi
Hungdi.
După cum se ştie Capitala Tibetului – Lhasa („pământul zeilor”) se află la altitudinea de
3700 m. ReşedinŃa de iarnă pentru Dalai Lama este Palatul Potala, iar reşedinŃa de vară este
Palatul Nestematelor. Din anul 1391 a fost reşedinŃa domnitorilor tibetani, a Dalai Lamei până
în 1951, când a fost ocupată de chinezi.
În sud-vestul Tibetului se află Muntele Kailas; laturile muntelui sunt orientate spre cele
patru zări, iar din vecinătatea imediată izvorăsc râurile: Ind, Sutleji, Brahmaputra şi Karnali,
un afluent al Gangelui. Acest munte este un loc de pelerinaj pentru milioane de hinduşi,
budişti, jaini şi băstinaşii bon-po din Tibet. Hinduşii trec Himalaya, urmează circuitul de 51
km din jurul muntelui şi se scaldă apoi în apele sfinte ale lacului Manasarovar. Ocolirea
muntelui este un ritual sacru.
Pe Ńărmul estic al Chinei, lângă Huang P’u – afluentul fluviului Chang Jiang se află unul
dintre cele mai mari oraşe ale lumii, port natural şi centru comercial – Shanghai. În acest oraş
sunt o serie de obiective turistice de mare importanŃă: Casa Vămii de pe Bund, Templul lui
Buddha de Jad, Hotelul Păcii ş.a.
Hong Kong (China) este renumit prin marea densitate a populaŃiei, economie foarte
puternică, bun gust; dă impresia unei jungle de zgârie-nori. Specialiştii feng-shui („vânt şi
apă”) sunt consiliaŃi în proiectarea, începerea şi termenele lucrărilor de construcŃii; ei susŃin că
bunăstarea şi norocul pot fi menŃinute numai prin crearea unui echilibru între mediu şi lumea
construită de om.
 În Asia Centrală atrag atenŃia monumentele lui Tamerlan care, deşi roase de vreme, şi-
au păstrat culorile strălucitoare şi înfăŃişarea. Samarkand, unul dintre cele mai vechi oraşe ale
lumii (aproximativ 5000 de ani) a fost ales în 1369 capitală a imperiului lui Tamerlan.
Caucazul este un mozaic de popoare, de vechi obiceiuri şi tradiŃii. În oraşul Baku
(capitala Azerbaidjanului), pe vârful colinei din mijlocul oraşului se află ansamblul
arhitectonic al palatului hanului Şirvanului, vechile moschei Mohamed, Djuma şi Lezghi,
celebrul minaret Sînîk-Kala. În apropiere de Erevan (capitala Armeniei) s-a păstrat marele
ansamblu arhitectonic de la Garni, în oraş se află vechi lăcaşuri de cult, ruinele celebrelor
terme.
Orientul Apropiat şi Mijlociu cuprinde numeroase obiective turistice care reprezintă un
interes deosebit. Oraşul Ierusalim este considerat ca oraş sfânt pentru creştinism, iudaism şi
islamism.
În Arabia Saudită, la circa 79 km de Ńărmul Mării Roşii se află Mecca – sfânt oraş
islamic. Mecca a fost construită într-o oază, ca loc de popas pe vechiul drum al caravanelor.
Aici s-a născut în 570 d.Hr. profetul Mohamed. DorinŃa cea mai vie a oricărui musulman este
să ajungă măcar o dată la Mecca, iar scopul pelerinajului este hagialâc-ul – o construcŃie în
formă de cub care, conform tradiŃiei, este lăcaş pentru zei. În traducere din arabă această
construcŃie este Kaba. Aceasta se află în curtea moscheii al-Haram şi se pot ruga în ea 300 000
de oameni.
Un alt obiectiv care atrage turiştii este Marea Moartă. Lacul este mărginit de nişte
turnuri splendide formate din sare. Nivelul apei este cu 395 m sub cel al Oceanului Planetar,
nu se varsă nicăieri. Salinitatea este de 322 g/l.
Oraşul Damasc a fost considerat vreme îndelungată ca fiind decorul original al
paradisului terestru. Damascul este socotit cel mai vechi oraş de pe Pământ. Una dintre cele
mai mari realizări arhitectonice este Moscheea Umayyad; această clădire uriaşă, cu zidurile de
piatră colorată dispusă în dungi orizontale şi cu interiorul spaŃios se ridică din ruinele
Catedralei Creştine a Sf. Ioan Botezătorul, despre al cărui cap se spune că se află sub temeliile
zidurilor. Damascul este în zilele noastre un loc de pelerinaj al creştinilor.
Unele oraşe au un farmec inegalabil. Oraşul Petra (Iordania) a fost considerat timp de
700 de ani un oraş pierdut pentru cultura occidentală. Situat între munŃii aproape lipsiŃi de
vegetaŃie ai Iordaniei de Sud, Petra este vizitată zilnic de peste 1 000 000 de turişti.
În Iran, la Ispahan, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, a fost construită cea mai
frumoasă şi picturală clădire islamică. Moscheea regală din Ispahan şi moscheea Lutfullah
sunt două recorduri ale artei epocii safanide.
În sud-vestul Iranului, în regiune muntoasă, la mare altitudine, se află Persepolis fostă
capitală a Ńării; oraşul a fost locuit în perioade scurte. ConstrucŃia Marelui Palat a fost
concepută în timpul lui Darius I. În apropiere, la 6 km, s-au descoperit morminte regale săpate
în stânci. După ce a fost cucerit de Alexandru cel Mare, gloria oraşului s-a extins.
În cartierul cel mai vechi al oraşului Istanbul (Turcia) se găsesc 25 de biserici active şi
în prezent, care datează din perioada bizantină. Dintre toate cea mai vestită este Hagia Sofia
cea mai frumoasă construcŃie de cult din lume.
Un obiectiv interesant se află în inima Anatoliei unde se văd Ńinuturi dominate de stânci
conice. Această zonă se cheamă Capadocia. Statuile au fost sculptate din piatră de tufe, de
vânt şi ploaie. De mare interes sunt locuinŃele oamenilor; în stâncile conice au fost scobite
cavităŃi care conduc la un subteran ascuns. Cu un secol î.Hr., creştinii timpurii au săpat în
stâncă cele mai vechi locuinŃe, templele şi locuinŃele de sihaştri. După aceea s-a format un
întreg sistem de galerii, depozite, cartiere de locuinŃe, fântâni, gropi pentru prinderea
nepoftiŃilor. TroglodiŃii, aşa cum se numeau miile de locuitori care şi-au sculptat în stâncă
locuinŃele şi chiar paturile, se simŃeau în acestea în cea mai mare siguranŃă.
Efes (astăzi în Turcia) a fost una din metropolele marii epoci greco-romane; reşedinŃa
templului lui Artemis, una din cele şapte minuni ale lumii. La Efes se aflau multe temple, dar
ultimul, cel construit în anul 356 î.Hr. a fost cel mai mare. Cultul pentru Artemis a atras
practicanŃi de magie, prezicători, astrologi, iar oraşul s-a îmbogăŃit şi datorită poziŃiei sale pe
drumul dintre Orientul Apropiat şi Grecia. Astăzi, din templul lui Artemis se mai vede doar
fundaŃia.
În estul Pakistanului, pe valea râului Ravi a fost descoperită aşezarea Harappa,
importantă pentru cultura de pe Valea Indului (2500-1700 î.Hr.), iar la 650 km vest de această
aşezare se găsesc ruinele de la Mohenjo Daro. Istoria acestor aşezări se pierde în vechime,
scrierea nu a fost în totalitate descifrată, dar ambele au fost centre de cultură înfloritoare,
contemporane culturilor mesopotamiană şi egipteană.
India atrage anual un mare număr de turişti datorită obiectivelor destul de numeroase. În
nord-vestul Indiei, lângă graniŃa cu Pakistanul, în oraşul Amristar, în mijlocul unul lac
artificial, se înalŃă Templul de Aur – cea mai frumoasă biserică şiită.
La Agra (India) se află cel mai romantic loc din lume – Taj Mahal. Mausolelul a fost
terminat în 1643. În Kashmir, la sud de lanŃul muntos Pir Pandjal se află valea cea mai
frumoasă, mai rodnică şi cu climatul cel mai blând din India subcontinentală. Vara este
răcoare şi munŃii din jur o ocrotesc de musoni. Numeroşi domnitori indieni, iar mai târziu
familii engleze se retrăgeau vara pentru recreere.
În sud-estul Indiei oraşul Varanasi a fost fondat în urmă cu 3000 de ani de urmaşii
arienilor. Varanasi este oraşul sacru al hinduşilor. În lungul Gangelui, pe circa 5 km se află
turnuri, pavilioane şi temple. Hinduşii se îmbăiază în apă sfântă şi beau din ea. Cu ocazia
sărbătorii luminii pe fluviu plutesc milioane de candele şi lumânări.
În Sri Lanka se află oraşul antic Anuradhapura cu pagodele (în formă de clopote)
construite din cărămizi mici de lut, sanctuare budiste, temple, statui, palate şi rezervoare de
apă.
Pe stânga cursului mijlociu al fluviului Irrawaddy (Myanmar), în oraşul Pagan se găsesc
peste 2000 de pagode budiste construite în secolele XI-XIII.
La 240 km nord de Phnom Pen (Cambodgia), în mijlocul junglei a fost descoperit în
anul 1850 oraşul Angkor Wat. Oraşul are peste 100 de vat (temple) care servesc religiilor
hindu şi budiste, numeroase basoreliefuri cu inscripŃii în limbile khmeră şi sanscrită.
În Nepal toate creaŃiile artistice sunt obiecte de cult: roŃi de rugăciune sculptate, thankas
(suluri de rugăciune), statui de bronz ale zeilor hinduşi. Artiştii, veniŃi din India în secolul al
şaselea, au înălŃat un splendid templu din lemnul sfânt numit Kashtamandap (Casa pădurii) de
unde derivă numele actualei capitale – Katmandu; în capitală sunt două identităŃi : una antică
şi una modernă.
În Malaysia, oraşul-capitală Kuala Lumpur („deltă noroiasă”) s-a dezvoltat rapid după
descoperirea zăcămintelor de cositor. Astăzi, oraşul este un puternic centru economic
internaŃional. În vecinătatea pieŃelor şi moscheilor se găsesc temple vechi. Au fost construite
turnuri Petronas simetrice, ajungând la o înălŃime de 450 m, care sunt dintre cele mai înalte
clădiri din lume.
Singapore, oraş-stat („oraşul grădinilor”, „oraşul leilor”). Este construit în jurul portului.
Este unul dintre cele mai mari şi importante centre financiare din Asia de Sud-Est. Mii de
zgârie-nori şi de clădiri coloniale britanice se alătură altora în stil asiatic. Alături de populaŃia
majoritară chineză se află reprezentanŃi de pe toate continentele, iar afluenŃa indienilor şi a
malayezilor dau oraşului un caracter cosmopolit.
În podişul Kedu din sudul Javei centrale se află monumentul Borobodur, izolat
geografic şi spiritual – fiind o amintire a conducătorilor şi credinŃei lor din epocile apuse.
Borobodur este, prin dimensiune şi mod unitar de expresie, una din cuceririle arhitecturii
budiste. Localnicii sunt aproape toŃi musulmani, iar monumentul nu are relicve care ar putea
să atragă credincioşii budişti din străinătate.
Insula Komodo, parc naŃional din Indonezia, se află între insulele Flores şi Sumbava,
având o suprafaŃă de 520 km2; acolo trăieşte varanul (şopârlă-dragon), de fapt un monstru
lung de 3 m, longeviv (circa 100 de ani), pus sub o protecŃie riguroasă. Tot în aceeaşi Ńară, în
Bali (insulă), artele sunt la loc de cinste; dansul are caracter magico-religios.
 Muntele Fuji (Japonia) este privit cu un respect deosebit, fiind considerat un loc sacru.
În apropierea vârfului s-a construit un sanctuar şintoist în urmă cu circa 2000 de ani. Pelerinii
urcă până în vârful muntelui pentru a admira splendoarea florală a primăverii sau spectacolul
căderii frunzelor toamna.
În Japonia, oraşul Kyoto cu grădinile zen, sute de temple glorioase a fost proiectat
geometric, după modelul marilor oraşe chinezeşti. Palatul Imperial (160 ha) – un oraş în oraş
– a adăpostit atât apartamentele imperiale cât şi serviciile guvernamentale, visteriile,
depozitele şi cazărmile. În afară de acestea în Kyoto se mai află: Templul Daitokuji,
Pavilionul de Aur, Pavilionul de Argint, Castelul Nijo ş.a. Pavilionul de Aur şi Pavilionul de
Argint au fost construite ca locuri de odihnă pentru şoguni. În Pavilionul de Argint, camera de
ceai este considerată cea mai veche sală de acest fel din Japonia; în grădinile japoneze
tradiŃionale este obligatorie prezenŃa unor elemente: apă, copaci, arbuşti, păduri. În timpul
restauraŃiei Meiji, curtea şi serviciile guvernamentale s-au mutat la Tokyo, iar Kyoto a rămas
centrul cultural al Japoniei.
Ise este cel mai vechi sanctuar şintoist (are 1500 de ani). Templele şintoiste sunt din
lemn de cedru nevopsit şi nelăcuit. Acoperişurile au pante repezi construite pe fundaŃii de
stâlpi sunt din trestie brună, groasă şi estetic tunsă. Templele şi sanctuarele sunt împrejmuite
cu ziduri şi nu sunt accesibile decât sacerdoŃilor şi personalului casei imperiale.
După fluxul de turişti, Asia de Est se situează pe primul loc, fiind urmată de Asia de
Sud.
Asia de Est şi Sud-Est cuprinde o serie de Ńări cu turism dezvoltat. Japonia, China (Hong
Kong), Singapore, Thailanda, Malaysia, Coreea de Sud, Taiwan, Indonezia – fiind unul dintre
polii majori ai turismului mondial. Principalele motivaŃii sunt: turismul de afaceri (spre Ńările
dezvoltate), turismul comercial (Shanghai, Hong Kong, Singapore), turismul de loisir (spre
staŃiunile balneoclimatice). Japonia este Ńară emiŃătoare de turişti (primul loc în regiune).
Principalele destinaŃii turistice sunt China, Taiwanul (circa 40 % din totalul sosirilor în
regiune).
Cele mai mari capacităŃi hoteliere au crescut în Thailanda, Malaysia, Singapore, Hong
Kong. Principalele lanŃuri hoteliere din această regiune sunt: Mandarin, Shangrilla, iar
companiile aeriene sunt : STA- Singapore Airline, KAL – Koreean Airline, Cathay Pacific –
Hong Kong.
Turismul balnear-maritim s-a afirmat în condiŃiile climatului subtropical din Japonia,
Siria, Israel, precum şi în cele de climat tropical umed din China, Thailanda, Emiratele Arabe
Unite.
O intensă dezvoltare turistică reprezintă Indonezia (Bali, Jawa) în condiŃiile climatului
ecuatorial.
Turismul montan şi de sporturi de iarnă s-a dezvoltat în zona temperată (MunŃii
Japoniei, staŃiunea Sapporo, MunŃii Qin Ling).
Turismul de agrement acvatic se practică în zona Mării Japoniei, Lacului Baikal, Sevan
şi a lacurilor antropice.
Turismul de vizitare a punctelor turistice cu potenŃial natural deosebit se întâlneşte la
Fuji – Yama, Fuji – Hakene – Izu ş.a.
Turismul cultural este cel mai răspândit (oraşe care concentrează monumente, tradiŃii
arhitecturale, moschei, palate): Istanbul, Agra, Beijing, Tokyo, Ierusalem ş.a. Milioane de
pelerini sunt antrenaŃi în turism religios: la Mecca, Medina, Ierusalem, Benares, Lumbini
(Nepal) ş.a.
Turismul de afaceri şi servicii: Tokyo, Shanghai, Singapore, Hong Kong ş.a.

8. SCHIMBURILE ECONOMICE
 • BalanŃa comercială a unor Ńări (Afganistan, Armenia, Bangladesh, Bhutan, Coreea de
Nord, Georgia, India, Iordania, Iran, Myanmar, Pakistan, Sri Lanka, Kazahstan, Kîrgîzstan,
Laos, Liban, Maldive, Nepal, Siria, Turcia) este deficitară.
Afganistanul are o balanŃă comercială cronic deficitară, Vietnamul uşor deficitară, iar
Yemenul deteriorată. În aceste Ńări, în proporŃii diferite, valoarea exportului este mai mică
decât a importului. În Maldive exportul acoperă doar 25 % din valoarea importurilor.
Afganistanul are o infrastructură de transport precară, nu are acces direct la mare, este un stat-
tampon între vecini cu interese divergente.
În Bangladesh, calamităŃile naturale, sporul demografic şi alte cauze fac ca economia să
se sprijine pe contribuŃiilor emigranŃilor şi pe ajutorul financiar extern. În Armenia, Georgia,
Kîrgîzstan, perioada de tranziŃie prelungită, structura şi relaŃiile economice limitate dinainte
de 1990 se resimt în balanŃa comercială actuală. În Yemen, Myanmar, Irak, Iran, Sri Lanka
cvasipermanentizarea stărilor conflictuale se resimte puternic în structura balanŃei comerciale.
În Mongolia, balanŃa comercială tinde spre echilibru (exporturile acoperă aproape 90 % din
valoarea importurilor).
Unele Ńări asiatice au o balanŃă comercială excedentară bazată pe exportul de petrol
(Oman – exporturile depăşesc de 2,2 ori valoarea importurilor, Qatar – exporturile depăşesc
de 2,6 ori valoarea importurilor, Brunei, Turkmenistan, Kuwait, Arabia Saudită). BalanŃa
comercială este tradiŃional excedentară în Japonia, Kuwait, Qatar, Singapore. Datoria externă
a unor Ńări (India, Laos, Myanmar, Bahrain, Nepal, Israel, Turcia ş.a.) este apreciabilă.
• Zonele libere au fost create pentru dezvoltarea economică prin atragerea capitalului
străin. În aceste zone se găseşte o infrastructură adecvată, forŃă de muncă pregătită
corespunzător, materii prime şi pieŃe de desfacere. Unele zone libere sunt înfiinŃate de
organizaŃii transnaŃionale şi companii de navigaŃie, altele sunt situate lângă frontiere şi în
porturi, iar principala funcŃie a altora este aprovizionarea cu mărfuri din import sau aceea de a
exporta produse obŃinute în cadrul zonei. În zonele libere (situate în porturi şi aeroporturi),
comerŃul şi alte activităŃi economice beneficiază de scutirea de taxe vamale şi restricŃii
cantitative.
Ca un semn evident al mondializării economiei, zonele libere se găsesc în: Kuwait (în
1999 s-a inaugurat prima zonă economică liberă), Singapore, Bangkok, Kandla (India) ş.a.
În China, zonele libere se numesc zone speciale şi zone costiere deschise. Până acum în
China au luat fiinŃă treisprezece zone deschise şi 32 zone de exploatare economică şi de noi
tehnologii. Acestea sunt amplasate în regiunile litorale, fluviatile şi frontaliere, precum şi în
provinciile centrale. Cinci zone speciale se găsesc în China sud-estică: Shenzhen, Shanton,
Zhuhai, Xiamen, Hainan; acestea se deosebesc de zonele care prelucrează produse destinate
exportului în Ńări străine şi de zonele administrative speciale Hong Kong şi Macao, fiind larg
deschise şi oferă condiŃii privilegiate investitorilor străini: impozite, circulaŃia persoanelor,
libertatea gestiunii.
După 1984, 14 oraşe costiere au fost deschise către exterior: Dalian, Guangdong,
Tianjin, YanŃai, Qingdao, Lianyungang, Natong, Shanghai, Ningbo, Wenzhou, Fuzhou,
Guangzhou, Zhanjiang şi Beihai.
Zone economice deschise costiere (litorale) sunt încă din 1985, deltele fluviului Yangtzî
(Changjiang) şi Zhujiang, triunghiul Fujian, peninsulele Shandong şi Liaodong, Hebei şi
Guangxi. Astfel, regiunea litorală, alcătuită din 7 zone economice deschise, a devenit foarte
atractivă pentru industriaşii şi investitorii străini.
ÎnfiinŃarea zonelor libere (scutite de taxe vamale şi de transport) a constituit o măsură
care a lărgit şi intensificat deschiderea spre exterior. În China, zona liberă are o suprafaŃă
redusă, riguros delimitată. Oraşele frontaliere deschise din China au condiŃii geografice
deosebit de favorabile pentru comerŃ şi cooperare cu Ńările vecine, oferă o infrastructură
adecvată comerŃului troc şi frontalier.
Bursele de mărfuri reprezintă o concentrare a cererii şi ofertei pentru mărfuri şi hârtii de
valoare, instituŃii ale economiei de piaŃă unde se cotează oficial bunuri. În Asia se remarcă
bursele de la Bangkok (orez), Nagoya (bumbac), Kuala Lumpur (cauciuc natural), Tokyo
(cereale).
În schimburile comerciale mondiale de mărfuri, Japonia este pe locul al treilea, Asia
deŃine 15 % din exportul de combustibili. În privinŃa exporturilor produselor industriei de
echipamente cele mai intense schimburi se realizează în interiorul Asiei, dinspre Asia spre
America de Nord şi Europa Occidentală şi dinspre UE spre Asia.
O puternică expansiune în ultimul deceniu, a avut-o comerŃul cu servicii (activităŃi în
transporturi, turism, sistemul bancar); alături de SUA, FranŃa, Italia, Germania, Marea
Britanie, Japonia deŃine o pondere însemnată în exporturi şi în importul de servicii.
Produsele agricole constituie şi astăzi principalele mărfuri oferite la export de Ńări din
Asia: Thailanda (ananas), Sri Lanka (ceai), Bangladesh (iută), China (conserve de carne),
Filipine (ananas, copra), India (ceai, fibre de iută), Indonezia (copra, cafea, ulei de palmier),
Iran (curmale), Uzbekistan, China, Coreea de Sud , Turcia (fibre de bumbac).
Petrolul brut şi produsele petroliere au cea mai mare pondere în exportul Arabiei
Saudite, Kuwaitului, Emiratele Arabe Unite, Kazahstanului, Azerbaidjanului, Malaysiei.
Minereu de fier exportă India. PieŃe de „desfacere” pentru minereul de fier şi neferoase
sunt în Japonia, Coreea de Sud, China. TranzacŃionarea aurului are loc la principalele instituŃii
bursiere din Dubai, Kuwait, Macao, Hong Kong, Singapore.

10. ASPECTE DE GEOGRAFIE POLITICĂ

Asia înseamnă Japonia, China, India, Coreea de Sud, Indonezia şi tot Asia înseamnă
Orientul Apropiat şi Mijlociu, Pakistan, Afganistan, Bangladesh, Caucaz, Siberia, fostele
republici sovietice din Asia Centrală, Sri Lanka etc. peste jumătate din populaŃia planetei,
dinamism economic fără egal, pieŃe de desfacere, două superputeri regionale China şi Japonia,
urmate de India.
Japonia este o Ńară cu o bază industrială şi financiară uriaşă, cu o influenŃă
internaŃională şi o putere militară în creştere, pentru Ńările din Asia – un partener imens de
puternic, un creator şi un purtător de tehnologie.
Lumea văzută de japonezi, de chinezi, de indieni sau de musulmani nu seamănă cu cea
văzută de ruşi, americani sau de europeni. China este cea mai mare piaŃă a statelor din Asia
care sunt decise să facă front comun pentru a-i împiedica pe occidentali să se amestece în
afacerile lor interne. Recent, israelienii şi palestinienii au fost aproape de un acord de pace,
ce-i drept, parŃial provizoriu, fragil; obstacolele sunt numeroase.
După al doilea război mondial şi în Asia a crescut numărul statelor. TendinŃe centrifuge
cauzate de probleme economice avantajoase numai pentru unii, acŃiunile unor grupuri
religioase, faliile dintre statele dezvoltate şi cele care stagnează sau regresează, urmările tristei
lumi coloniale ş.a. au pregătit fragmentări statale. Astfel de tendinŃe se manifestă în
Indonezia, Filipine, Sri Lanka, India, Irak, Iran, Pakistan, China.
Statul cu cel mai năpăstuit şi controversat popor timp de aproape două milenii este
Israel. La 29 noiembrie 1947 Adunarea Generală a O.N.U. a votat o rezoluŃie care prevedea
crearea pe teritoriul Palestinei a două state (unul evreu şi unul arab), iar la 14 mai 1948 a fost
proclamat statul independent Israel. Chiar a doua zi după proclamarea independenŃei, statele
membre Ligii Arabe au contestat dreptul la existenŃă al Israelului cât şi frontierele.
Războiul din februarie – iulie 1949 a fost câştigat de evrei care de la o suprafaŃă de 14
000 km2 au ajuns să controleze 21 000 km2. Egiptul a preluat regiunea Gaza, iar Iordania a
ocupat malul drept al Iordanului şi Ierusalimul de răsărit. După 1948 în Israel s-au stabilit
numeroşi emigranŃi evrei. În 1950 sediul guvernului şi al Parlamentului israelian a fost mutat
în zona apuseană a Ierusalimului, iar Tel-Aviv-ul a devenit capitală.
După războiul din octombrie – noiembrie 1956, Israelul a ocupat Fâşia Gaza. În iunie
1967, Israelul a purtat „războiul de 6 zile” împotriva Egiptului, Siriei şi Iordaniei. În urma
acestuia Israelul a ocupat malul drept al Iordanului, Ierusalimul de est, înălŃimile Golan şi
temporar, Peninsula Sinai. În anul 1973 a avut loc al patrulea conflict cu arabii.
În 1964 a fost creată OrganizaŃia pentru Eliberarea Palestinei (OEP), care ulterior a
iniŃiat acte teroriste, acŃiuni armate şi o mişcare de rezistenŃă în teritoriile ocupate de Israel
(„Intifada”). Sub presiune internaŃională, în 1993 s-a semnat un acord între Israel şi OEP de
recunoaştere reciprocă, apoi un acord privind autonomia palestiniană în fâşia Gaza şi Ierihon
(1994). Au fost provocate numeroase acte teroriste palestiniene urmate de represalii ale
israelienilor. În 2006 a avut loc un conflict armat între formaŃiunile Hezbollah şi Israel, soldat
cu distrugeri de ambele părŃi.
Libanul, situat între Siria şi Israel, până în 1970, era considerat „ElveŃia Orientului
Apropiat şi Mijlociu”. Conflictele din zonă au declanşat în Liban confruntări interetnice,
distrugeri, expatriaŃi, numeroase ciocniri între miliŃiile arabe teroriste „Hezbollah” şi armata
israeliană. Libanul a cunoscut haosul provocat de numeroasele grupări rivale aparŃinând
creştinilor, sunniŃilor şi şiiŃilor filoiranieni, irakieni sau sirieni, palestinienilor, trupelor arabe,
israeliene şi siriene, soldaŃilor americani, britanici, francezi sub drapelul O.N.U. şi serviciilor
secrete ale unor Ńări, taberelor de refugiaŃi palestinieni.
Iordania (Regatul Haşemit al Iordaniei) printr-o politică abilă a evitat o situaŃie internă
explozivă; în 1974 a recunoscut O.E.P. ca singur reprezentant al populaŃiei palestiniene, a
sprijinit Irakul în războiul contra Iranului (1980-1988), în „războiul din Golf” a păstrat
neutralitatea, iar în 1994 a semnat pacea cu Israelul.
Siria a participat la toate războaiele arabo-israeliene, a sprijinit Iranul (1980-1988), s-a
raliat cu S.U.A. în timpul războiului din Golf (1991) şi a fost de partea Hezbollah în anul
2006.
Arabia Saudită a rămas neutră în primul război arabo-israelian (1948-1949), iar în
războiul din 1973 a participat cu trupe, a sprijinit războiul S.U.A. împotriva Irakului. Regimul
de la Riyadh a sprijinit financiar mişcările islamiste.
În anul 1961, Kuwaitul şi-a proclamat independenŃa, iar Irakul a refuzat să recunoască
acest stat. Astăzi, Kuwaitul stăpâneşte 20 % din rezervele mondiale de petrol. În perioada
1980-1988 Kuwaitul a acordat sprijin financiar Irakului în războiul cu Iranul, iar în 1990,
trupele lui Saddam Hussein au invadat şi ocupat Kuwaitul. În 1991, Kuwaitul a semnat pentru
10 ani un tratat de colaborare militară care i-a asigurat securitatea naŃională.
Până în 1958 Irakul a fost un aliat fidel al Marii Britanii şi SUA. După abolirea
monarhiei, Irakul a ieşit din Pactul de la Bagdad (1959). După lovitura militară din 1963, sub
conducerea lui Saddam Hussein şi a partidului naŃionalist Baas s-a instaurat o linie politică
radicală panislamică şi antioccidentală.
Războiul din zona de frontieră irakiano-iraniană (1980-1988) a urmărit, lupta pentru
hegemonie şi stăpânirea câmpurilor petroliere – pretextul lui Saddan Hussein fiind o veche
dispută de frontieră din zona Shatt el- Arab.
După al doilea război mondial, Iranul a devenit unul dintre cei mai mari exportatori de
ŃiŃei din lume şi un aliat fidel al S.U.A. În 1979 şahinşahul Reza Pahlavi Aryamehr a fost
răsturnat, iar Consiliul RevoluŃionar Islamic, în frunte cu ayatolahul Ruhollah Khomeiny a
proclamat republica islamică. După moartea imamului Khomeiny unii oameni politici şi
grupuri populare doresc o atenuare a închistării islamice.
Afganistanul a păstrat aproape pe tot parcursul secolului al XX-lea izolarea şi starea
medievală. În 1973 a fost abolită monarhia, după care au început luptele interne, instaurarea
regimurilor autoritare, apoi unul de orientare comunistă care a degenerat într-o rezistenŃă
armată a populaŃiei islamice, intervenŃia forŃelor armate sovietice, atrocităŃi ale acestora şi
eşecul lor, iar după retragere Afganistanul a rămas pradă unui pustiitor război fratricid.
Interesele tribale înguste n-au fost depăşite nici după aceasta. Peste 20 de grupări armate s-au
angajat în conflict. Unele grupări mujahedine au ieşit apoi victorioase, dar nu s-a realizat un
guvern de uniune naŃională.
 În 1994 în lupta pentru putere au intrat şi miliŃiile talibanilor fundamentalişti; aceştia au
introdus legi şi practici islamiste umilitoare, au distrus inestimabile vestigii istorice de factură
budistă.
Pe teritoriul afgan s-au instalat şi unele grupuri teroriste. După atentatul terorist de la 11
septembrie 2001 când comandourile sinucigaşe au distrus Blocurile gemene Wold Trade
Center (cu câte 410 etaje fiecare), clădiri simbol după numeroase avertismente prin care s-a
cerut talibanilor să-l predea pe Osama Bin-Laden cu întregul anturaj, S.U.A. a declanşat
războiul de pedepsire a guvernului afgan şi de găsire a întregii reŃele de terorişti.
În ceea ce priveşte conceptul de Asia Centrală în geografie se poate extinde din Turcia
până în China la Xianjiang, sau se poate reduce la următoarele: Turkmenistan, Uzbekistan,
Kîrgîzstan şi Tadjikistan. Aceste Ńări au avut în epoca sovietică un destin comun cu al
Kazahstanului. Această regiune, prin acelaşi destin politic, nu poate fi separată de Asia de
Sud-Vest (îndeosebi de Azerbaidjan – Ńară musulmană, nici de Georgia şi Armenia). PopulaŃia
din această regiune a împărŃit aceeaşi cultură până la sovietizare.
Ocuparea Asiei Centrale de către Rusia a avut loc neîntrerupt de-a lungul secolelor, dar
mai intens în perioada 1865-1920, a juxtapus sisteme diferite de administraŃie colonială şi prin
accentuarea diversificării în interiorul lumii musulmane cucerite, a reuşit diminuarea ponderii
populaŃiilor nomade indigene.
Politica sovietică a continuat, în mare parte, politica Ńaristă jucând sistematic cartea
etnică împotriva panislamismului şi pe aceea a conservatorismului religios împotriva
reformismului musulman, funcŃionalizarea clerului, extinderea învăŃării limbii ruse ca
mijlocitor de rusificare ş.a.
Au fost create artificial noi entităŃi naŃionale şi diviziuni administrative (guvernorate,
administraŃii provinciale, regiuni şi republici autonome, teritorii naŃionale, republici unionale
ş.a.). În 1924 se săvârşeşte adevăratul act de naştere al Ńărilor din Asia Centrală, astăzi
independente pe principiul „o etnie - un teritoriu”. În acelaşi an se desfiinŃează toate entităŃile
administrative din Asia Centrală şi se reface complet harta acestei regiuni geografice.
Până în 1936, de la o zi la alta, se produc schimbări administrative şi divizări teritoriale:
în R.S.S. Uzbekistan a fost inclusă R.A a Tadjikistanului; la aceasta din urmă a fost ataşată
regiunea autonomă Gorno-Badahşan, Republica Autonomă Kirghiză (în realitate
Kazahstanul), Republica Autonomă Kara – Kirghiză (adică Kirghizia de astăzi) şi regiunea
autonomă Karakalpakia (anexată la R.S.F. Rusă).
Tadjikistanul a fost desprins de Uzbekistan în anul 1929 şi a devenit R.S.S. Tadjikistan
şi i se atribuie provincia Leninabad fostă regiune în Uzbekistan, iar oraşul tadjik, Samarkand a
rămas în Uzbekistan. În 1930 capitala Uzbekistanului se schimbă la de la Samarkand la
Taşkent, iar în 1992 denumirea de Kirghizia se schimbă în Kazahstan.
După 1990, rolul de jucător strategic al Rusiei a scăzut considerabil, atât în Asia
Centrală, cât şi în Caucaz; sfera de influenŃă i s-a redus, fiind din ce în ce mai limitată, chiar şi
în C.S.I. După dizolvarea U.R.S.S. (1991) s-a pierdut controlul în spaŃiul caucazian – fapt care
a generat teama cu privire la efectele potenŃiale ale creşterii influenŃei Turciei şi Iranului în
regiune. Odată cu pierderea controlului în Asia Centrală, Rusia a pierdut uriaşe resurse de
hidrocarburi şi de minerale. Din punct de vedere geopolitic, Rusia se confruntă cu o serie de
provocări: creşte influenŃa Ńărilor musulmane, a S.U.A. şi a Chinei.
O alianŃă Rusia – China – Iran este dificil de realizat. Ca Rusia să redevină o
superputere ar fi necesar să ajungă o Ńară cu adevărat capitalistă, cu o economie de piaŃă reală
şi să aibă capacitatea de a-şi păstra măcar frontierele actuale. Dacă va redeveni o superputere,
va reuşi Rusia să cunoască democraŃia reală? Depinde de ea, dar dacă se Ńine seamă de
tradiŃiile sale, mai vechi decât comunismul, nu va fi deloc uşor.
Cele trei state din Caucaz – Armenia, Georgia şi Azerbaidjan – sunt bazate pe naŃiuni cu
adevărat istorice. Amplasarea Azerbaidjanului are implicaŃii regionale şi transformă această
Ńară într-un pivot geopolitic. Această Ńară înrudită etnic cu Turcia, care o susŃine politic, este
vulnerabilă în faŃa presiunilor Rusiei (dinspre nord) şi ale Iranului (dinspre sud). În nord-estul
Iranului trăiesc de două ori mai mulŃi azeri decât în Azerbaidjanul propriu-zis.
Turcia este orientată în trei direcŃii: naŃionaliştii văd în populaŃiile turce din bazinul
Mării Caspice şi din Asia Centrală o misiune care să domine regiunea (şi privesc spre est),
islamiştii înclină spre Orientul Mijlociu şi a unei comunităŃi musulmane, iar moderniştii ar
dori u stat european. În Turcia, 20% din populaŃie o constituie kurzii; aceştia sunt concentraŃi
în estul Ńării şi au fost neîncetat atraşi în lupta pentru independenŃă naŃională vehiculată de
kurzii din Iran şi Irak. Turcii şi iranienii sunt rivali istorici.
În cazul ruşilor, ostilitatea faŃă de turci frizează obsesia. Deşi actualele aspiraŃii
geopolitice al Iranului sunt mai restrânse decât ale Turciei şi incomparabil mai mici decât ale
Rusiei, ele se îndreaptă, în special, către Azerbaidjan, Afganistan şi spre toată populaŃia
musulmană din regiune.
Rolul Chinei în Asia Centrală este mult mai restrâns, dar o anumită nelinişte apare în
legătură cu minoritatea turcă din provincia Xinjiang pentru care independenŃa statelor din
această regiune ar fi un exemplu atrăgător.
În Asia, China are o serie de atuuri favorabile care o transformă în putere regională.
China influenŃează puternic estul, sud-estul şi nord-estul asiatic; a realizat alianŃe în regiunea
Caucazului, face declaraŃii comune cu Rusia, ajută militar Iranul. MulŃi analişti apreciază că
secolul al XXI-lea va fi marcat decisiv de rivalitatea dintre China şi S.U.A. Scena geopolitică
est-asiatică se caracterizează prin relaŃii de putere aproape stabile.
Deşi Extremul Orient cunoaşte un dinamism economic extraordinar, nesiguranŃa politică
este crescândă. Japonia caută să-şi contureze un rol mondial. Insulele Senkaku sunt disputate
de Japonia şi China. Chestiunea Kurilelor (ocupate de U.R.S.S. în anul 1945) continuă să
paralizeze şi să otăvească relaŃiile ruso-japoneze. China nu acceptă separat al Taiwanului şi
resentimentul se intensifică. Insulele Paracel şi Spratly din Marea Chinei de Sud prezintă
riscul unei ciocniri între China şi mai multe state din Asia de Sud-Est (China consideră că
Marea Chinei de Sud este patrimoniul său naŃional legitim).
O Coree divizată aduce instabilitate. În această parte a Asiei sunt numeroase conflicte
teritorial-etnice latente care implică probleme de frontieră între China şi Rusia, China şi
Vietnam, Japonia şi Coreea, China şi India, China şi Indonezia (privind limitele teritoriale
oceanice). China este o putere în ascensiune şi potenŃial dominantă; are un arsenal nuclear şi,
evident, o putere militară dominantă.
Înzestrarea militară a Japoniei creşte şi, calitativ, nu are egal în regiune. Japonia îşi caută
un rol politic mai clar şi mai autonom. În spatele interesului Chinei de a se alia cu Pakistanul
şi de a stabili o prezenŃă militară în Myanmar este o Ńintă geostrategică – India. China insistă
ca o viitoare Coree reunificată să fie o Ńară-tampon, nealiniată. O Chină devenită cu adevărat
un colos economic şi politic şi-ar putea proiecta influenŃa politică în Extremul Orient al Rusiei
şi ar susŃine reunificarea Coreei sub propria sa egidă.
India, treptat, îşi precizează statutul de putere regională; este cel mai puternic stat din
sudul Asiei, o putere nucleară, încercând să contrabalanseze deŃinerea de către China a unui
arsenal nuclear. India are viziune geostrategică proprie privind rolul său regional (în raport cu
vecinii, cât şi în Oceanul Indian).
În Asia de Sud-Est, Indonezia este Ńara cea mai importantă, fiind un jucător geostrategic
dinamic. Totuşi, influenŃa sa este limitată de starea economiei, instabilitatea politică internă,
conflictele etnice exacerbate de rolul dominant pe care minoritatea chineză îl are în
chestiunile financiare.
În următoarele decenii, o structură funcŃională de cooperare asiatică, bazată pe realităŃile
geopolitice, succesul democratic al puterilor regionale, concentrarea asupra eliminării
nedreptăŃii în distribuirea mondială a bogăŃiei, combaterea războaielor locale, crearea unei
stabilităŃi geopolitice ş.a. sunt de natură să creeze un cadru durabil de cooperare geopolitică.
RUSIA RASĂRITEANĂ
 PoziŃia geografică: La est de MunŃii Ural pe o lungime de 5000 km spre răsărit până la
lunga linie de coastă a Oceanului Pacific.
În nord se mărgineşte cu Oceanul Arctic, iar în sud cu Kazahstan, Mongolia şi china.
Insulele Kurile se află sub stăpânire rusească (fapt pentru care între Japonia şi Rusia nu s-a
semnat un tratat de pace după al doilea Război Mondial).

Relieful: Rusia Răsăriteană se împarte în patru mari regiuni (după formele de relief):
lanŃurile muntoase sudice (Stanovoi şi Iablonovâi), Câmpia Siberiei de Vest, Podişul Siberiei
Centrale şi Extremul Orient (al Rusiei).
Aceste regiuni sunt teritorii vaste, slab şi foarte slab populate, diferite ca structură
geologică şi alcătuire petrografică, peisaje, vegetaŃie şi faună.

Câmpia Siberiei de Vest are o suprafaŃă de peste 3 mil.km², se desfăşoară pe 2500 km

de la nord la sud şi pe 900 – 950 km de la vest la est. Se caracterizează prin uniformitatea
reliefului, altitudine mică; este o unitate de subzidentă dezvoltată pe un fundament hercinic
scufundat încă de la sfârşitul paleozoicului. Subdiviziunile Câmpiei de Vest sunt: Câmpia
Iamal-Gâdan, Câmpia Obi -Taz, Câmpia Tobolsk şi Câmpia Oms-Tomsk.
Clima este temperat – continentală în sud, continental excesiv şi subpolară. Iernile sunt
reci (-45 - -54 ºC minima absolută); -15 ºC în sud şi -30 ºC în nord. În iulie media este de 5
ºC în nord şi 20 - 22 ºC în sud (maxima absolută este de 27 ºC în nord şi 41 ºC în sud.
Hidrografia. Râurile cele mai mari sunt: Obi, Irtâş, Işim şi Tabol; au debit bogat.
Lacurile sunt numeroase, ocupă suprafeŃe mici şi nu sunt adânci.
VegetaŃia are o extindere zonală; tundra şi silvotundra ajung în sud până la cercul polar,
pădurea de conifere până la paralela de 56 º lat.nordică apoi se face trecerea spre semideşert.
Fauna: în tundră şi silvotundră fauna este formată din reni, vulpi polare, lemingi,
hermeline, veveriŃe, potârnichi de tundră etc., în taiga se găsesc rozătoare, lupi, vulpi, iar în
semideşert, cămile, reptile, rozătoare.
Solurile cele mai răspândite sunt: podzolurile, gleisolurile.

Siberia Centrală este suprinsă între fluviile Erisei (V), Lena şi Aldam (E şi SE),
marile Kara şi Laptev (N), munŃii Saianul de Est şi Baikal, podişurile Baikalrei Nordice,
Patom şi Aldan (în S şi SE).
Relieful are aspectul general de podiş şi de câmpii înalte, iar din loc în loc se înalŃă
masive şi lanŃuri muntoase fiind o peneplenă întinsă. Tectonic, aparŃine unităŃii de platformă
care a început să se formeze în precambrian. Scuturile Anabar şi Aldan reprezintă cea mai
veche parte a platformei.
MunŃii Putorana domină podişul cu acelaşi nume. În est se întinde Podişul Anabar, în
sud-vest este Podişul Tunguscelar, Depresiunea Irkutsk, în est şi sud-est se află Câmpia
Iakutiei Centrale, Câmpia Viliui, în nord, Câmpia Hatanga, Masivul Bâranga. În SE şi S se
găsesc Podişul Lena-Aldan, Pod. Bratsk-Irkutsk.
Clima este continental – excesivă, subpolară şi polară în insulele din nord. Iarna, la
Irkutsk, temperatura medie a lunii ianuarie ajunge la -43 - -44 ºC, iar la Krasnoiarsk, la -20
ºC. Verile sunt relativ calde, temperatura medie a lunii iulie are în nord 12 - 14 ºC, iar la
Iakutsk 17 - 19 ºC. PrecipitaŃiile sunt de 186 mm/an în tundră şi de 150 – 200 mm/an la
Iakutsk. Gradul de continentalism creşte spre est.
Apele : râurile au debite mari, dintre cele mai importante, menŃionăm: Enisei, Angara,
Tungnska Centrală, Tunguska Inferioară, Lena, Aldan, Anabar, Olenek, Viliui. Lacurile au
dimensiuni şi origini variate: Piasino, Taimâr, Baikal, Bratsk ş.a.
VegetaŃia. În nord (Peninsula Taimâr, Câmpia Hatanga) domină tundra, în podişurile
Putorana şi Anabar, silvotundra. Peste 60% din suprafaŃa Siberiei Centrale este ocupată de
taiga.
Fauna este reprezentată prin aceleaşi animale de tundră şi taiga amintite.
 Solurile dominante sunt podzolurile şi cele de tip ceroziom.

Extremul Orient cuprinde două mari subregiuni: Siberia de Nord-Est şi Orientul

Îndepărtat.
a) Siberia de Nord-Est are o suprafaŃă de circa 3 mil.km². Este situată la est de
fluviul Lena (cu afluentul său Aldanul) şi la nord de Marea Ohotsk. Se caracterizează prin :
predominarea reliefului muntos (dezvoltat pe structuri mezozoice şi terŃiare), cele mai scăzute
temperaturi din Asia, o mare întindere a îngheŃului persistent predominarea silvatundrei faŃă
de tundră şi taiga în cuprinsul munŃilor (tundră montană şi taiga de vale), varietatea lumii
animale, interferenŃa elementelor de tundră, taiga şi stepă.
Relieful. În vest, Cordiliera Verhoiansk, MunŃii Cerski, MunŃii Kolâma, MunŃii Anadâr,
MunŃii Ciukatsk, MunŃii Koreaci. Au culmi prelungi , arcuite. Podişurile sunt în interiorul
arcurilor muntoase: Pod. Iansk, Pod. Oimeakon, Pod. Nerski, Pod. Azaleia, Pod. Iukaghir,
Pod. Anadâr. Câmpiile cele mai întinse sunt: câmpia litorală Iana-Kolâma, câmpiile interioare
Indighirka şi Kolâma.
Clima este continentală, subpolară şi polară. În depresiunile intramontane, la Verhoiansk
şi Oimeakon, temperatura medie a lunii ianuarie este de minus 40 - 50º C. Verile sunt scurte
cu zile calde şi nopŃi răcoroase. PrecipitaŃiile reflectă continentală excesivă 150 – 250 mm/an
în vest, 200 – 500 mm/an în est. ÎngheŃul persistent (merzlota) crează condiŃii speciale pentru
evoluŃia reliefului actual şi pentru procesele hidrologice.
Apele. Râurile au lungimi mari, lacurile s-au format prin acŃiunea proceselor glaciare şi
preglaciare. Dintre râurile mai mari menŃionăm: Kolâma, Indighirka, Anadârul.
VegetaŃia este formată din asociaŃii specifice tundrei şi silvotundrei, stepei montane reci,
pe văi – taigalei, iar în MunŃii Koreaci, zonei de stepă. Pe litoral, precipitaŃiile depăşesc 500
mm/an.

b) Orientul Indepărtat (rusesc) cuprinde Peninsula Kamceatka, Arhipeleagul

Kurile, MunŃii Bureia, MunŃii Djagdâ, lanŃul Sihote-Alin, Câmpiile Zeia-Bureia, Amurului
Inferior, Ussuri, litorală.
Această vastă întindere prezintă o fragmentare accentuală, insule peninsule, mari
marginaşe, mobilitate tectonică, vulcanism, seismicitate.
Climatic se individualizează prin shimbul direct al maselor de aer continental şi oceanic,
prin caracterul musonic.
VegetaŃia şi fauna au o mare vechime şi bogăŃie de specii.

Aspecte de geografie umană ale Rusiei Răsăritene

PopulaŃia formează un mozaic multicultural uluitor. În perioada în care Rusia era
partea dominantă a URSS, ponderea etnicilor ruşi era de circa 50% din populaŃie. După 1980
multe grupuri etnice au început să se manifeste pentru dobândirea independenŃei.
PopulaŃia Rusiei Răsăritene este alcătuită din ruşi, nensi, evenchi, iakuti, taimâri, ciuci,
bureaŃi, populaŃii altaice, aini, mancinzieni, kamciadali, coriaci, chinezi, tuvini, kazahi,
mongoli. Unele minorităŃi alcătuiesc grupuri mari.
CondiŃiile de viaŃă în Siberia sunt deosebit de grele, schimbările sunt destul de dificile.
Izolarea, frigul, alimentaŃia, depărtarea, nivelul de trai redus, criza asistenŃei medicale şi
sociale ş.a. sunt doar o parte din neajunsurile populaŃiei siberiene.
Densitatea populaŃiei, pe ansamblu este foarte mică; doar în lungul transsiberianului
este de 20 – 25 loc/km².
Oraşele principale sunt: Krasnoiarsk (circa un milion de locuitori), Ecaterinburg,
Celeabinsk, Tomsk, Omsk, Novasibirsk, Barnaul, Kemerovo, Irkutsk şi în Estremul Orient,
Habarovsk şi Vladivostok.
Economia. Rusia Siberiană dispune de mari resurse de petrol şi gaze naturale, minereu
de fier, neferoase, lemn ş.a., dispune de o bază tehnică şi tehnologică care trebuia reînnoită.
Exporturile de hidrocarburi au adus o creştere remarcabilă a fondului valutar. Sistemul bancar
este slab, climatul de afaceri mohorât, corupŃia, posibilitatea reintroducerii controlului de stat
în economie descurajează investitorii interni şi externi.
Agricultura Rusiei Răsăritene este afectată de condiŃii meteo vitrege; produce grâu,
floarea soarelui, cartofi, porumb, legume iar zootehnia oferă carne, lapte, lână şi alte produse.
Toate acestea pentru partea răsăriteană a Rusiei sunt insuficiente (celor circa 35 de milioane
de locuitori). O parte mare a cheltuielilor privesc producŃia de armament (rachete, avioane,
elicoptere, radare ş.a.).
Transporturile şi comunicaŃiile. La o suprafaŃă atât de mare densitatea căilor de
comunicaŃie este insuficientă. Căile ferate se rezumă la „transsiberian” şi ramificaŃiile sale
spre fostele republici unionale din Asia Centrală, Mongolia, China şi spre centrele de extracŃie
a unor resurse de subsol din Câmpia Siberiei de Vest, Podişul Siberiei Centrale şi din
Extremul Orient. Căile rutiere sunt doar în sudul Rusiei Răsăritene şi foarte rar apar în
celelalte regiuni. NavigaŃia pe râurile siberiene este sezonieră din cauza îngheŃului şi pe
sectoare scurte; navigaŃia maritimă este mai dezvoltată în Extremul Orient, porturile
principale fiind: Vladivostok, Nahodka, Nikolarvsk pe Amir, Magadan, Petropovlorsk,
Anadâr.
În multe aşezări umane din jumătatea nordică a Siberiei se poate ajunge doar cu
mijloacele de transport aerian; principalele aeroporturi sunt la Norilsk, Kosa Kamennaia,
Salehard, Zirianka (pe malul râului Kolâma, circa 66º lat.nordică), Seiciam, tot pe Kolâma la
63 º lat.nordică, Sokol lângă Magadan, Provideniia (în Peninsula Ciukotsk, Surgnt,
Nefteiugansk, Strezevoi, Eniseisk, Mirnâi, Lensk, Niurba, Iakutsk, Culman, Ohotsk, Ust-
Maia, Petropavlovsk-Kamciatka. DistanŃele de parcurs sunt foarte mari.
Pe plan geopolitic intern, Rusia a reuşit momentan să atenueze procesul centrifug
adoptând o federalizare modernă. Moscova a căutat să se apropie de Washington, dar acesta
încearcă să respingă influenŃa rusă în Caucaz şi Asia Centrală. Acest efort american a căpătat
aspecte economice, diplomatice şi strategice. În acest context geopolitic Moscova a încercat
să se apropie de Beijing. Totuşi, reculul Rusiei este evident: Ńările din Asia Centrală s-au
despărŃit de Rusia pe termen lung; Rusia nu are mediatori economici (cu excepŃia companiei
Lukoil; retragerea rusească se efectuează în folosul S.U.A.; vecinii Rusiei în ultimele secole
au avut mult de suferit de pe urma acesteia care a avut o extindere de tip colonial; din 1994,
ruşii încearcă să includă în acordurile de cooperare cu sudul o clauză vizând integrarea
militară şi grănicerii (or, aceste exigenŃe nu sunt adecvate ameninŃărilor); Rusia îşi menŃine
prezentă armata mulŃumită crizelor locale (Tadjikistan), aparatul militar rusesc este într-o
criză profundă; reculul limbii ruse este ireversibil; americanii sunt aceia care au pătruns în
Asia Centrală.
InfluenŃa rusă a slăbit din Caucaz până în Asia Centrală. În mai multe state
independente preşedinŃii sau coaliŃiile politice contestă în mod deschis legăturile de
dependenŃă faŃă de Rusia; ele caută în exteriorul fostei URSS soluŃii pentru avantaje
economice şi manifestă o teamă legitimă faŃă de C.S.I. (incapabilă să depăşească stadiul unor
promisiuni pioase) chiar dacă investitorii ruşi sunt foarte activi în Ńările vecine, cumpărarea
unor întreprinderi strategice trezeşte vechi suspiciuni. S.U.A. a amplasat deja baze militare în
Uzbekistan, Kirghizstan, Tadjikistan şi puncte de manevrare solide în Caucaz (Georgia şi
Azerbaidjan). Acest activism al Washingtonului succită o iritaŃie crescândă a Moscovei.
Rusia se află într-un impas în conflictul din Caucaz, instabilitatea se agravează în
întreg Caucazul de Nord; efectele durabile ale războiului sunt resimŃite în întreaga Rusie. Deşi
petrolul şi gazele naturale sunt un atu esenŃial pentru Moscova, Turkmenistanul aşteaptă un
ipotetic gazoduct fie spre Iran, fie spre Pakistan, via Afganistanul. Printr-un proiect de
gazoduct din apropiere de Lacul Baikal spre Beijing şi cele două Corei, iar un altul din
Câmpia Siberiei de Vest spre Vladivostok, Japonia şi China, urmăresc întărirea atuului rusesc
şi în Asia.
 REGIUNEA CAUCAZ

Aceasta este o regiune de mare importanŃă strategică. SituaŃia între Europa şi Asia,
Marea Caspică şi Marea Neagră, Rusia, Iran şi Turcia, această regiune a cunoscut nenumărate
valuri de armate, numeroase grupări etnice, limbi şi culturi diferite.

CondiŃiile geografico – fizice.

Relieful regiunii este alcătuit din munŃi înalŃi cu orientare generală NV-SE cu cuburi
paralele, podişuri piemontane şi câmpii cu altitudini mici. MunŃii Caucazul Mare se află în
nordul regiunii, se întind între Marea Neagră (V) şi Marea Caspică (E) având o lungime de
cca.1300 km şi o lăŃime medie de 90 km, formând o semnificativă barieră în calea circulaŃiei
vânturilor dinspre nord şi nord-est. În partea sa centrală Marele Caucaz depăşeşte 4000
(Vf.Elbruz 5642 m şi Kazbek 5033 m). În sudul Caucazului Mare se găsesc depresiunile
interioare şi masivele vulcanice armene.
MunŃii Caucaz s-au format în timpul orogenezei alpino-himalayene, fiind un lanŃ tânăr
cu zonă axială formată din roci vechi, paleozoice, cu pliurile sedimentare formate din calcare
şi marne jurasice. Paroxismul înălŃării acestor munŃi s-a desfăşurat în oligocen, iar faza finală
a avut loc în miocen. În Caucaz vulcanismul a început în cretacic, iar masivele vulcanice cele
mai mari în miocen.
În terŃiar s-au produs mai multe scufundări în urma cărora s-au format depresiunile
interioare Kura, Tbihisi şi Colkida. În urma aceloraşi scufundări, în fosa Azerbaidjanului, s-au
acumulat orizonturi petroliere.
În sudul regiunii se află MunŃii Caucazul Mic care în urma unei tectonici accentuate sunt
formaŃi atât din masive vulcanice puternice, fie din blocuri faliate.
Clima prezintă o etajare bine conturată care se desfăşoară din nord de la nivelul stepelor
continentale şi deşertice joase până la glaciaŃia alplină (pe culmile din Caucazul Mare). În
Câmpia Colkida (formată pe un vechi golf al Mării Negre) precipitaŃiile ajung la 2500 mm/an
)la Batumi), iar temperatura medie de 6-70C în luna ianuarie şi 22-230C în luna iulie. Climatul
acestei câmpii este mediteranean.
Câmpia Kura are un climat subtropical arid; temperatura medie a lunii iulie este de 27-
0
28 C, iar precipitaŃiile medii anuale ating doar 200-300 mm/an.
În Câmpia Lenkoran (situată în SE Câmpiei Kura), temperatura medie a lunii iulie este
de 260C, iar în ianuarie de 30C; precipitaŃiile medii anuale ajung la 1200 mm. Climatul acestei
câmpii este subtropical, dar mai umed.
În capitalele Georgiei şi Armeniei, temperaturile şi precipitaŃiile anuale se prezintă
astfel:

Capitala Altitud Temperatura (0C) Precipitaliile

ine (m) Ianuarie Iulie medii anuale
2
Tbilisi 490 3 25 462

Erevan 990 –6 26 318

Apele. În regiunea Caucaz reŃeaua hidrografică este destul de densă. Principalele râuri
sunt: Kura, Aras, Alazani, Samur, Rioni; dintre lacuri menŃionăm: Sevan (natural), Minghe –
Ceam (de baraj antropic) şi numeroase lacuri glaciare.
Alimentarea cu apă a râurilor este mixtă (ploi, topirea zăpezilor şi a gheŃarilor).
VegetaŃia este etajată: mediteraneană, stepă deşertică, stepă, păduri de foioase cu
predominarea stejarului, subetajul fagului, etajul coniferelor (îndeosebi pin şi brad caucazian).
Peste 2000 – 3000 m sunt pajiştile aplipe şi etajul glaciar).
 Fauna este diversificată: bursucul, lupul, vulpea, leopardul, cocoşul de munte caucazian,
ursul brun, capra neagră ş.a.
Solurile cele mai răspândite sunt: leptosolurile, gleisolurile şi cambisolurile.

Aspecte de geografie politică.

Partea situată la nord de Caucazul Mare a fost denumită de ruşi, Ciscaucazia, iar cea de
la sud (inclusiv Caucazul Mare – Transcaucazia); actualele republici Georgia, Armenia şi
Azerbaidjan sunt situate în Transcaucazia.
Popoarele din nordul Caucazului (cu excepŃia osetinilor creştini) au ca trăsătură comună
ataşamentul la islamism; în această parte trăiesc: cerkezi, kabarzi, ceceni, avari, daghestanezi
şi osetini.
Prima fază a cuceririi Caucazului de către ruşi începe în timpul domniei Ecaterinei a II-a
(1762-1796), când cazacii stabilesc o linie de apărare de-a lungul râurilor Kuban şi Terek; a
doua fază începe în 1801 când a fost anexată Georgia, iar în 30 de ani ruşii cuceresc întreaga
Transcaucazie. Până astăzi conflictele ruşilor cu popoarele caucaziene nu au încetat.
În 1943 şi 1944, Stalin a ordonat deportarea în masă (în Kazahstan şi în Asia Centrală) a
unor populaŃii din Caucaz: karaceai, calmuci, ceceni, inguşi unde în „zone de populare
speciale” unde au fost supravegheate , private de drepturi civile, de învăŃământ în limba
proprie, li s-a impus condiŃii de viaŃă extrem de precare, de izolare faŃă de vecini ş.a. Abia în
1956, Nikita Hrusciov a autorizat reabilitările.
Se impun câteva referiri cu privire la popoarele din piemontul caucazian incluse în
ultimele trei secole din cadrul Rusiei. Multă vreme popoarele din Caucazul de Nord – Vest au
purtat numele de circasieni. În această sferă (circasiană) erau: abhazii situaŃi între Marea
Neagră şi Caucaz (care au emigrat spre est până la contactul cu osetimii), kabarzii şi balcarii
( la origine nu sunt circasieni ci turci), situaŃi pe văile din apropierea Elbruzului; în secolul al
XVIII-lea, Kabarzii au fost convertiŃi la islamism. Adâgheii, cerkezii, şi abhazii vorbesc
aceeaşi limbă (pe care o numesc adâghe), care prezintă trei dialecte ce corespund cu trei
localizări actuale ale populaŃiei.
Adâgheea este republică în cadrul FederaŃiei Ruse cu o suprafaŃă de 7600 km şi o
populaŃie de circa 450.000 locuitori (cu capitala la Maicop). Adâgheii sunt de tradiŃie
musulmană sunnită.
Karaceaevo Cerchezia este, de asemenea republică în cadrul FederaŃiei Ruse; are o
suprafaŃă de 14.100 km2, o populaŃie de 420.000 locuitori, capitala la Cerkesk; karaceaii,
cerkezii şi abhazii sunt de tradiŃie musulmană sunnită.
O altă republică din cadrul FederaŃiei Ruse poartă numele de Kabardină-Balkaria, cu o
suprafaŃă de 12.500 km2 şi o populaŃie de circa 775.000 de locuitori, cu capitala la Nalcik;
kabarzii şi balkarii sunt de tradiŃie musulmană sunnită. Adâgheii, karaceaii, cerkezii, kabarzii,
abhazii din nord-vest au ajuns minoritari.
Osetinii sunt aşezaŃi de-a lungul singurului loc practicabil (defileul Darial) prin Caucaz
cu care se asigură legătura dintre Caucazia şi Transcaucazia. Osetinii sunt astăzi divizaŃi;
Osetia de Nord este republică în cadrul FederaŃiei Ruse. Are o suprafaŃă de 8000 km2 şi o
populaŃie de circa 650.000 de locuitori (din care 200.000 sunt ruşi); religia tradiŃională este
creştin-ortodoxă (doar o minoritate se revendică de la islamul sunnit).
În cazacul răsăritean, populaŃiile de munte vorbesc o varietate de limbi caucaziene.
Satele sunt de tip răsfirat (satul se numeşte aul). Înaintea ruşilor, turcii şi apoi arabii au marcat
profund regiunea (islamizarea popoarelor avare şi lesghiene, apoi cecene în secolul al VI-lea);
în secolul al XIX-lea, pentru toate aceste popoare era comună limba arabă. În perioada
sovietică au fost oprimate instituŃiile musulmane;
Daghestanul este republică în cadrul FederaŃiei Ruse; are o suprafaŃă de peste 50.000
km2 şi o populaŃie eterogenă (avari, darghini, cumâci, lesghieni, ruşi, laki, tabasarani, azeri,
ceceni, nagaizi), circa 1.850.000 de locuitori, marea majoritate fiind de religie musulmană
sunnită. MulŃi avari, darghini, cumâci, lesghieni, nagaizi şi ceceni (circa 500.000) locuiesc în
afara Daghestanului. Unele popoare, după artificiile sovietice sunt împărŃite între două sau
chiar trei state.
Cecenia şi (după scindare) Ingusetia sunt republici în cadrul FederaŃiei Ruse. Împreună
au peste 1.300.000 locuitori şi o suprafaŃă de 19.300 km2. Capitala Ceceniei este Groznâi, iar
Ingusetiei este Nazran. Circa 170.000 de ceceni locuiesc în Rusia, iar 50.000 în Kazahstan.
Cecenia poartă de multi timp un război de independenŃă faŃă de Rusia. SituaŃia este nesigură
în întreg Caucazul de Nord şi necesită o soluŃie politică pentru a asigura un climat de pace şi
de respect faŃă de drepturile pe care le au aceste popoare.
Deşi, astăzi, ceva mai numeroasem popoarele din Transcaucazia au avut o istorie
zbuciumată, au de înlăturat urmele cotropirii otomane, ruseşti şi sovietice, pretenŃiile actuale
ale FederaŃiei Ruse cu privire la „protecŃia conaŃionalilor” şi a „zonelor strategice” sau de
interes. Este de fapt, într-o mare măsură, ceea ce se petrece şi în Transnistria.
Pentru a supravieŃui, a rezista presiunilor arabe, persane, autonome şi ruseşti, statele din
Transcaucazia au semnat diverse tratate, armistiŃii, s-au plasat sub „protecŃia” unor puteri.
Drumul acestor popoare spre interdependenŃă şi democraŃie este presărat cu numeroase
obstacole. Spre exemplu, în Georgia, două chestiuni sunt încă în suspensie: cea a osetinilor şi
cea a abhazilor. Osetinii formează două treimi din populaŃia regiunii autonome Osetia de Sud;
în 1990 aceasta şi-a proclamat independenŃa, iar ulterior s-au purtat lupte cu georgienii.
PrezenŃa unui batalion rus a adus un calm relativ, dar problema unificării cu Osetia de Nord
încă nu a fost rezolvată. În Republica Autonomă a Abhaziei, georgienii reprezintă 46%, iar
abhazii 16%. În anul 1990 abhazii şi-au proclamat interdependenŃa faŃă de Georgia. A urmat o
ofensivă georgiană şi un acord fragil de încetare a focului în 1993. Gherilele sud-osetine,
susŃinute de confraŃii lor din nord, dar şi de Moscova au reuşit să scoată Osetia de Sud de sub
controlul autorităŃilor de la Tbihisi. Ruşii Ńin în şah şi pe georgieni şi pe osetini.
Daghestanul, vecinul din răsărit al Ceceniei, este şi el un „butoi cu pulbere” dar
detonarea lui ar produce o implozie; prima problemă cu care se confruntă Daghestanul este
aceea a coeziunii interne a principalelor opt componente etnice: avari, daghini, cumaci,
lesghieni, ruşi, tabasarani, ceceni şi nogaizi. Avarii, lakii şi lesghienii au pus deja problema
constituirii unor autonomii proprii şi la reunificare. Cel mai vizat este Azerbaidjanul fiindcă
pretenŃiile lesghienilor la reunificare presupun pierderea de către această Ńară a zonei Kuba,
majoritar populată de lesghieni.
Cumâcii şi nogaizii sunt popoare turcice şi se gândesc la stabilirea unei autonomii.
Diferendul armeano – azer privind Karabahul de Munte şi problema enclavei Nahicevan
păstra un conflict care poate degenera în orice moment. La rându-i Georgia are la frontiera cu
Armenia trei raioane populate majoritar cu armeni; peisajul etnic al Georgiei este una din
cauzele majore ale instabilităŃii Ńării la care se adaugă fragmentarea teritorială, confesională,
lingvistică şi influenŃele Rusiei, Turciei şi lumii islamice. Conflictul abhaz, ca şi cel osetin a
fost lansat, bine susŃinut şi regizat de Moscova. Rusia, prin intermediul celor două conflicte a
urmărit crearea a două avanposturi strategice în sudul lanŃului caucazian şi prelungirea
controlului pe litoralul pontic.
FaŃă de cele prezentate mai sus, este evident că trei caracteristici geografice creează
premise geopolitice dezavantajoase pentru Rusia:
c) procentul mic al populaŃiei ruse;
d) aşezarea geografică la frontiera Rusiei;
e) existenŃa unui areal islamic şi turcit compact care se prelungeşte în afara frontierelor
Rusiei.

Aspecte de geografie socială şi economică

Regiunea Caucaz rămâne o susră de instabilitate majoră. Sondajul masiv a general valuri
de emigraŃie spre Rusia şi Uniunea Europeană, Armenia, Georgia şi Azerbaidjan şi-au pierdut
1/5 din mâna de lucru cea mai calfiicată, iar o mică parte a acumulat beneficiile privatizării
sectorului de stat. Cea mai mare parte a populaŃiei a sărăcit. În câteva rânduri, în Georgia,
nemulŃumirile sociale au izbucnit.
În Armenia şi Azerbaidjan, manifestările populare au fost reprimate. În afară de
conflictele etnice, interstatale, tensiunile socioeconomice crescânde petrolul din Marea
Caspică este vectorul care a focalizat atenŃia asupra Caucazului.
În 1994, un cartel condus de British Petroleum a semnat un contract major cu
Azerbaidjanul. A fost renovat un oleoduct între Baku şi Marea Neagră şi au început lucrările
pentru conducta Baku – Ceyhan (conductă deschisă în 2005).
Interesele americane se asociază investiŃiilor în sectorul petrolier, având din 2001, o
acoperire militară. Sute de consilieri militari ai SUA şi NATO s-au deplasat la Tbihisi, sub
pretextul luptei împotriva Al-Qaeda, pentru a antrana forŃele georgiene.
Limitarea procesului de reafirmare a puterii ruseşti, diversificarea surselor de
aprovizionare cu hidrocarburi, desfăşurarea unor forŃe militare în nordul Orientului Mijlociu,
reprezenta pentru SUA un obiectiv strategic.
InfluenŃa militară rusească a scăzut odată cu desfiinŃarea bazelor militare ruseşti din
Azerbaidjan şi din Georgia15. În Armenia se mai păstrează două baze militare ruseşti dar
cooperarea este tot mai fragilizată datorită presiunilor tot mai active la Erevan ale SUA.
Ruşii au făcut în cele trei state caucaziene mai multe investiŃii în sectoarele economice
mai importante (energetică, minerit ş.a.).
Perspectiva comună a acestor popoare este integrarea europeană care prezintă destule
avantaje economice şi sociale, garantând în plus, drepturile minorităŃilor.

GEORGIA

*Denumirea oficială: Georgia PoziŃia geografică: în *Capitala: Tbilsi (circa

*SuprafaŃa: 69.492 km², Asia de Sud-Vest (în MunŃii 1.300.000 loc),
*PopulaŃia: circa 5 mil.locuitori Caucaz) *Ziua naŃională: 26 mai
*Limba oficială: georgiana (se mai *Forma de guvernământ:
vorbesc: armeana şi rusa) republică; democraŃie
*Religiile principale: atei (circa 40%), *IDU = 0746 (locul 88)
ortodoxă, islamism (sunniŃi)

CondiŃii geografico – fizice

Relieful : MunŃii Caucazul Mare (cu vârfuri peste 5000 m) formează graniŃa de nord cu
Rusia, în sud MunŃii Caucazul Mic, cu forme vulcanice, au altitudinea maximă de 3300 m.
Între cele două lanŃuri muntoase se află regiunile joase, colinare şi depresiuni. Regiunea cea
mai coborâtă este depresiunea Colhidei (în partea centrală), valea căului Kura şi îngusta
câmpie litorală a Mării Negre.
Clima : este subtropicală în regiunile joase şi temperată în rest, cu nuanŃe continentale în
est. În regiunile montane clima este etajată. Dacă în E precipitaŃiile ajung la 400 – 700 mm/an,
în SV Ńării (Adjaria) ajung la 3000 mm/an. Temperatura medie a lunii iulie este de 23 ºC, iar
în ianuarie -3 ºC.
Apele : Râurile au un mare potenŃial hidroenergetic (Kura, Rioni ş.a.) în parte
valorificat.
VegetaŃia: Circa 30% din teritoriu este acoperit cu păduri de zonă temperată
(predominant foiase, iar restul cu stepă sau vegetaŃie mediteraneană).
Fauna: este alcătuită din : lupi, şacali, vulpi, capre de munte caucaziene, mistreŃi,
leoparzi, urşi bruni, râşi, iepuri, reptile, amfibieni, potârnichi ş.a.
Solurile: kastanziomuri, cernoziomuri, podzoluri.

Aspecte de geografie umană

15
În 2005, Georgia a primit promisiunea unei închideri rapide a ultimelor baze militare ruseşti, de la Batumi şi
Akhalkalaki.
 PopulaŃia . Natalitatea în ultimii 2 – 3 ani s-a menŃinut între 10- 11‰, iar mortalitatea
între 9 – 10 ‰. PopulaŃia urbană este de 61%. Din punct de vedere etnic georgienii reprezintă
70%, armenii 8%, ruşii 6%, azerii 5,7%, osetinii 3%, mai locuiesc greci, abhazi, ucraineni (în
total circa 100 de grupuri etnice).
Oraşele principale sunt : Tbilisi, Batumi, Suhumi, Ciatura, Poti.
Economia : Subsolul acestei Ńări conŃine rezerve de petrol, cărbuni, mangan, minereu de
fier şi neferoase. Dintre ramurile şi subramurile industriale mai dezvoltate menŃionăm
:siderurgia, metalurgia neferoaselor, construcŃia de maşini, alimentară, industria maselor
plastice, firelor şi fibrelor sintetice, a îngrăşămintelor chimice, mătăsii ş.a.
Circa 20% din populaŃia activă lucrează în agricultură. Se cultivă grâu, porumb, orz,
sfeclă de zahăr, viŃă de vie, arbustul de ceai, citrice şi se cresc ovine, bovine, se practică
sericicultura. łara dispune de un remarcabil potenŃial turistic (staŃiunile de la Marea Neagră,
peisaje, lacuri glaciare, biserica Bagrat, mănăstirea Ghelati, izvoare termominerale ş.a.)
Transporturile şi comunicaŃiile: Georgia a fost mereu la răspântie de drumuri; în ciuda
terenului accidentat, rutele comerciale au străbătur Ńara de mii de ani. ReŃeaua de drumuri este
de circa 34.000 km din care pavaŃi/asfaltaŃi, aproximativ 30.000 km, căile ferate măsoară
circa 1.580 km, dispune de o flotă maritimă apreciabilă şi de circa 30 aeroporturi.

Aspecte de geografie politică

łară creştină din vechime, Georgia a fost râvnită şi îmbucătăŃită, i s-au schimbat mereu
stăpânitorii: Imperiul persan, Imperiul otoman, Imperiul rus. Rusificarea autoritară a favorizat
naŃionalismul georgian. După înfrângerea Rusiei în Primul Război Mondial s-a format
Transcaucazia (grupa Georgia, Armenia şi Azerbaidjanul). După alte conflicte, ruperi din
teritoriu, în 1921 Georgia, în cadrul unei noi federaŃii Transcaucaziene, a devenit republică
sovietică. Georgia „turcă” a fost împărŃită, Batumi rămânând sovietic, iar Kars şi Ardahan
redevenind turceşti.
Pe plan intern, cadrul federalizării de către Uniunea sovietică a creat în cadrul Georgiei
două republici autonome, Abhazia şi Adjaria, precum şi o regiune autonomă, Osetia de Sud.
Etnic, Georgia este un microcosmoc de popoare şi religii diverse: abhazii erau în 1921 doar
în parte islamizaŃi, adjarii erau în totalitate, osetinii popor de origine iraniană (numiŃi şi
alaini), trăiau în centrul Caucazului.
După Al Doilea Război Mondial frontierele sudice ale Georgiei (URSS) au devenit
frontierele Războiului Rece, s-a intensificat rusificarea şi drept consecinŃă s-a întărit
naŃionalismul georgian. În 1991, Georgia a devenit independentă, dar victoria a provocat două
crize (o înfruntare ca urmare a unui antagonism secular între Georgia de Est şi Georgia de
Vest, revolta abhazilor şi a osetinilor care doreau să se unifice cu Osetia de Nord). Aceste
rebeliuni au fost susŃinute pe ascuns de Moscova şi erau un mijloc de presiune asupra
Georgiei. Elementele democrate au învins în cele din urmă şi situaŃia internă s-a stabilizat.
Când Georgia a devenit membru în C.S.I. a încheiat un acord militar cu Rusia privind
prezenŃa a patru baze militare ruse (în Georgia), a încetat sprijinirea mişcărilor secesioniste.
Georgia încearcă să-şi reconstruiască economia, menŃinând bune relaŃii cu Turcia, Ńările
UE şi SUA. Această Ńară ar putea servi drept interconexiune între Azerbaidjan, Turcia şi
Europa Occidentală, printr-o reŃea de oleoducte şi gazoducte care ar uni Marea Caspică cu
Marea Neagră, apoi , traversând Turcia, ar lega Marea Neagră de Marea Mediterană. Această
posibilitate depinde de controlul disidenŃelor abhaze, adjare, osetine şi a revendicărilor de
autonomie a minorităŃii armene din Djavak.
Fireşte, conflictele armate au slăbit Georgia, iar populaŃia are un trai modest. InvestiŃiile
străine sunt încă insuficiente. În jurul acestui spaŃiu sunt mari interese economice şi
geostrategice.
În numai trei ani, Georgia, care era mai ieri emblema falimentului economic şi social al
unei Ńări administrate de gangsteri, a devenit o democraŃie nouă, cu una din cele mai rapide
creşteri economice din lume, de curând, Banca Mondială a elogiat evoluŃia Georgiei, pe care a
prezentat-o drept numărul unu în lume în privinŃa reformelor şi drept democraŃia în tranziŃie
cea mai puŃin coruptă. Chiar de curând, NATO a inclus Georgia în noua etapă a negocierilor
de adeziune, prin aceasta recunoscând progresele noastre politice, economice şi militare.
Georgia a încheiat un plan de acŃiune cu UE, care defineşte progresul ireversibil spre un viitor
pe deplin occidental.
Accelerarea negocierilor în vederea aderării la NATO constituie o adevărată ameninŃare
în ochii Moscovei: Rusia refuză să îşi piardă influenŃa asupra vecinilor Georgiei, mizând doar
pe forŃele militare de care dispune în zonele de conflict Abhazia şi Osetia de Sud.

ARMENIA

*Denumirea oficială: PoziŃia geografică:face parte *Capitala: Erevam (1.250.000

Republica Armenia din grupa subcontinentală Asia de locuitori)
*SuprafaŃa: 29800 km² Vest, situată în regiunea Caucaz, în *Ziua naŃională: 23 mai
*PopulaŃia: 3.100.000 SE Mării Negre, fără ieşire la mare. (proclamarea independenŃei din
locuitori 1991)
*Limba oficială: armeana, *Forma de guvernământ:
vorbită de 93% din populaŃie republică
*Religiile principale: *IDU = 0,729 (locul 100)
ortodoxie (Biseria Armeană
Apostolică) 95%, islamism (şiiŃi)

Caracteristicile geografico-fizice
Relieful , predominant muntos (Podişul Armeniei este un important nod orografic,
munŃii Canzazul Mic, depresiunea Ararat). În SE se află sistemul muntos Zanghezur.
Altitudinea maximă de 4.095 m, este atinsă în masivul vulcanic Aragats Lerr. Depresiunea
tectonică Sevan este încadrată de culmi impunătoare (peste 3000 m).
Clima în regiunile joase din SE este subtropicală – aridă cu precipitaŃii 200 – 300
mm/an; iar în zona montană înaltă este temperată, cu precipitaŃii 900 – 1000 mm/an. Clima
este etajată.
Hidrografia. Râurile Armeniei sunt colectate de Aracs care se varsă în râul Kura –
colectat de Marea Caspică; toŃi afluenŃii colectaŃi de Aracs au un mare potenŃial
hidroenergetic. Lacurile, frecvent tectonice – vulcanice sunt situate în zona montană; cel mai
mare este Lacul Sevan situat la altitudinea de 1.906 m.
VegetaŃia treptelor inferioare (şesurilor) include asociaŃii de stepă uscată şi semipustiu
(cu pelin, plante de uscăciune – colilia – şi sărătură. Mai sus sunt prezente tufişuri, iar pădurea
pădurea ocupă 10% din totalul suprafeŃei Ńării (în nord-est, păduri de fag, în sud păduri de
stejar şi fag). În partea mai înaltă se află vegetaŃia alpină.
Fauna cuprinde: capra sălbatică, porcul ghimpos, şacalul, pisica de trestie, reptile.
Solurile din regiunile joase sunt cele de sărătură, brune, în sud – solurile castanii, iar în
regiunile de peste 1500 m – solurile brun-acide, brune, solurile de pajişti alpine.

Aspecte geografico – umane

PopulaŃia . Natalitatea a ajuns la 8‰, iar mortalitatea de 6‰. Gruparea etnică majoritară
o formează armenii (94%), la care se adaugă: azeri, ruşi, kurzi, turci, ucraineni, greci,
georgieni. ComunităŃi armene se întâlnesc în Georgia, Azerbaidjan (în enclava Nagorna
Karabach), SUA, FranŃa. Limba oficială este armeana (din grupa limbilor indo-europene), dar
în transmisiunile radio se foloseşte şi limba kurdă. PopulaŃia urbană este de aproximativ 70%.
După 1991 Armenia a cunoscut o puternică emigraŃie a forŃei de muncă.
 Armenia din punct de vedere administrativ este formată din 10 regiuni şi capitală. În
urma unui acord din 1997, enclava armeană (de pe teritoriul Azerbaidjanului) – Nagorna
Karabah a devenit autonomă.
Oraşele principale: Vanadzor, Kumairi, Ecmiazin, Giumri, Hradzan, Kapan, Gavar.
Economia . În fost URSS, Armenia era una dintre cele mai industrializate şi mai bogate,
cu numeroase fabrici pentru construcŃii de maşini, substanŃe chimice, conserve alimentare şi
prelucrarea pieilor.
După proclamarea independenŃei (1991), Armenia a fost în conflict cu Azerbaidjanul
pentru Nagorna Karabach, iar costurile au determinat criza de combustibil care a afectat
numeroase întreprinderi industriale.
Armenia dispune de resurse de cupru, molibden, bauxită, crom, roci de construcŃie.
Industria are ca specific metalurgia neferoasă, construcŃia de maşini, industria cauciucului,
textilă, alimentară.
Agricultura antrenează 50% din totalul populaŃiei active, fiind axată pe cultura
cerealelor, tutunului, bumbacului, cartofilor, sfectei de zahăr, viticulturii, pomicultură şi
creşterea ovinelor.
Transporturile şi comunicaŃiile. ReŃeaua rutieră şi feroviară este influenŃată de relief, dar
racordată cu a Ńărilor vecine (Georgia şi Azerbaidjan). Aeroporturi sunt la Erevan şi Gjumri.
Principala cale ferată traversează nordul Ńării, însoŃeşte Culoarul Araks şi trece prin regiunea
de graniŃă cu turcia; iar principala şosea uneşte oraşele Erevan cu Tbihsi, trecând prin pasul
Puşkin şi localitatea Sevan.

Aspecte de geografie politică

Din anul 2003 Armenia a devenit membră a O.M.C. Armenia face parte dintr-o regiune
extrem de instabilă; a fost mereu o miză a impariilor. Crearea unei Biserici naŃionale a privat
Ńara de sprijinul Occidentului, dar i-a asigurat supravieŃuirea politică şi le-a permis armenilor
să-şi apere identitatea.
În secolul al XIX-lea Armenia era împărŃită între trei imperii : persan, otoman şi rus. În
1895-1896 armenii s-au aflat într-o situaŃie de risc crescut: turcii au executat 200.000 de
armeni. În 1909 prin masacrele de la Cilicia dispar 30.000 de armeni. Genocidul din 1915 –
1916 a condus la dispariŃia a 2/3 din armenii din Imperiul Otoman. Regimurile succesive din
Turcia s-au închis într-un sistem de negare. Turcia recunoaşte deportarea şi casacrele, dar
neagă planificarea masacrelor, adică genocidul.
În 1987, Parlamentul european recunoaşte realitatea genocidului armean şi stipulează că
refuzul de a recunoaşte acest genocid constituie un obstacol pentru intrarea Turciei în UE.
Armenii sunt dispuşi de o parte şi de alta a unei frontiere sensibile, fiind totodată majoritari în
mai multe provincii otomane.
În 1992 – 1993 au loc ciocniri în jurul enclavei Nagorno Karabah (populată în proporŃie
de 80% de armeni; ciocnirile se transformă în război nedeclarat armeano-azer care nu a putut
fi oprit de medierile Rusiei, Iranului, ale OSCE şi ONU, decât în 1994, printr-un armistiŃiu. În
1997 între cele două Ńări se încheie un acord care prevede autonomia enclavei Nagorno
Karabah. Convorbirile dintre preşedinŃii celor două state au continuat în 2001 dar fără vreun
rezultat.
Enclava Nahicevan se află între Armenia şi Iran. PopulaŃia majoritară este formată din
azeri. Nahicevan este o enclavă inclusă în administraŃia Azerbaidjanului (ca republică
autonomă).

AZERBAIDJAN

*Denumirea oficială: Republica PoziŃia geografică: în *Capitala: Baku -1.750.000

Azerbaidjan SV Asiei de Vest de Marea locuitori
*SuprafaŃa: 86.600 km², Caspică *Ziua naŃională: 28 mai
*PopulaŃia:8.250.000 locuitori (aniversarea proclamării republicii
 *Limba oficială: azerbaidjana/azera din anul 1918)
*Religia: islamism (şiiŃi circa 90%, *Forma de guvernământ:
sunniŃi), ortodocşi republică;
*IDU = 0744 (locul 89)

CondiŃiile geografico – fizice

Relieful este format din MunŃii Caucazul Mare (în nord) şi munŃii Caucazul Mic (în
sud-vest), unităŃi colinare şi Câmpia Lenkoran în SE. Tot în SE se află munŃii Talâş, în partea
centrală se află Câmpia drenată de râurile Kurna şi Araks.
Clima în partea centrală şi de SE este subtropicală aridă cu precipitaŃii de circa 200
mm/an; în restul Ńării îndeosebi în regiunile montane climatul este temperat cu precitaŃii
bogate (mai les în munŃii Caucazul Mare).
Hidrografia. Pe direcŃia NV – SE teritoriul Ńării este străbătut de râul Kura; se varsă în
Marea Caspică prin deltă. Cursul inferior al acestui râu este navigabil. Cel mai mare lac
antropic de pe râul Kura a fost construit la Mingheceaur (cu scop hidroenergetic). AlŃi afluenŃi
sunt: Arax, Alazani şi Karaciai.
VegetaŃia. Pădurile deŃin 10% din suprafaŃa totală, în rest predomină stepa cu specii
xerofite în SE Ńării.
Fauna este alcătuită din mufloni, lupi, vulpi, şacali, gazele, fazani, rozătoare, reptile,
etc.
Solurile. Cele mai mari suprafeŃe sunt ocupate cu kastanoziomuri, cernoziomuri, iar în
zona montană – leptosoluri.
Aspecte de geografie umană şi politică
PopulaŃia . natalitatea în ultimii ani a scăzut sub 17‰, iar mortalitatea a ajuns la 10 ‰.
Structura etnică relevă o pondere a azerilor de peste 90% la care se adaugă circa 3%
daghestani, ruşi armeni, turci. Limba azeră – limbă oficială- face parte din ramura turcică a
limbilor altaice.
Densitatea trece de 150 loc/ km² în Câmpia Lenkoran, Peninsula Apseron şi în zona
Gandjai. În enclava Nahicevan şi în regiunea muntoasă sunt densităŃi mai mici.
PopulaŃia urbană a ajuns la 57%. În ceea ce priveşte cultele, şirŃii reprezintă 70% iar
suniŃii 23%, creştinii aproximativ 5%.
Oraşele principale sunt: Gandja, Sumaqayat, Zardob.
Economia. Subsolul acestei Ńări prezintă resurse variate: petrol şi gaze naturale, minereu
de fier, sare, cobalt, molibden, cupru, harituia ş.a. ExtracŃia hidrocarburilor este ramura
principală a industriei; cele mai mari cantităŃi de petrol se extrag din subsolul depresiunii
Kura-Arax şi din structurile platformei continentale ale Mării Caspice, mai ales din
perimetrele Neftianâe Kamni şi Artem-Ostrov (Insula Artem). Unul din perimetrele
importante pentru exploatarea gazelor naturale este Karadag (la sud de Baku). Principalul
centru de rafinare a petrolului şi petrochimic este Baku, iar conductele pentru hidrocarburi
sunt: Karadag – Baku, Karadag – Gandja, Karadag – Sumgait.
Industria utilajului petrolier, navală, a maşinilor şi utilajelor agricole, materialului rulant,
electrotehnică şi electronică, chimică este concentrată la Baku, Gandja, Mingheceaur,
Karadag, Sumgait. În vestul Ńării se găsesc minereuri de fier, bauxită, molibden. Bumbacul,
mătasea, lâna se prelucrează la Nuha, Gandja, Baku. Industria covoarelor este concentrată la
Karabah, Nahicevan, Gandja.
Industria alimentară include ca subramuri mai importante: industria vinurilor,
lactgatelor, prelucrarea peştilor, legumelor şi fructelor (Lenkoran, Kura, Masalla, Baku,
Gandja).
Agricultura se bazează pe un amplu sistem de irigaŃii (circa 2/3 din terenurile arabile
sunt irigate). Din suprafaŃa arabilă 50% este ocupată cu cereale (grâu, orz, porumb, orez), iar
restul cu plante tehnice (bumbac, tutun).

TURCIA
 Denumirea oficială - PoziŃia geografică : În Capitala : Ankara (3 milioane loc.)
: Republica Turcia (76 SV Asiei şi SE extrem al Europei - Ziua naŃională : 29 octombrie
provincii) (proclamarea republicii în 1923)
SuprafaŃa : 774.820
kmp.PopulaŃia :
68.000.000 locuitoriLimba
oficială : turca (ramură
turcică a familiei altaice)

CondiŃii geografico – fizice

Relieful : În partea asiatică : Podişul Anatoliei (850 – 900 m), `nconjurat de Mun]ii
Taurus (`n sud), Mun]ii Pontici (N), Podi[ul Armeniei. ~n partea european\ se disting
dou\ [iruri de mun]i jo[i (800 – 1000 m): Tekir Dag [i Istranca Daglari. Podi[ul Anatoliei
prezint\ platouri structurale ce constituie suprafe]e de eroziune dezvoltate pe o structur\
granitic\ de vârstă paleozoică şi mezozoică. Vulcanismul neozoic şi de la începutul
cuaternalului a lăsat urme în Anatolia de V şi SV. Între MunŃii Pontici şi Marea Neagră se află
o îngustă câmpie litorală.
Clima. În regiunile litorale este un climat mediteranean, iar în cea mai mare parte a
Turciei – temperat-continentală. În regiunile litorale temperaturile medii anuale sunt de
20 - 21° C şi cu precipitaŃii bogate iarna; în Anatolia verile sunt calde şi uscate, iar iernile sunt
răcoroase şi umede (temperatura medie a aerului coboară mult sub 0°C în ianuarie şi
depăşeşte frecvent 24°C în iulie).
Apele. Din Podişul Anatoliei izvorăşte Eufratul de vest, iar din vestul masivului Ararat
şi nordul lacului Van – Eufratul de est. Tigrul izvorăşte din lacul Hazar. Alte râuri importante
sunt : Kîzîlirmak, Porsuk Cayi etc.
Lacurile de pe teritoriul Ńării, după geneză sunt : carstice, de baraj natural, vulcanice,
tectonice. Lacul Tuz (1100 km² ) este cel mai mare şi se află în MunŃii Taurus. Alte lacuri
tectonice sunt : Iznik, Van, Apolyont. Dintre lacurile vulcanice menŃionăm : Tuzla şi Aici, iar
din cele carstice, Kizoren (format în depozite gipsifere şi calcaroase). Lacurile impun o notă
aparte peisajului.
VegetaŃia. În Podişul Anatoliei predomină stepa cu ierburi xerofite, iar în apropiere de
Marea Marmara apar pâlcuri de stejar şi pin.
În regiunea montană, pe versanŃii nordici ai MunŃilor Pontici se găseşte o vegetaŃie
etajată: până la 600 m pădurile de foioase, până la 900 m pădurile de amestec (fag cu
răşinoase), după care se află pădurile de răşinoase pure (brad, molid, pin); pe versanŃii sudici,
până la 1850 m se dezvoltă stepa şi pădurile de stejar, între 1900 – 2500 m, pădurile de stejar
de Qmatolia, plop şi mesteacăn, iar peste 2500 m - ,,stepa alpină,,. Pe Ńărmul mediteranean se
dezvoltă o vegetaŃie specifică de garriga (cimbrişor şi lavandă) şi maquis (măslin sălbatic,
rozmarin etc). Pădurile deŃin circa 25% din suprafaŃa Ńării.
Fauna Turciei este diversificată şi cuprinde specii de : urşi bruni, mufloni, şacali, varani,
foci monah, căprioare roşii, lupi, vulturi, potârnichi. Pentru protecŃia unor plante şi
animale au fost create parcuri naŃionale (Bodrum, Karatepe, Manyas, Golu Uldag).
Solurile În zonele litorale ale Mării Mediterane s-au format solurile: maronii şi
seroziomurile. Cambisolurile s-au format pe materiale parentale texturale. Pentru
producŃia agricolă prezintă interes andosolurile. Leptosolurile ocupă suprafeŃe mari; s-au
format pe materiale parentale sau neconsolidate.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia, cu cei peste 68 milioane locuitori se înscrie în rândul Ńărilor mari din
regiune.
Natalitatea depăşeşte 22‰, mortalitatea este sub 7‰, iar soldul natural de circa 15‰.
Explozia demografică a condus la creşterea rapidă a densităŃii populaŃiei (peste 87 loc/km²).
Cea mai mare densitate se află în partea europeană a Turciei (275 loc/km²). În regiunile
montane din estul Ńării, densitatea populaŃiei scade la 20 loc/km². Din punct de vedere etnic
87% din populaŃie o formează turcii, 2% curzii; pe teritoriul acestei Ńări trăiesc georgieni,
arabi, armeni, greci, români ş.a. Mobilitatea a cunoscut o evoluŃie impresionantă sub forma
emigraŃiei îndeosebi în Europa Centrală (Germania), în Marea Britanie şi în SUA, Canada.
Oraşele principale sunt: Istambul (8,5 milioane locuitori) este situat în capătul sudic al
strâmtorii Bosfor, Ankara (2,9 milioane locuitori) a preluat funcŃia de capitală în anul
1923, Izmir (2,1 milioane locuitori), Bursa (1,1 milioane locuitori), Adana (1,1 milioane
locuitori), Konya, Antalia, Mersin ş.a.

Economia a avut în ultimele 4-5 decenii o creştere remarcabilă, dar persistă dificultăŃile
structurale. Se exploatează lignit şi huilă în NV şi V Anatoliei, petrolul se extrage la
Germik, Raman, Selmo şi se prelucrează la rafinăriile: Izmir, Mersin şi Batman. Pe râurile cu
mare potenŃial s-au construit hidrocentralele: Yesil, Sakarya, Irmak şi Kîzîl Irmak.
Termocentrale de mare capacitate sunt în bazinul carbonifer Zonguldak (Catalagzi, 1200
MW). Datorită bazei de materii s-a dezvoltat metalurgia feroasă şi neferoase; minereul de fier
se extrage din anatolia de E (Divrigi), cromul la Guleman, iar wolframul, cuprul, plumbul şi
zincul din Anatolia de E şi SE.
Combinatele siderurgice cele mai mari sunt la Karabuk, Iskenderun şi Eregli.
Industria chimică este bine reprezentată. Se produc: sodă caustică şi sodă calcinată, clor,
acid sulfuric. Cele mai importante centre ale industriei chimice sunt situate la Murgul (acid
sulfuric) şi Izmit. Industria alimentară este axată pe prelucrarea peştelui, cărnii, obŃinerea
zahărului, morărit, panificaŃie, fabricarea berii ş.a., iar industria textilă pe prelucrarea
bumbacului, lânii şi a mătăsii. Bine reprezentată este şi industria materialelor de construcŃie.
Prioritate în acest moment construcŃiile de întreprinderi strategice din sectorul
industrial, în special cele din domeniul petrochimic şi cel metalurgic. În vederea
integrării în Uniunea Europeană se desfăşoară un vast program de privatizare.
Agricultura antrenează aproximativ 44% din populaŃia activă. Se cultivă cereale
(secară, orz, grâu, porumb. Orez) în anatolia şi pe litoralul Mării Negre, orez pe litoratul
mediteranean.
Dintre plantele tehnice se cultivă : tutunul, bumbacul şi sfecla de zahăr.
Pomicultura se practică în sudul şi vestul Ńării (meri – locul III mondial, peri, portocali,
măslini ş.a.). Întrucât 35% din suprafaŃa Ńării o reprezintă păşunile şi fâneŃe naturale, creşterea
ovinelor, caprinelor şi bovinelor deŃine un rol important în economia agrară.
Transporturile rutiere au un rol important în activitatea economică (circa
130.000 km). Principala autostradă leagă oraşele Edirne – Istanbul – Ankara. Lungimea
căilor ferate depăşeşte 8200 km (din care 300 km electrificatâ). Foarte bine sunt dezvoltate
transporturile maritime (porturile cele mai mari fiind: Istanbul, Izmir, Mersin). Aeroporturile
mai importante sunt: Ataturk InternaŃional Airport (11 km vest de Istanbul), Izmir Airport
(12 km de Izmir) şi Adana Airport.

Aspecte geoeconomice şi geopolitice.

Turcia este angajată în a-şi instaura o oarecare influenŃă în regiunea Mării Caspice –
Asia Centrală, profitând de slăbirea şi retragerea puterii ruse. Din acest motiv Turcia ar putea
fi considerată – jucător geostrategic.
Rivalitatea cu Iranul şi problemele interne ale fiecăruia dintre aceste state nu pot
conduce la schimbări majore în regiune. Turcia asigură stabilitate în regiunea Mării
Negre, controlează accesul spre Marea Mediterană, contrabalansează Rusia în Caucaz şi
serveşte latura sudică pentru NATO; din această cauză este un important pivot geopolitic.
Totodată, două probleme grevează integrarea în Uniunea Europeană, fiind surse de potenŃial
conflict: problema kurdă şi problema cipriotă. În 2003 Turcia a afişat o anumită independenŃă
faŃă de SUA (renunŃând chiar la un ajutor substanŃial), a interzis desfăşurarea de trupe
americane în perspectiva unei ofensive asupra Irakului
 LIBAN

-Denumirea oficial\ : Pozi]ia geografic\ `n Capitala: Beirut (2

Republica Liban SV Asiei (Orientul milioane loc);
-Suprafa]a: 10.400 Mijlociu), pe coasta estic\ a -Ziua na]ional\: 22
km² M\rii Mediterane noiembrie
-Limba oficial\: araba, - Forma de
dar se vorbesc engleza, guvern\mant : republic\
franceza, armeana; preziden]ial\ ;
-Religia: Islamism -IDU: 0,752 (locul 83)
(70%), cre[tinism (30%).

CondiŃiile geografico – fizice

Relieful. Două lanŃuri muntoase paralele cu Ńărmul Mării Mediterane:
MunŃii Antiliban (alcătuiŃi predominant din roci sedimentare), MunŃii Liban (alcătuiŃi
din sisturi cristaline), numeroase peşteri , depresiunea Al Biga (valea Bekaa) şi o câmpie
litorală îngustă şi discontinuă.
Clima, pe ansamblu, mediteraneană, dar diversificată în raport cu altitudinea; litoralul
mediteranean şi versanŃii vestici primesc o cantitate mai mare de precipitaŃii (800 – 900 mm
pe an), iar versanŃii estici mai mici; pe valea Bekaa media precipitaŃiilor anuale ajunge la 380
mm. CantităŃile mai mici de precipitaŃii cad pe dealurile din estul şi în jumătatea sudică a Ńării.
În capitala Ńării, Beirut, media termică a iernii este de 13° C; predomină vântul de vest.

Apele. Două râuri principale: Litani şi Orantos străbat depresiunea Bekaa şi se varsă în
Marea Mediterană.
VegetaŃia este diversificată, de tip mediteranean (cedru, ienupăr, chiparos, mirt),
deşertic şi alpin. Pe versanŃii montani se găsesc păduri de arŃar, brad, arbust oriental. Pe văi se
cultivă măslini, smochini şi viŃă de vie.
Fauna a suportat consecinŃele vânătorii (care a afectat îndeosebi mamiferele); se
găsesc numeroase rozătoare, veveriŃe, gerbili, reptile, gazele, iepuri, şacali, vulturi, potârnichi
şi porumbei.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia . Natalitatea în ultimii ani a oscilat între 18 – 19‰, iar mortalitatea între 6 – 7
‰. Densitatea cea mai mare, peste 500 loc- km², este în zona litorală şi în depresiunea Bekaa.
Din punct de vedere etnic arabii au o pondere de 95%, iar armenii de 4%. Gradul de
urbanizare este de 90%.
Principalele oraşe sunt: Beirut, Fil Mină, Baalbeck, Sidon, Zahlah, Hammănă.
Economia. PoziŃia geopolitică, imigraŃia şi războaiele purtate după 1958 au tranformat
Libanul (,, ElveŃia Orientului Mijlociu,,) într-o Ńară cu economie puternic afectată în înreaga
sa structură; încercările de refacere au primit o altă lovitură, în anul 2006, îndeosebi în
jumătatea sudică, ca urmare a conflictului dintre grupările Hezbollah şi Israel.
Deşi Libanul dispuse de reserve mici de minerale, industria este diversificată. Ca urmare
a importului de petrol din Arabia Saudită şi Irak s-a dezvoltat rafinarea acestuia la Al Mină
(fost Tripoli), Sidon, industria textilă se bazează pe resursele de bumbac, lână, precum şi pe
producŃia de fire şi fibre sintetice (Beirut, Al Mină, Sindon), iar industria alimentară (zahăr,
ulei, lactate, conserve ş.a.) este localizată la : Beirut, Zahlah, Sidon, Al Mină, Baalbek.
ProducŃia de energie electrică este asigurată de termocentrale. Industria este localizată în
marile centre urbane : Beirut, Al Mină, Sidon.
 Agricultura este practicată de 13% din populaŃiaactivă şi este principalul sector
economic al Ńării ; se cultivă grâu, sfeclă de zahăr, tutun, arahide, măsline, lămâi, viŃă devie,
bumbac, meri, cireşi, peri ş.a.
Terenurile agricole mai productive sunt în câmpia litorală, depresiunea Bekaa, între
700- 1400 m.
Transporturile şi comunicaŃiile. Războaiele au distrus mare parte a infrastructurii
feroviare, căile ferate şi şoselele din jumătatea sudică a Ńării.
Porturile operează, deregulă cu întreprinderi, iar mai multe aeroporturi (din totalul de 8)
au fost puternic afectate de conflictul din anul 2006.
Exportul a fost, de asemenea, perturbat ; înainte de anul 2006 era structurat pe citrice,
bumbac, produse animaliere, iar importul era alcătuit din îngrăşăminte chimice, hidrocarburi,
anvelope, maşini. Partenerii principali sunt : UE, SUA, Iran, Siria, Emiratele Arabe Unite,
Arabia Saudită şi alte state arabe.

Aspecte de geografie politică. După proclamarea independenŃei în anul 1943, afost

strabilit un sistem politic confesional, iar puterea s-a împărŃit între maroniŃi, sunniŃi, şiiŃi,
greci ortodocşi şi greci catolici. Dotarită prosperităŃii economice, Libanul a fost numit
»ElveŃia Orientului Mijlociu « . În 1958 a început un război civil devastator între musulmani
şi creştini, a urmat refugiul palestinienilor din Israel, în 1975 urmează un alt război civil în
care au intervenit trupe siriene, apoi conflictul cu armata Libanului de Sud, lupte între
diferite grupări, intervenŃia sub egida ONU a trupelor americane, franceze şi engleze şi a
serviciilor secrete a acestor Ńări asasinatelepolitice şi răpirile s-au Ńinut lanŃ. În 1990 – 1991
armata siriană a intervenit în Liban şis-a instaurat o autoritate de stat ; Ńara a intrat în declin
economic, accentuat după conflictul dintre grupările Hezbollah şi Israel în anul 2006.
situaŃia politică este incertă şi depinde derezolvareadeansamblu a problemelor complexe din
Orientul Mijlociu.
ISRAEL

-Denumirea oficială : Statul Pozi]ia geografic\ `n Asia de Capitala: Ierusalim

Israel Sud-Vest, estul M\rii Mediterane (660.000 locuitori). Comunitatea
-Suprafa]a: 20400 km² internaŃională nu recunoaşte
(exclusive teritoriile anexate: Ierusalimul drept capitala
Ierusalimul de Est şi înălŃimile Israelului.
Golan); 6 districte -Ziua na]ional\: 14 mai
-PopulaŃia 7,1 mil.loc. -Forma de guvern\mant :
-Limba oficial\: ebraica şi republic\ democraŃie ;
araba -IDU: 0,905 (locul 22)
-Religia: iudaism (80%),
islamism (14,6%), cre[tinism (2,1%)
etc.

CondiŃii geografico – fizice

Relieful. SpreMarea Medeterană, o câmpielitorală lată de 35 – 40 km, apoi MunŃii
Galileri, în centrul Ńării piemontul Shefela şi , în sud, Deşertul Negev, accidentat şi arid.
Punctul cel mai sudic al Ńării este un litoral scurt la Marea Roşie, care s-a dezvoltat turistic. În
estul Ńării se află o depresiune întinsă, parte a Marelui Rift African.
Clima Mediteraneană prezintă caracteristici diferite ale elementelor în funcŃie de
latitudine şi altitudine: în câmpia litorală temperatura tot timpul anului variază între 8 – 18 º C
în ianuarie, şi între 21 – 29 º C în august, iar în sud, temperaturile din luna ianuarie variază
între 10 - 21º C, iar în luna august pot ajunge 49 º C.
În medie, precipitaŃiileating 440mm/an, iar la Elat (în sudul Ńării), doar 20mm/an.
Iarna, uneori în MunŃii Galieei, ninge.
 Apele. ReŃeaua hidrografică este săracă. Cel mai important este râul Iordan. Dintre
lacuri, menŃionăm: Marea Moartă (oglinda apei situată la 395 m sub nivelul Oceanului
Planetar, are totodată şi cea mai mare salinitate, 260 ‰), Tiberială ş.a.
VegetaŃia naturală este ierboasă, pâlcuri forestiere, maquis, în jumătatea sudică
estealcătuită din plante xerofite, deşertică, discontinuă, iar în MunŃii Galileei seaflă păduri de
pin.
Fauna esteformată din şacali, manguste, lupi, antilope, cerbi, păsări migratoare.
Solurile : jeltoziomuri, crasnoziomuri, soloneŃuri şi calcisoluri.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia. Natalitatea a fost de 19 – 20 ‰, iar mortalitatea de 6 ‰; populaŃia urbană
este de 92%. Densitatea cea mai mare se află pe câmpia litorală; în Deşertul Negev locuieşte
mai puŃin de 7% din populaŃia Israelului.
În Israel trăiesc evrei (82%) şi arabi (18%). După religii se estimează că ponderea
persoanelor de religie iudaică este de 82%, musulmană (suniŃi) 14%, creştină 2,5% şi druză
1,5%.
Oraşele principale sunt: Tel Aviv (2,2 milioane locuitori), Haifa, Holon, Netanya,
Beersheba ş.a. Unele ferme din Israel sunt organizate sub formă de kibuŃuri – aşezări şi
comunităŃi în care oamenii împart între ei câştigurile şi bunurile.
Economia . Israelul este un centru mondial major pentru tăierea şi şlefuirea pietrelor
preŃioase, a diamantelor, are întreprinderi mari pentru construcŃii de maşini, produce
calculatoare şi substanŃe chimice, aeronautică. Economia este dominată de industriile
producătoare de servicii şi apărare naŃională.
Agricultura foloseşte tehnici avansate şi irigaŃii (sistem de apeducte din lacul
Tiberiada), îngrăşăminte, mecanizare; se cultivă viŃă de vie, citrice (pentru export), grâu, orez,
bumbac, legume. Se cresc bovine şi ovine.
Turismul este foarte bine dezvoltat.

IRAK

-Denumirea oficială: -PoziŃia geografică: În Asia de -Capitala: Baghdad( 1,25 mil

Republica Irak -SuprafaŃa: 437.072 Sud-Vest, Orientul Mijlociu, ieşire loc)
km² (divizat în 19 guvernorate) îngustă la Golful Persic) -Ziua naŃională: 17 iulie
-PopulaŃia: 26.074.906 -Forma de guvernământ:
locuitori (estimare 2005) guvernare interimară
-Limba oficială: araba, kurda -IDU: 0,583 (locul 126), îm
-Religia: islamism (97%), 1998
(sunniŃi 37%, şiiŃi 63%), creştinism
3%

CondiŃii geografico – fizice

Relieful . În cea mai mare parte a teritoriului aparŃine câmpiei aluvionare (antica
Mesopotamie) – relief depresionar străbătut de numeroase canale, unele lipsite de apă.
Jumătatea vestică este un podiş larg şi pietros; nedurile şi albiile râurilor sunt seci în afara
iernii când transportă apele provenite din precipitaŃiile abundente.
În nod-est se află MunŃii Kurdistan (altitudine maximă 3658 m în vârful Rawanduz); în
nord se găseşte o parte a Podişului Armean.
Clima este subtropicală, cu ariditate accentuată (precipitaŃii sub 300 mm/an). Zăpezile
cad doar în MunŃii Kurdistan. În Câmpia Mesopotamiei şi în Deşertul Sirian (din vestul Ńării)
temperaturile sunt foarte ridicate, iar iernile sunt în general blânde. Nord-estul Ńării este mai
umed şi rece.
Apele. Încă din antichitate, Mesopotamia (cuvânt grecesc) era cunoscută drept „Ńara
dintre fluvii”. Două fluvii străbat Irakul: Tigru şi Eufrat, care, după ce se unesc în partea
sudică poartă numele de Shatt al-Arab, se varsă în Golful Persic printr-o deltă. Partea sudică a
câmpiei este mlăştinoasă. Lacurile mai mari sunt: Razazah şi Tharthar (de o parte şi de alta a
Eufratului). În partea centrală a câmpiei se găsesc numeroase lacuri naturale şi artificiale,
canale pentru irigaŃii.
VegetaŃia naturală este formată din stepe cu ierburi xerofite; în zonele joase şi în câmpia
aluvionară se găsesc salcia, plopul şi arinul, papirusul, lotusul, trestia înaltă. În zona montană,
pădurile se află pe areale mici. În regiunea de câmpie cresc curmalii.
Fauna este reprezentată prin şacali, vulpi, hiene, gazele, antilope, porci spinoşi, lilieci,
iepuri de deşert, măgari sălbatici, struŃi, raŃe sălbatice, gâşte, prepeliŃe, vulturi, bufniŃe ş.a.
Solurile : predominante sunt calcisolurile, dar pot fi întâlnite solonceacurile, soloneŃurile
şi gipsosolurile.

Aspecte geografico-umane
PopulaŃia. Natalitatea era (în 2005) de 35,5 ‰, iar mortalitatea 5,5 ‰. Densitatea
maximă se înregistrează în Câmpia Mesopotamiei (150 loc./km²) mai ales în partea centrală,
în nordul Ńării, în deşert valorile densităŃii ajung sub 3 loc./km².
PopulaŃia este alcătuită din: arabi (78%), kurzi (17%), turcomani, asirieniş.a. Limba
oficială este araba, iar kurda doar în N şi NE, dar de mai vorbesc armeana, asiriana ş.a.
PopulaŃia urbană este de 76%.
Oraşele principale sunt: Baghdat (4,7 mil.loc), Mosul, Kirkuk, Karbala, Basra.
Economia. Înainte de 1990, Irakul ajunsese al treilea producător de petrol din lume,
deŃine una din cele mai mari rezerve de sulf de pe Terra. O mare parte din veniturile aduse de
petrol au fost dirijate spre înzestrarea forŃelor armate. În 1980 Irakul a invadat Iranul şi până
la acordul de încetare a focului, semnat în 1988, peste 300.000 de irakieni şi-au pierdut vieŃile.
În anul 1990 Irakul a invadat Kuwaitul, iar în 1991, o coaliŃie condusă de SUA a alungat
invadatorii. Ulterior ONU a impus sancŃiuni Irakului care nu şi-a putut folosi rezervele de
petrol decât după 1996 (dar i s-au permis exporturi limitate şi supravegheate).
Războiul declanşat de Statele Unite şi de Regatul Unit în martie 2003 şi căderea
Baghdadului, au pus capăt regimului lui Saddam Hussein. Astăzi, Irakul se confruntă cu o
situaŃie economică precară. Reluarea activităŃii şi punerea în funcŃiune în întregime a
aparatului de producŃie petrolieră şi a capacităŃilor exportatoare va necesita sume enorme.
PopulaŃia este în continuare în aşteptarea unor ameliorări a condiŃiilor sale de viaŃă.
O criză economică generalizată a spulberat unele progrese de dezvoltare economică.
Numeroase atentate produc pierderi de vieŃi umane şi haos economic. Restabilirea securităŃii
este principala cerinŃă.

IRAN

-Denumirea oficială : PoziŃia geografică :În Orientul Capitala: Teheran (1,7

Republica Islamica Iran (28 de
provincii)
-SuprafaŃa: 1.633.190 km²
-PopulaŃia 66 mil.loc.
-Limba oficială: persana
Mijlociu între Marea Caspică, Golful mil.loc.)
Oman şi Golful Persic, având ca -Ziua na]ională: 11
vecini: Afganistan , Pakistan, februarie (aniversarea revoluŃiei
Turkmenistan, Azerbaidjan, Turcia. din 1979)

CondiŃii geografico – fizice

Relieful. Predomină ca suprafaŃă Podişul Iran (1400-1500 m), culmi muntoase în jurul
acestuia la N MunŃii Elbruz (5600 m în vârful Demavend), în NE MunŃii Khurasan, în SV şi
V MunŃii Zargos (peste 4500 m ), în S Câmpia Golfului Persic. Pe Podişul Iranian sunt
deşerturile : Dasht-i-Lut şi Dasht-i-Kavir .
 Clima .În regiunea de podiş este aridă, cu ierni reci (-200C) şi veri foarte calde
(temperaturile ating 410 C la Isfahan), precipitaŃiile ajung la Teheran doar la 100mm/an.
În regiunile de pe coastă Mării Negre şi a Golfului Persic uniditatea ajunge la 500-1000
mm/an, clima fiind mai blândă.
Apele. Iranul are o reŃea hidrografică săracă.Cel mai important este râul Karun (725 km)
care este afluent al Shatt-el-Arab-ului. În Marea Caspică se varsă râul Atrak, iar în Golful
Persic, râul Mand.Lacurile sunt puŃine şi sărate.Cele mai întinse ca suprafaŃă sunt lacurile
Urmia, Namak şi Hamur.Celelalte cursuri de apă sunt în mare parte sezoniere.
VegetaŃia Fondul forestier al Ńării este de 4%. În cea mai mare parte vegetaŃia este de
stepă şi semideşert, discontinua cu specii xerofite.În zona costieră de nord şi pe versantul
nordic al MunŃilor Elbruz se dezvoltă pădurea temperată, etajată (foioase, amestec şi
conifere), iar în zona costieră de sud-păduri tropicale.
Fauna se caracterizează prin specii de mamifere (tigrul, pantera, mangusta, şacalul,
lupul etc.), păsări (circa 300 de specii), reptile, insecte.
Solurile : Cele mai mari suprafeŃe sunt acoperite de calcisoluri, solonceacuri (chiar şi pe
aluviunile recente), soloneŃuri, gipsisoluri, coluviale sau eoliene.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia. Cu peste 66 milioane locuitori, Iranul este (alături de Turcia)una dintre Ńările
cele mai populate din Orientul Mijlociu. Natalitatea se menŃine peste 18 %o , mortalitatea sub
6 %o iar soldul natural circa 1218 %o .SperanŃa de viaŃă la naştere este de peste 68 de ani
(masculii) şi 71,5 ani (feminin).PopulaŃia urbană depăşeşte 64 %. Densitatea medie a
populaŃiei este de 40 loc/km2 .Cele mai populate teritorii sunt în NV şi N , iar cele mai puŃin
populate sunt marile întinderi ale semideşertului.
Sub aspect etnic, în Iran trăiesc: persani (51%), azeri (24%), kurzi (7%), arabi(3%),
mazandarani (85), armeni ş.a.Confesional , Iranul are următoarea structură: 98% şiiŃi, suniŃi şi
sufiŃi (islamism), creştini (2,8%), bahai (0,5 %), zoroastrimi ş.a.
Accelerarea tranziŃiei demografice face din Iran una dintre Ńările Orientului Mijlociu cu
cea mai modernă creştere naturală (1,2 %). Soldul total este mai slab din cauza soldului
migrator negativ.
Oraşele principale sunt: Teheran (1,7 milioane locuitori), Mashhad (1,8 milioane
locuitori), Tabriz (1,2 milioane locuitori), Shiraz (1,05 milioane locuitori).
Economia . se bazează , în principal , pe exploatarea , prelucrarea şi exportul petrolului.
Cea mai mare rafinărie de petrol este situată la Abadan; alte rafinării sunt amplasate la
Kermanshah, Isfahan şi Teheran. Petrolul aduce 17% din PIB şi constituie 85% din totalul
exportului.După rezervele de petrol (peste 13 miliarde tone), Iranul deŃine locul IV
mondial.Totodată , Iranul dispune de imense rezerve de gaze naturale (locul II mondial).
Industria extractivă şi prelucrătoare este în cea mai mare parte de stat şi are o structură relativ
diversificată.In afară de rafinarea petrolului, dezvoltate sunt: petrochimia, industria chimică,
metalurgia feroasă, neferoasă (aluminiu, cupru), construcŃii de maşini (ansamblare
automobile, aparate electrotehnice), materiale de construcŃie, industria lânii, marochinăria,
alimentară.
În agricultură lucrează circa 1/5 din populaŃia activă şi asigură 1/5 din PIB.Această
ramură a economiei se bazează pe cultura plantelor, principalul sector este cel vegetal. Circa
3/5 din suprafaŃa Ńării este cultivată cu : orez, bumbac, sfeclă de zahăr, trestie de zahăr, grâu,
porumb, orz, soia. În Iran sunt mari plantaŃii de curmali şi citrice.
Iranul deŃine locul şase mondial în creşterea caprinelor; se cresc ovine, păsări, bovine etc.
Deşi Iranul are un profil macroeconomic favorabil (apreciat de FMI) , rigidităŃile politice şi
tensiunile regionale constituie principalii factori de blocaj ai economiei aflate încă în pană de
strategie.
Transporturile şi comunicaŃiile .łara este străbătută de magistrala transiriană Abadan-
Teheran, şosele, are o importantă flotă comercială, aeroporturi la Teheran, Shiraz, Abadan şi
Ispahan, o conductă magistrală de petrol pe traseul Teheran – Abadan, numeroase conducte de
petrol de la câmpurile de extracŃie spre magistrala menŃionată şi un mare port Khark Terminal
specializat în traficul cu petrol.

Aspecte de geografie politică .

În actuala situaŃie mondială Iranul (ca şi Turcia, Azerbaidjanul, Coreea de Sud) are rolul de
pivot geopolitic de importanŃă hotărâtoare, deşi, asemenea Turciei, este activ geostrategic, în
măsura posibilităŃilor limitate.
Profitând de slăbirea şi retragerea puterii ruseşti,Iranul este angajat în a instaura o
oarecare infulenŃă în regiunea Marea Caspică – Asia Centrală. Din această cauză Iranul este
un jucător geostrategic. Capacitatea sa de a obŃine schimbări majore în distribuŃia de putere în
regiune este limitată.
Turcia a câştigat o anumită influenŃă în Azerbaidjan (Ńară cu circa 70 % populaŃie
islamică de origine turcică); atitudinea Iranului a fost motivată de îngrijorarea în legătură cu
posibile mişcări naŃionale ale azerilor care sunt (în Iran) în proporŃie de circa 25 %.
Atitudinea Iranului i-a ajutat mai mult pe ruşi.
Iranul în ciuda atitudinii sale ambigue faŃă de Azerbaidjan, oferă sprijin stabilizator
diversităŃii politice din Asia Centrală; această Ńară domină malul estic al Golfului Persic şi
independenŃa sa, indiferent de actuala sa ostilitate faşă de S.U.A., acŃionează ca barieră în faŃa
oricărei ameninŃări ruse pe termen lung pentru interesele americane în regiunea Golfului
Persic16.
Tensiunile interne care ar putea izbucni în Iran ar reduce rolul stabilizator pe care este
capabil să-l aibă într-o regiune explozivă; o situaŃie asemănătoare se potriveşte şi
Turciei.Iranul este hotărât să obŃină arma nucleară, dar este lipsit de aliaŃi în zonă. Europenii
sunt minorităŃi şiite, aproape absente în Asia Centrală. Iranul se înŃelege bine doar cu armenii.

KUWAIT

BAHRAIN

-Denumirea oficială: Regatul -PoziŃia geografică: În Asia de -Capitala: Manama ( 170.000

Bahrain Sud-Vest, în Golful Persic, la circa 30 loc)
-SuprafaŃa: 694 km² (divizată km NV de Qatar -Ziua naŃională: 16 decembrie
în 12 municipii -Forma de guvernământ:
-PopulaŃia: 655.000 locuitori monarhie constituŃională
-Limba oficială: araba, dar se -IDU: 0,839 (locul 37)
vorbesc şi limbile subcontinentului
indian
-Religia: islamism (98%) ş.a.

16
Zbigniew Brzezinski (2000) - Marea tablă de şah – supremaŃia americană şi imperativele sale
geostrategice, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, pag.60
 CondiŃii geografico – fizice
Relieful . Arhipeleagul Bahrain este format din 33 de insule din care numai 6 sunt
locuite; ele au o origine continentală şi coraligenă. Relieful este format dintr-o câmpie a cărei
altitudine maximă este de 135 m; în urma dezagregării, pe suprafaŃa câmpiei au rezultat
pietrişuri şi nisipuri.
Clima este tropical – uscată. Media termică anuală este de 30 ºC; în ianuarie
temperatura este de 16º - 18ºC, iar în iulie între 31º şi 42ºC. PrecipitaŃiile medii anuale sunt
sub 150 mm/m². Vânturile dominante bat din sud-est, uneori cauzând furtuni de praf.
Apele. Date fiind dimensiunile insulelor şi climatul tropical – uscat, arhipeleagul nu are
nici râuri, nici lacuri.
VegetaŃia este discontinuă, formată din arbuşti, ierburi, curmali sălbatici, plante xerofile
care apar după ploi.
Fauna este săracă în specii: şerpi, şopârle, iepuri sălbatici, manguste, gazele, ciocârlii,
sturzi, rândunele de mare şi păsări migratoare.
Solurile : calcisoluri de vârste diferite, solonceacuri, soloneŃuri, gipsosoluri.

Aspecte geografico-umane
PopulaŃia. Natalitatea este în jur de 18‰, iar mortalitatea 4,1 ‰. Densitatea maximă
este în nord-est. Aproximativ 40% din populaŃie este născută în afara Ńării. În afară de limba
arabă se mai vorbesc: engleza, farsi, urdu ş.a. PopulaŃia urbană depăşeşte 92%.
Oraşele principale sunt: Manama, Al-Muharrag, Sitrah ş.a.
Economia. Bahrainul a fost primul stat din regiunea Golfului care a început să producă
petrol pentru export, dar rezervele se vor epuiza în următorii 10 – 20 de ani. S-au investit
fonduri în alte domenii: producŃia de aluminiu, substanŃe chimice, mase plastice, servicii
(mari companii bancare şi de asigurări). În nordul insulei se practică agricultura: orez,
legume, curmali.
Transporturile şi comunicaŃiile . Căi ferate nu există, dar reŃeaua de drumuri măsoară
circa 3.500 km. Un pod lung de 24 km asigură legătura între insula Bahrain şi coasta de est a
Arabiei Saudite, iar alte poduri – cu celelalte insule ale arhipeleagului. Porturile principale
sunt: Sitrah şi Mina Salman.
Bahrainul asemănător Dubaiului, are un rol de distribuire regională, mai ales în direcŃia
Arabiei Saudite. O serie de proiecte noi se desfăşoară în sudul Ńării în domeniul turismului.
łara îşi urmează politica de deschidere economică, multiplicându-şi acordurile comerciale şi
efectuând privatizări. TelecomunicaŃiile, electricitatea şi apa sunt în curs de privatizare.

YEMEN

-Denumirea oficială: -PoziŃia geografică: În Asia de -Capitala: Sanaa ( 1,25 mil

Republica Arabă Yemen Sud-Vest, în Peninsula Arabia. loc)
-SuprafaŃa: 527.970 km² (19 Teritoriul include şi Insula Socotra -Forma de guvernământ:
guvenorate) precum şi alte insule mai mici republică, dictatură
-PopulaŃia: 20.727.063 (Kamaran, Perim) -IDU: 0,470 (locul 148)
locuitori
-Limba oficială: araba
-Religia: islamism

CondiŃii geografico – fizice

Relieful . Începând de la Ńărmul Mării Roşii, se află câmpia litorală Tihama, MunŃii
Yemenului, platoul Hadhramaut şi un sector al deşertului Rub´al Khali străbătut de numeroase
neduri.
Clima este tropical – deşertică, fierbinte, înăbuşitoare; temperatura medie a lunilor
ianuarie, februarie este de 20 ºC, verile au temperaturi medii de 27 ºC - 30 ºC. Pe platoul
central temperaturile medii sunt în ianuarie în jur de 10 ºC.
 Extremitatea sud-vestică se află în zona musonului cu precipitaŃii de 800 mm/an. În zona
montană, cad în medie, anual, 400 mm precipitaŃii. Vânturile de sud-vest aduc iarna puŃine
precipitaŃii; vara vântul bate din nord-vest. Vara temperatura, la umbră ajunge la 54 ºC.
Apele. Din cauza climei tropical-deşertice şi a unor întinse spaŃii cu precipitaŃii anuale
sub 110 mm, nu există râuri şi lacuri mari. Un curs permanent are râul bana, iar celelalte au un
curs temperar.
VegetaŃia deşi săracă în specii şi discontinuă în deşert, pe platourile înalte se găsesc
păşuni şi păduri; mai jos în regiunile de deal, câmpie litorală şi deşertică este o vegetaŃie care
formează tufişuri xerofite.
În Câmpia Tihama vegetaŃia este rară.
Fauna include numeroase specii de insecte, păsări (dropii, şoimi, vulturi, corbi,
papagali), dintre mamifere: gazele, leoparzi, iepuri de munte, babuini, şacali, dintre reptile
vipera cu corn.
Solurile : sunt predominat: calcisoluri , solonceacuri, soloneŃuri,

Aspecte geografico-umane
PopulaŃia. De regulă, natalitatea atinge cote înalte, în jur de 43‰, iar mortalitatea 8 - 9
‰. În Asia, această Ńară, are unul dintre valorile cele mai mari ale soldului natural. Densitatea
cea mai mare se înregistrează în zona Golfului Aden şi a Câmpiei Tihama. Din punct de
vedere etnic populaŃia Yemenului este formată din arabi, afro-arabi, pakistanezi, indieni şi
europeni.
Oraşele principale sunt: Sanaa, Aden, Lahi, Zinjibar, Al Ghaydah, Şa’dah, Ibb, Al
Bayda ş.a.
Economia. Yemenului este slab dezvoltată şi se axează pe agricultură (grâu, orz, orez,
bumbac, cafea, tutun, curmale, khat-un arbust din care se extrage o substanŃă euforizantă
consumată zilnic de o mare parte a populaŃiei şi care reprezintă 1/3 din producŃia agricolă; se
cresc: caprine, cabaline, ovine, bovine, cămile, catâri). Economia depinde în mare măsură de
exportul de petrol, circa 50% din populaŃie lucrează în agricultură, iar 20% în industrie şi
servicii. Industria textilă este într-o stare rudimentară.
DemocraŃia a lipsit în această Ńară extrem de coruptă şi cu mari discrepanŃe mari în
venituri.
Transporturile şi comunicaŃiile . Yemenul dispune de o reŃea de drumuri de 64.000 km
din care 7.400 km sunt asfaltaŃi/pavaŃi, porturi (Aden, Mocha, Al Hundaydah) cu o bună
poziŃie la traficul mondial şi de 44 aeroporturi.

Aspecte de geografie politică

Procesul de unificare a Yemenului s-a realizat în 1990, dar faptul a fost urmat de
izbucnirea a numeroase conflicte interne care au afectat unitatea şi economia Ńării.
Atentatele împotriva angajaŃilor străini ai unei companii petroliere (2003) şi atacul unui
petrolier francez în largul portului Mukalla (2002), indică faptul că Yemenul rămâne în
centrul tulburărilor regionale. O parte a teritoriului scapă controlului statului.
Tensiunile politice rămân vii şi nu favorizează relansarea economiei care rămâne extrem
de fragilă şi cu perspective de dezvoltare limitate. Totuşi, Yemenul continuă normalizarea
relaŃiilor cu vecinii săi, mai ales cu Arabia Saudită.

QATAR

-Denumirea oficială: statul -PoziŃia geografică: În -Capitala: Doha (450.000 loc)

Qatar Orientul Mijlociu, o peninsulă în -Ziua naŃională: 3 septembrie
-SuprafaŃa: 11.437 km² (divizat vestul Golfului Persic -Forma de guvernământ:
în 10 municipii) monarhie constituŃională
 -PopulaŃia: 870.000 locuitori -IDU: 0,826 (locul 44)
(estimare în 2005)
-Limba oficială: araba
-Religia: islamism
(83%),creştinism (10,5%), hinduism

CondiŃii geografico – fizice

Relieful este o câmpie deşertică, uşor valurită, cu un relief montan, altitudinea nu
depăşeşte 150 m. Peninsula este un lung litoral al Golfului Persic şi a Golfului Bahrain; spre
Ńărm se află o serie de dealuri scurte.
Clima este tropicală, călduroasă şi secetoasă. Temperatura medie anuală depăşeşte 26º
C. Media termică a lunii iunie este de 42 º C, iar iarna scade de 15 ºC.
Apele. Qatarul nu are o reŃea hidrografică.
VegetaŃia este specifică condiŃiilor climatice deşertice, fiind absentă pe cea mai mare
parte a Ńării, reprezentată prin tufişuri Ńepoase, iar în oase apar culturi de cocotieri, curmali şi
mei.
Fauna este reprezentată de gazele pitice, jerboa (şobolanul de deşert), vulpi, păsări
specifice – flamingo, cormoranul, egreta, ciocîrlia, iar în apele marine: specii de macrou,
crevete, biban, peşte sabie, rechin.
Solurile sunt: calcisoluri, solonceacuri, soloneŃuri, gipsosoluri ş.a.

Aspecte geografico-umane
PopulaŃia. Natalitatea este peste 15,5‰, iar mortalitatea de 4,6 ‰. PopulaŃia urbană
este de 93%. Sub aspect etnic, populaŃia este formată din arabi (40%), indieni (18%), iranieni
(10%), pakistanezi (18%).
Limba oficială este araba, dar se utilizează frecvent engleza.
Multe aşezări mici şi sate au fost abandonate. Oraşele principale sunt: Doha (aprox.
400.000 locuitori), Al Khawr, Al Wakrah, Dukhan.
Dezvoltarea economică s-a bazat pe valorizarea gazului natural care a asigurat
emiratului o lungă prosperitate eliberată de constrângerile legate de variaŃia cursului
petrolului. Rezervele confirmate sunt pe locul trei în lume după cele ale Rusiei şi ale Iranului.
Qatarul a avut ca strategie producerea de gaz petrolier lichid pentru care s-a îndatorat
enorm, dar a găsit pieŃe de desfacere pe termen lung (în Japonia, Coreea de Sud) şi ulterior în
India, Italia, Spania.
Electricitatea, apa şi telecomunicaŃiile sunt privatizate, iar statul a început să se retragă
din poştă, aeroport, sănătate, închisori şi meteo. Emiratul are o economie solidă, dar
maschează o realitate socială contrastantă (numeroase gospodării sunt supraîndatorate, o
discriminare puternică între naŃionali şi străini ş.a.).
Pescuitul constituie o ocupaŃie semnificativă. Agricultura se practică în cadrul oazelor
(legume, curmali, sorg, mei) şi se cresc caprine, cămile şi ovine.
În emirat există o şosea principală, transportul naval este bine dezvoltat; la Doha se află
un aeroport.
PopulaŃia nu plăteşte impozite pe venituri, iar învăŃământul este gratuit.

EMIRATELE ARABE UNITE

-Denumirea oficială: -PoziŃia geografică: În -Capitala: Abu Dhabi (0,4

Emiratele Arabe Unite. Orientul Mijlociu, în estul Peninsulei mil.loc.)
-SuprafaŃa: 82.880 km² (7 Arabia -Ziua naŃională: 2 decembrie
emirate) -IDU: 0,816 (locul 48)
-PopulaŃia: 2,6 mil.locuitori
-Limba oficială: araba
-Religia: islamism 96%
(sunniŃi 80%, siiŃi 16%)ş.a.

CondiŃii geografico – fizice

Relieful este reprezentat de o câmpie cu o altitudine medie de 150 m, neduri, dune de
nisip în apropierea Ńărmurilor. La graniŃa cu Oman se află MunŃii Al Hajar, iar la poalele
acestora sunt o serie de oaze.
Clima este tropical – deşertică. Din mai până în octombrie temperatura aerului oscilează
între 38 º şi 48 º C; iarna temperaturile medii sunt între 17 º şi 20 ºC. PrecipitaŃiile sunt între
50 şi 150 mm/an (majoritatea din noiembrie până în februarie).
Apele. Emiratele Arabe Unite nu au râuri permanente, iar acolo unde apele freatice sunt
aproape de suprafaŃă, se află baraje, izvoare, puŃuri.
VegetaŃia este formată din ierburi şi tufişuri xerofite, curmali sălbatici şi palmieri în
oaze. S-au extins spaŃiile verzi şi plantaŃiile forestiere. După ploaie apar numeroase plante cu
flori.
Fauna este reprezentată de gazele, manguste, şopârle, şerpi, iepuri, şobolanul de deşert,
sturzi, rândunele de mare, privighetori, papagali, flamingo, dropia gulerată, raŃe, gâşte,
vulturul, şoimul, şorecarul.
Solurile specifice ale acestei Ńări sunt : calcisolurile, solonceacurile, gipsosolurile.

Aspecte geografico-umane
PopulaŃia. Natalitatea este peste 18‰, iar mortalitatea de 4,3 ‰. Din punct de vedere
etnic populaŃia este formată din emiraŃi (19%), arabi şi iranieni (23%) sud-asiatici, (50%)
pakistanezi, indieni ş.a. PopulaŃia este concentrată în zona de coastă a Golfului Persic şi în
oaze.
Limba oficială este araba, dar se vorbesc şi persana, engleza, hindusa şi urdu. Dintre
culte predomină islamismul (80% sunniŃi, 16% şiiŃi), creştinism 3% ş.a.
Oraşele Abu Dhabi a fost, după ce britanicii au părăsit regiunea, cel mai mare dintre
fostele state; aici se află capitala politică a Ńării – numită Abu Dhabi. Alte oraşe sunt: Dubai,
Sharjah, Bin Markhan, Buraimi.
Economia se bazează pe extracŃia şi prelucrarea petrolului şi gazelor naturale, centrele
cele mai mari fiind: Abn Dhabi, Dubai, Sharjah. Emiratele au folosit o parte din veniturile
obŃinute pentru alte domenii: finanŃe, metalurgie, turism, uzine chimice, termocentrale, fabrici
de ciment.
Căile de transport sunt de înaltă calitate; o infrastructură modernă au şi cele 4
aeroporturi internaŃionale. Şi celelalte servicii pentru populaŃie sunt de foarte bună calitate.
BalanŃa comercială este excedentară, principalii parteneri comerciali sunt: Japonia, Ńările
membre UE şi SUA.
CetăŃenii acestei Ńări au cel mai mare venit pe cap de locuitor din lumea arabă şi nu
plătesc impozite pe venituri.
Turismul atrage anual peste 3,5 milioane de persoane.

REGIUNEA ASIA CENTRALĂ

Conceptul „ Asia Centrală” poate fi extins de la Istanbul la Xinjiang, dar sovieticii
considerau că în plan administrativ şi politic se identifica cu patru republici: Turkmenistan,
Uzbekistan, Kîrghizstan şi Tadjikistan. După epocă sovietică ar putea fi incluse alte două Ńări
care au situaŃii asemănătoare prin comunitatea de destine politice: Kazahstanul şi încă o
republică musulmană Azerbaidjeanul.
În sens larg, dacă judecăm în termeni de spaŃiu cultural, Asia Centrală ar fi în spaŃiul
civilizaŃiei turco-persane (care a constituit obârşia limbilor şi culturilor de la Istanbul la Delhi
şi de la Ispahan la Buhara.
 Înainte de împărŃirea impusă de Stalin în 1924, Asia Centrală nu cunosc niciodată
principiul unui stat întemeiat pe asocierea unui teritoriu cu un grup etnic sau lingvistic,
entităŃile politice se sprijineau pe loialitatea faŃă de o dinastie şi pe fidelitatea faŃă de
islamism. Dinastiile uzbece dominau pe o populaŃie multietnică. Atunci, totuşi se foloseau
termenii de uzbeci, tadjici, kirghizi şi turkmeni fără o funcŃionare a identităŃilor (la modul
complex). Teoreticienii sovietici au inventat conceptul de etnie pentru a justifica împpărŃirea
eminamente artificială a acestui spaŃiu.
Până la sovietizare identităŃile infraetnice (tribale, de clan, locale, familiale, etc)
aparŃineau civilizaŃiei persane şi musulmane. Persana a fost limba de civilizaŃie de la Delhi la
Samarkan, trecând prin Lahore şi Kabul (până la începutul secolului al XX-lea).
RevoluŃia bolşevică a accelerat în republicile amintite mai sus declinul limbii persane
(astăzi limitată la zonele piemontane ale Pamirului şi Tian Sjanului, în centrul oraşelor
istorice Samarkani şi Buhara). La şeş se vorbeşte uzbeka, iar în zonele înalte, pamiri şi
kirghiza.
Cucerirea rusă în Asia Centrală raporturile Rusiei cu islamul, cooptarea „elitelor” locale,
panrusismul, panislamismul şi panturcismul, mişcările musulmanilor din imperiu, sovietizarea
Asiei Centrale, împărŃirea administrativă aberantă politică naŃionalităŃilor, politica limbilor,
distrugerea pură şi simplă prin război, foamete, epurări, arestări, închiderea moscheilor,
colectivizarea, declaraŃiile pentru putere şi independenŃă, situaŃia actuală şi de perspectivă a
statelor din Asia Centrală ş.a. depăşesc cadrul acestei lucrări, merită un studiu util
cotropitorului, cotropitului şi altor popoare din regiune.
Totuşi, având în vedere condiŃiile geografrice – fizice, poziŃia geografică, formarea
Afganistanului în jurul Hindukushului, geostrategică, crucială a acestui stat între Asia
Centrală (fostă sovietică) poziŃia Asia de Sud-Vest şi Asia de sud, compoziŃia etnică, limbile
vorbite, regiunea ar putea include şi teritoriul acestui stat. Dacă s-ar Ńine seama numai de
condiŃiile geografico-fizice, regiunea Asia Centrală ar trebui mult extinsă spre est, dar şi spre
sud-vest.

CondiŃii geografico-fizice

Relieful acestei regiuni este alcătuit din munŃi, coline, podişuri şi câmpii cu peisaje de
stepă, semideşertice şi de deşert. MunŃii Kopet-Dag sunt o asociere de creste care se leagă de
anticlinoriile munŃilor Paropamiz, Hindukush şi Pamir. Între culmile Kopet Dag sunt
depresiuni tectono-erozive, văi, etc. Sunt munŃi tociŃi, cu fârfuri rotunjite (altitudinea maximă
este în vârful Reza, 2247 m). Spre nord până la contactul cu Deşertul Karakum se află
piemonturi.
MunŃii Hindukush ca şi Pamir, Karakarum aparŃin cutărilor terŃiare care au contribuit la
formarea celei mai grandioase zone muntoase din Asia şi de pe glob (Caucaz, Pontici, Taurus,
Elburz, Zagros Suleiman, Himalaya, Cordiliera Myanmar şi a celei mai mari părŃi din
edificiul muntos al Malaysiei).
Pamirul este cel de-al doilea mare nod orografic al Asiei în sistemul alpin; prezintă o
accentuată fragmentare şi seismicitate (în Pamirul de vest), relief glaciar pleistocen, gheŃari,
pasuri de altitudine, culmi (altitudinea maximă 7495 m).
MunŃii Tian Shan (pe teritoriul regiunii, doar partea de vest) aparŃin cutărilor
caledonice şi hercinice, prezintă pasuri de altitudine, culmi montane sub formă de
poduri, în sectorul înalt se impune relieful glaciar, modelare torenŃială accentuată, unele
depresiuni tectonice (Fergana).
MunŃii Ferganei prezintă culmi orientate vest – est, cu altitudini care trec de 5000 m.
În nordul Tian – Shanului se află MunŃii Alataul Djungar; se prezintă sub forma a două
grupe de culmi în care s-au format suprafeŃe de nivelare şi relief rezultat în urma glaciaŃiunii
pleistocere. Altitudinea maximă este de peste 4700 m . aceşti munŃi aparŃinâmd cutărilor
hercinice au fost fragmentaŃi diferenŃiat în mişcările alpine.
 În spaŃiul situat în sudul Câmpiei Siberiei de Vest şi MunŃii Kapet – Dag se află o
întinsă arie depresionară; în cadrul acesteia sunt Colinele Mangâslac cu culmi sub 600 m,
Câmpia litorală a Mării Caspice, pustiurile Muiunkum şi Semirecie, MunŃii Karatau, MunŃii
Balhanul Mare şi Balhanul Mic, Podişul Usti – Urt, Podişul Betpak – Dala, Deşerturile
Karakum şi Kîzîl – Kum, Depresiunea Karaglie, Podişul Kazahstan. În acest uriaş spaŃiu
depresionar sunt specifice culmile joase, munŃii cu caracter insular, asimetrici, reziduali, cu
povârnişuri. Podişurile se caracterizează prin mare uniformitate, intensă modelare eoliană,
areale pietroase, nisipoase, şiruri de harcane în câmpiile înalte, văi largi, modelare prin
dezagregare.
Clima este temperat continentală excesivă, temperat – continentală cu veri foarte uscate
şi ierni geroase, precipitaŃii (100 – 200 mm/an).
Apele. Râurile mai importante sunt: Amudaria, Sârdaria, Ciu, Helmand, Hari ş.a. multe
râuri se pierd în deşerturi. Dintre lacuri, mai importante sunt: Lacul Aral, Lacul Balhas,
Issîk – Kul, Tenghiz, numeroase lacuri glaciare. Pe ansamblu, regiunea este endoreică. Pe
mari întinderi se află mlaştini, sărături.
VegetaŃia de păduri, stepă, semideşert şi deşert. Plantele sunt xerofile şi halofile.
Fauna este alcătuită din rozătoare, carnivore mici, reptile.
Solurile mai frecvente sunt: leptosolurile, calcisolurile, arenosoluri, soloneŃurile şi
soloneacurile.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia acestei regiuni geografice este de circa 90 de milioane locuitori; cu excepŃia
Kazahstanului, peste 75 % până la 100 % este formată din persoane de religie musulmană.
Cele mai mari Ńări din punct de vedere demografic sunt Afganistanul (30 milioane locuitori) şi
Uzbekistanul (27 milioane locuitori în interiorul graniŃelor).
Înainte de instaurarea republicilor sovietice (cu excepŃia Afganistanului) Asia Centrală
nu cunoscuse principiul unui stat întemeiat pe asocierea unui teritoriu cu un grup etnic sau
ligvistic. Toate entităŃile politice care s-au succedat în Transoxiana se sprijineau pe loialitatea
faŃă de o dianstie şi pe fidelitatea faŃă de islam. Până la împărŃirea rusească din 1924, cele trei
emirate din Transoxiana (Buhara, Hiva şi Kokand) erau conduse de dinastii uzbece, care
dominau peste o populaŃie multietnică. În ceea ce priveşte Afganistanul , în secolul al XIX –
lea , atât ruşii, cât şi britanicii (în Asia Centrală) urmăreau să execute presiuni pentru a
menŃine această Ńară şi altele ca state-tampon. La sfârşitul secolului al XIX-lea Afganistanul
pierduse în favoarea ruşilor vestul Turkestanului Afgan şi nord-estul Badahsanului. În 1919 ,
Marea Britanie recunoaşte independenŃa Afganistanului. În Afganistan doar paştuna şi
persana au astăzi statul de limbi oficiale, dar persana este numită darî (mai cizelată decât
persana din Teheran şi se vorbeşte cu un accent diferit).
Darî este, prin definiŃie , limba tadjicilor, dar este, de asemenea cea a hazarilor şi a
aimacilor. Tadjicii reprezintă populaŃia care au avut ca limbă maternă persană (sau o variantă
a persanei) care se scria până în anii ’20 cu caractere arabe. }n anul 1930 au trecut la alfabetul
latin, iar ]n anul 1940 alfabetul chirilic l-a înlocuit pe cel latin. Astăzi, limba tajdică are în
vocabular numeroase cuvinte ruseşti. În afara Tadjikistanului , tadjicii locuiesc în Afganistan
(circa 4 milioane), Uzbekistan (950.000) , Kîrghizstan(circa 50.000) şi în China (30.000).
Limbile turcice din Asia Centrală sunt în număr destul de mare; în grupa răsăriteană este
turkmenă, în grupa răsăriteană, uzbeka şi nigura, în grupa centrală kazaha, kirghiza şi
korakalpaka.
Kazahii (în turcă „oameni liberi”) la oigine au triburi turce nomade.
Pe teritoriul actual al Kazahstanului locuiesc din punct de vedere etnic:kazahi (40%),
ruşi (38%), germani, ucrainieni(fiecare câte 5%), uzbeci, tătari, niguri, belaruşi, coreeni, azeri,
polonezi; în afara Kazahstanului trăiesc circa 900.000 kazahi în Xingjiang, peste 800.000 în
Uzbekistan, 600.000 în Rusia, 85.000 în Turkmenistan.
 Kirghizii se consideră originari din regiunea Eniseului Superior, convertiŃi mai târziu la
islamism(sunniŃi); în Ńară se apreciază că 45% sunt kîrghizi, 19% ruşi, 11% uzbeci. În afara
Kîrghistanului locuiesc : 175.000 de kîrghizi în Uzbekistan, 120.000 în Xingjiang şi 65.000
în Tadjikistan. Uzbekistanul are ca vecinele sale populaŃie eterogenă: peste 71% uzbeci, 8%
ruşi, 5% tadjici, 4% kazahi, apoi tătari, karakalpaci, turkmeni, turci.
Turkmenii se trag din triburile turce oguz; ei au ca descendenŃă îndepărtată azerii şi
turcii.
Prin urmare în fiecare stat din Asia Centrală este un amestec de populaŃie, religia
predominantă este musulmană, limbile sunt înrudite.
Creşterea nomadă a animalelor a predominat timp îndelungat, iurta fiind tipul de
locuinŃă a acestor populaŃii. Pe văile râurilor, în depresiuni ocupaŃiei tradiŃionale i se alătură
cultura bumbacului şi a carealelor. Deşi între aceste state astăzi sunt numeroase convergenŃe ,
evidente sunt, mai ales, divergenŃele. Interesele lor strategice şi ale Rusiei sunt delimitate; s-a
produs despărŃirea economică şi se desfăşoară un proces de derusificare culturală. Afganii,
într-un conflict sângeros care a durat circa un deceniu i-au alungat pe sovietici.
Buhara, Samarkam, Taşkent sunt oraşe istorice.
Economia se bazează pe resursele de hidrocarburi (Turkmenistanul şi Kazahstanul),
minerit şi valorificarea resurselor subsolului (plumb, zinc, crom, tungsten în Kazahstan;
mercur, uraniu, argint, aur în Tadjikistan), pe agricultură (Afganistan, Kîrghistan); în toate
aceste Ńări, agricultura se bazează pe irigaŃii. Pe ansamblu Ńările din Asia Centrală nu au o
dezvoltare economică atât din cauza nevalorificării resurselor şi a demarării lente a
reformelor, fie din cauza războaielor(Afganistan). Destul de precară este protecŃia mediului
înconjurător.
Transporturile şi comunicaŃiile sunt insuficiente în raport cu cerinŃele de dezvoltare
economică. Pentru multe aşezări transportul este asigurat doar cu cămile şi măgari.

Aspecte de geografie politică .

Cinci din cele şase Ńări ale Asiei Centrale au fost sub ocupaŃie rusească. După
dobândirea independeŃei Rusiei a mizat pe constrângeri de durată, economice, militare şi
culturale pentru a-şi păstra influenŃa; pe toate planurile a dat greş. Reorintarea economică a
Ńărilor musulmane din această parte a lumii tinde să micşoreze importanŃa Rusiei: În toate
sectoarele moderne, occidentalii şi „dragonii” Chinea, Japonia şi SUA sunt aceea care pătrund
. Rusia îşi menŃine prezenŃa numai datorită unor crize locale, pe care nu are capacitatea să le
soluŃioneze. StăruinŃa ruşilor de a-şi menŃine bazele militare este perimată. În toate aceste Ńări
nu se semnalează prezenŃa vreunui partid produs.
Peste tot reculul limbii ruse este ireversibil.
Războiul de cucerire, purtat de ruşi în Afganistan început din 1979 şi care a durat 10 ani,
ca şi conflictele ulterioare dintre grupurile afgane au lăsat în urmă o Ńară devastată.

TURKMENISTAN

-Denumirea oficială: -PoziŃia geografică: Asia -Capitala:Aşhabad 0,65

Republica Turkmenistan, Centrală mil.loc
-SuprafaŃa: 488100 km², -Ziua naŃională: 27 octombrie
-PopulaŃia: 4.500.000 loc. (este aniversată proclamarea
-Limba oficială: turkmena independenŃei din 1991)
-se mai vorbesc: uzbeca, -Forma de guvernământ:
rusa. republică, dictatură,
-Religia principală: -IDU 0,752 (locul 86)
islamism(sunniŃi)
 CondiŃiile geografico-fizice
Relieful predominant este cel de câmpie cu dune (80% din suprafaŃă). Hipsometric,
relieful este între 50 – 200 m. Câmpia prezintă, din loc în loc, depresiuni sărăturoase
(frecvenŃa cea mai mare avându-o în apropierea Mării Caspice), câmpuri nisipoase, mlaştini şi
sărături. În fapt, această câmpie este un deşert (Deşertul Karakum).
În sud şi est se află MunŃii Kapet-Dag şi ai Afghanistanului, trecerea de la câmpie la
munte se face prin piemonturi care ating altitudini de 500-600m, sunt fragmentate de văi ale
căror ape se pierd în deşert. Sistemele muntoase aparŃin cutărilor alpine şi sunt afectate de
seismicitate accentuată. În vestul Ńării se află MunŃii Balhanul Mare şi Mic, la graniŃa cu
Uzbekistanul, gruparea muntoasă Kughitangtau, iar în nordul Ńării, Podişul Krasnavadsk.
Clima. Fiind înconjurat de o ramură muntoasă departe de ocean, această Ńară are un
climat continental sever. Vara, temperatura aerului depăşeşte 30º C ... 40 º C, iar iarna
coboară până la -30 º C.
Cantitatea de precipitaŃii (250 – 300 mm/ m²/an) şi 80 mm/an în nord-vest marchează
caracterul deşertic şi semideşertic al climei.
Râurile. Amudaria şi Murgab oferă apă pentru irigaŃii.
VegetaŃia este marcată de uscăciune; speciile caracteristice sunt plantele halofile şi
psamofile, saxaulul şi în lungul râurilor, zăvoaiele. În regiunile montane sunt păduri de foiase
şi conifere.
Fauna este variată (antilope saiga, leoparzi, urşi, reptile, fazani ş.a. )
Solurile

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia acestei Ńări este de 4,6 milioane locuitori, cu o densitate medie de 9
locuitori/km². Natalitatea este de 19 ‰, iar mortalitatea de 5 ‰,. Solul natural de 14%
indicând o accentuată dinamică demografic.
Etnia turkmenă deŃine 92%, fiind urmată de ruşi (9%), kazahi (2,5%), tătari, ucranieni,
azeri, armeni, ş.a.
Limba oficială este turkmena (aparŃinând grupei turcice), iar religia musulmană. Circa
45% din populaŃie locuieşte în mediul urban.
În teritoriu, populaŃia are o densitate mai mare pe piemontul dinspre MunŃii Kopet –
Dag (circa 200 loc/ km².).
Dintre culte, islamismul deŃine 87%, iar ortodocşii 6,4%.
Principalele oraşe sunt: Ashabai (capitala Ńării), important nod de comunicaŃii,
Krasnovodsk (port la Marea Caspică), Taşauz, Marî, Nebit – Dag.
Economia Subsolul acestei Ńări conŃine mari rezerve de gaze, petrol, sare, sulf, ş.a.
Economia este dependentă de hidrocarburile exploatate în Marea Caspică şi în deşertul
Karakum.
Hidrocarburile deŃin peste 80% din exporturi.
Exporturile de gaze naturale sunt destinate în principal Ucrainei. Turkmenistanul
contează pe gazoductul care ajunge în nordul Iranului şi sprijină proiectul de gazoduct de
1600 km spre Pakistan, via Afganistan.
Aproape întreaga producŃie de energie electrică este obŃinută în termocentrale. La
Sevcenko, pe Ńărmul Mării Caspice funcŃionează o mică centrală atomică (energia produsă
este utilizată pentru desalinizarea apei de mare). Industria chimică (petrochimia), construcŃia
de maşini, industria textilă şi alimentară sunt reprezentative pentru economia
Turkmenistanului.
Agricultura este specializată în creşterea oilor karakul, cultura bumbacului, cerealelor,
viŃei de vie, legumelor şi citricelor.
Aspecte geopolitice . In Turkmenistan nu există nicio urmă de mişcare islamistă.
Dobândirea independenŃei Turkmenistanului a produs o răsturnare geopolitică în statutul
bazinului Mării Caspice. Înainte de prăbuşirea URSS, Marea Caspică era în fapt, un lac rusesc
(cu excepŃia unui mic sector sudic). Turkmenistanul şi Azerbaidjanul controlează astăzi vaste
resurse minerale şi energetice care, cu siguranŃă atrag şi interese străine.
Turkmenistanul şi-a dezvoltat legăturile cu Iranul, şi-a diminuat fosta dependenŃă de
sistemul de comunicaŃii al Rusiei şi dobândeşte treptat acces pe pieŃele lumii.
PoziŃia relaŃiei ecranată a Turkmenistanului, structura etnică aproape uniformă şi
perspectiva dezvoltării conductelor de hidrocarburi, rezervele sale naturale pot asigura un
viitor prosper pentru cei aproape 5 milioane de locuitori, în condiŃiile de relevanŃă
geopolitică a Iranului şi Uzbekistanului.
Ca reacŃie la presiunile Rusiei (de integrare în CSI a Ńărilor din Asia Centrală – fosta
sovietică), Turkmenistanul a susŃinut construirea unei conducte de gaz prin Afghanistan şi
Pakistan spre Marea Arabiei, construirea de noi linii ferate spre Kazahstan şi Uzbekistan şi
spre Iran şi Afghanistan, a explorat posibilitatea proiectului unei conducte de petrol între Asia
Centrală şi Marea Chinei.

KIRGHISTAN

-Denumirea oficială: Republica Kirghizstan -PoziŃia geografică: -Capitala: Bişkek 0,8

-SuprafaŃa: 198500 km² Asia Centrală mil.loc.
-PopulaŃia: 4,7 milioane locuitori -Ziua naŃională: 31 august
-Limba oficială: kirghiza şi rusa (se vorbeşte şi -Forma de guvernământ:
uzbeca) republică, dictatură
-Religii principale: islamism (sunniŃi), -IDU – 0,701 (locul 110)
ortodocşi ruşi, budism.

CondiŃiile geografico – fizice. O Ńară predominant muntoasă (sistemele Tian Shan

Central şi Interior în NE şi Alai – Pamir în SV), depresiunea tectonică Issîk – Kul,
depresiunea Ferejana, culoarul Vash.
Un climat continentat excesiv, cu temperaturi medii în văi, vara de peste 27 º C în luna
iulie şi de -40 º C în ianuarie. În zonele deşertice şi semideşertice ca 200 – 300 mm/an
precipitaŃii; pe culmile montane precipitaŃiile ajung la 700 – 800 mm/an.
Râurile principale sunt Naryn şi Ceatkal (afluenŃi ai Sârdariei) cu un potenŃial energetic
remarcabil. În deşertul Muiunkum se pierd o serie de râuri. Cel mai mare lac (6280 km²),
Isszk Kul are o adâncime de 702 m.
Pădurea are o suprafaŃă mică (4%) din totalul fondului funciar, restul teritoriului fiind
acoperit cu o vegetaŃie xenofită.
Fauna este formată din numeroase rozătoare, dropii, capre de munte ş.a.
Solurile sunt foarte vechi (calcisoluri), soloneturi şi solouceacuri, iar în zonele montane
– podzolurile.

Aspecte de grografie umană

-PopulaŃia este concentrată în cea mai mare parte în depresiunea Ciuisk – Fergana, în
capitală şi în împrejurimile acesteia. Zona deşertică şi montană are densităŃi mici de
populaŃie.
Din punct de vedere etnic populaŃia este formată, în principal, din kirghizi (60%), ruşi
(15%), uzbeci (15%), ucraineni, turcmeni, etc.
Natalitatea este în jur de 20 ‰, mortalitatea de 8‰, iar populaŃia urbană aproximativ
40%.

Păstorii nomazi locuiesc în iurte17 .

17
Iurta – este un cort conic construit din pari de lemn pe care se întind Ńesături; carcasa iurtei este
 Principalele oraşe sunt :Bişkek, Kara Balta, Tokmak, Karakol (în nord aproape de
graniŃa cu Kazahstan), Jalal Abad şi Oş (în apropierea graniŃei cu Uzbekistan).
Economia . În zonele montane Kirghizstanul are mari rezerve de minerale, printre care
cărbuni, fier, zinc, mercur, gaze naturale şi aur. łara este dependentă de producŃia de aur care
reprezintă aproximativ 40% din export. Energia electrică este produsă de hidrocentrala
Toktogul de pe Naryn.
Agricultura se bazează pe o suprafaŃă restrânsă; doar 7% din suprafaŃa Ńării poate fi
cultivată. Este un domeniu larg privatizat şi cunoaşte importante evoluŃii legate de cereale,
fructe şi legume – în detrimentul creşterii animalelor domestice tradiŃionale (bovine şi ovine).
În agricultură lucrează îndeosebi kirghizii. În afarî de grâu, porumb, orez, ovăz, sfeclă de
zahăr, cartofi se cultivă bumbacul.
Transporturile ăi comunicaŃiile dispun de căi ferate (cu ecartament larg). O şosea
importantă şi o linie ferată trec prin nordul Ńării (prin capitală); legăturile rutiere şi feroviare
au configuraŃii stabilite în timpul ocupaŃiei sovietice. ReŃeaua feroviară este slab reprezentată.
La Bişkek se află în funcŃiune un aeroport.

Aspecte de geografie politică.

În această Ńară, sistemul politic se sprijină pe o opoziŃie între nord şi sud. Această
opoziŃie nu se transpune în luptă pentru puterea centrală, ci mai degrabă într-o dorinŃă de
anihilare şi ignorare a acestei puteri. Luptele politice, în spatele diferitelor etichete de
„conservatori” şi de „progresişti”, reflectă acest conflict regional. Amprenta puternică a
statului explică faptul că autonomia şi independenŃa regională nu prezintă interes pentru nici
o fracŃiune regionalistă, fiindcă există o identitate kirkiză. În aparatul de stat influenŃa
rusească este puternică.
InvestiŃiile străine, de regulă, au ocolit Kirghizstanul. InfluenŃa Rusiei (deşi
Kirghizstanul face parte din CSI) este în declin. RelaŃiile cu vecinii sunt mai degrabă reci.
Kirghizstanul nu are nici o altă posibilitate decât să se alăture marelui său vecin Kazah, de
care este apropiat din punct de vedere lingvistic, dar rămâne rusofil, suspicios faŃă de o prea
puternică prezenŃă chineză.
Totuşi Kirghizstanul păstrează relaŃii diplomatice bune cu Rusia şi China; un acord
pentru transferul a 95000 ha Chinei a fost adoptat. Din 2001, Kirghizstanul are beneficii
financiare datorită prezenŃei pe teritoriul său a trupelor occidentale, în special americane.

UZBEKISTAN

-Denumirea oficială: Republica PoziŃia -Capitala: Taşkent, peste

Uzbekistan geografică: Asia 2,2mil.loc
-SuprafaŃa: 447.400 km². Centrală -Ziua naŃională: 31 august
-PopulaŃia: 25 mil.loc. (proclamarea independenŃei din
-Limba oficială: urbeka 1991).
Se vorbesc şi rusa, tadjica, kazaha. -Forma de guvernământ:
-Religiile principale: islamism republică, dictatură.
(predominant sunniŃi, peste 88%), creştinism -IDU – 0,709 (locul 106)

CondiŃiile geografico – fizice

Relieful. Câmpia Turanului se continuă în vest cu Podişul Usti-Urt (care se desfăşoară şi

pe teritoriul Kazahstanului).

acoperită cu pâslă. În timpul iernii interiorul iurtei este căptuşit cu piei şi blănuri, iar locatarii săi se instalează în
funcŃie de sex pe saltele de pâslă aşezate în două grupuri semisferice, în jurul vetrei care funcŃionează (se
încăŃzeşte) cu argal (bălegar uscat).
 Câmpia Turanului este parte a Deşertului Kîzîlkum (Deşerul Nisipurilor Roşii),
continuă în sudul Kazahstanului şi în Turkmenistan.
Jumătatea estică este formată din podişuri şi coline până la contactul cu MunŃii Tian
Shan, Altai şi Zeruvşan. Extremitatea estică aparŃine unor sisteme montane (care depăşesc
5000 m), culmile sunt separate de depresiuni (Fergana).
Clima temperat – continentală aridă; temperatura medie a lunii iulie 32º C, vara lungă şi
secetoasă, iarna între -15 (şi chiar -35 º C) prezintă diferenŃe între partea nordică şi sudică.
PrecipitaŃiile în Câmpia Turanului înregistrează 200 – 300 mm/an, în vestul Ńării ajung la 400
mm/an, versanŃii vestici au ceva mai multă umiditate în comparaŃie cu cei estici. Uzbekistanul
se află sub influenŃa anticiclonului siberian.
Apele . principalele râuri Sîrdaria şi Amu Daria, datorită regimului de alimentare
complex, reuşesc să traverseze deşertul. Râurile afluente sunt: Zeravşan, Vash, Kîzîlsu.
Lacurile de acumulare sunt puŃine, iar apa lor este utilizată pentru irigaŃii.
Lacul Aral s-a retras cu câteva zeci de kilometri, şi-a micşorat suprafaŃa, fiindcă apele se
pierd în nisipurile şi mlaştinile din jurul râurilor care îl alimentează şi a canalelor de irigaŃii.
VegetaŃia predominantă este de stepă uscată (semipustiu) şi pustiu (cu graminee, specii
xerofite, halofite, psamofite, arbuşti şi semiarbuşti (saxanlul ş.a.) În deşerturile argiloase
creşte Salsola, Artemisia, în cele sărăturoase Salicornia, Tamarix ş.a. La altitudini de peste
2000 m (în munŃi) se găsesc păşunile şi pajiştile alpine.
Fauna este relativ săracă.
Solurile specifice sunt: castanii de pustiu, sărături, aluviale.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia - Uzbekistanului este de aproximativ 26 mil.loc. Natalitatea este de 22 ‰,
mortalitatea de 5 ‰

TADJIKISTAN
-Denumirea oficială: Republica -PoziŃia -Capitala:Duşanbe 585.000 loc
Tadjikistan, geografică: Asia Centrală -Ziua naŃională: 9 septembrie (este
-SuprafaŃa: 143.100 km², aniversată proclamarea independenŃei din
-PopulaŃia: 6.800.000 loc. 1991)
-Limba oficială: tadjică, uzbecă rusă -Forma de guvernământ: republică,
-Religia principală: islamism (sunniŃi dictatură,
şi şiiŃi) -IDU 0,748 (locul 87)

CondiŃiile geografico – fizice

Relieful este predominant muntos (90%), cu altitudini în jumătatea vestică cuprinse
între 3000 şi 5000 m, iar în jumătatea orientală peste 7000 m; depresiunile au o altitudine de
circa 500 m.
Treapta muntoasă este formată din: MunŃii Pamir, sistemul Zeravşan, Alai, Zaalai;
culmile alpine sau hercinice sunt orientate V – E, separate de văi puternic adâncite. Grupul
Pamir este un nod orografic. În Pamir se disting două subunităŃi: Pamirul de Est şi Pamirul de
Vest. Aici se află unul dintre cei mai lungi gheŃari – Fedcenco – de tip himalayan, lung de 77
km şi lat de 3 km. În Pamir se găsesc numeroase creste, însenări, vârfuri ascuŃite, trecători,
dislocaŃii provocate de numeroase cutremure.
Un alt compartiment muntos situat de o parte şi de alta a râului Zeravşan îl formează
culmile Alai, Zeravşan şi Turkestan.
Clima este temperat – continentală excesivă, cu mare diferenŃe între extremele termice.
Iarna, temperatura aerului coboară la – 25 º C, iar vara poate ajunge la 35 – 40 º C.
PrecipitaŃiile cad în cantităŃi de 80 – 120 mm/an în regiunile joase, iar în regiunile montane
înalte ajung la aproximativ 250 mm/an.
 În vestul Depresiunii Fargana, valea Zeravşan, şi pe culoarul Amudaria, climatul este
mai blând.
Hidrografia. ReŃeaua hidrografică este reprezentată de Amudaria1), Sârdaria, Zeravsan
şi afluenŃii lor, izvorăsc din zona înaltă şi dispun de un uriaş potenŃial hidroenergetic.
În zona montană sunt numeroase lacuri tectono – glaciare şi circa 1000 de gheŃari care
alimentează râurile.
VegetaŃia este predominant ierboasă, xerofită, iar pădurile ocupă suprafeŃe mici (circa
4% din teritoriu), acestea fiind alcătuite din conifere (brad, pin, molid).
Fauna include: dropii şi numeroase păsări, iepuri, şacali, lupi, arhari (oi sălbatice),
cobre.
Leptosolurile sunt predominante.

- Denumirea oficială :
Republica Afganistan (32
provincii)
- SuprafaŃa : 652090 km2
- PopulaŃia : aprox. 28 mil.
loc.
- Limba oficială : dari
(persana) şi pachtu (afgana de
nord)
AFGANISTAN
- PoziŃia geografică : În
Asia sud-vestică, fără ieşire la
mare
- Capitala : Kabul
- Ziua naŃională : 27
aprilie (Ziua IndependeŃei)
- Forma de guvernământ :
republica
- Religia : islamism 98,8 %

CondiŃiile geografico-fizice
Relieful – predominant muntos (MunŃii Hindu-Kursh, 4500-5000 m, altitudinea maximă
de 7485 m în vârful Nowshak. Podişul Ghazni, Kandar (aprox. 2000 m) este situat în partea
centrală-estică. Regiunile joase sunt în nord (câmpie piemontană), în SV şi S – deşertul
Registan, câmpia nisipoasă Dasht-i-Margo şi în SE Câmpia Herat.
Clima. Climat arid cu temperaturi de 40° C în luna iulie la Kabul, precipitaŃii 150-320
mm/an, în SE şi E teritoriu sub influenŃa musonului, cu precipitaŃii medii anuale peste 500
mm/an. În spaŃiul montan înalt, temperatura scade cu altitudinea, iar la peste 4500 m-
domeniul zăpezilor persistente.
Apele. Râurile mai importante sunt : Amudaria, Helmand, Hlash, Kabul. Lacurile sunt
puŃine (Lacul Sărat Gand-i-Zirreh).
VegetaŃia în SV este discontinuă, de deşert, pe cea mai mare întindere se află ierburi, iar
fondul forestier ocupă 2,6 % din suprafaŃa Ńării.
Fauna este formată din reptile, şacali, urşi, antilope etc.
Solurile : în nord predomină cernoziomurile, iar în celelalte zone : calcisolurile (soluri
foarte vechi), solonceacurile, soloneŃuri, gipsisoluri, aluviale.

Aspecte de geografie umană.

PopulaŃia. Natalitatea este de circa 50 ‰, mortalitatea de 20 ‰, soldul natural de circa
30 %; densitatea generală este de peste 39 loc./km2, cu o concentrare maximă în Câmpia
Amudaria, pe văile mari şi în zona centrală, iar cea mai scăzută în zona deşertică din SV şi
zona montană înaltă (sub 1 loc./km2). În nordul Ńării se vorbeşte afgana (38 %), tadjici (25 %),
hazarahi (20 %), uzbeci (6 %). Rata populaŃiei urbane este de 20 %. Durata medie a vieŃii : 45
ani.
Oraşele principale sunt : Kabul (1,9 milioane locuitori), Kandahar (225.000 loc), Herãt
(177.000 loc), Mazār-i-Şarif (132.000 loc), Helmad, Kunduz.
Economia. łară slab dezvoltată, cu economie grav afectată de războaie.
 Agricultura are o pondere foart redusă în formarea PIB-ului; este axată pe creşterea
nomadă şi seminomadă a animalelor (ovine, karakul, caprine, asini, bovine, cămile). Dintre
plantele cultivate o pondere mai semnificativă au : grâul, porumbul, ovăzul, orezul,
oleaginoasele, legumele, sfecla de zahăr, bumbacul, viŃa de vie, pomi fructiferi.
Industria are o pondere de 30 % în PIB, este slab dezvoltată, iar ca structură se bazează
pe producŃia de ciment, îngrăşăminte chimice, fire şi fibre sintetice, alimente, textile, gaze
naturale, cărbune.
Exportă : piei, karakul, covoare, bumbac, gaze naturale.
Transporturile şi comunicaŃiile. Şoselele leagă principalele localităŃi, nu are căi ferate.
Afganistanul are două aeroporturi internaŃionale (la Kabul şi Kandahar).
ReconstrucŃia Afganistanului este mult mai anevoioasă decât s-a prevăzut, mai ales pe
plan economic. Lipsa controlului asupra teritoriului naŃional are consecinŃe economice
negative : se încasează puŃine impozite şi taxe vamale. După anul 2001 s-a relansat producŃia
de opium, Afganistan devenind primul producător mondial.

MONGOLIA

-Denumirea oficială : Statul PoziŃia geografică În Asia - Capitala:Ulan Bator(circa

Mongoliei (21 provincii)
-SuprafaŃa: 1.564.116 km²
-PopulaŃia aprox. 2,8 mil.loc.
-Limba oficială: mongola
Kalha (în Mongolia
Exterioară) dar se vorvesc şi dialecte
turcice şi ruse
- Religii : budismul tibetan
sau lamaismul (96%),islamism
(3,8%), creştinism
Centra-Estică, cel mai mare stat fără 750.000 locuitori)
ieşire la mare, între Rusia şi China -Ziua naŃională: 11 iulie
-Forma de
guvernământ :republică
parlamentară
IDU = 0,661 (locul 117)

CondiŃii geografico – fizice

Relieful. are o altitudine medie de peste 1000 m. MunŃii Altaiului Mongol cu altitudine
maximă de 4362 m sunt situaŃi în sud- vestul Ńării, iar în sud se află Altaiul Gobian. În partea
centrală a Ńării, având orientare NV-Se se găsesc MunŃii Hangai. În jumătatea nordică, se află
un podiş cu altitudini de peste 13000m. O prelungirea a Deşertului Gobi se prelungeşte în
sudul şi estul Mongoliei.
Clima este temperat continentală excesivă. În capitală temperatura medie a lunii ianuarie
este de -26,70C, a lunii iulie de 17,80C iar media anuală a precipitaŃiilor însumează 257 mm.În
Deşertul Gobi, temperatura medie a lunii ianuarie este de -190C, dar poate coborî şi la -400C,
în luna iulie de 210C, uneori atingând 450C, iar precipitaŃiile medii anuale coborând sub
50mm.
Apele. ReŃeaua hidrografică este săracă; principalele râuri sunt:Selenga cu afluentul
Orhon şi Kerulen. Lacurile sunt numeroase dar cele mai multe sunt sărate.
VegetaŃia În Deşertul Gobi vegetaŃia este discontinua, formată din plante xerofite18; în
partea centrală şi estică se află stepa, în munŃi se găsesc păduri de conifere care ocupă 1/10
din teritoriu şi păşuni. Pădurea de foioase poate fi găsită şi în zona deluroasă. Pădurea de
conifere are a arbori specifici laricele şi pinul siberian de stâncă.
Fauna specifică taigalei siberiene (urşi, cerbi roşii manciurieni, irbisi, mistreŃi, elani ş.a)
se află în nordul Ńării, iar cea caracteristică Asiei Centrale (antilopa saiga, gazela, cămila,
argalul ş.a.) în sudul şi partea de mijloc.

18
Xerofite- plante adaptate la condiŃiile de viaŃă din regiunile unde deficitul de umiditate este permanent sau
sezonier (deşert, semideşert, stepă)- (după Mihai Jelenicz (1999)- DicŃionar de geografie fizică, Editura
Corint, Bucureşti, pag.448)
 Solurile : predomină calcisolurile, soloneŃurile şi soloceacurile.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia. Natalitatea este de 21-22%0, iar mortalitatea de 7-8%0.
Dacă în Statul Mongol trăiescaproximativ 2,8 milioane locuitori, în China (Mongolia
Interioară) sunt peste 5 milioane. Mongolii de China, trăiesc în mare parte în Regiunea
Autonomă a Mongoliei Interioare unde sunt totuşi minoritari (1/5 din populaŃia totală). Ei
vorbesc două limbi distincte: ordos în vest şi korkin în est. Marea lor majoritate au devenit
sedentari, agricultori sau muncitori în industriile din Baotou şi în împrejurimi. Mongoliii
Kalhasi reprezintă 80% din populaŃia Statului Mongol. Limba kalha – limbă oficială- este
utilizată şi în Regiunea Autonomă a Mongoliei Interioare. ProvenienŃa ei este din mongolă
„clasică” , datată în secolul al-XIII-lea cu un alfabet derivat din cel uigur. În Rusia, se găsesc
populaŃii mongole : buriaŃii (în jurul Lacului Baikal şi calmucii, descendenŃi ai mongolilor
apuseni (oiraŃii), instalaŃi la vest de Volga Inferioară încă din secolul al-XVII-lea).
Începând cu secolul al-XVI-lea , populaŃia mongolă a adoptat budismul tibetan sau
lamaismul. Datorită regimului comunist activitatea bisericilor lamaiste s-a restrâns încât astăzi
practica religioasă este foarte puŃin răspândită.
Oraşele principale sunt: Ulan Bator, Choybalsan, Altay, Bulgan, Hovd.
Economia . Această Ńară dispune de bogate resurse ale subsolului; fluorite (locul I
mondial), cupru, zinc, petrol, wolfram. În structura industriei o pondere însemnată au ramura
textilă, prelucrarea cuprului, producŃia de îngrăşăminte chimice, producŃia de cherestea.
Agricultura are ca domeniu principal creşterea animalelor (cabaline - locul 7
mondial,ovine, caprine, bovine, cămile ), cultura cerealelor (grâu, orz, ovăz, secară).
Transporturile şi comunicaŃiile. Lungimea căilor ferate este de 1815 km, a drumurilor de
49250km, iar aeroporturile sunt în număr de 50.
ComerŃul. Constă în exportul de florină, lână, cupru, iar importul în orez, fructe,
hidrocarburi. Partenerii comerciali ai Mongoliei sunt : China, Rusia, Japonia, SUA , Coreea
de Sud.

Aspecte geopolitice
ConstituŃia adoptată în 1992 garantează proprietatea privată. Principalele partide politice sunt
Partidul NaŃional Democrat şi Partidul Popular. China, vecinul de la sud, a adus în ultimii ani
mari investiŃii, sprijină construcŃia unor căi ferate spre zăcămintele de cupru si de aur.
După destrămarea URSS, Mongolia a întreprins o deschidere reuşită spre democraŃie şi
economia de piaŃă. Mongolia postcomunistă încearcă să se menŃină la egală distanŃă de cei doi
vecini ai săi. Dinamismul demografic şi economic al chinezilor în Mongolia reaminteşte că
Beijing-ul nu a uitat această veche provincie, căreia nu i-a recunoscut independenŃa decât în
anii ’50.
Rusia continuă să considere Mongolia, din care şi-a retras trupele în 1992, ca un stat-
temporar, putându-şi permite să facă din el un meterez de apărare împotriva Chinei, în cazul
în care aceasta ar redeveni o putere ameninŃătoare.

REGIUNEA ASIA DE SUD

Este situată în sudul şi sud-vestul MunŃilor Himalaya şi cuprinde teritoriul statelor:

India, Pakistan, Bangladesh, Nepal, Bhutan, Sri Lanka şi Maldive.

Cadrul geografico – fizic.

Relieful Tectonic, Asia de Sud aparŃine unităŃii de platformă (Podişul Deccan).
Peninsula India
Principalele unităŃi geografico – fizice ale acestei peninsule sunt:
 Câmpia Indo-Gangetică. Este o câmpie aluvionară lată de 250 – 350 km, de la poalele
MunŃilor Suleiman, Himalaya şi Cordiliera Myanmar. Se întinde de la Golful Arabiei pânî la
Golful Bengal, pe o lungime de 3000 km.
Este o câmpie de subsidentă; altitudinea medie sub 100 m, iar cea maximă de 275 m pe
cumpăna apelor dintre Indus şi Gange. Ambele fluvii se varsă prin deltă. Această câmpie
cuprinde mai multe sectoare: Câmpia Gange-Brahmaputra, partea inferioară a acesteia numită
Câmpia Bengalului, pe Gangele mijlociu; Câmpia Avad sau Aud, Câmpia Assamului pe
Brahmaputra (în cuprinsul căreia se înaltă masivul Khasi (care aparŃine Platformei Deccan),
Câmpia Pundjab, Câmpia Indului Inferior (Câmpia Sind), Câmpia Ind-Thar.
Podişul Deccan în care predomină relieful de peneplenă veche; altitudinile predominante
sunt între 400 şi 1000 m; din punct de vedere geologic, Podişul Deccan este un rest al
continentului Gondwana. Ca urmare a eroziunii în cuvertura sedimentară paleozoică apar şi
unele depresiuni mari, aşa cum este Depresiunea Nagpur-Raipur.
MunŃii, puternic fragmentaŃi, se află pe marginile podişului: GaŃii de est, GaŃii de Vest,
MunŃii Arvali, MunŃii Satpura. Între GaŃii de Vest şi Marea Arabiei se află Câmpia Malabar,
iar între GaŃii de Est şi Golful Bengal, Câmpia Koromandel (câmpii litorale). În NV
Podişului Decan se află Podişul Malva, iar în NE, Podişul Chota Negpur.
MunŃii Marginali
Pe teritoriul Pakistanului, desfăşurându-se nord-sud şi sud-vest – nord-est, MunŃii
Suleiman au altitudini de 3000m în nord şi sub 2100 m; ei aparŃin ariei alpine
epigeosinclinale. În sudul Ńării se află MunŃii Makran Centrali şi aproape paralel cu fluviul
Indus, MunŃii Kirthar. În nordul Câmpiei Und-Gange se află Culmea Sivalik.

Relieful insulelor.
În sud-vestul şi sudul Indiei se găsesc: Insula Sri Lanka, Insulele Laccadive şi Insulele
Maldive.
Insula Sri Lanka (fostă Ceylon) este singura insulă continentală, are o suprafaŃă de
65.600 km²; este un fragment din Podişul Deccan, cu aspect de horst cristalin, peneplenizat. În
sudul insulei se înalŃă Masivul Central (altit. 2524 m).
Insulele Laccadive şi Maldive sunt coraligene; sunt alcătuite din numeroase insule şi
atoli, cu altitudini maxime de 2-3 m. Ambele arhipeleaguri s-au format pe o dorsală
submarină.
Clima este ecuatorială în Laccadive, Maldive, Sri Lanka, în sudul Indiei, subecuatorială
în Podişul Deccan şi Bangladesh. În Podişul Deccan clima subecuatorială este mai uscată
decât în Bangladesh. PrecipitaŃiile bogate sunt pe coasta Koromandel, în nordul Gatilor de Est
şi în Bengal. La schimbarea musonului cad în averse, iar activitatea ciclonică se desfăşoară în
septembrie – octombrie.

INDIA
- Denumirea oficială : - PoziŃia geografică : În - Capitala : New Delhi
Uniunea Indiană nordul Oceanului Indian, sudul Asiei (302.000 loc)
- SuprafaŃa : 3.287.596 km2 - Ziua naŃională : 26 ianuarie
- PopulaŃia : 1,050 miliarde
locuitori
- Limba oficială : hindi şi
engleza

CondiŃiile geografico-fizice.
Relieful. Deplasarea spre NE a plăcii indiene şi ciocnirea cu placa Eurasatică a dat
naştere lanŃului himalayan şi a fixat, paleogeogeografic, poziŃia actuală a Indiei. În nordul
Indiei se află MunŃii Himalaya, la graniŃa cu China, Nepal, Bhutan; sunt munŃi relativ tineri
ridicaŃi la înălŃimile actuale în urma mişcărilor în bloc produse în timpul cuaternarului – în
ultimele faze de cutare ale orogenezei alpine. MunŃii GaŃii de Est, Podişul Chota-Nagpur
(100 m), MunŃii Vindhia (850-880m), Podişul Malva (de origine vulcanică), încide în nord şi
vest partea central-sudică a Indiei unde se găseşte Podişul Deccan, separat de MunŃii GaŃii de
Vest şi de Coasta Malabar prin abrupturi. Câmpia Indusului este situată în N.V Ńării, iar prin
treapta ei estică se înscrie în peisajul de pustiu. Deşertul Thar, situat în extremitatea N.V a
Indiei, este un pustiu tipic. Câmpia Gangelui se află în N.E Indiei, are soluri fertile şi condiŃii
optime pentru practicarea agriculturii. Coasta (Câmpia) Malabar este situată în vestul Ńării,
iar Coasta (Câmpia) Coromandel, în est.
Clima este predominant musonică. Datorită barajului orografic impus de GaŃii de Vest şi
GaŃii de Est, în Podişul Deccan, precipitaŃiile sunt doar de 1500-1600 mm/an. În India nord-
estică, la Cerapundji, se află polul ploilor de pe Glob (14.000 mm/an). Climatul tropical uscat
se întâlneşte în Deşertul Thar (temperaturi de 25-30° C, precipitaŃii reduse, 200-300 mm/an).
ReŃeaua hidrografică. Teritoriul Indiei este drenat de Brahmaputra : Gange, Indus,
Kaveri, Godovari.
VegetaŃia este diversificată : pădure densă pe Coasta Malabar şi în Assam, junglă în
piemontul himalayan, savană în Câmpia Bengal, Podişul Deccan, stepe cu plante xerofite,
deşert (Thar).
Fauna este bogată în specii : 2000 specii şi subspecii de păsări, 500 specii de mamifere,
550 specii de reptile.
Solurile. Sub o vegetaŃie de păduri tropicale musonice, pe Coasta Malabar şi în NE
Indiei se găsesc nitisolurile, în deşertul Thar apar calcisolurile, solonceacurile, în partea
central-estică – lixisolurile.

Aspecte de geografie umană

Populatia. Cu circa 1,050 miliarde locuitori (2002), India se situează pe locul 2 (după
China). Natalitatea a fost în anul 2001 de 26 ‰, iar mortalitatea de 9 ‰. Prognozele indică
pentru anul 2025 o populaŃie de 1,363 miliarde locuitori. SperanŃa de viaŃă (ani) este mică : 64
ani (pentru femei) şi 62 ani pentru bărbaŃi. Cu I.D.U de 0,590, India ocupă în lume locul 127.
Rata de alfabetizare este de 58 %. Cea mai populată regiune este Câmpia Indo-Gangetică şi
teritoriul autonom Delhi (deşi ocupă mai puŃin de 20 % din suprafaŃa Ńării, deŃin 46 % din
populaŃia totală). Dens populate sunt şi Ńărmurile de sud, est şi vest. În zona înaltă a Podişului
Deccan densitatea populaŃiei scade sub 40 loc./km2, iar în deşertul Thar este de 1-2 loc./km2.
India este leagănul uneia dintre cele mai vechi religii – hinduismul. Circa 83 % din
populaŃia Ńării (aproape 870 de milioane) este hindusă, dar această religie are adepŃi şi în Ńările
de cultură indiană sau influenŃate de această cultură : Sri Lanka – populaŃia de origine tamilă,
Indonezia – insula Bali; Malaysia, Singapore, insulele Fiji, insula Mauritius (1/2 din
populaŃie).
Se găsesc hinduşi şi în Réunion, în Madagascar, Africa de Sud, Caraibe, Surinam şi
Trinidad. În hindi există cuvintele Hindustan sau Hindusthan care desemnează nordul Indiei.
La originea acestor cuvinte este fluviul Indus.
Islamiştii reprezintă 12 %, protestantă 1,5 %, catolii 1,4 %, animiştii 6,1 %, religia sikh
2,2 %, budiştii 0,7 %.
Pe grupe de vârstă se evidenŃiază ponderea mare a grupei tinere între 0-15 ani care
ajunge la aproximativ 42 % (datorită natalităŃii) iar grupele dintre 15-80 ani deŃin aproximativ
58 %.
Pe sectoare de activitate, în cel secundar (construcŃii şi industrie) se găseşte 12 % din
activi, iar în servicii, aproximativ 18 %. Ponderea cea mai mare o are populaŃia din
agricultură; acest domeniu contribuie cu 24 % la PIB şi asigură traiul pentru 50 % din
populaŃie.
Structura etnică evidenŃiază ponderea foarte mare a indienilor (93 %) la care se adaugă
mongoli 2,9 %, tibetani, chinezi ş.a.
 Din punct de vedere social, în India se dezvoltă o clasă medie instruită şi activă care va
număra circa 150 milioane de membri. Legăturile acesteia cu diaspora sunt solide; o diasporă
indiană ia în greutate în SUA, atât pe plan economic şi ştiinŃific, cât şi pe plan politic : un
nucleu proindian este în Congres.
Se dezvoltă o clasă medie instruită şi activă care numără 150 milioane de persoane;
legăturile acesteia cu diaspora sunt solide.
Aşezările rurale. Dată fiind suprafaŃa mare a Indiei, tradiŃiile, vechimea unor sate, o
încercare de sinteză indică existenŃa următoarelor tipuri :
- sate concentrate (înconjurate cu zid) în NE Assamului, vestul Rajasthan, Mysore (în sud);
- sate deschise cu cătune detaşate (în Câmpia Gangelui)
- sate liniare (în Pradesh);
- sate risipite (case izolate), pe coasta de vest, bazinul inferior al Gangelui.
ConstrucŃiile rurale indiene sunt făcute din lemn şi lut în nordul Ńării, iar în sud se
disting case din piatră (în regiunile de deal), din lemn (Malabar), de paie (Godovari) şi de
cărămidă (în Tamiland).
Satele mari au aspect polinuclear (fiind formate din mai multe cătune), în partea centrală
locuind familiile de agricultori, iar în cătune, meseriaşii. Frecvent, în sate se distinge piaŃa
centrală, iar în satele hinduse sunt amenajări pentru venerarea zeilor.
Satele mici se găsesc mai frecvent în Kaşmir, în NV Indiei; locuitorii acestora se ocupă
cu creşterea bovinelor. Casele au temelii înalte, sunt împrejmuite cu gard. Aceste sate se
găsesc şi în Podişul Deccan. În zona prehimalayană aceste sate sunt numeroase, iar în est, în
apropierea Brahmaputrei au 15-25 de case. Tot în această zonă casele sunt răspândite între
culturile terasate.
Satele şherpaşilor sunt situate deasupra limitei superioare a pădurilor şi se încadrează în
două categorii : sat tipic de şherpaşi (în Kumjung – cel mai mare din masivul Everest) şi satul
comercial. Aceste sate au o structură dispersată risipită. Loturile sunt limitate prin haturi
trasate cu gard de piatră. PopulaŃia se ocupă cu creşterea vitelor. Al doilea tip este plasat în
pasuri, ocupaŃia locuitorilor fiind comerŃul. Satul are o reŃea stradală şi un centru civic.
Principalele oraşe şi aglomeraŃiile urbane sunt : Mumbai (fost Bombay) cu o populaŃie
de circa 10 milioane locuitori, Delhi- 7,5 milioane locuitori, Kolkata (Calcutta)- 4,5 milioane
locuitori, Chennai (Madras), Bangalore, Hyderãbãd, Ahmedabad, Kãnpur, Nagpur, Lucknow,
Jaipur, Bhopal.

Economia. India face parte din categoria statelor cu economia în creştere. După
obŃinerea independenŃei în anul 1947, s-a trecut la dezvoltarea industriei prelucrătoare şi a
agriculturii. Industria dispune de materii prime variate, de un uriaş potenŃial de forŃă de
muncă, de resurse energetice, de marisuprafeŃe agricole. Edificator este tabelul de mai jos.
Locul mondial al Indiei
Grâu 2 12,5 % Bumbac fire 3 10,0 %
Orez 2 20,2 % Pescuit 7 4,1 %
Porumb 7 1,9 % Electricitate 7 -
Arahide 2 15,8 % Minereu de fier 5 -
Soia 5 2,4 % OŃel 9 3,1 %
Zahăr 2 14,3 % Aluminiu 9 3,2 %
Ceai 1 26,6 % Bumbac (fire de Ńesut) 2 10,9 %
Iută 2 -

Zăcămintele de cărbuni sunt localizate în bazinul Damodar (huila), Assam (huilă şi

lignit). Petrolul importat este prelucrat în rafinăriile Baroda, Bombay-Trombay, Haldin,
Barauni, Cochiu. Centralele atomo-electrice (Raghastan şi Kalpakkan) sunt situate lângă
Mandras. Minereul de fier se găseşte în cantităŃi mari la Singhbhun (în Chuta Nagpur).
Bauxita se extrage în statele Gujurat, Madhya Pradesh şi Tamil Nadu. Se produc locomotive
la Chittaranjan, vagoane la Perambur şi Madras, automobile la Calcutta, Bombay, Delhi,
Chittaranjan, tractoare, maşini-unelte etc. S-au dezvoltat petrochimia, industria alimentară ş.a.
Principalele regiuni industriale sunt : regiunea Bombay (prelucrarea petrolului,
bumbacului, construcŃia de maşini. În apropiere de Bombay se află centrele urbane Poona şi
Trombay; regiunea Calcutta (industrii portuare, chimică, iutei, utilajului textil; regiunea
Chotta-Nagpur (de tip carbonifer-siderurgic). Progresele tehnologice în industria programelor
software, biotehnologiilor şi medicamentelor generice contribuie la schimbarea imaginii
Indiei.
Agricultura este principala ramură a economiei. Terenul arabil deŃine 49,7 % din
suprafaŃa totală a Ńării, pădurile ocupă 20,5 %, păşunile şi fâneŃele 3,9 %, iar terenurile
pomicale 1,2 %. Se cultivă : orez, bumbac, trestie de zahăr, iută, arahide, arborele de piper,
citrice, bananieri, cocotieri, ceai. India dispune de 200 milioane de bovine, bubaline, caprine,
ovine, porcine, păsări etc.
Transporturile. Transportul feroviar de mărfuri şi călători deŃine primul loc (lungimea
căilor ferate este de 61.000 km din care 4400 km electrificate. Principala axă feroviară este pe
valea Gangelui. ReŃeaua de străzi are o lungime de peste 1,3 milioane km din care 30.000 km
asfaltate. Cele mai mari porturi sunt : Calcutta, Cochin, Madras, Bombay, iar cele mai mari
aeroporturi sunt la Delhi, Madras, Calcutta şi Bombay.
Turismul. India este vizitată anual de circa 2,5-3 milioane de turişti străini (din Marea
Britanie, SUA, Germania, FranŃa). Zonele şi obiectivele turistice sunt monumentele (palate,
temple, moschei, cetăŃi, edificii coloniale) dintre care menŃionăm : Coloana de fier de la
Delhi, mausoleul Taj Mahal de la Agra, templele hinduse, între care şi Templul de Aur de la
Varangsi, Palatul Vânturilor de la Jaipur, sanctuarele budiste şi templele hinduse de la
Srinagar, Palatul majarajahilor de la Bangalore, staŃiunile climaterice din Himalaya ş.a.

Aspecte geoeconomice şi geopolitice.

Datoria externă şi starea finanŃelor publice sunt îngrijorătoare. Circa 100 milioane
dolari, datoria externă apasă greu. Reformele economice sunt puse greu în practică.
InvestiŃiile străine au fost în ultimii ani în jur de 4 miliarde de dolari, suma fiind modestă faŃă
de cele din China şi cu nevoile Ńării.
Petrolul extras satisface 1/3 din necesar. Securitatea energetică are implicaŃii geopolitice
puternice. Petrolul din Orientul Mijlociu şi gazul din Turkmenistan care trece prin Iran
definesc de ce India numeşte „învecinare extinsă” locul unde interesele sale sunt puse în joc.
În ultimii ani se resimte o puternică apropiere între India şi SUA. UE şi SUA sunt
principalii parteneri comerciali ai Indiei în comparaŃie cu o Chină a cărei influenŃă creşte în
Asia. Pe de altă parte, New Delhi nu caută să se alinieze Washingthonului. RelaŃiile cu China
au început din 2003 să de reîncălzească, intenŃionând ca dincolo de neînŃelegeri să dezvolte
schimburile ecnomice (au deja un parteneriat tehnologic). India păstrează în acelaşi timp,
relaŃii excelente cu Rusia care îi furnizează armament. Pe plan internaŃional, India pledează
pentru o reformă a ONU şi îşi face auzită vocea la O.M.C., denunŃând barierele tarifare sau
netarifare prin care Ńările dezvoltate, UE şi SUA, îşi protejează, printre altele, agricultura.
AmbiŃia Indiei este aceea de a depăşi stadiul de putere regională. Ameliorarea condiŃiilor de
viaŃă cotidiene, mizele economice, dezvoltarea durabilă, sunt într-o anumită măsură minate de
tensiuni sociale, de derivele fracŃiunilor extermiste ale naŃionalismului hindus, de dificultăŃile
în normalizarea relaŃiilor cu Pakistanul ş.a.
India este pe cale de a-şi stabili statutul de putere regională şi propriile ei vederi ca un
potenŃial jucător mondial important. De asemenea, se consideră ca un rival pentru China. Fără
discuŃie, India este cel mai puternic stat din sudul Asiei, un fel de hegemon regional, este o
putere nucleară, contrabalansând deŃinerea de către China a unui arsenal nuclear. India are o
viziune geostrategică asupra rolului său regional, atât faŃă de vecini, cât şi în Oceanul Indian.
Pentru americani, India nu este o sursă de înrijorare geopolitică, în acelasi grad ca Rusia sau
China – deranjând periferic interesele americane.
 PAKISTAN

-Denumirea oficială: Republica -PoziŃia geografică: în Asia de -Capitala: Islãmãbad

Islamică Pakistan (stat federal), 4 Sud, în bazinul fluviului Indus cu ieşire (800.000 loc).
provincii, un teritoriu federal la Marea Arabiei, având ca vecini: -Ziua naŃională: 23 martie
(Capitala), un areal federal. India, China, Tadjikistan, Afganistan, (aniversarea proclamării
-SuprafaŃa: 796.100 km² Iran. republicii, 1956).
-PopulaŃia: 146.000.000 -IDU:
loc(locul VI)
-Limba oficială: urdu

CondiŃii geografico – fizice

Relieful. În nord MunŃii Hindukush şi Karakorun (prelungire a MunŃilor Himalaya), în
vest valea fluviului Indus, o parte a deşertului Thar, Câmpia Indusului cu altitudini sub 200 m,
iar partea vestică este dominată de un podiş delimitat spre S, SE şi E de munŃii : Makranul
Central, Kirthar, Suleiman. Partea vestică se numeşte Belujistan.
Clima: în regiunile joase (câmpii, depresiuni), clima este tropicală şi subtropicală – aridă
(temperaturi medii ale aerului de 31 ºC în iulie şi 4 ºC în ianuarie în V, iar precipitaŃiile medii
anuale între 500 – 550 mm/an pe valea Indusului şi 250 mm/an în zona aridă din V. În nordul
Ńării clima este temperată cu nuanŃe reci, alpină în regiunea montană, precipitaŃiile trec de 800
mm/an. În deşertul Thar precipitaŃiile scad sub 100 mm/an.
Apele : Principala arteră hidrografică este fluviul Indus (2900 km) care se varsă prin
deltă în Marea Arabiei. Colectează o serie de afluenŃi : Sutlej, Chenab, Gumal ale căror ape
sunt folosite în irigaŃii, hidroenergie, alimentarea aşezărilor umane. În regiunea de deşert
râurile se pierd în nisipuri, lacurile au suprafeŃe variabile şi sunt sărate.
VegetaŃia. În deşert (SE şi V) o vegetaŃie xerofilă, stepă şi silvostepă în Câmpia
Indusului, păduri în regiunea muntoasă din N (doar 5% din suprafaŃa Ńării).
Fauna este formată din mamifere, păsări, reptile ş.a., mai bogată în jumătatea nordică.
Solurile în zona aridă şi semiaridă, calcisolurile, solonceacurile, soloneturile,
gipsisoluri, în zona montană – podzoluri, iar pe văi – molisolurile.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia Pakistanului (146 milioane de locuitori) este aproape egală cu a FederaŃiei
ruse. Natalitatea se apropie de 30 ‰, iar mortalitatea de 9 ‰; are un sold natural rar întâlnit
pe continent. SperanŃa de viaŃă atât la bărbaŃi cât şi la femei este de 63 de ani. Procentul de
alfabetizare se apropie de 45 %. Soldul total este influenŃat de emigraŃia cu destinaŃia Europa
Occidentală şi Centrală. PopulaŃia urbană nu depăşeşte 40%. Densitatea generală este de 182
loc/km². Cea mai mare concentrare a populaŃiei este în Câmpia Indusului, în zona Lahore –
Rawalpindi – Peshãwar. Densitatea cea mai mică (sub 20 loc./km²) se înregistrează în
Belucistan.
Din punct de vedere etnic populaŃia este formată din : pakistanezi, punjabi (circa 53%),
pashtuni (13,5%), sindhi (11,8%), urdu (7,0%) ş.a..
Confesional: islamismul 96,1% (sunniŃi 79,1%, şiiŃi 17%, creştinism 2,5%, hinduism
1,2% ş.a.)
Circa 44% din populaŃia activă lucrează în agricultură.
Oraşele principale sunt: Karchi (aproximativ 10 milioane locuitori), Lahore (5,5
mil.loc), Rawalpindi (1,5 mil.loc), Hyderãbãd (1,2 mil.loc), Pashãwar (1,1 mil.loc), Islamabãd
(circa 0,8 mil.loc).
Economia. Pakistanul are o economie în dezvoltare, afectată de datoria externă,
suprapopulare, tensiuni sociale şi politice, starea conflictuală cu India, războiul împotriva
terorismului care continuă chiar pe teritoriul său la graniŃa cu Afganistanul, probleme
structurale ş.a. Cu o datorie externă de peste 55% din PIB rezultă că Ńara a trăit clar peste
mijloacele sale. Rivalitatea în problema Jammu şi Kashmir cu India al cărei PIB este de 8 ori
mai mare, impune o cursă a înarmărilor şi întreŃinerea unei armate de 600.000 de oameni cu
un rol decisiv în structurarea puterii şi controlul considerabil al economiei. Tensiunile sociale
şi politice interne, datoria externă şi conflictele din regiune „inhibă” investiŃiile străine.
Agricultura creează ¼ din PIB şi reŃine 44% din populaŃia activă.
Pe valea Indusului şi a afluenŃilor acestuia se practică o agricultură intensivă,
cultivându-se: grâu, porumb, bumbac, mei, orez, iută, ceai, ricin, susan. În valea Indusului se
află cea mai întinsă arie irigată prin canale din lume.
Pentru agricultură este folosită mai mult de 25% din suprafaŃa Ńării. ProducŃia de grâu,
orez, mei, şi sorg asigură întregul necesar de consum. Pentru export se cultivă bumbacul
(locul V mondial în producŃia de fibre şi locul I între producători la export), cânepa, trestia de
zahăr, mangotieri, citrice, curmali, etc.
Creşterea animalelor se bazează pe cabaline, caprine (locul III mondial), cămile, asini,
ovine şi bovine, dar nu satisface cerinŃele interne.
Resursele subsolului sunt insuficient valorificate, exceptând petrolul, gazele naturale şi
sarea. În subsolul acestei Ńări se găsesc resurse de : minereu de fier, lignit, cupru ş.a.
Dintre ramurile şi subramurile mai dezvoltate ale industriei, menŃionăm: construcŃia de
maşini, prelucrarea bumbacului, lânei, iutei, cânepii, navală, cimentului, îngrăşămintelor
chimice, hidroenergetica.
Întreprinderi textile bazate pe bumbac şi iută sunt amplasate la Karachi şi Lahore, pe
bază de lână la Karachi şi Gujrãwãla, chimică, petrochimică, zahăr, uleiuri vegetale, produse
lactate, Ńigarete ş.a. la Rawalpindi, Karachi, Lahore, Multãn şi Quetta, materiale de construcŃie
la Hyderãbãd, siderurgie la Pipri, montaj autovehicule şi utilaje la Lahore şi Karachi. La
Tarbela (pe Indus) se află unul dintre cele mai mari complexe hidroenergetice din lume.
Exporturile acoperă peste 80% din importuri.
Pakistanul dispune de o reŃea de căi ferate şi şosele mai densă în est şi sud-est; Quetta,
Sukkur, Lahore sunt importante noduri rutiere. Flota comercială este destul de dezvoltată
(Karachi este principalul port maritim), iar aeroporturile cele mai mari sunt la : Islamabad
(Islamabad InternaŃional), Karachi (Karachi Airport), Peshawar şi Rawalpindi.

Aspecte de geografie politică

Rivalitatea indo-pakistaneză în problema Jammu-Kasmir (împărŃit provizoriu în
momentul independenŃei între India (2/3) şi Pakistan (1/3) a generat o tensiune cronică care a
provocat conflicte armate (1947 – 1948; 1965; 1971). În 1977 militarii revin în viaŃa politică.
În 1999 are loc o altă lovitură militară care permite în 2001 revenirea la un regim civil. Tot în
2001 a fost ridicat embargoul impus Pakistanului de SUA (în 1998). Deşi recunoscuse
regimul talibanilor din Afganistan, regimul generalului Musharraf se alătură în anul 2001
coaliŃiei antiteroriste, inflaŃia scade, rezervele în valută se măresc, deficitul comercial se
ameliorează, se obŃin progrese în domeniul exporturilor, iar investiŃiile străine, deşi scăzute,
urcă la peste un milion de dolari. Pakistanul aliat de bază al SUA în războiul împotriva
terorismului, care continuă chiar pe teritoriul său a încercat să profite pe plan economic de
evenimentele care agită regiunea.
Pakistanul este situat într-o zonă de nelinişte de conflict şi violenŃă din Orientul
Apropiat, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală (fostă sovietică). Această regiune este „sfâşiată
de uri nestatornice şi înconjurată de vecini puternici, în concurenŃă unii cu alŃii, ar putea fi un
important câmp de bătălie, atât pentru războaie între state-naŃiuni, dar mai ales pentru o
extinsă violenŃă-etnică şi religioasă”19

19
Zbigniew Brzezinski (2000) – Marea tablă de şah. SupremaŃia americană şi imperativele geostrategice,
Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, pag. 66
 Interesul principal al Pakistanului este câştigarea de teren geopolitic prin influenŃă
politică în Afganistan, împiedicarea influenŃei Iranului în Tadjikistan pentru a beneficia de pe
urma construirii unei conducte de petrol care să unească Asia Centrală cu Marea Arabiei.
China încurajează eforturile Pakistanului în Afganistan. Dar cooperarea militară dintre China
şi Pakistan măreşte dilemele de securitate ale Indiei.

BANGLADESH

-Denumirea oficială: Republica -PoziŃia geografică:łară situată -Capitala: Dhaka (12

Populară Bangladesh în Asia de Sud, suprapusă în mare mil.loc)
-SuprafaŃa: 144.000 km² parte,pe delta Gangolui şi -Ziua naŃională: 26 martie
(administrativ teritoriul este divizat în 6 Brahmaputrei. -Forma de guvernare:
sectoare) democraŃie parlamentară
-PopulaŃia: 144.319.625 -IDU: 0,502 (locul 139)
loc.(estimare 2005)
-Limba oficială: bengali
-Religia: islamism 83%(sunniŃi),
hinduism (16%)

CondiŃii geografico – fizice

Relieful. Teritoriul Bangladeshului se suprapune în mare parte (85%) pe delta comună a
Gangelui şi Brahmaputrei (cea mai mare deltă din lume). Partea nordică a deltei este o
suprafaŃă fluvială acumulativă nisipoasă, cu mlaştini, lacuri şi grinduri, iar cea sudică mai
joasă cuprinde insule, cordoane, perisipuri.
În nordul deltei se află Câmpia Gange – Brahmaputra. Ambele forme de relief s-a
format prin umplerea avanfosei alpine cu aluviuni aduse de râuri în neogen – cuaternar. În
nordul Ńării se află versanŃii sudici ai MunŃilor Khasi, iar în est, colinele Chittagong.
Clima este tropical-musonică cu două sezoane. La începutul sezonului ploios, ciclonii
produc frecvent dezastre soldate cu numeroase pierderi de vieŃi omeneşti şi pagube materiale.
Apele . Numeroase râuri strâbat această Ńară, dar Gangele şi Brahmaputra sunt cele mai
mari. În sectorul deltaic sunt numeroase lacuri.
VegetaŃia naturală, în mare parte a fost afectată de antropizare. În SV Ńării se află o
vegetaŃie tropicală luxuriantă, iar pe Ńărm este specifică vegetaŃia de mangrove..
Fauna este reprezentată de antilope, leoparzi, tigri de Bengal, crocodili, elefanŃi,
maimuŃe, fazani şi păsări de apă.
Solurile cele mai răspândite sunt: feralsolurile, gleisolurile, flurisolurile, acrisolurile,
nitisolurile şi hixisolurile.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia. Natalitatea este de circa 30 ‰, iar mortalitatea de 8,5 ‰. Densitatea
generală este 1002 loc/km², cea mai mare densitate este în sud şi în partea centrală a Ńării
(1100 loc/km²). În zona colinelor Chittagong densitatea scade la 600 loc/km². Din punct de
vedere etnic, pe lângă bengalezi (98%) sunt numeroase triburi (în nordul şi estul Ńării): khasia,
manipuri, chakma ş.a.
Limba oficială, bengali, face parte din marea familie indo-europeană dar se vorbeşte şi
engleza. Circa 60% din populaŃia activă lucrează în sectorul primar; în ultimele decenii,
populaŃia Bangladehului este afectată de o puternică mobilitate (în Ńările arabe din orientul
Mijlociu, europa, Canada, Australia).
Principalele oraşe sunt: Dhaka (circa 12 mil.loc), Chittagong, Khulna, Rajshahl, Sylhet.
Economia . după ponderea în venitul naŃional, industria deŃine primul loc şi agricultura
locul al doilea. Dintre resursele subsolului menŃionăm petrolul şi gazele naturale expploatate
în Golful Bengal şi huila. Ramurile şi subramurile industriale mai dezvoltate sunt: energetica
bazată pe producŃia de termocentrale şi hidrocentrale, prelucrarea iutei, industria zahărului (în
totalitate obŃinut din trestie de zahăr). Principalele centre industriale sunt: Chittogong, Dhaca,
Khulna.
Agricultura se caracterizează prin predominanŃa culturilor de iută (locul I mondial)
răspândite pe toată suprafaŃa Ńării, arbustului de ceai, trestiei de zahăr, orezului,
leguminoaselor (lintea) şi diverselor legume.
Anual se pescuiesc 1,1 milioane de tone de peşte, îndeosebi specii de apă dulce. Apa,
care afectează teritoriul Ńării şi ameninŃă populaŃia, este în acelaşi timp, utilizată pentru
irigarea ogoarelor în anotimpurile secetoase şi pentru producerea energiei electrice.
Exportul constă în iută, ceai, zahăr, condimente, hârtie, iar importul în maşini, utilaje,
cereale.

Aspecte de geografie politică .

În timp ce situaŃia economică dă anumite semne pozitive, tensiunile politice afectează
Ńara şi capacitatea ei de a-şi continua reformele şi dezvoltarea. Regimul aflat la putere este
frecvent criticat fiindcă recurge la armată pentru a Ńine în frâu situaŃia internă agitată.
Amploarea şomajului şi a sărăciei rămâne un handicap major.
Organismele internaŃionale, îndeosebi FMI, forŃează accelerarea prioritară a reformelor;
îndeosebi privatizarea întreprinderilor publice a marilor bănci; se speră reluarea ajutorului
internaŃional, iar Banca Mondială şi Banca Asiatică de dezvoltare au demarat noi
împrumuturi.
Bangladeshul, pe plan regional, a cunoscut tensiuni de frontieră cu India şi a semnat un
acord de cooperare cu China, urmând a fi dezvoltate schimburile economice cu provincia
Yunnan. Pentru a scăpa de hegemonia indiană, Bangladeshul s-a apropiat de China şi de
Pakistan. Cooperarea regională se poate intensifica, fie prin AsociaŃia pentru Cooperare
Regională în Asia de Sud (SAARC), fie de Cooperarea Economică Bangladesh, India,
Myanmar, Sri Lanka, Thailanda (BIMSTEC). Multe vor depinde de dezvoltarea atuului
gazeifer (peste 330 mild.m³).

MALDIVE

-Denumirea oficială: Republica -PoziŃia geografică : în -Capitala: Male (75.000

Maldive nordul Oceanului Indian la 650 locuitori)
-SuprafaŃa: 298 km² (arhipeleag km vest de Sri Lanka -Ziua naŃională: 26 iulie
format din 1100 de insule coraligene şi -Forma de guvernământ:
20 de atoli); doar 220 de insule sunt republică dictatură
locuite -IDU:
-PopulaŃia: circa 350.000 locuitori
-Limba oficială: divehi maldiviană
-Religii principale: islamism

CondiŃii geografico – fizice

Relieful. Pe o dorsală submarină au apărut două aliniamente de insule şi atoli. În centrul
arhipeleagului se află atolul Male.
Clima este ecuatorială şi precipitaŃii în nord până la 2500 mm/an, iar în sud 3800
mm/an.
Apele. Arhipeleagul nu are reŃea hidrografică
VegetaŃia . Palmieri, abundă cocotierii, arborii de pâine, papaia, bananieri, mangotierii.
Fauna este formată din iepuri, vulpi zburătoare, raŃe, ciori, becate, scorpioni, crabi de
uscat ş.a.
Solurile. SuprafeŃe mai sunt acoperite de plitosoluri, feralsoluri, nitisoluri, acrisoluri ş.a.
 Aspecte geografico – umane
PopulaŃia. Natalitatea este de 35 - 36‰, iar mortalitatea de 7 -8‰. PopulaŃia urbană
este de circa 27%. Locuitorii Maldivelor sunt de limbă dihevi, înrudită cu singhaleza.
Islamismul este religie de stat. Singurul centru urban este Malé.
Economia. Se bazează pe turismul de cură heliomarină antrenând 20% din populaŃia
activă. Se cultivă taro, manioc, bananieri, cocotieri şi mei. Pescuitul asigură materie primă
pentru o fabrică de conserve.
Transporturile şi comunicaŃiile. Porturile principale sunt Malé şi Gan. Pentru turişti
funcŃionează 5 aeroporturi.

Aspecte de geografie politică

Acest stat are o importanŃă geostrategică în Oceanul Indian, fiind situat pe ruta ce separă
India de baza americană de la diego Garcia. Maldivele se află în aria de interese ale Indiei, dar
interesează şi Ńările musulmane din regiune, îndeosebi Iranul şi Pakistanul.

SRI LANKA

-Denumirea oficială: Republica -PoziŃia geografică : în -Capitala: Colombo (700.000

Democrată Socialistă Sri Lanka sudul Indiei, nordul Oceanului locuitori)
-SuprafaŃa: 65.610 km² (teritoriu Indian -Ziua naŃională: 4 februarie
divizat în 8 provincii) -Forma de guvernământ:
-PopulaŃia: 20.064.776 locuitori republică prezidenŃială
-Limba oficială: singhaleza (77%), -IDU: 0,730 (locul 99)
tamil (18%)
-Religii principale: budism,
hinduism, islamism (sunniŃi), romano-
catolică

CondiŃii geografico – fizice

Relieful. Insula Sri Lanka are câmpii litorale înguste, cordoane litorale şi lagune mici în
sud-vest şi vest, Ńărm înalt, cu faleze şi recife de corali în nord. Relieful este alcătuit dintr-un
podiş dominat de masive montane şi o serie de forme endo şi exocarstice.
Clima este tropical – musonică, cu un sezon ploios (vară) şi unul secetos (iarna); în
regiunile muntoase clima este temperată. PrecipitaŃiile din zonele musonice ajung la 3000 –
4000 mm/an.
Apele. ReŃeaua hidrografică este scurtă, cu debite bogate. Lacurile sunt prezente în zona
de podiş şi montană.
VegetaŃia prezintă o mare diversitate (de la pădurile ecoatoriale la cea specifică zonei
temperate). Pădurea ecuatorială (se află pe câmpiile litorale şi văile râurilor) este alcătuită din
ferigi arborescente, numeroase specii de palmieri şi esenŃe preŃioase: mahon, teck, abanos,
acaju, palisandru dar şi din orhidee, bambus, arborii de pâine.
Fauna prezintă o mare diversitate: mamifere (ursul, elefantul, leopardul, maimuŃe,
bivolul de apă, elanul), reptile (vipera Russel, şopârle), păsări migratoare ş.a.
Solurile. SuprafeŃe mai sunt acoperite de plitosoluri, feralsoluri, nitisoluri, acrisoluri ş.a.

Aspecte geografico – umane

PopulaŃia. Natalitatea se menŃine între 15 – 16‰, iar mortalitatea între 6 - 7‰.
Densitatea cea mai mare este pe Ńărmul de sud-vest şi de vest, iar cea mai mică în nordul Ńării.
Din punct de vedere etnic, aproximativ 74% din populaŃie o formează sinhalezii, 7%
maurii srilankezi, 4,6% tamilii indieni şi 4% tamilii srilankezi. Religia budistă este cea mai
răspândită (70% din populaŃie), urmează hinduismul (15%), islamismul (7%) şi creştinismul.
 Principalele oraşe sunt: Colombo, Ratnapura, Badulla, Kandy, Batticaloa, Jaffna.
PopulaŃia urbană este doar de 25%.
Economia. Circa 50% din populaŃia activă lucrează în agricultură. Specifică este cultura
ceaiului (locul I pe glob), orezului, arbustului de cacao, palmierului de cocos, citricelor,
mauiocului, arborelui de cafea, de cauciuc, tutunului şi bumbacului. Se cresc ovine, bovine,
bubaline, elefanŃi.
Subsolul Ńării este bogat în titan, grafit, caolin. Industria textilă, a cimentului, ceramicii,
hârtiei, alimentară s-a dezvoltat după obŃinerea independenŃei. Sri Lanka a renunŃat la
economia de stat de tip socialist.
Transporturile şi comunicaŃiile. Sri Lanka dispune de peste 1500 km de cale ferată,
97.000 km de drumuri şi 15 aeroporturi. Principalele porturi sunt: Batticola, Galle, Mannar.
Sri Lanka exportă produse agricole (ceai, cacao, mauioc, fire de bumbac). Principalul
partener este India.

Aspecte de geografie politică

Conflictul etnic cu Tigrii tamili a aruncat Ńara peste 20 de ani în război civil, fapt care a
afectat economia naŃională. Acordul de liber schimb semnat cu India în 1998 n-a fost suficient
pentru a mări exporturile (India a rămas primul furnizor de produse importate). SUA sunt de
departe de primul cumpărător. Ajutorul internaŃional a favorizat infrastructurile, dar
potenŃialul din Sri Lanka va evolua doar după restabilirea păcii.

NEPAL

-Denumirea oficială: Regatul -PoziŃia geografică: în partea -Capitala: Kathmandu (aprox.

Nepal
-SuprafaŃa: 140.800 km²
(administrativ, teritoriul Nepalului în
14 zone)
-PopulaŃia: 28 mil.locuitori
-Limba oficială: nepaleză
-Religii: hinduism (90%),
budism (5-6%), islamism (3%).
central-sudică a Asiei, în regiunea
celor mai înalte piscuri ale
continentului
700.000 loc)
-Ziua naŃională: 29 decembrie
-Forma de guvernământ:
monarhie absolută
-IDU -0,499 (locul 143)

CondiŃiile geografico – fizice

Relieful este predominant muntos, fiind format din 3 mari sectoare:
- Câmpia Terrai (parte a Cămpiei Gangelui), în sud, cu altitudini de 100-200 m,
- Himalaya Joasă, formată din MunŃii Mahabharat şi Siwalik,
- Himalaya Înaltă, în nord, cu 6 vârfuri care depăşesc 8000 m între care şi
Chomolungma/Everest.
Clima . În Câmpia Terrai este o climă tropical – musonică, subtropicală în zona centrală,
temperată în Himalaya Joasă şi pe văi, rece în Himalaya Înaltă.
Apele. Râurile Rapti, Kali, Sun Kasi, Arun, Baba au un mare potenŃial energetic. În
nordul Ńării sunt numeroase lacuri glaciare, iar pe râul Sun Kasi s-a amenajat un mare lac de
acumulare (Kasi).
VegetaŃia . în Câmpia Terrai din sudul Ńării se află jungla tropicală, apoi pădurile rare
subtropicale şi tufe cu acacia, oleander, dalbergia ş.a.) care ajung la altitudini de 500 – 600 m;
până la 900 – 1000 m se întind pădurile cu frunze tari. Pădurile de pin ajung până la 1900 –
2000 m, iar pădurea umedă mixtă (foioase şi conifere) este între 2000 – 3000 m. Până la 3400
m se găsesc pădurile de conifere (specii de brad), pădurile de mesteacăn sunt între 3400 –
3700 m şi pădurile subalpine între 3700 – 3900m . Mai sus este etajul subnival (3900 – 4200
m) şi limita firnului20 (4300 – 4500m). Teritoriul Ńării este acoperit (circa 40%) cu păduri.
Fauna . În Câmpia Terrai trăiesc hiena, tigrul, şacalul, macacul, mamifere mici şi
rozătoare. În pădurile de foioase şi de conifere: veveriŃa, iepurele, diferite specii de feline,
antilopa, căprioara, ursul negru, numeroase păsări (fazanul, Ńicleanul, ciocănitoarea ş.a.).
Solurile sunt diferite, în raport cu altitudinea: începând din câmpie se află lixisolurile,
leptosolurile, cambisoluri ş.a.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia . Natalitatea ultimilor ani a fost între 31 şi 33 ‰, iar mortalitatea de 9 – 10 ‰.
Densitatea cea mai mare a populaŃiei este în zona centrală şi sudică, iar în nord scade cu
înălŃimea, fiind între 5 – 9 loc/km².

Jumătate din populaŃie descinde din populaŃia Kha; aceasta era concentrată în vestul
Ńinuturilor din centru. Limba lor (indo-ariană) a devenit limbă naŃională pe care o înŃelege şi o
foloseşte majoritatea nepalezilor. Restul populaŃiilor din centru, instalate din vechime,
vorbesc limbi tibeto – birmane.
În est se află populaŃiile rai şi limbu care descind din kirati. PopulaŃia newar este
concentrată în valea Katmandu. Newari, singura limbă tibeto – birmană scrisă din Nepal, este
cea a dinastiilor care au domnit înainte de secolul al XVIII-lea. În apropiere de Anapurna se
găsesc populaŃiile gurung şi magar.
Băştinaşii din Terrainul Oriental vorbesc diverse dialecte, bihari, iar în vestul acestui
Ńinut locuiesc populaŃiile tharu, care folosesc o limbă înrudită cu hind.
PopulaŃiile din Himalaya sunt de limbă tibeto – birmană şi de cultură tibetană. Mai
numeros este grupul tamangilor. La poalele Everestului trăiesc grupul şerpaşilor.
În ciuda diversităŃii populaŃiei, în Nepal, nu sunt conflicte interetnice.
Hinduismul este practicat de 90% din populaŃie. Budiştii (5-6%) corespund populaŃiei
din Himalaya. Newarii sunt sincretici, iar circa 3% sunt musulmanii de limbă bihari.
Oraşele principale sunt: Kathmandu, Bhairawa, Tulsipur, Pokhara, Jumia ş.a.
Economia. Agricultura domină economia; cei mai mulŃi nepalezi cultivă cereale şi cresc
animale, îndeosebi bivoli. Principalele domenii de activitate industrială sunt fabricarea
covoarelor şi a textilelor. Turiştii străini, în ultima vreme, evită Nepalul din cauza instabilităŃii
politice şi a atacurilor grupurilor de rebeli.
Transporturile şi comunicaŃiile se desfăşoară cu dificultate, în Ńară sunt doar 59 km de
cale ferată, peste 13.000 km de drumuri şi 45 de aeroporturi.

Aspecte de geografie politică. IndependenŃa Indiei şi victoria revoluŃiei comuniste în

China au schimbat datele geopolitice ale Nepalului care a trebuit ulterior să se strecoare între
cei doi giganŃi ai Asiei. Nepalul se teme mai mult de expansionismul şi voinŃa de hegemonie
regională indiană decât de china.
Dinamismul demografic nepalez a provocat o emigraŃie puternică spre nordul Indiei şi
spre Bhutan care a creat tensiuni etnice în Ńările de destinaŃie.
Nepalul se bazează pe antagonismul chinezo-indian pentru a-şi păstra situaŃia de stat –
tampon. Fiind oficial unicul stat hinduist din lume, monarhia nepaleză aspiră ca Ńara să
rămână independentă în inima Himalayei.

20
Firn – Zăpadă acumulată din ninsori şi a avalanşe în partea superioară a gheŃarului, care se numeşte zona de
acumulare a zăpezii. Prin tasare sau topire parŃială şi recristalizare, fulgii de zăpadă trec în granule de gheaŃă.
Această zăpadă îngheŃată poartă numele german de firn sau francez de neve. Firnul alimentează masa gheŃarului
(Alexandru – Dan Todiraş (1999) – dicŃionar de geografie, Ed.A.D. Todiraş, Iaşi, pag.101)
 BHUTAN

-Denumirea oficială: Regatul -PoziŃia geografică: În MunŃii -Capitala: Thimpu (30.000

Bhutan ( Druk-yul, „Tara Dragonului”în Himalaya, între Tibet (China) şi locuitori)
tibetană). Assam (India), unul din statele cele -Ziua naŃională: 17 decembrie
-SuprafaŃa: 46.500 km² mai izolate şi mai puŃin cunoscute -Forma de guvernământ:
Administrativ, teritoriul este împărŃit monarhie, dictatură,
în 18 districte) -IDU
-PopulaŃia: 2.250.000 locuitori
-Limba oficială:
dzongkha21(dialect tibetan), se
vorbesc numeroase limbi tibeto-
birmane.
-Religii: budismul (75%),
practicat de ngalongi, hinduismul
(25%) practicat în majoritate de
lhotshampa

CondiŃii geografico – fizice

Relieful. În sudul Ńării se află o câmpie cu altitudini reduse (90-120 m), iar apoi colinele
Duars (prehimalayene). În partea centrală sunt munŃi a căror altitudine medie este de 2000 –
2500 m, iar în nord Himalaya naltă.
Clima. În câmpie şi colinele prehimalayene se găseşte un climat tropical umed, apoi
climatul temperat, climat temperat – continental excesiv şi climat montan în nord. Partea
estică a Bhutanului are precipitaŃii mai puŃine. Regiunea montană, datorită altitudinii este rece
tot timpul anului. În sudul Ńării cad 1500 mm până la 3000 mm/an, iar în zona centrală sunt
moderate.
Apele. Râurile au un debit mare, constant cu un mare potenŃial hidroenergetic şi sunt
colectate de Brahmaputra.
VegetaŃia. O fâşie îngustă de la graniŃa sudică este acoperită cu păduri tropicale
luxuriante; spre nord urmează pădurile de foioase şi rododendron, de amestec de conifere,
pajiştile şi golurile alpine. Pădurile ocupă circa 60% din suprafaŃa Ńării. Pajiştele alpine sunt
formate din graminee, dar au o producŃie redusă pentru păşunat.
Fauna este reprezentată prin : gheparzi, urşi, căprioare, rinoceri, fazani, potârnichi,
porumbei; în zonele mai înalte se află moscul şi renul.
Solurile. În zonele joase şi umede se găsesc plintosolurile, iar în cele montane:
leptosolurile şi cambisolurile.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia. Natalitatea se meŃine în jur de 34 ‰, iar mortalitatea de circa 13 ‰.
Ngalongii , de origine tibetană formează 2/3 din populaŃie, lhotshampa este o populaŃie de
nepaleză şi formează 30% din populaŃie – concentrată în sudul Ńării (au imigrat în secolul al
XIX-lea. PopulaŃiile mai vechi, sub numele de sharchop, sunt în estul Ńării şi vorbesc o mare
varietate de limbi tibeto-birmane. Nagalongii sunt budişti, lhotshampa sunt, în majoritate
hinduşi. Circa 15% din populaŃie este indigenă şi trăieşte în triburi nomade. PopulaŃia urbană
este de circa 7,2%.
Oraşele mai importante sunt: Thimpu, Ha, Paro, Dagana, Monggar, Gasa.

21
După 1980 statul a început o politică de consolidare a identităŃii naŃionale, prin promovarea limbii dzongkha, drept limbă
naŃională şi prin portul obligatoriu al robei bhulaneze tradiŃionale atât de către bărbaŃii cât şi de către femeile din toate
grupurile etnice.
 Economia. Aproximativ 93% din populaŃie depinde de agricultură. Bhutanezii
reprezintă cel mai rural popor din lune. Prin urmare, economia are un caracter agricol.
Terenurile cultivate, pe versanŃii sudici, ajung până la circa 2500 m. Se cultivă: orez,
porumb, grâu, mei, ceai, iută şi se cresc ovine şi bovine.
Deşi nu este dezvoltată, industria crează un excedent de energie electrică şi materiale de
construcŃie.
Transporturile şi comunicaŃiile. Bhutanul are două aeroporturi şi doar 4.000 km de
drumuri.
RelaŃiile comerciale se derulează cu India şi Bangladesh; exportă orez, lemn şi energie
electrică şi importă textile, combustibil şi utilaje.

Aspecte de geografie politică. În Bhutan sunt interzise partidele politice. RelaŃiile cu

Nepalul vecin au fost suspendate în 1996 din cauza dezacordurilor privind cei 100.000 de
refugiaŃi (stabiliŃi în Nepal), a căror identitate era greu de stabilit pentru a putea fi repatriaŃi.
Dialogul a fost restabilit în 1999. Tot până în 1999, televiziunea a fost interzisă.

REGIUNEA ASIA DE SUD-EST

Această regiune cuprinde două compartimente:

- compartimentul continental (Peninsula Indochina şi Peninsula Malaysia cu statele Vietnam,
Cambodgia, Laos, Thailanda,Myanmar, Malaysia, Singapore,
- compartimentul insular (cu statele: Indonezia, Brunei, Timorul de Est şi Filipine).

COMPARTIMENTUL CONTINENTAL

CondiŃii geografico – fizice.

Relieful include munŃi, podişuri şi câmpii. MunŃii aparŃin cutarilor alpine, cutele fiind
frecvent străpunse de eruptivul sarmatian. Relieful montan s-a dezvoltat în cea mai mare parte
pe materialul grezos. Predomină munŃii de tip cordilieră. Principalele cordiliere sunt:
Cordiliera Anamită (în mare parte pe teritoriul Vietnamului), formată printr-o cutare veche,
prezintă o accentuată peneplenizare, fracturare şi compartimentare. Cordiliera Anamită este
alcătuită din şisturi cristaline, măguri eruptive, forme carstice în calcare triasice şi jurasice.
Masivele mai vechi au fost înălŃate de cutările mai noi. În SV Cambodgiei se află MunŃii
Kardamon cu culmi separate prin depresiuni tectonice, o intensă peneplenizare.
Cordiliera tailandeză Kuntan face corp comun cu cordiliera yanmar; culmile sunt
separate de afluenŃii râului Ping; această cordilieră continuă şi în insulele de pe platformă
continentală.
În Myanmar, având o orientare N-S, se găsesc MunŃii Arakan formaŃi din culmi
separate de văi, alcătuiŃi din roci preeocene, trăpunşi, uneori, de intruziuni de serpentine.
Principalele culmi sunt: Chin, Letha, Patkai, iar spre Golful Bengal se află culmea Mayu.
MunŃii Arakan sunt alcătuiŃi din conglomerate în partea centrală, gresii şi calcare. Văile de
regulă, sunt situate în sinclinale. MunŃii Arakan aparŃin cutărilor alpine.
În Peninsula Indochina se află podişurile: Kong Tum, Dac Lat cu altitudini de peste
1000 m, alcătuite din roci bazaltice, cristaline (în nordul şi partea centrală a Vietnamului) şi
din roci sedimentare (spre sud). Podişurile Mondalkiri şi Ratanakiri se găsesc în Cambodgia.
În Laos sunt două podişuri mai importante: Podişul Tran Minh alcătuit din şisturi cristaline
acoperite cu petice de calcare (în nord), din munŃi şi podişuri separate din loc în loc de
depresiuni terŃiare. Podişul Bolovens dezvoltat pe bazalte, a dat naştere în condiŃii de climat
tropical, scoarŃei lateritice. AfluenŃii Mekongului au fragmentat aceste podişuri.
Pe teritoriul Myanmar, alcătuit din roci metamorfice, calcare permo-carbonifere, se află
Podişul Shan, cu altitudini de peste 2500 m în partea de vest. Mişcările neotectonice au
compartimentat puternic acest podiş.
 Câmpiile litorale înguste se găsesc în estul peninsulei dar şi în sud şi sud-vest. Cu o
suprafaŃă mai mare este Câmpia Hanoi-Hai-Phong. Câmpia Mekong ocupă aproape întreaga
suprafaŃă a Cambodgiei. Ea este o regiune de subsidenŃă, cu lacuri şi mlaştini, văi separate de
coline grezoase.
Câmpia Monam din Thailanda este mai înaltă în nord şi mai joasă în sud.
În Myanmar se află câmpia deltaică a fluviului Irrawaddy.
Clima este ecuatorială în jumătatea sudică a peninsulei Malacca, cu temperaturi medii
anuale de 24 - 26ºC şi cu precipitaŃii de 2400 mm/an; clima tropicală din SV Peninsulei
Indochina şi din estul acesteia este determinată de circulaŃia maselor de aer tropical; regional,
musonul impune o diferenŃă de umiditate şi apariŃia unei clime musonice umede. În nord, în
zona de podiş este o climă subtropicală, iar la altitudini, clima temperată.
Apele. Râurile au un debit mare, potenŃial energetic, orientare generală nord-sud şi
aparŃin următoarelor bazine hidrografice: fluviul Roşu, Mekong, Menam, Sittang; unele fluvii
se varsă prin deltă (în cuprinsul acestora fiind numeroase canale, lacuri şi mlaştini).
Principalele lacuri sunt: Kam şi Pansak.
VegetaŃia. În Peninsula Malacca şi pe Ńărmurile de SE ale Indo-Chinei se află pădurea
ecuatorială în care predomină speciile de palmier, totuşi, se mai găsesc pe spaŃii mari, pădurile
musonice şi savana; pădurea musonică urcă până la 1200 m. Pe Ńărmurile de S şi SE se înting
mungrove. La altitudine şi în nordul Ńării sunt pădurile de zonă temperată, iar în regiunile de
podiş cu climat subtropical, pe mari întinderi se află tufişurile. Un alt tip de asociaŃie vegetală
este pădurea musonică cu frunze căzătoare – specifică părŃilor nordice (interioare); aceste
păduri sunt caracteristice zonelor cu precipitaŃii mai puŃine şi sunt alcătuite din teck, desişuri
de bambus, arborele seiba.
Fauna cuprinde sute de specii de mamifere şi de păsări, o mare diversitate de reptile şi
de peşti (faună în cea mai mare parte asemănătoare celei din Peninsula India). Sunt
caracteristice: elefantul, boul cu cocoaşe, rinocerul, tigrul, antilopele, pitonul, gavialul,
numeroase specii de maimuŃe, tapirul, babirusa (în Peninsula Malacca).

Componentele geografico-umane
PopulaŃia . Indochina are o populaŃie de circa 250 de milioane de locuitori. În medie,
natalitatea ultimilor ani are valori de peste 30 ‰ în Thailanda, Laos, peste 21 ‰ în celelalte
Ńări, cu excepŃia statului Singapore unde se menŃine între 9 şi 10 ‰. Mortalitatea este de 4 -
5‰ în Singapore, în celelalte Ńări de 5-7‰, iar în Myanmar de circa 12-13 ‰.
DensităŃile cele mai mari se găsesc în Câmpia Hanoi-Hai-Phong, în Delta Mekong, pe
văile fluviilor şi pe câmpia litorală din Thailanda şi Malaysia. Din punct de vedere etnic în
Vietnam, 90% din populaŃie o formează vietnamezii, în Cambodgia, khmerii formează tot
90% din populaŃie, în Laos sunt circa 3,5 mil.de laotieni, în Thailanda thaii formează 80% din
totalul populaŃiei, în Myanmar, birmanii formează 70% din populaŃia totală, în Malaysia 60%
sunt malaezi şi 30% chinezi, iar în Singapore din cele circa 4 milioane de locuitori, 77% sunt
chinezi şi 14% malaezi. În toate statele din estul – centrul peninsulei se află o proporŃie
însemnată de chinezi, iar în Malaysia şi Myanmar de indieni.
Confesional, în vietnam se practică budismul mahayana, iar în Ńările vecine, budismul
theravada. Ca şi în China, budismul este asociat cu alte tradiŃii: daoism, confuncianism.
LaoŃienii şi cambodgienii sunt în mare parte budişti, iar laoŃienii din munŃii situaŃi în nordul
Ńării sunt animişti. În Thailanda 95% din populaŃie practică budismul theravada, iar malaezii
din peninsulă sunt musulmani. În birmania, arakanii (circa două milioane) sunt musulmani,
iar 70% din populaŃie o formează budiştii.
Aşezările umane. În Indochina, locuinŃele din zona musonică sunt construite din
vegetale, iar cele mai multe pe taraş, piloŃi. Satele sunt, în general, dispersate, apropiate de
locul de muncă. În locurile în care se practică un sistem de cultură bianual sau trianual, satul
se suprapune direct pe terenurile de cultură, sau se grupează la marginea unui grup de terasă
în cătune.
 În nordul vietnamului domină satele aglomerate, cu peste 100 de gospodării, iar în sud,
mai mult tipul risipit. Satele dispersate se întâlnesc în zonele de cultură a orezului prin irigaŃii,
dar şi pe platourile înalte din Laos şi Birmania. În Delta Tonkin, Menam, Mekong satele au
7000 – 10.000 de locuitori. Grupul cinii din Myanmar care se ocupă cu tăiatul pădurilor îşi
face aşezări pe culmile dealurilor.
Sate îngrămădite de talie mică grupează 20 – 70 de familii şi sunt frecvente în Thailanda
şi Cambodgia înaltă. În Thailanda este specific satul liniar, în Laos şi Thailanda este satul
circular.
Oraşele cele mai importante din peninsulă sunt: Bangkok (7,6 mil.loc.), Kuala Lumpur,
Singapore (oraş-stat), Ho Si Min (Saigon), Hanoi.
Economia. Cu excepŃia statului Singapore, toate celelalte se bazează în principal, pe
agricultură. Se cultivă, în toate statele, în primcipal orez, bumbac, trestie de zahăr, tutun,
arbori de cauciuc, arbustul de cafea, de ceai, ananas, palmierul de curmale, batate şi se cresc
bivoli, porci, elefanŃi, viermi de mătase.
Industria se bazează pe resurse energetice, wolfram, plumb, cositor, mangan, fier,
fosfaŃi, minereuri complexe şi are o structură constituită din industria textilă (Thailanda),
cherestelei (Laos), utilajelor de transport, alimentara, neferoaselor (zinc, cositor) în Vietnam,
automobile, telecomunicaŃii şi construcŃii publice (Thailanda), prelucrarea produselor agricole
(Myanmar), echipamente electrice şi electronice, autovehicule, cipuri, hard-disk-uri pentru
calculatoare, extracŃia cositorului (Malaysia), întreprinderi pentru bunuri electronice, rafinarea
petrolului, industriei chimică, navală (Singapore), turism (Thailanda, Malaysia).

Aspecte de geografie politică

Această regiune a cunoscut numeroase războaie pentru supunere colonială, a fost
devastată în cel de-al Doilea Război Mondial, lupte interne, conflicte între state; cele mai
devastatoare au fost luptele din Vietnam. Şi astăzi, această peninsulă nu cunoaşte liniştea. Pe
de o parte teama de China, India sau Indonezia, conflictele etnice, suspiciuni intersatale.
Presiunile vietnameze asupra insulelor din Marea Chinei de Sud, Cambodgiei şi Laosului, a
Thailandei asupra estului unitatea politică a acestor state a fost dificilă, chiar şi când era o
omogenitate etnică.
Pentru Vietnam, viitorul geopolitic depinde de relaŃiile cu China – Laosul are o situaŃie
critică între Vietnamul care îl domină din punct de vedere militar şi Thailanda care îl domină
economic. În sudul Thailandei este o agitaŃie islamică. În prezent Thailanda se află într-un
triunghi de presiuni geopolitice alcătuit din China, Myanmar şi vietnam. Laosul pare o Ńară
enclavată, este subpopulată, dar în noua configuraŃie geopolitică nu are capacitatea de a
extrage elementele care să o favorizeze. Malaysia şi-ar putea întări poziŃia prin mărirea
traficului petrolier în zona, dar are probleme geopolitice privind menŃinerea unităŃii naŃionale.
Dacă Thailanda construieşte canalul prin istmul Kra, situaŃia Malaysiei se complică.
Singapore trăieşte pe seama unei sigure prosperităŃi economice, dar îi este ostil mediul
malaysian (de care s-a desprins) care i-ar putea face viitorul incert. O rezolvare temporară, în
peninsulă, a situaŃiilor tensionate a adus-o ASEAN.

MYANMAR

-Denumirea oficială: Uniunea -PoziŃia geografică: În Asia de -Capitala: Yangon (fost

Myanmar (fostă Birmania)
-SuprafaŃa: 678.500 km² (7
sectoare şi 7 state)
-PopulaŃia:46 mil. locuitori
-Limba oficială: birmaneza
-Religia:budism (90%),
islamism (4%), creştinism (4%)
Sud-Vest, extremitatea occidentală
Rangoon) ( 4,2 mil loc)
-Ziua naŃională: 4 ianuarie, 12
februarie
-Forma de guvernământ: regim
militar
-IDU: 0,549 (locul 131)
 CondiŃii geografico – fizice
Relieful . două ansambluri muntoase se desprind de lanŃul himalayan şi se termină la
Marea Andaman; între ele se află Marea Depresiune Centrală drenată de sistemul fluvial
Irrawaddy. Pe teritoriul Myanmar se află MunŃii Arakan (în vest) formaŃi în timpul orogenezei
alpine, iar în partea estică, MunŃii Kao Li Kung, Podişul Shan şi lanŃul muntos Tenasserim
(format în timpul cutărilor terŃiare).
În sud se află o câmpie şi delta fluviului Irrawady.
Clima . Cea mai mare parte a Ńării are un climat tropical, puternic influenŃat de musonul
de vară. Din mai până în octombrie este sezonul ploios, iar din noiembrie până în februarie
sezonul rece şi, din martie până în aprilie, sezonul fierbinte. Pe coasta occidentală, pe
versanŃii înalŃi şi în sudul Ńării cad precipitaŃii bogate (până la 5000 mm/an). În zona centrală
(numită uscată) precipitaŃiile ajung la 760 mm/an. În zonele înalte este o climă temperată.
Delta şi regiunile de coastă sunt cele mai umede.
Apele. Râurile au o orientare generală nord-sud; principalele râuri sunt: Irrawaddy,
Sittang şi Salwen. Dintre lacuri cel mai mare este Lacul Indawagyi situat în nordul Ńării.
VegetaŃia . jumătate din suprafaŃă este acoperită de pădure (în cea mai mare parte,
tropicală). Din totalul suprafeŃei împădurite ¼ este reprezentată de teck. AlŃi arbori sunt:
bambusul, palmierii, iar de-a lungul coastelor, mangrovele.
În zona depresionară centrală vegetaŃia este formată din tufişuri, iar pădurile temperate
mixte şi păşunile se găsesc în regiunile deluroase şi montane. Savana are, de asemenea, o
mare extindere.
Fauna este alcătuită din numeroase specii de maimuŃe, elefanŃi, panda roşu, tigri,
crocodili, reptile veninoase, păsări şi peşti.
Solurile principale sunt: plintisolurile, feralsolurile, nitisolurile ş.a.

Aspecte geografico-umane
PopulaŃia. Natalitatea este de aproximativ 18 ‰, iar mortalitatea se menŃine în jur de
12 - 13 ‰. Cea mai mare densitate se află pe văile râurilor mari şi în zona litorală (circa 500
loc/km²). Din punct de vedere etnic, birmanii formează circa 70% din populaŃia totală, ei
fiind locuitori ai câmpiei centrale şi ai litoralului Tenasserimului, în marea lor majoritate sunt
budişti. Aracanii sunt înrudiŃi cu bengalezii, sunt în majoritate musulmani; ei au adoptat limba
birmană. Numărul lor este de circa două milioane.
Din grupul tibeto-birman fac parte chinii (circa un milion; ei vorbesc limba kuki.
Kanchinii vorbesc tot o limbă din grupul tibeto-birman (circa 500.000, tradiŃional sunt
animişti. Chanii vorbesc o limbă din familia thai, aproape în totalitate sunt budişti; numărul
lor este estimat la 3-4 milioane. Karenii (circa 2,5 – 3 milioane). Locuiesc în munŃii din
apropierea graniŃei cu Thailanda, alŃii în Delta Irrawaddy. Mânii au fost în mare măsură
asimilaŃi de birmani; se estimează că pot fi între 300.000 şi un milion. Ei sunt în totalitate
budişti. Rohingya sunt musulmani de limbă bengali (circa 200.000). mulŃi s-au refugiat în
Bangladesh.
Oraşele principale sunt: Yangoon, Mandalay, Bago, Myitkyina, Hakha.
Economia. Agricultura este practicată de circa 60% din populaŃia activă. Orezul ocupă
circa 60% din terenurile cultivate; o pondere însemnată au culturile tehnice: arborele de
cauciuc, iuta, bumbacul, tutun, arahide, trestia de zahăr ş.a.
Pe suprafeŃe mai se folosesc irigaŃiile, creşterea bovinelor şi bubalinelor se face pentru
munci agricole. Subsolul conŃime zăcăminte de plumb, cupru, argint, dar şi safire şi rubine.
Industria este controlată de stat şi limitată la prelucrarea produselor agricole şi a lemnului,
extracŃia resurselor subsolului. Industria chimică unităŃi pentru producŃia de medicamente şi
îngrăşăminte azotoase. łara se află în pragul falimentului: inflaŃia distruge moneda naŃională
(kyatul) care se scufundă pe piaŃa liberă, producŃia de electricitate este insuficientă din lipsă
de investiŃii, capitala este lipsită de curent şase ore pe zi, încât uzinele nu pot funcŃiona
normal, economia subterană cântăreşte cu mult peste economia legală.
 Transporturile şi comunicaŃiile . drumurile însumează 28.200 km, căile ferate circa
4.000 km, iar căile navigabile 12.000 km. łara deŃine 80 de aeroporturi şi câmpuri de
aterizare.

Aspecte de geografie politică

După dobândirea independenŃei în 1947, Ńara a fost confruntată cu lupte interetnice
permanente în apropierea graniŃelor. Aceste lupte purtate de partizanii comunişti ajutaŃi de
minorităŃile naŃionale chan, karen, kashira încercau să destabilizeze statul; luptele erau o
sfidare geopolitică. Luptele erau susŃinute şi de grupurile de narcotraficanŃi din Triunghiul de
Aur. Aceste probleme de geopolitică internă explică retragerea Birmaniei (azi Myanmar) de
pe scena geopolitică externă.
Aflându-se într-o situaŃie delicată (economie slabă, tensiuni interne şi conflicte aproape
continui, având un regim militar total neagreat, Birmania a ales politica de neutralitate faŃă de
exterior şi se Ńine la o parte de războaiele din Indochina. Până în 1990 conducerea Ńării era
obsedată de ameninŃarea Chinei şi s-a sprijinit pe URSS, dar şi de presiunea americană
exercitată prin intermediul Thailandei.
După 1990, China a încetat să sprijine partizanii comunişti din birmania şi-a început să
echipeze din punct de vedere militar această Ńară. Birmania a acordat chinezilor facilităŃi
navale în porturile de la Marea Andaman. Totodată, birmania a devenit (şi cu sprijin
thailandez) membră a ASEAN. La rându-i, Thailanda a investit mult în Myanmar.

MALAYSIA

-Denumirea oficială: -PoziŃia geografică: În Asia de -Capitala:Kuala Lumpur

FederaŃia Malaysia Sud-Est, în sudul Peninsulei Malacca (capitala legislativă şi diplomatică
-SuprafaŃa: 329.758 km² (13 (Malaya) şi parte ainsulară din nord- 2,5 mil.loc) şi Putrajaya (capitala
state şi un teritoriu federal) vestul Insulei Borneo (Statele Sabah administrativă, 7 mii loc.)
-PopulaŃia: circa 24 mil. loc şi Sarawak) -Ziua naŃională:31 august
-Limbi vorbite: malayeza dar -Forma de guvernământ:
se vorbesc şi chineza, tamil, iban ş.a. monarhie electivă, democraŃie
-Religiile : islamism (sunniŃi), limitată.
relgii tradiŃionale chineze, hinduism, -IDU – 0,790 (locul 58)
budism, creştinism ş.a.

CondiŃiile geografico – fizice

Relieful. În partea peninsulară relieful este format dintr-un lanŃ muntos, orientat N-S, cu
altitudini peste 2000 m, mărginit la vest şi est de câmpii litorale joase. În sectorul insular
relieful este format din munŃi a căror altitudine depăşeşte 4000 m. În Sarawak, munŃii au
altitudini medii şi sunt mărginiŃi de o câmpie litorală mlăştinoasă.
Clima, predominantă este ecuatorial-oceanică, temperaturile medii anuale sunt de 25 -
27° C, iar precipitaŃiile depăşesc 2000 mm/anual; în regiunile muntoase clima este etajată.
Apele. Râuri scurte, debite mari constante. Cele mai mari ca debit sunt: Sungai Maur,
Sungai Endau, Sungai Pahang ş.a.
VegetaŃia . Pădurea tropicală , densă, cu numeroase specii deŃine 2/3 din suprafaŃă.
Dintre specii menŃionăm: palmierii, orchideele, arborele decomfor, abanosul, teckul, santalul,
lianele.
Fauna este variată şi bogată: elefanŃi, tigri, leoparzi, bivoli sălbatici, porcul sălbatic,
ursul, pisica sălbatică, zibeta, maimuŃe (urangutani, giboni), crocodili, reptile, numeroase
insecte şi păsări.
În Sabah şi Sarawak trăiesc: pasărea paradisului, reptile, insecte ş.a.
Solurile: plintosoluri, feralsoluri, acrisoluri.

Aspecte de geografie umană

 PopulaŃia. Natalitatea este de 23-24‰, iar mortalitatea de 5-6 ‰. Densitatea are valori
mari pe câmpia litorală vestică, iar valori mici în sectorul insular. Malaysia peninsulară are,
din punct de vedere etnic: malayezi 60%, chinezi 30% şi indieni 8%. În Sarawak, chinezii
formează circa 30% din populaŃie; malayezii (20%) provin din băştinaşii care au adoptat în
secolul al XVI-lea limba malayeză şi islamul. În Malaysia insulară, printre popoarele
băştinaşe, 30% sunt ibanii (în vechime erau numiŃi „daiakii mărilor”.
În Sabah, populaŃia autohtonă majoritară este formată din: chinezi 20%, malayezi 5%,
kadazani 25% (creştini şi musulmani), bidayuh şi kadazan.
Oraşele principale sunt: Kuala Lumpur, Kuantan, Melaka, Ipoh, Kota Kinabalu, Belaga,
Petronas Twin Towers din Kuala Lumpur sunt cele mai înalte clădiri din lume (452 m).
Economia. O mare parte din succesul economic este datorat resurselor naturale: petrol,
gaze naturale (pe platforma litorală a sultanatelor Sabah şi Sarawak), zăcămintelor metalifere
de staniu, bauxită, cupru şi aur, plantaŃiilor de cauciuc, lemnului (esenŃelor tari preŃioase).
Creşterea rapidă a economiei s-a datorat schimbării structurii economice, apariŃiei
industriilor noi: echipamente electrice şi electronice, autovehicule, a cipurilor şi hard disk-
urilor pentru calculatoare.
În industrie lucrează ¼ din populaŃia activă, iar în agricultură 18%. Agricultura este un
domeniu aflat în declin. Alimentul cel mai solicitat în consum este orezul, dar nu este în
totalitate asigurat pe plan intern. Principalele produse agricole destinate exportului sunt oferite
de culturile de : arbuşti de ceai, arborii fructiferi tropicali, trestia de zahăr, arborii de cacao şi
arborii de cauciuc (Ńara fiind printre primii mari producători de cauciuc natural).
Agricultura Malaysiei se confruntă cu lipsa forŃei de muncă.
Astăzi, proprietarii de plantaŃii se orientează spre alte tipuri de recolte – în special
palmieri de ulei*) ce pot fi îngrijite şi culese folosind maşini. Malaysia este cea mai mare
exportatoare mondială de esenŃe tari preŃioase, buşteni şi cherestea, provenite în majoritate din
Sarawak.
Transporturile şi comunicaŃiile. Malaysia are circa 65.000 km de drumuri din care 1200
km de autostrăzi, 1800 km căi ferate, 7300 km de căi navigabile. Cele mai mari porturi sunt:
Kelang, George Town ş.a. Aeroporturile principale sunt la: Kuala Lumpur, Melaka, George
Town, Ipoh, Kota Bharu, Sibu Kuching şi Miri (în Sarawak) şi Kota Kinabalu şi Sindakan în
Sabah.

Aspecte de geografie politică

După cum se ştie, Malaysia este formată din unsprezece sultanate în peninsula Malacca
şi două sultanate în nord-vestul Insulei Bornes (Sabah şi Sarawak). Sultanatul Brunei a refuzat
să se alăture federaŃiei în 1963, iar Singapore a părăsit-o în 1965.
Pe plan intern, Malaysia se confruntă cu o problemă identitară fiindcă malayezienii
depăşesc cu puŃin 50% în raport cu puternicile minorităŃi chineză şi indiană; se manifestă un
naŃionalism identitar pregnant, care se bizuie pe islam. Sultanatul Sabah acordă sprijin
revoltelor musulmane din Insula Mindanao. Şi cu Thailanda a avut două litigii de frontieră.
Totuşi, Malaysia este un membru activ al ASEAN.
Prosperitatea economică a Malaysiei a fost favorizată de investiŃiile Ńărilor din Golf, de
apartenenŃa la Commonvealth şi de prezenta diasporelor chineză şi indiană.
Strategic, mărirea traficului petrolier şi intensificarea comerŃului mondial întăresc
poziŃia Malaysiei care asigură trecerea dintre oceanele Indian şi Pacific.
Principala problemă geopolitică este în interiorul Ńării: menŃinerea unităŃii naŃionale. Nu
va fi de neglijat o problemă de geopolitică externă, stabilitatea strâmtorilor.

LAOS

-Denumirea oficială: -PoziŃia geografică: În estul -Capitala: Vientiane (650.000

Republica Democratică Populară Peninsulei Indochina, fără loc)
Laos ieşirelamare -Ziua naŃională: 2 decembrie
-SuprafaŃa: 236.800 km² -Forma de guvernământ:
(administrativ, 16 de provincii, un republică socialistă, dictatură
municipiu şi o zonă curegim special) -IDU – 0, 525 (locul 135)
-PopulaŃia: circa 6.250.000 loc
-Limba oficială: lao
-Religiile principale: budis
(60%), animism (38%), creştinism
(2%).

CondiŃiile geografico – fizice

Relieful. În sud se află câmpia aluvionară a Mekongului, în est Cordiliera Annamită care
coboară în trepte în vest spre valea Mekongului, în nord sunt platourile înalte: Luang-
Probang, Tranninh ş.a., puternic fragmentate de cheile şi defileele create de râuri.
Clima, este, pe ansamblu, tropical-musonică caracterizată printr-un sezon ploios (mai-
octombrie), sezon rece şi uscat (noiembrie – februarie), sezon cald şi uscat (martie-aprilie).
Apele. Mekongul formează graniŃa cu Myanmar şi Thailanda. O serie de afluenŃi
(Banghiang, Tônie Kong ş.a.) formează chei, defilee şi cascade în zona montană şi a
platourilor înalte.
VegetaŃia este formată din păduri dense tropical-musonice (ocupă 50% din teritoriu)
care cuprind şi specii cu lemn valoros (teck, acaju, abanos, mahon). Pădurile montane sunt în
nordul Ńării. O vegetaŃie formată din bambus, liane, stuf şi palmieri se află pe văile râurilor.
Fauna este extrem de diversificată şi include: elefanŃi, tigri, leoparzi, bivolu de apă,
geko, cobra, crocodili siamezi, păsări, peşti ş.a.
Solurile cele mai răspândite sunt: plintosoluri, feralsoluri, acrisoluri, alisoluri ş.a.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia. LeoŃienii (numiŃi oficial lao-lu) formează 2/3 din populaŃie; locuiesc
îndeosebi în regiunile joase, în apropiere de Mekong. Numărul laoŃienilor este semnificativ
şi în estul Thailandei. PopulaŃia lao-thai (circa400.000) trăiesc în nordul Ńării în apropierea
graniŃei cu China (fiind înrudiŃi cu populaŃiile thai din Yunnan). În munŃii din nord-est şi est
trăiesc circa 900.000 de lao-theng, iar 300.000 de lao-sung (de limbă nuiao) trăiesc în
masivele din nord-est. SperanŃa de viaŃă este de 54 de ani.
Natalitatea este de 35 - 36‰, iar mortalitatea de 11-12‰. PopulaŃia urbană a ajuns la
circa 25%. Laotrenii sunt budişti, iar populaŃia din zonele mai înalte, animişti.
Principalele oraşe sunt : Vientiane, Savannaket, Pakxé, Luangprabang, Attapu ş.a.

Economia. Majoritatea laoŃienilor se ocupă cu agricultura, cultivând orez, batate,

porumb, agrume, ceai, trestie de zahăr, arbori de cafea, ananas, precum şi cu creşterea
bivolilor, porcilor, ovinelor, elefanŃilor, viermilor de mătase (unii se ocupă cu cultura şi
vinderea ilegală a capsulelor de mac).
Subsolul conŃine huilă, minereu de fier, staniu ş.a. Infrastructura de transport împiedică
dezvoltarea economică. Hidrocentralele ocupă 70% din necesarul de energie; o subramură
semnificativă este industria cherestelei.
Transporturile şi comunicaŃiile. Laosul este singura Ńară din Asia de Sud-Est fără ieşire
la mare şi, totodată, nu are căi ferate; drumurile sunt puŃine şi în general necorespunzătoare.
O şosea cvasiparalelă cu fluviul Mekong leagă nordul cu sudul Ńării. Alte patru şosele fac
legătura cu Vietnam. Majoritatea mărfurilor sunt transportate pe Mekong.
În 1994 a fost inaugurat „Podul Prieteniei”, finanŃat de australieni, care traversează
fluviul Mekong la Vientiane, legând capitala Ńării cu Laosul de Thailanda printr-o şosea. În
Ńară sunt trei importante aeroporturi: Vientiane, Luanghprabang şi Pakxé.
ComerŃul. se face în principal cu Ńara vecină din est, Vietnam. În 2001 vânzările de
electricitate reprezentau 1/3 din valoarea totală a exporturilor Laosului.
 Aspecte de geografie politică
Laosul este o Ńară socialistă cu un singur partid instalat la conducere în 1975; reformele
sunt într-un punct mort. Guvernul subvenŃionează întreprinderile publice deficitare.
Contrabanda a stimulat inflaŃia, iar în afara capitalei s-a instalat insecuritatea. Guvernul
încurajează, totuşi, extinderea orezăriilor.
SituaŃia geopolitică actuală în Laos se prezintă dual politic: Ńara rămâne controlată de
Vietnam (economic), iar Thailanda,a cărei proximitate culturală favorizează implantarea
economică, investeşte în Laos din ce în ce mai mult. În urma atenuării strategiei de zăgăzuire
a Chinei se adaugă atragerea nordului Laosului spre provinciaYunnan. Vietnamul aspiră să
menŃină Laosul în situaŃia de stat – tampon, care să-l apere de vechiul său rival, Thailanda.
Se pare că aflat la răscruce de drumuri, subpopulat, Laosul ar trebui să extragă din
actuala configuraŃie geopolitică mijloace de a-şi dezvolta economia. Ca şi Cambodgia,
asemenea Vietnamului, Laosul s-a integrat întâlnirilor la vârf ale Francofoniei. Din 1997
Laosul a devenit membru al ASEAN.

THAILANDA

-Denumirea oficială: Regatul -PoziŃia geografică: În Asia de -Capitala: Bangkok (circa 7,6
Thailandei Sud-Vest, ocupă jumătatea ei vestică mil loc)
-SuprafaŃa: 513.115 km² şi 2/3 din Peninsula Malacca -Ziua naŃională: 5 decembrie
(administrativ 76 provincii) -Forma de guvernământ:
-PopulaŃia:66 mil. locuitori monarhie constituŃională, democraŃie
-Limba oficială: siameza -IDU: 0,768 (locul 74)
-Religia:budism (95%),
islamism (4%), hinduism, creştinism

CondiŃii geografico – fizice

Relieful . În vestul Ńării este o câmpie aluvionară, joasă, străbătută de Mae Nam Ping şi
afluenŃii acestuia. În estul Ńării este câmpia Mekong cu înălŃimi de 45 -70m. Între acestea se
află cordiliera Dong Phaya Yen orientată nord-sud. În SE Ńării, la graniŃa cu Cambodgia se
află Phanom Dong Rak.
Podişul Khorat (Nkhon Ratsima) este încadrat de culmile Sankanpeng şi Phaya Yen.
Vestul Ńării este dominat de Cordiliera Thailandeză şi culmea Kunthan. În sectoul
thailandez al Peninsulei Malacca continuă Cordiliera thailandeză, iar între aceasta şi Golful
Thailandei este o câmpie litorală cu plaje superbe.
Clima este tropicală şi subtropical musonică.
Apele. Cele mai importante sunt: Mekong în estul Ńării, Mae Nam Ping (în vest), Nam
Nan ş.a. Râurile au un mare potenŃial hidroenergetic, în curs de valorificare.
VegetaŃia . Circa 2/5 din suprafaŃa Ńării este acoperită cu păduri tropicale. În acestea se
găsesc arbori cu lemn preŃios: teckul, mahonul, abanosul, dar şi bambus, cocotieri, palmieri.
În Podişul Khorat se află savana. În zonele de coastă sunt abundente mangrovele şi stuful.
Fauna . În pădurile tropicale trăiesc mai multe specii de maimuŃe, pe văi şi în savane se
găsesc rinoceri cu un singur corn, tapiri, căprioare, vaci sălbatice, şerpi; în râuri crocodili ş.a.
Solurile predominante sunt: plintisolurile, feralsolurile şi nitisolurile .

Aspecte geografico-umane
PopulaŃia. Natalitatea a scăzut de la 33 ‰ în anul 2000, la circa 16‰ în 2005, iar
mortalitatea de la 11 ‰ la circa 7‰.
Se pare că populaŃia thai a migrat din SV Chinei, s-a deplasat treptat spre sud. La
început (sec X – XIII şi mai târziu), thaii erau minoritari, au asimilat încet – încet populaŃiile
môn şi khmere care se găseau în acele locuri.
Din punct de vedere istoric, cuvântul „thai” se aplică mai multor populaŃii înrudite,
printre care siamezilor, laoŃienilor, chanilor din birmania, zhuhangilor din sudul Chinei etc.
 Cuvântul „thai” îşi păstrează şi astăzi sensul său original, fiind utilizat atât pentru a
desemna limba naŃională a thailandei (numită siameză), cât şi pe locuitorii săi (în acest caz,
mai propriu numiŃi thailandezi). Thaii formează circa 80% din populaŃia Thailandei şi includ
trei grupe: siamezii (peste 30 de milioane), în centrul Ńării şi o parte din peninsulă, thaii de
nord (lao-yuan, circa 6 milioane) şi populaŃia lao (peste 15 milioane), locuiesc în nord-estul
Ńării, fiind mai numeroşi decât în Laos.
Chinezii care sunt amestecaŃi cu thaii se presupune a fi de circa 7 milioane, îndeosebi la
Bangkok. În extremitatea sudică trăieşte minoritatea de origine malaeză. În vestul Ńării trăiesc
populaŃii de origine karen; thailandezii de origine môn sunt numeroşi în bazinul Mae Nam
Ping. În apropierea graniŃei cu Cambodgia trăiesc 1,5 – 2 milioane de khmeri.
Budismul theravada este religia a 95% dintre thailandezi. Malayesii din peninsula
omonimă sunt musulmani. O parte însemnată a populaŃiei rurale a migrat în oraşe.
Oraşele principale sunt: Bangkok (7,6 mil.loc), Chon Buri, Rayong, Kalasin, Payao,
Ban Don, Phuket, Trang.

Economia. Resursele subsolului mai cunoscute sunt: staniul, zincul, gaze naturale, dar
se exploatează şi cantităŃi mari de pietre preŃioase. Începând din 1970 Thailanda s-a
industrializat puternic, domeniile prioritare fiind electronica şi textilele; serviciile sunt
dominate de turism. Câmpiile fertile sunt cunoscute drept „orezăriile Thailandei”. În sudul
Ńării se cultivă arbori de cauciuc şi se practică pescuitul. Se exploatează cantităŃi mari de
esenŃe lemnoase tari preŃioase.
Trei sectoare economice favorizează creşterea: automobilele, telecomunicaŃiile şi
construcŃiile publice. După Ford, General Motors, Toyota, a pătruns Honda, cu noi investiŃii.
S-au finalizat lucrările la aeroportul Bangkok, mari şantiere sunt în domeniul căilor ferate şi în
extinderea metroului în capitală.
Transporturile şi comunicaŃiile . ReŃeaua rutieră se bazează pe 64.600 km de drumuri,
din care circa 63.000 km sunt pavaŃi/asfaltaŃi, sistemul feroviar are 4.071 km, căile navigabile
măsoară 4.000 km, porturile mai importante sunt: Bangkok, Laem Chabang, Pattani, Phuket,
Racha. Thailanda are 111 aeroporturi, iar traficul internaŃional se face prin aeroportul
Bangkok.

Aspecte de geografie politică

În 1965, la începutul celui de al doilea război din Indochina, Thailanda a efectuat o
schimbare profundă devenind un punct de sprijin al SUA în lupta împotriva comunismului
vietnamez; participarea la conflict a antrenat o creştere economică, marcată de modernizarea
agriculturăă şi dezvoltarea urbană. Ulterior, cu sprijinul comunităŃii chineze, Thailanda a
devenit şi o putere bancară în regiune. Thailanda a avut un rol activ în crearea (1967) a
ASEAN. Politica antivietnameză este o preocupare constantă a Thailandei, bazată pe
soliditatea alianŃei americane şi bunele relaŃii cu China; Ńara este mereu implicată în conflictul
cambodgian, susŃinându-i şi, uneori/ adăpostindu-i pe partizanii naŃionalişti şi khmerii roşii în
scopul de a lupta împotriva influenŃei vietnameze.
În Laos, deşi se menŃine tutela vietnameză, Thailanda asigură o puternică prezenŃă
economică. Cu Myanmar continuă fricŃiunile şi aceasta din cauza ajutorului pe care thailanda
l-ar putea acorda populaŃiei karen în lupta ei pentru independenŃei.
Se speră ca Thailanda să străpungă printr-un canal istmul Kra. Recent, Thailanda a
achiziŃionat un portavion care ar ajuta-o să întărească supravegherea Mării Chinei de sud.
Totuşi, în sudul Ńării se manifestă o agitaŃie islamică (a populaŃiei malayesiene.
Presiunile geopolitice, de mai mulŃi ani, asupra Thailandei se manifestă din partea
Chinei, Myanmar-ului şi vietnamului. łara mizează pe dezvoltarea economică, pe o armată
modernă şi puternică, pe interesele regionale girate de gruparea ASEAN şi, rămâne paşnică.
 SINGAPORE

-Denumirea oficială: -PoziŃia geografică: În Asia de -Capitala:Bandar Singapore

Republica Singapore Sud-Est, în sudul Peninsulei Malacca (oraş –stat)
-SuprafaŃa: 660 km² -Ziua naŃională: 9 august
-PopulaŃia: circa 4 mil. loc -Forma de guvernământ:
-Limbi vorbite: malayeza este republică; democraŃie limitată
limba naŃională, iar chineza, tamila şi -IDU – 0,884 (locul 28)
engleza (limba administraŃiei, a
educaŃiei ş ia afacerilor), au tot statut
oficial
-Religiile : budism, religii
tradiŃionale chineze (inclusiv
daoism), islamism (sunniŃi)

CondiŃiile geografico – fizice

Relieful. łara este formată din Insula Singapore şi alte 59 de insule mai mici; separată în
nord de Peninsula Malacca prin strâmtoarea Jahare (640 m lăŃime maximă). Peste această
strâmtoare se află un pod rutier şi feroviar (prin care Singapore şi Malaysia comunică). În
sudul Ńării se găseşte strâmtoarea Singapore.
Geologic, relieful major este încrustat într-un platou granitic cu altitudinea medie de 60
m.
Clima, este ecuatorială cu temperaturi ridicate (24 - 27ºC) şi precipitaŃii de circa 2400
mm/an.
Apele. Un singur râu, Singapore, care străbate insula de la NNv-SSE şi mai multe lacuri
în jumătatea nordică.
VegetaŃia . Cândva, Singapore era complet acoperită cu pădure ecuatorială, dar în urma
defrişărilor, doar 5% mai este împădurită (ocrotită, în rezervaŃii naŃionale).

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia. Natalitatea se menŃine între 9 - 10‰, iar mortalitatea de 4-5 ‰. PopulaŃia
de circa 4 milioane de locuitori este formată din chinezi (77%), malayzieni (14%) şi indieni
(7%). PopulaŃia urbană este de 100%.
Singurul oraş este Singapore întemeiat în 1819, ca avanpost comercial. Ulterior s-a
dezvoltat ca port şi bază navală.

Economia. Deşi trebuie să importe toate materiile prime şi combustibilul, Singapore a

dezvoltat întreprinderi producătoare de bunuri electronice, mari rafinării, industrie chimică, o
flotă comercială, mari antrepozite ş.a.
Turismul este bine dezvoltat.
Transporturile şi comunicaŃiile. łara are 9 aeroporturi, un port care derulează
majoritatea operaŃiunilor, 150 km de autostrăzi şicirca 39 km de cale ferată.

Aspecte de geografie politică

Singapore este nu numai o putere economică regională, dar şi un releu major al
economiei mondiale. În afară de Ńările ASEAN, clientela este alcătuită din SUA şi Japonia.
Între Singapore şi Malaysia încă mai domină neîncrederea. Singapore a încheiat acorduri
de apărare cu Bruneiul. Statul Singapore trăieşte pe seama unei prosperităŃi economice sigure.

SuprafaŃa: 181 000 km2 (20 de
provincii)
PopulaŃia: 14 000 000 loc.
Limba oficială : khmer
Religia : budism
CAMBODGIA
PoziŃia geografică: în Peninsula Capitala: Phnom Penh
Indochina, Asia de Sud Est Forma de guvernământ: monarhie
constituŃională
Ziua naŃională : 9 noiembrie
I.D.U. 0,556 (105)

CondiŃii geografico - fizice

VIETNAM

-Denumirea oficială: -PoziŃia geografică: În estul şi -Capitala: Hanoi (2,1 mil.loc)

Republica Socialistă vietnam sud-estul Peninsulei Indochina -Ziua naŃională: 2 septembrie
-SuprafaŃa: 331.041 km² -Forma de guvernământ:
(administrativ, 59 de provincii) republică socialistă, dictatură
-PopulaŃia: circa 84 mil.loc -IDU – 0,688 (locul 109)
-Limba oficială: vietnameza
(se vorbesc şi limbile: eho, tai,
franceza
-Religiile principale: budism,
romano-catolică, etc.

CondiŃiile geografico – fizice

Relieful. Două treimi din teritoriu este înalt (Cordiliera Vietnameză, MunŃii Ailaoshan
şi MunŃii Tonkin). Cordiliera Vietnameză (Annamită) este o unitate cutată mezozoică.
Relieful mai este format dintr-o câmpie litorală, câmpia şi delta Fluviului Roşu şi Delta
Mekongului. O altă regiune o formează Platourile Înalte.
Clima, în nord-subtropicală şi predominant tropicală musonică. În vest şi nord-vest
clima este etajată.
Apele. ReŃeaua hidrografică este densă, cu debit bogat, mare potenŃial energetic.
Principalele cursuri sunt: Mekong, Fluviul Roşu (Hong Ha), Song Da.
VegetaŃia. Păduri tropicale care alternează cu păduri musonice. La altitudini mari (în
zona muntoasă) se află păduri de pin. Pădurile perene tropicale predomină în sudul Ńării, iar pe
alocuri, în delta Mekong cresc pădurile de mangrove. În sud-vestul Ńării pot fi întâlnite
savanele. Pădurile tropicale includ şi specii valoroase: mahon, teck, abanos, santal.
Fauna este formată din tigri, leoparzi, maimuŃe, păuni, fazani, elefanŃi.
Solurile. Acrisolurile ocupă suprafeŃele cele mai întinse. Pe suprafeŃe mai restrânse
sunt: alisoluri, lixisoluri, iar la altitudini mai mari podzoluri.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia. Peste 90% din populaŃie este formată din vietnamezi. Ei sunt concentraŃi în:
Delta Mekongului, Delta Fluviului Roşu şi deltele din centru. Circa 50 de minorităŃi etnice
trăiesc în zonele care înconjoară Tonkinul şi Platourile Înalte (între Hue şi Ho Si Min
(Saigon). Natalitatea este de 21 – 22 ‰, iar mortalitatea de 6 – 7 ‰. DensităŃile cele mai mari
ale populaŃiei sunt în delte şi pe câmpia litorală.

Compartimentul insular
Compartimentul insular cuprinde: 1. Arhipeleagul Indonezian format din 13.677 insule
grupate astfel: Sondele Mari (Sumatera, Jawa, Borneo – cunoscută şi sub denumirea de
Kalimanton, Sulawesi denumită şi Celebes) şi Sondele Mici : Nusa Tenggara –estinse de la
Insula Timor la Insula Bali – Insulele Maluku, denumite în trecut Moluce şi Irian Jaya –
partea vestică a Insulei Noua Guinee şi 2. Arhipeleagul Filipinez format din circa 7.100 de
insule, cele mai mari fiind: Luzon, Mindanao, Samar, Negras, Palawan, Panay, Mindoro,
Leyte, Cebu, Bohol şi Misbate.

Arhipeleagul Indonezian
CondiŃii geografico – fizice
Relieful predominant îl formează munŃii care au luat naştere în urma mişcărilor
tectonice şi a erupŃiilor vulcanice de la sfârŃitul terŃiarului şi în cuaternar. Vulcanismul şi
seismicitatea se manifestă deosebit de intens şi astăzi. Vulcanii sunt dispuşi în semicerc din
Sumatera până în Filipine – indicând prezenŃa celei mai labile părŃi a scoarŃei terestre. În
Indonezia există peste 128 de vulcani activi, din care pe teritoriul Insulei Jawa 221. Dintre
vulcanii Arhipeleagului, cel mai renumit este Krakatan. Situat între Jawa şi Sumatera,
Krakatan a produs cea mai mare explozie înregistrată vreodată în istorie, când a erupt în
18832. . Explozia a distrus ¾ din insulă, s-a auzit la o distanŃă de 4000 km, în Brisbane, şi a
aruncat produse vulcanice până în Madagascar. Principalele masive muntoase sunt: Pusat
Gajo, Sergeulangit, Pegunungan Barisan (în vestul şi sud vestul Insulei Sumatera), Schwaner,
Muller, Kapuas Hulu, Muratus (în Insula Borneo), Paleleh, Blingara, Abuki (în Sulawesi),
Van Rees, Guttier, Tiyo, Jayawijay (Insula Noua Guinee), Kapur Utara (Insula Jawa).
Numeroase vârfuri depăşesc 3000 m (Kerintji 3736, Semeru 3675).
Câmpiile sunt mult mai restrânse în raport cu suprafaŃa ocupată de munŃi (fie în lungul
Ńărmurilor sau în lungul râurilor).

Clima este ecuatorială şi subecuatorială. Temperaturile medii anuale se menŃin între 25

şi 26º C. Cad precipitaŃii abundente, umiditatea aerului are valori mari; la extremităŃile
nordică şi sudică predomină chimatul subecuatorial (cu un anotimp mai puŃin umed).

Apele . râurile sunt numeroase, scurte, debitele mari constant, văile adânci, au multe
defilee şi cascade în regiunile muntoase, iar în câmpii prezintă albii divagante şi văi largi.
Râurile cu debit mai mare sunt: Rojang şi Brita (Kalimantan), Musi, Hari (Sumatera),
iar dintre numeroasele lacuri, menŃionăm : Toba (Sumatera), Semajang (Kalimantan), Poso
(Sulawesi). Râurile, în sectorul inferior, sunt folosite pentru navigaŃie şi irigaŃii, iar în sectorul
superior dispun de un potenŃial hidroenergetic important.

VegetaŃia. Principala formaŃiune biogeografică este pădurea ecoatorială. Se întinde pe

mari suprafeŃe (cu excepŃia părŃii de răsărit a Insulei Jawa); predomină palmierii. La peste
1400 – 1500 m în pădurile de munte predomină stejarul veşnic verde, rododendronii,
coniferele ş.a., iar la peste 3000 – 3500 m se găsesc pădurile montane pitice şi păşunile alpine.
Pe insulele mari, spre interior, în condiŃiile climatului musonic, se întind (dar pe
suprafeŃe mici), savanele.

Fauna este formată din : rinoceri, tigri, tapiri, maimuŃe (în Kalimontan – urangutani),
giboni, lorii, şopârle zburătoare, în Borneo, pitonul reticulat (care atinge lungimi de 10 m),
circa 150 de specii de şerpi, cobra scuipătoare (cu lungimi până la 2 m), testoase, lilieci, şerpi
alergători, peşti diferiŃi, varanul uriaş (4 m lungime), care se află pe insulele Rinca şi
Komado.

Solurile cele mai răspândite sunt combisolurile, fluvisolurile, plintosolurile şi

histosolurile.

Aspecte de geografie umană

Popularea acestui arhipeleag provind din migraŃiile al căror ritm şi deplasare rămân încă
necunoscute. În arhipeleag se află o populaŃie numeroasă, care vorbeşte limbi austroneziene:
javaneza, sundaneza, madureza, balineza, minangkabau, macasareza, achineza ş.a., iar în
Timorul de Est şi în Papua de Vest limbi papuaşe. NaŃiunea indoneziană s-a născut din trei
continuităŃi istorice: malaeză1, javaneză şi olandeză. Bahasa Iondonesia este astăzi înŃeleasă
de ¾ din populaŃie, este limba folosită la Jakarta/batavia, metropola indoneziană şi nu
javaneză.
În Jawa şi Madura trăiesc circa 110 mil. de persoane. În Sumatera locuieşte 20% din
populaŃia arhipeleagului; în est populaŃia autohtonă este de limbă malaeză şi musulmană. În
vestul insulei este Ńinutul minangkabau convertită la islamism în secolul al XVI-lea.
În Kalimantan sunt vorbite peste 100 de limbi (deşi cuprinde 5% din populaŃia
arhipeleagului); pe lîngă imigranŃi, in interior trăiesc dayacii
În Sulawesi se vorbesc circa 60 de limbi (dar locuieşte 7% din populaŃia arhipeleagului.
În Bali, populaŃia a rămas fidelă hinduismului (insula este un refugiu pentru cei refractari la
islamism). Nusa Tenggara cuprinde 3,7% din populaŃia arhipeleagului, iar Maluku
adăposteşte doar 1% din populaŃie.
La est de Maluce (Maluku), „tipul maalaez” face loc populaŃiei cu piele neagră –
caracteristică de la care provine termenul de „papuaş” (din malaezul popuah, „cu părul creŃ”).
În Noua Guinee2 se vorbesc circa 700 de limbi.
Din vremuri străvechi în acest arhipeleag, oamenii au exploatat eficient mediul natural
bogat şi divers, utilizau sistemele de irigaŃii mai ales pe Ńărmuri, iar în interior practicau
agricultura itinerantă şi foloseau mii de plante diferite în tratamente de medicină tradiŃională
sub denumirea de Jamu.

Aşezările umane . Satele sunt variate şi se diferenŃiază după structură şi mărime. Satele
aglomerate se găsesc în regiunile agricole de câmpie; ele sunt înconjurate de gospodării
dispersate. În Podişul Padang din Sumatera, se găseşte un timp vechi de sat – sat negari care,
în afara nucleului central se află şi o arie de cătune. Fiecare are o piaŃă centrală. Tot în
această insulă, ca variante ale satului aglomerat sunt: satul liniar, cu case de formă
dreptunghiulară, pe piloŃi, construite în lungul râurilor sau a drumurilor. În Insula Jawa3,
satele sunt dispersate (apare fie risipit pe ogoarele de orez, cu case pe piloŃi, fie în grupe de
case, înconjurate cu gard de bambus. În Papua se întâlnesc sate „palafite”, cu case
dreptunghiulare, total suspendate, transportul între locuinŃe făcându-se cu barca.

Oraşele , de regulă sunt situate în apropierea Ńărmurilor: Jakarta (are aproape 13

mil.locuintori), Medan, Palembang, Bandung, Semarang, Malang, Palu, Pontianak ş.a.

Economia. Agricultura este domeniul în care lucrează aproape de jumătate din populaŃia
activă. Se cultivă orezul, maniocul, porumbul, soia, batatele, trestia de zahăr, bumbacul,
arborele de cauciuc, arbustul de ceai şi se cresc peste 15 milioane de capre, 12 milioane de
vite, 10 milioane de porci, găini; mulŃi locuitori au ferme mici în apropierea râurilor, lacurilor
şi Ńărmurilor, sau se ocupă cu pescuitul.
In arhipeleag se produc mari cantităŃi de cafea, cauciuc natural, nuci de cocos, tutun,
cacao şi mirodenii.
În subsol sunt mari resurse de zinc, cupru, aur, bauxită, nichel, gaze naturale, petrol.

În arhipeleag are loc o industrializare rapidă. Industriile de prelucrare a metalelor,

petrolului, lemnului, substanŃelor chimice, cimentului, sticlei, produselor din cauciuc,
utilajelor sunt controlate de stat.
Recent, în arhipeleag, au început să funcŃioneze tehnologiile înalte (electronica, tehnica
aerospaŃială). Jawa şi insulele învecinate sunt mai dezvoltate economic.
Numărul de turişti atras în arhipeleag a crescut în ultimele trei decenii, dar din cauza
atentatelor teroriste s-a mai atenuat.
 Transporturile şi comunicaŃiile. La uriaşele depărtări din arhipeleag soluŃia cea mai
bună o reprezintă transporturile aeriene şi maritime, iar la nivel de insule mari, transporturile
rutiere şi feroviare.

Probleme de geografie politică

Acest arhipeleag are o funcŃie strategică, este prima comunitate musulmană din lume,
zguduită de rebeliuni şi de terorism, ocolit de investitorii străini. Indonezia, principalul stat
din arhipeleag, începând din 1998 se află într-o tranziŃie dificilă. Cu câŃiva ani în urmă, Banca
Mondială lăuda „miracolul economic” indonezian, dar acesta era fondat pe exportul de
produse manufacturate şi preŃul scăzut al forŃei de muncă1. După 1997 criza financiară
asiatică a înrăutăŃit situaŃia în Indonezia, iar restructurarea brutală impulsionată de Fondul
Monetar InternaŃional a avut efecte agravante. Persistă dificultăŃile economice, conflictele
regionale în Maluce, Atjeh şi Papua, măsurile de instalare a persoanelor deplasate, au fost un
semieşec, iar şomajul atinge mai mult de o treime din populaŃia activă şi 50% din populaŃie
trăieşte cu mai puŃin de doi dolari pe zi.
Tot pe plan intern, în 1997, au avut loc numeroase revolte antichinezeşti. Indonezia
este puternică prin resursele subsolului şi doreşte să devină o putere regională de prim
plan. Această Ńară revendică insulele Spratley. Cu Australia are relaŃii bune, deşi marea
demografică indoneziană produce îngrijorări. Pe plan intern, anual 200.000 de persoane
din Jawa suprapopulată migrează pe alte insule – astfel că transmigraŃia conduce la
modificarea echilibrelor ecologice. O fragmentare geopolitică a Indoneziei nu poate fi
eliminată, pe de o parte datorată contestării preponderenŃei javaneze, iar pe de altă
parte datorită valului de secesiuni din Bali, Atjeh, Timorul accidental.

INDONEZIA

-Denumirea oficială: -PoziŃia geografică: între Asia -Capitala: Jakarta

Republica Indonezia (27 provincii, un de S şi SE şi Australia -Ziua naŃională: 17 august
district metropolitan şi două districte (aniversarea proclamării
autonome speciale), independenŃei)
-SuprafaŃa: 1.937.179 km² -Forma de guvernământ:
-PopulaŃia:225.000.000 Republică prezidenŃială
locuitori -Religia: islamism (87%)
-Limba oficială: indoneziana -IDU- 0,682 (locul 112)
(bahasa indonesia)

CondiŃii geografico – fizice

Relieful . Indonezia este cel mai mare arhipeleag al Terrei care, pe direcŃia E-V are o
lungime de aproximativ 5.500 km.
Relieful este predominant muntos. În această Ńară se găsesc peste 100 de vulcani activi.
Sunt celebri vulcanii Krakatan, Semeru şi Kerinti. În zonele litorale se află, de regulă, câmpii,
dar ocupă suprafeŃe restrânse.

Clima predominant ecuatorială maritimă se caracterizează prin temperaturi ridicate (26

– 27 ºC) şi precipitaŃii abundente care cad tot timpul anului şi ating valori de 2500 – 4000
mm/m². Sezonul uscat este evident doar în insulele Tenggara, Java, Maluku.

Apele. Râurile Mahakam, Barito, Hari, Musi şi Digul sunt scurte şi cu un debit constant
bogat. Râurile debutează în estuare.
 VegetaŃia, predominant (> 65%) este formată din pădure ecuatorială. Un interes
economic deosebit prezintă speciile de arbori cu lemn preŃios (santal, teckul), bambuşii şi
palmierii. În pădurea ecuatorială stratificată se remarcă peste 15.000 de specii floristice. În
regiunile montane, în raport de altitudine se găsesc păduri cu frunze căzătoare. Din punct de
vedere floristic, Sumatera aparŃine regiunii Paleotropicale şi subregiunii Malaeze. În Insula
Jawa apare, fragmentar, savana, iar în zonele litorale – mangrovele.

Fauna prezintă numeroase elemente originale: rinocerul jawanez, urangutanul, varanul

de Komodo, porcul jawanez, Ńapirul asiatic, insecte, păsări viu colorate ş.a. În Insula Borneo
trăiesc: pitonul reticulat (circa 10 m lungime), cobra scuipătoare (2m), Ńestoasa moale, Ńerpi
alergători, lilieci.
Indonezia are cea mai mare varietate de maimuŃe asiatice, giboni, urangutani.
Fauna din Sumatera se încadrează în regiunea geografică indo-malaeză şi subregiunii
malaeze.

Solurile. Pe spaŃii întinse se află cambisoluri, acrisoluri şi histosoluri, soluri aluviale.

Tipice sunt : feralsolurile (în regile orizontale şi slab ondulate, de vârstă pleistocenă),
plintosolurile (formate pe materiale vulcanice), nitisolurile (cu mare capacitate de reŃinere a
apei) şi lixisolurile.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia . Natalitatea are un indice de circa 21 ‰, iar mortalitatea de peste 7 ‰; cu un
sold natural de circa 14 ‰. Indonezia se înscrie în râurile Ńărilor cu o evoluŃie numerică
accentuată.
SperanŃa de viaŃă la naştere este de 65 ani (masculin) şi de 69 (feminin). Caracteristică
este mobilitatea rural – urbană.
Predomină populaŃia rurală (63%). Structura naŃională include: indonezieni, papuaşi,
melanezieni, chinezi.
Densitatea generală este de 116 loc/km². În insulele Jawa ŞI Madura densitatea
depăşeşte 800 loc/km², în Kalimantan 20 loc/km², iar în Irian Jaya (fost Irianul de Vest), 5
loc/km². O puternică mobilitate a avut loc spre insulele slab populate.
Dintre culte, inslamismul deŃine 87%, protestanŃii şi catolicii 9,7%, hinduismul 2%, iar
budismul şi confucianismul 1%.

Oraşele principale sunt: Jakarta (9,5 milioane loc), Surabaya (3 milioane loc.), Banding
(2,5 milioane loc.), Medan (2 milioane loc.), Palembang (1,5 milioane loc.) ş.a.

Economia. Indonezia tinde să devină putere în cadrul unei regiuni dinamice economice.
Resursele subsolului care cuprind o mare varietate, agricultura diversificată, masivele
investiŃii din Ńările Asiei de Est şi Sud-Est, populaŃia numeroasă ş.a. sunt atuurile acestei Ńări
pentru a deveni o putere economică.
În Indonezia se exploatează mari cantităŃi de petrol şi gaze naturale, cupru, cărbuni,
staniu (locul 2 mondial), nichel (locul 3, ca rezerve, mondial), bauxită.
Circa 45% din populaŃia activă lucrează în agricultură specializată, cu plantaŃii de
palmier de cocos (locul I mondial de nuci de cocos şi copra), palmier de ulei (locul 2 mondial
la ulei de palmier), arbori de cafea (locul 3 mondial), arbori de cacao (locul 3 mondial),
arbustul de ceai (locul 5 mondial) ş.a.
În condiŃiile climatului ecuatorial – creşterea animalelor ocupă un loc secundar, totuşi se
cresc bubaline, bovine, caprine ş.a.
Fiind o Ńară insulară păstrează tradiŃia pescuitului care a luat amploare în ultimele trei
decenii.
Transporturile maritime sunt cele mai dezvoltate, urmate de cele rutiere şi aeriene.
 Anual, Indonezia este frecventată de circa 5 milioane de turişti. Dintre obiectivele
turistice se remarcă templul budist de la borobudur (sec. VII, d.H), tempele Pejeng,
Tampaksiring, plajele Lovina, Balina şi Kuti, staŃiunile balneoclimaritime Nusa, Dua ş.a.,
vulcanul Batur, lacul vulcanic Toba, parcurile (cu păduri virgine) în cuprinsul cărora trăiesc
elefanŃi, tigrii, rezervaŃia de urangutani Bukit Lawang, insula Karakatau, fauna unică (varanul
– „dragonul de Komodo”), mormintele de piatră de la Sumba, lacurile colorate de la Keli
Mutu ş.a.

Aspecte de geografie politică

PoziŃia geografică, potenŃialul demografic şi evoluŃia economică oferă acestei Ńări într-o
perspectivă apropiată un rol de pivot geopolitic, de Ńară importantă şi puternică.
În Asia de Sud-Est, Indonezia este astăzi Ńara cea mai importantă, dar chiar şi în
interesul acestei regiuni are o capacitate limitată de a exercita o influenŃă semnificativă
datorită situaŃiei economice, unei relative instabilităŃi politic, dispersării insulelor şi
eventualităŃii unor conflicte etnice, minorităŃii chineze care domină sectorul financiar intern.
Dacă astăzi principalii parteneri economici sunt Japonia, SUA, Singapore, Germania,
Emiratele Arabe Unite, în ultima vreme se manifestă o strânsă colaborare australiano –
indoneziană inclusiv în domeniul securităŃii. Pentru a deveni un factor dominant regional,
Indonezia are nevoie de un succes economic neîntrerupt şi de o perioadă de stabilitate politică.

TIMORUL DE EST

-Denumirea oficială: -PoziŃia geografică: în -Capitala: Dili (50.000 loc)

Republica Democratică a Timorului Arhipeleagul Nusa Tenggara, nord- -Ziua naŃională: 20 mai
de Est estul Insulei Timor, inclusiv enclava -Forma de guvernământ:
-SuprafaŃa: 14.784 km² (13 Ambeno cunoscută sub denumirea Republică ; democraŃie limitată
districte) Oecussi -IDU-
-PopulaŃia:1.100.000 locuitori
-Principalele limbi vorbite:
tetum, portugheza
-Religii: romano-catolică,
islamism (sunniŃi)

CondiŃii geografico – fizice

Relieful este alcătuit din lanŃuri muntoase şi vulcani stinşi, cascade; în sud câmpii şi
delte

Clima - tropical – musonică şi etajată. Partea nordică este mai aridă. Sunt frecvente,
tsunami şi cicloane tropicale..

Apele. Râurile au cursuri scurte, debite bogate şi valoare hidroenergetică.

VegetaŃia, predomină savana cu iarba – copac şi arbuşti gen scrub, pe Ńărm,

mangrovele, pădurea umedă tropicală.
Speciile valoroase sunt: arborele de fier, santalul, teckul ş.a.

Fauna cuprinde: maimuŃe, mistreŃi, crocodili, pitoni, Ńestoase, cerbi.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia . Natalitatea , câŃiva ani la rând s-a menŃinut la 27 - 28 ‰, iar mortalitatea 6-
7 ‰. PopulaŃia este formată din austronezieni (malaezo-polinezieni), papuaşi, chinezi etc.
 Cel mai mare Oraş este Dili – capitala Ńării.

Economia. În prezent, Timorul de Est este lipsit de o infrastructură economică

minimală. Oamenii acestei Ńări se bazează în mare măsură pe agricultuă, alimentul de bază
constituindu-l porumbul, urmat de orez, manioc, mei şi batate. Bivolii, caprele şi puii sunt
crescuŃi şi comercializaŃi.
O mare parte a comerŃului este de tip troc. Pentru obŃinerea unor produse se cultivă o
serie de plante: arborele de cafea, palmierul de cocos ş.a.
ProspecŃiunile efectuate cu fonduri australiene au arătat că există rezerve de petrol şi
gaze naturale în apropierea Ńărmului.

Transporturile şi comunicaŃiile. Starea drumurilor este dezastruoasă. łara este tipic

subdezvoltată. Transportul public este ineficient şi supraaglomerat.

Aspecte de geografie politică

În 20 mai 2002 Ńara a devenit independentă. ConstituŃia a fost modelată după modelul
portughez, cu consultarea consulatelor Germaniei şi SUA.
Multe investiŃii au fost făcute din 2002 până astăzi, dar rezultatele încă nu se văd, o Ńară
atât de săracă rămâne destul de vulnerabilă.

BRUNEI

-Denumirea oficială: -PoziŃia geografică: În Asia de -Capitala:Bandar Seri

Sultanatul Brunei Sud-Est, în NV Insulei Bornea Begawan (250.000 loc)
-SuprafaŃa: 5.765 km² (două -Ziua naŃională: 1ianuarie
enclave separate de valea râului -Forma de guvernământ:
Limbang de pe teritoriul Malaysiei monarhie, dictatură
-PopulaŃia: circa 400.000 loc -IDU –
-Limbi vorbite: malayeza, dar
se vorbesc şi chineza, engleza
-Religiile principale: islamism
(sunniŃi),budism.

CondiŃiile geografico – fizice

Relieful.: relief scund şi aspecte colinare în partea de vest, în est, partea meridională, un
lanŃ munos.
Clima, este ecuatorială cutemperaturi medii anuale de 25 - 25ºC şi precipitaŃii peste
3000 mm/an.
Râurile sunt scurte şi cu debit constant.
VegetaŃia este formată din păduri ecuatoriale luxuriante, etajate, cu numeroase specii.
Fauna cuprindemaimuŃe (giboni, urangutani), reptile, păsări, insecte.
Solurile : plintosoluri, feralsoluri, ş.a.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia. Natalitatea în ultimii 3-4 ani a fost în jur de 19 ‰, iar mortalitatea de 3 – 4
‰. Densitatea maximă (250 loc/km²) este în jurul capitalei. Din punct de vedere etnic
populaŃia este alcătuită din: malayezi (69%), chinezi (18%), ibani şi alŃi autohtoni.
Principalele oraşe sunt : Bandar Seri Begawan, Bangar, Badas.
Economia. Petrolul a fost descoperit în 1923. exploatarea petrolului şi a gazelor
naturale domină complet economia acestei Ńări. PopulaŃia are un nivel de trai ridicat. Nu
există impozite pe venit, nivelurile de asistenŃă medicală şi învăŃământ sunt considerabile, iar
hrana şi locuinŃele sunt subvenŃionate.
Agricultura se practică doar pe 2% din teritoriu. Se cultivă orez, mamioc, batate,
legume, bananieri şi se cresc bivoli.
Principalii parteneri comerciali sunt: Japonia, Singapore, Malaysia.
Turismul a înregistrat o creştere spectaculoasă.
Transporturile şi comunicaŃiile. Brunei dispune deşosele transport naval şiaerian.
Bandar Seri Begawan şi Berawan sunt oraşe cu aeroporturi.

Aspecte de geografie politică

Sultanatul Brunei se Ńine la egală distanŃă de Indonezia şi Malaysia, a dezvoltat relaŃii
militare şi diplomatice cu Singapore, este membru ASEAN. Cu Malaysia nu întreŃine relaŃii
bune din cauza Ńinutului Limpang care împarte sultanatul în două.
SupravieŃuirea geopolitică a acestui sultanat depinde de rivalitatea dintre Malaysia şi
Indonezia.

B. ARHIPELEAGUL FILIPINELOR

Unele aspecte de geografie fizică

Relieful este de vârsta terŃiară, predominant muntos, cu numeroşi vulcani. Procesele
vulcanice şi seismice continuă şi astăzi. Mişcările neotectonice au avut un rol deosebit în
schimbările reliefului. În pleistocen, apele oceanice au invadat o mare întindere a platformei
continentale, sau format terase de abraziuni, insule coraligene, unele văi subaeriene au
devenit văi submarine. Pe ansamblu, terenul este accidentat, cel mai înalt vârf fiind Muntele
Apo (2954m) din Insula Mindanao. În arhipeleag sunt 20 de vulcani activi printre care
Pinatubo Insula Luzon care a erupt în 1991 după şase secole de inactivitate. Alte dezastre
naturale sunt taifunurile, inundaŃiile, alunecările de teren, cutremurele de pământ ş.a. După
datele Departamentului pentru AcŃiuni civile şi Umanitare al O.N.U. rezultă că acest
arhipeleag este cel mai expus dezastrelor. Circa 757 de dezastre naturale s-au produs în
perioada 1900 – 2001. Defrişările s-au extins, au avut drept consecinŃă eroziunea solurilor,
torenŃialitate, scăderea potenŃialului productiv, migraŃia populaŃiei fie în alte zone, fie în alte
Ńări.

Clima . Iarna, alizeul de NE aduce ploi bogate, iar musonul în sezonul umed, produce
cantităŃi mari de precipitaŃii. În astfel de condiŃii umiditatea şi temperaturile de 24º - 26 º C
favorizează vegetaŃia de sezon tropicală umedă.

Apele. Râurile sunt numeroase, izvorăsc de partea centrală a insulelor mai mari şi au un
mare potenŃial hidroenergetic condiŃionat de pantă şi de debitul constant mare.

VegetaŃia este formată din păduri tropicale umede, păduri de pin.

Resursele subsolului sunt dintre cele mai diversificate: zăcăminte de cupru, mangan,
crom, mercur, minereu de fier, huilă, aur, roci de construcŃie.

Aspecte de geografie umană

Circa 900 de insule nu sunt populate. PopulaŃia, din punct de vedere etnic şi lingvistic
este diversificată. Cei aproape 90 de milioane de locuitori trăiesc în principal în insulele:
Luzon (50%), Mindanao, Mindoro, Samar, Negritos.
Noile zone economice (din care 6 sunt în Insula Cebu n-au reuşit să atragă suficiente
investiŃii străine. ForŃa de muncă deşi calificată, cu bune cunoştinŃe de limba engleză, puŃin
pretenŃioasă în privinŃa plăŃii, ar trebui să fie un atu în atragerea investiŃiilor străine. O serie
de reforme economice trenează, iar fenomenul corupŃiei nu s-a redus suficient.
 Arhipeleagul prezintă o mare importanŃă pentru strategia geoeconomică şi geopolitică a
SUA şi a Ńărilor din regiune, fiind situat în faŃa strâmtorilor Asiei de Sud-Est (Malacca,
Singapore, Sunda, Bali, Lombak, Hariman, Luzon, Makassar, Balabak, Sumba, Ombay,
Dampier ş.a.) în apropierea cărora se află state cu o populaŃie numeroasă (China, Vietnam,
Indonezia), state interesate să aibă acces la alte resurse, care au interese economice (India,
Japonia, China), teritorii revendicate (arhipeleagurile Paracel, Spratley, recife, bancuri, Marea
Chinei de Sud) în care interesele Chinei se izbesc de ambiŃiile vietnamului, Filipinelor,
Malaysiei, Indoneziei, zone care abundă în petrol (şi se impune un control al căilor maritime)
în calea legăturilor dintre zona Golfului cu Oceanul Indian şi cu Oceanul Pacific. În această
regiune, fiecare Ńară îşi sporeşte tonajul maritim, iar câmpul de forŃe din Indochina a fost şi
rămâne complex (presiuni indiene spre bazinul estic al Oceanului Indian şi strâmtorile
malaysiene, ingerinŃe chineze în Myanmar, dictatura militară din Myanmar, tensiunile dintre
Nepal şi Bhutan, Cambodgia şi Vietnam, conflictul etnico- religios din sudul Thailandei,
rezistenŃa populaŃiei shan din Myanmar, atentatele grupărilor islamiste din Bahi şi a celor din
Mindano, ostilităŃile dintre Brunei şi Malaysia, situaŃia incontrolabilă din Laos, implantarea
în estul Myanmarului a minorităŃii wa, defrişarea masivă a pădurilor din nord-estul
Myanmarului, taberele de refugiaŃi karen, karenni şi shan.
Însăşi statul care se suprapune acestui arhipeleag (Filipine), pe plan geopolitic
aparŃine la două lumi: pe de o parte este o periferie răsăriteană a Asiei de Sud-Est, iar
pe de alta, este periferia apuseană a Pacificului de Nord (considerat lac american).

FILIPINE

-Denumirea oficială: PoziŃia geografică: -în vestul -Capitala:Manila 10,5 mil.loc

Republica Filipine Oceanului Pacific -Ziua naŃională: 12 iunie
-SuprafaŃa: 300.076 km² -Forma de guvernămînt:
(teritoriul divizat administrativ în 79 republică prezidenŃială; democraŃie
de provincii) -IDU: 0,751 (locul 85)
-PopulaŃia: aprox. 88,5 mil.loc
-Limbă oficială: filipineza,
engleza
-Religia: creştinism (catolici
85%), islamism 5%(sunniŃi)

CondiŃiile geografico – fizice

Relieful. Această Ńară este formată din 7.107 insule. Cele mai mari sunt Luzon şi
Mindanao. Arhipeleagul Filipine este format din insule de origine vulcanică sau coraligenă.
LanŃuri muntoase vulcanice de vârstă terŃiară dau nota dominantă a reliefului. Din 12 vulcani
activi mai impunători sunt Mayon şi Taal.

Clima. Pe ansamblu, clima este tropical – maritimă. Coastele estice beneficiază de

precipitaŃii abundente iarna, iar cele vestice, vara.
Apele. Râurile au un curs scurt şi debite mari.
VegetaŃia. Pădurea ecuatorială urcă până la 800 – 1000 m. Este formată din 10.000 de
specii floristice: palmieri, teck, mahon, liane, ferigi ş.a. Pe Ńărmuri este o vegetaŃie de
mangrove.

Fauna este alcătuită din bivoli de apă, porci sălbatici, păsări de junglă, papagali,
crocodili, pitoni, cobre.
 Solurile ocupă suprafeŃe mai mari plintosolurile, urmate de feralsoluri, nitisoluri,
acrisoluri şi alisoluri.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia. Natalitatea, în ultimii ani a fost de peste 25%, iar mortalitatea de 5,5 – 6,0
‰. Soldul natural asigură o creştere rapidă a populaŃiei. Insula Luzon este dens populată şi
deŃine ½ din totalul locuitorilor. PopulaŃia este formată din grupul tagalog (28%), cebuano
(13%), ilocano (9%), bisaya ş.a. Cele 135 de limbi vorbite provin din familia austroneziană.
În secolul al XX-lea a fost promovată limba tagaloga ca limbă naŃională ( pilipino), care a
progresat în pofida celorlalte limbi principale; acestea până atunci îşi conservaseră propria
arie geografică tradiŃională. Totodată are loc o emigraŃie masivă spre insula Mindanao a
populaŃiilor venite din alte insule şi care au adus limba lor.
Tagaloga este astăzi vorbită de 1/3 din populaŃia Ńării.
Cebuano rămâne prima limbă doar pentru ¼ din populaŃie. Circa 12% din populaŃie este
considerată de autorităŃi ca făcând parte din „minorităŃile culturale” fiindcă vorbesc una din
limbile principale. Musulmanii trăiesc în sud. Alte grupuri sunt animişti.
Cei mai mulŃi filipinezi se revendică de la Biserica Romano-Catolică (84-85%). AdepŃii
Bisericii Catolice Filipineze Independente („aglipayani”) reprezintă 4-6%, protestanŃii 4%, iar
musulmanii între 4,5 – 5%.

Oraşele principale sunt: Manila, Quezon-City, Caloocan, Davao, Cebu.

Economia se bazează în principal pe agricultură. Se produc: orez şi porumb (formează
alimentele de bază), trestie de zahăr, nuci de cocos, banane, ananas, mango, se cresc porci,
păsări, se practică pescuitul.
In industrie se produc: încălŃăminte, îngrăşăminte chimice, medicamente, cherestea, se
rafinează petrol şi se asamblează componente electronice.
O serie de dezastre naturale afectează populaŃia şi economia: cutremurele de pământ,
taifunurile, alunecările de teren, erupŃiile vulcanice. Este Ńara cea mai expusă dezastrelor din
lume.

Transporturile şi comunicaŃiile. ReŃeaua rutieră însumează aproximativ 200.000 km

din care circa 40.000 km sunt pavaŃi /asfaltaŃi. Liniile ferate au o lungime de circa 900 km, iar
căile navigabile 3.130 km. În Filipine sunt 25 de porturi comerciale şi 275 de aeroporturi
civile şi militare.

Probleme de geografie politica. Prin cei 26.000 km de linie de coastă, Filipinele au un

caracter de maritimitate neegalat în regiune. Membru al OrganizaŃiei Tratatului Asiei de Sud –
Est (SEATO), Filipinele, prin reŃeaua de baze aeriene şi navale, permit o continuitate
strategică între coasta vestică a SUA, Micronezia sub tutelă americană şi Asia de sud-Est. În
1992 a început retragerea prezenŃei militare americane.
După reunirea în jurul FederaŃiei Malaysia a statului Singapore şi sultanatelor Sarawak
şi Sabah au avut loc puternice contestări teritoriale din partea Filipinelor (care spera să
recupereze sultanatul Sabah). De atunci sultanatul Sabah acordă sprijin constant revoltei
musulmane din insula Mindanao.
Geopolitic, statul Filipine aparŃine la două lumi: pe de o parte este o periferie răsăriteană
a Asiei de Sud-Est şi, pe de altă parte, este periferia occidentală a Pacificului de Nord,
considerat „lac american”.
 În ultimul timp a crescut expansiunea navală a Chinei în regiune, iar Filipine se opun pe
seama apartenenŃei insulei Spratley – fapt ce menŃine dubla caracteristică geostrategică a
acestui stat.
Dezordinea şi lipsa de securitate cresc în sudul Ńării, iar militarii filipinezi beneficiază
de un sprijin în creştere din partea forŃelor americane, care dau impresia că şi-au restabilit
poziŃiile în arhipeleag.

Regiunea Asia Estică

Aceasta şi Regiunea Asia de Nord sunt cele mai întinse din spaŃiul asiatic. Datorită
poziŃiei geografice şi genezei, această regiune cuprinde două subregiuni: Asia Central – Estică
Continentală şi Asia Estică Insulară.

1. Subregiunea Asia Central Estică Continentală se întinde de la MunŃii Tian Shan,

Karakorum şi Alatan până la Marea Japoniei şi Chinei Orientale, de la MunŃii Altar, Saian,
Iablonovâi şi fluviul Amur (în nord), până la MunŃii Himalaya şi Podişul Yunnan (în sud). În
acest spaŃiu se află statele: Mongolia, China, Coreea de Nord şi Coreea de Sud.

CondiŃiile geografico-fizice.
Relieful înalt înconjură această subregiune în nord, vest şi sud (munŃi incluşi la alte
regiuni). În nord, MunŃii Altaiul Wongal, Hentei şi Hangar aparŃin cutărilor hercinice,
altitudinii de circa 4.000 m şi glaciaŃie actuală. În partea central – sudică a Mongoliei se află
Depresiunea Semideşertică a Lacurilor (endoreică)cu întinse suprafeŃe nisipoase. Podişul
Selenga are un relief predominant carstic. Podişul Gobi se întinde atât în Mongolia cât şi în
China.
Tungaria, Taklimakan, Alashan sunt semideşerturi şi deşerturi, depresiuni tectonico-
erozive cu relief de dune (barcane), unele sunt depresiuni endoreice sau areice. În sud-vest şi
sud se află MunŃii Kunlun Shan, Altun Shan, Podişul Tibel, MunŃii Transhimalaya şi
Himalaya, înălŃimile Nan Ling – Wuyi Shan cu culmi înalte, numeroase vârfuri care depăşesc
6.000 m, pasul de altitudine, depresiuni, defilee.
În N-E subregiunii se află MunŃii Hinganul Mare şi Hinganul Mic ce aparŃin curatelor
paleozoice; au înălŃimi de peste 1.900 m, văi cu defilee.
La vest de Marea Câmpie Chineză se află Podişul de Loess şi Podişul Ondos, cu culmi
înalte, platouri deluroase, culuare largi de vale, o cuvertură loessoidă groasă (200 m) şi
nisipoasă, câmpuri de dune, văi uscate (în jumătatea vestică).
În estul şi nord-estul subregiunii se află Marea Câmpie Chineză (Câmpia Yellow) un
imens con de dejecŃie, cu martori de eroziune antecuaternari, Câmpia Manciuriei (Songhua
Jiang – Lizo Jiang) care s-a format pe resturile unui bazin lacustru în halocen.
În sudul şi sud-estul subregiunii se găsesc MunŃii Nan Ling – Wuyi Shan cu altitudini
care trec de 1700 m; între culmi se află numeroase depresiuni – labirint. În sud se află
depresiunea tectonică Bazinul Roşu (Bazinul Sîchuan) umplută cu depozite de culoare
roşiatică lagunaro-lacustre pliocene, Podişul Yunan şi Podişul Guizhou, unităŃi care depăşesc
1500 m altitudine, predominant calcaroase şi forme carstice reziduale.
Clima în partea nordică a subregiunii este continental – excevivă cu precipitaŃii sub 200
mm/an (în deşertul Gobi, Tungaria, Taklimakn, Alashan), continentală în Podişul Selenga
(450 mm/an) oceanic – musonic (în Câmpia Manciuriei, Câmpia Yellow, Câmpia Lacurilor),
subtropicală şi tropicală în regiunile muntoase şi de podiş din S-E Chinei, subtropicală în
podişurile Yunnam şi Guizhan şi în Bazinul Sîchuan.
Apele. Semideşerturile şi deşerturile Taklimakan, Junggar, Gobi şi Alashan şi Tibet au o
climă continental excesivă cu precipitaŃii foarte reduse, constituindu-se în regiuni endoreice şi
areice. Regiunile muntoase, colinare şi de podiş (Nan Ling – Wuyi Shan) prezintă numeroase
râuri cu debit mare. Aflate sub influenŃe climatice, oceanice – musonice, Marea Câmpie
Chineză, Câmpia Manciuriei, Câmpia Lacurilor – prezintă o bogată reŃea hidrografică.
Deşerturile şi semideşerturile au numeroase lacuri sărate şi mlaştini. În Câmpia Chinei
de Est sunt numeroase lacuri naturale şi antropice.
VegetaŃia. În deşerturi şi semideşerturi vegetaŃia este slab reprezentată şi discontinuă
(desişuri de saxaul, caragana, tamarix ş.a.). în regiunile cu climat continental – excesiv este o
vegetaŃie de stepă, în Câmpia Chinei de Est, densitatea populaŃiei şi culturile agricole
multiseculare au distrus aproape complet vegetaŃia naturală. Pădurile apar destul de rar şi ele
sunt alcătuite din conifere şi foioase (pin, mesteacăm, alun), în Câmpia Lacurilor se găsesc
pădurile subtropicale constituite din copaci veşnic verzi (laurul, magnolia, stejarul veşnic
verde, arborele de camfor, palmieri ş.a.).
În regiunile colinar – muntoase ale Chinei de Sud predomină pădurile subtropicale
dezvoltate pe soluri roşii; în partea inferioară a acestor păduri se află cameliile, rododendronii
şi palmierii în formă de evantai. Bambusul formează desişuri, iar lianele le apropie de
pădurile tropicale. În aceste păduri sunt şi specii de foioase cu frunze căzătoare (stejarul,
fagul, carpenul, ferigi) – fapt ce determină o pădure subtropicală dintre cele mai originale de
pe Terra.
Aceste păduri ajung până la altitudinea de 1000 m şi mai sus, sunt înlocuite cu pădurile
de tip temperat (de foioase şi câteva specii de conifere).
În extremitatea sud-estică a acestei subrergiuni sunt păduri tropicale care se păstrează
bine până la altitudinea de 500 m (sunt alcătuite din ficuşi, palmier sălbatic, arbori de santal,
smochin indian ş.a.).
În Podişul Tibet vegetaŃia prezintă aspecte diferite: în nord-vest sunt prezente pajiştile
alpine (rogoz, ovăz sălbatic, izmă ş.a.) până la 5000 m altitudine, spre est apar pădurile de
conifere, iar spre sud-est unele specii subtropicale de arbori şi arbuşti. Pe văile râurilor
vegetaŃia este alcătuită din pajişti ce alternează cu desişuri de salcie şi plop. În sudul
Tibetului, pe interfluvii sunt deşerturile şi semideşerturile reci.
Fauna. Este diferită de la nord la sud şi de la vest la est. În Altaiul Mongol, MunŃii
Hangai fauna este alcătuită din urs brun, lup, mistreŃ ş.a., în stepă: iepure fluerător dauric,
popândăul dauric, şoarece săritor. În Peninsula Coreea fauna este un amestec al elementelor
de taiga cu cele subtropicale la care se adaugă specii caracteristice pădurii de latitudini
temperate (urs brun, urs negru, tigru ussurian, pantera, lup roşu, nevăstuică, cerb pătat, elan,
iepure, faza etc. În China de Est fauna este alcătuită de elemente nordice de tundră şi stepă
(dihori, jderi, popândăi etc.) subtropicale şi tropicale (maimuŃe, leoparzi etc.), numeroase
păsări şi peste 1000 de specii piscicole.
Solurile. O mare răspândire o au leptosolurile şi acrisolurile; în nordul şi vestul
subregiunii sunt calcisolurile, iar pe suprafeŃe mici luvisolubile.

Aspecte de geografie umană.

PopulaŃia. În spaŃiul acestei subregiuni densitatea populaŃiei prezintă contraste evidente.
Deşerturile: Gobi, Taklamakan, Junggar, sunt foarte slab populate. În Tibet densitatea este de
asemenea foarte redusă, iar în Câmpia Chinei sunt areale cu peste 1000 locuitori/km2. China
are astăzi peste 1,3 miliarde locuitori. Slab populată este Mongolia, China de Vest şi Sud-
Vest. Introducerea capitalismului a transformat profund societatea chineză şi a determinat
majoritatea grupurilor sociale să-şi apere activ interesele, iar aparatul de stat trebuie să se
adapteze.
Sonderii, defavorizaŃii, pensionarii fără resurse şi alŃi nevoiaşi din China sau din
Mongolia sunt victime ale încetării a numeroase activităŃi pe care le-am practicat vreme
îndelungată.
O altă sursă de conflict se naşte din politică de urbanizare, distrugerea locuinŃelor de pe
unele străduŃe urbane şi caracterul modic al compensaŃiilor nasc nemulŃumiri (în China).
Filierii migranŃi au început să se mobilizeze împotriva condiŃiilor lor de viaŃă. łăranii atacă,
de regulă, fiscalitatea excesivă a autorităŃilor locale, confiscările de teren fără compensaŃii
financiare echitabile.
În Mongolia, populaŃia este concentrată în N şi N-E şi valea râului Selenga în Coreea de
Nord, pe litoral şi în Câmpia de S-V.
Din punct de vedere economic în Mongolia este evidentă o deschidere renoită spre
economia de piaŃă; Coreea de Nord (RPPD Coreeană) este fidelă unei linii ferme marxist –
leniniste în economie, iar din 1970 a dezvoltat un uriaş aparat militar, modern, s-a dotat cu o
forŃă nucleară şi cu capacităŃi balistice deloc neglijabile (care contrastează cu sărăcia
economică). În Coreea de Sud (Republica Coreea) s-a dezvoltat industria uşoară, s-a
statornicit o industrie performantă care a zdruncinat Asia atât geoeconomică, cât şi geopolitic.
În China, deschiderea spre exterior, volumul uriaş de investiŃii străine, mâna de lucru la
costuri reduse, delocalizările pe care le-au întreprins marile grupuri occidentale au avut drept
consecinŃă creşterea produsului intern brut (9,8% în 2005). Dinamismul economiei chineze se
bazează în parte pe dinamismul comerŃului extern.
Geopolitic, China şi Coreea de Sud au un rol important pe continent şi în lume. Puterea
lor economică la care, pentru China, puterea demografică şi militară, le crează o dimensiune
mondială, le asigură o prezenŃă regională (şi mondială) crescândă.

CHINA

-Denumirea oficială : PoziŃia geografică În Asia - Capitala:Pekin/Beijing circa 12

Republica Populară Chineză de Est mil. loc.
-SuprafaŃa: 9.596.960 km² Ziua
-PopulaŃia aprox. 1,3 naŃională:1octombrie(aniversarea
mild.loc.-primul loc în lume proclamării republicii populare)
-Limba oficială: chineză IDU = 0,721 (locul 104)
standard sau mandarina numită şi
putonghua sau limbă comună
- Religii : budismul tibetan
sau lamaismul (96%),islamism
(3,8%), creştinism

CondiŃii geografico – fizice

Relieful. UnităŃi morfostructurale: Marea Câmpie Chineză, Câmpia Songhua Jiang
(Sungari), Podişul Giuzhou (1400-1500 m) , Bazinul Roşu (Bazinul Sichuan), bazinul tectonic
intramontan, MunŃii Nan-Ling-Wuyi-Shan, Podişul Yunnan, MunŃii Da Hinggan Ling
(Hinganul Mare), MunŃii XiaoHiggan Ling (Hingganul Mic), Deşertul Taklamakan(nisipos şi
pietros, continentalism excesiv), Regiunea de graben-Junggar Pendi, Deşertul Gobi (regiune
areică), Deşertul Alashan, Podişul Tibet (Xizang), aria montană Karakorum-Himalaya.
Clima Climatul musonic în China de Est, climat continental în China de Nord, climat
tropical în SE, climă aridă a Chinei de Vest.
În Deşertul Gobi cad ploi reduse cantitativ , în Tibet precipitaŃiile ajung în nord sub 150
mm/an , iar în vest peste 300 mm/an- de regula vara semnalăm formarea ploilor tropicale şi a
taifunurilor (în a doua jumătate a verii şi toamna).
Apele. În estul Ńării- o mare densitate a reŃelei hidrografice, iar în nord şi vest sunt mai
puŃine râuri datorită climei continental-excesive. În estul, sud-estul şi sudul Chinei sunt cele
mai mari fluvii : Huang He, (Fluviul Galben), cu izvoarele în Himalaya(Baian Kara- Ula),
Chanagjiang(Fluviul Albastru), cu izvoarele tot în Himalaya, având ca afluienŃi principali
Yalonjiang, Guanjiang, Hanshui. Extremitatea sudică este străbătută de fluviul Mekong. În
sudul podişului Tibet curge Brahmaputra, iar în nord-est fluviul Amur şi afluentul său
Sungari.
 În podişul Xiziang sunt peste 1000 de lacuri. În depresiunea Qaidam se află numeroase
lacuri sărate dintre care mai mari sunt:Dabsan, Baga-Qaidan, Quarhan Tsaring. În MunŃii
Kunlun se găsesc, în cea mai mare parte, lacuri cloro-sodice, cu o puternică mineralizare.
Lacurile glaciare sunt frecvente în regiunea montanădin sud şi vest. Izvoarele termale sunt
frecvente în podişul Kiangland. În Marea Câmpie Chineză se întâlnesc un mare număr de
lacuri artificiale.
VegetaŃia este reprezentată prin păduri de foioase şi pin, cu elemente subtropicale şi
temperate în partea estică, stepă, păduri tropicale.
Pădurile de amestec (stejar, pin şi alte specii), păduri de Querans Serrata, Quercus
dentata şi Pinns armandii se găsesc în Marea Câmpie Chineză. VegeraŃia halofilă se află în
zona litorală şi în regiunile de deşert.Etajul alpin este bine reprezentat îm Podişul Tibet de la
3000 de metri altitudine, iar la altitudini de peste 3900 m apare „stepa rece”. În zonele
deşertice vegetaŃia este rară.
Fauna este variată cuprinzând peste 400 de specii de animale mari (urşi panda, tigri,
leoparzi, câini raton, maimuŃe, antilope, iaci, lupi, vulpi roşii de Tibet), peste 1500 specii de
peşti, păsări (fazani, papagali) pe cale de dispariŃie(ursul panda uriaş).
Solurile : În Câmpia Manciuriei se găsesc cernoziomurile , în Marea Câmpie Chineză,
solurile aluvionare, în regiunile temperate şi subtropicale, solurile bune şi podzolurile
tropicale umede , lateritele.
În zonele deşertice apar calcisolurile, soloncecurile şi gipsisolurile.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia. Cu aproximativ 1,3 miliarde locuitori, China ocupă locul I pe glob.
Natalitatea a fost în medie de 16,2 %0 , iar mortalitatea de 6,6 %0 , rezultând un spor natural
de 9,6 %0. Prognozele indică pentru anul 2025 o populaŃie de 1.454.700.000 locuitori.
SperanŃa de viaŃă este de 69 ani pentru bărbaŃi şi 73 de ani pentru femei. Cu IDU 0,721 China
ocupă locul 104. Rata de alfabetizare este de 85,8% , iar a şomajului de 3,1.
Densitatea cea mai mare (peste 600loc/km2) se află în E şi SE Ńării, în această parte se
află Marea Câmpie Chineză, valea fluviului Chang Jiang, Bazinul Sichuan. În câteva nuclee
(în apropierea oraşelor Beijing, Shanghai, Shenyang) densitatea depăşeşte 1000 loc/km2.
Valorile cele mai mici ale densităŃii populaŃiei sunt în provinciile :Xinjiang, Qinghai, şi
în Tibet.În ultimele decenii s-a accentuat mobilitatea internă şi internaŃională a populaŃiei.
PopulaŃia sub 15 ani reprezintă 27,7 % din total. Piramida vârstelor este de tip matur. Circa
92,8% din populaŃie o reprezintă chinezii han, alături de care se găsesc 55 de naŃionalităŃi:
hui, mongoli, tibetani, uiguri, miao, yi, zhuang, budei, coreeni, manciurieni, dong, yao, bai
ş.a.
După anul 1976 structura populaŃiei active s-a modificat rapid: a crescut ponderea
activilor ocupaŃi în servicii, a lucrătorilor din servicii de utilitate publică, a comercianŃilor.
Întrucât creşterea numerică crea grave probleme s-a trecut, începând cu anii ‚70 la
politica de planificare familială; în China planificarea familială constă în mărirea vârstei
căsătoriei şi de procreare a unui copil (la Ńară cuplurile pot avea al doilea copil, câŃiva ani mai
târziu).
Limba chineză este unica limbă din lume cu ideograme care desemnează direct
noŃiunea.
În China se practică mai multe confesiuni religioase: budism, islamism, protestantism
(cele mai răspândite), apoi daoism- religia originală a Chinei, şamanism, religia ortodoxă
”Dangbai”ş.a. MinorităŃile hui, uyguri, cazahi, kirghizi, tătari, uzbeci, tadjici, dongxiang, salai
şi bao’an sunt musulmani. Tibetanii, mongolii, luoba, lenba, tu şi yuguri sunt lamaişti
(budismul tibetan).
Budismul a fost introdus în China în primul secol al erei noastre şi a devenit religia
dominantă.Lamaismul este o sectă a budismului chinez fiind răspândit în Tibet şi Mongolia
Interioară. Islamismul a fost introdus în China la mijlocul secolului al III-lea. InfluenŃa
creştinismului (catolic şi protestant) este redusă. Creştinismul a pătruns în marile oraşe şi
într-un număr mic de aşezări rurale.
Taoismul (daoismul) s-a constituit ca religie în secolul al II-lea.
Deşi China este o Ńară foarte mare între aşezările rurale nu sunt mari deosebiri.
O veche clasificare împarte satele în două tipuri:satul cijuan (în trecut se folosea
termenul li) şi satul sian. În categoria cijuan sunt cuprinse cele mai multe aşezări rurale care s-
au format din locuitorii înrudiŃi; al doilea tip (sian) este format din aşezări concentrate care au
funcŃii administrative sau comerciale. În Manciuria predomină tipul de sat concentrat
condiŃionat de economia predominant cerealieră, în provincia Hebei predomină aşezările
dispersate, cu nuclee de concentrare legate de sistemele de irigaŃii pentru cultura orezului.
Pe ansamblul Chinei, aşezările aglomerate sunt frecvente în depresiuni, în zonele de
contact ale câmpiei cu muntele şi în câmpii cu irigaŃii mai vechi. ReŃelele continui de sate cu
aspect polinuclear se găsesc în depresiunile de pe valea fluviului Weihe, Chang Jiang, pe fâşia
străbătută de Marele Canal între Nanjing-Lintian şi Ńărmul sudic.
Aşezările urbane în număr de circa 2000 au funcŃii şi mărimi demografice diferite, În
antichitate a apărut oraşul Anian (cel mai vechi, în anul 2000 î.H.)apoi numeroasele oraşe în
zona de loees : Fen He, pe valea Chang Jiang, caracterizat printr-o mare diversitate
funcŃională , Tianjin(circa 11 mil. loc.-cu funcŃie principală portuară), Wuhan (7,5 mil.loc)-
metropolă a Chinei centrale , situat pe fluviul Chang Jiang, cel mai mare centru siderurgic,
Shenjiang(7 mil. loc)-este o aşezare cu o vechime de 2000 de ani, Harbin (7,5 mil.loc),
Nanjing (5,8mil.loc), fiind al doilea mare centru urban este Urunqi (2 mil.loc). Cel mai mare
centru urban al Chinei este oraşul Beijing(13 mil.loc), capitala statului, care are o vechime de
4000 de ani.
Economia . După aplicarea politicii de reformă şi de deschidere spre exterior (1979)
edificarea economică a Chinei a fost un succes care a atras atenŃia lumii. China a acordat
sectorului agricol un rol fundamental, Statul a reajustat preŃurile produselor agricole şi a mărit
procentual investiŃiile în agricultură. În China funcŃionează 120.000 întreprinderi cu capital
străin. Fondurile au fost investite în obiective de infrastructură, energie şi materii prime.
Zonele costiere au atras numeroşi investitori străini. Un mare volum de investiŃii s-a făcut în
centrul şi vestul Ńării, regiuni avantajate de resursele naturale de energie şi materii prime; s-au
ameliorat considerabil condiŃiile de transport şi telecomunicaŃii. Guvernul a alocat fonduri
pentru încurajarea investitorilor chinezi să investească în zonele centrale şi vestice.
S-a edificat treptat sistemul economiei socialiste de piaŃă. Au fost înlăturate taxele
vamale excesive şi inegale, a privilegiilor în acest domeniu, a fost încurajată participarea la
concurenŃa şi cooperarea economică internaŃională. Începând cu anul 1988, guvernul chinez a
creat succesiv cinci zone economice speciale şi costiere deschise care se găsesc în sudul Ńării.
Shezhen, Shanton, Zhuhai, Xiame, Hainan.Aceste zone sunt larg deschise şi se oferă
condiŃii privilegiate investitorilor străini în domenii ca: impozite, circulaŃia persoanelor,
libertatea gestiunii.
Prin sprijinul acordat de stat, creşterea economică a celor cinci zone s-a accelerat forte
mult, fiind situată la nivelul cel mai înalt între Ńările lumii22. China oferă şi alte modele de
prosperitate23. În 1991 a început valorificarea zonei Pudong situată lângă Shanghai.

22
Oraşul Shenzhen , un sat mic de pescari odinioară, după aplicarea politicii de reformă , a devenit o metropolă
modernă şi prosperă. Situat în nordul Hong Kong-ului el este un exemplu tipic al reuşitei politic de
deschidere spre exterior.
23
Zhuhai , situate în apropiere de Macao, a devenit un oraş ecologic. Timp de 10 ani, Zhuhai a devenit un
“oraş grădină”, “oraşul impecabil”- o nouă aglomerare urbană datorită realizării planului urbanistic,
amenajării teritoriului său, controlului asupra industriilor poluante, deşeurilor şi zgomotului.Uzinele cu
furnale înalte au fost deplasate departe de oraş, altele au fost obligate să se reconvertească sau să înlocuiască
cărbunele cu produse nepolunate. S-a realizat o reŃea de canalizare pentru evacuarea apelor din vechile
cartiere, s-a construit o uzină de purificare a apelor uzate, a fost interzisă utilizarea unor anumite maşini,
helioportul se găseşte în afara oraşului, circulaŃia maşinilor grele în cartiere a fost reglementată, 56 de staŃii
acoperite stocheză deşeurile care apoi sunt incinerate. OraŃul este acoperit 40% cu vegetaŃie
 Începând cu anul 1990 au fost deschise 13 zone libere. Waigaoqiao din Shanghai
(Pudong) la extremitatea sudică a estuarului fluviului Yangzi, zona liberă a portului Tianjin
(cea mai mare zonă liberă a Chinei de Nord), zona liberă a portului Dalian , zona liberă
Shatoujiao la Shenzhen, zona liberă Futian din Shenzhen situată în portul Huanggang (face
legătura între Shenzhen şi Hong Kong), zona liberă Guangzhou, zona liberă Zhangjiagang(în
prtul cu acelaşi nume de pe Yangzi), ), zona liberă Haikon(din haikon- Hainan), ), zona
liberă Quingdao, ), zona liberă Ningbo, ), zona liberă Fuzho, ), zona liberă Xiangu din
Xiamen, ), zona liberă a portului Shantou.
Din martie 1992, în China au fost dechise oraşe frontaliere (Hunchung, Siungfenhe,
Heihe, Manciuli, Erenhot, Tacheng, Bole, Yning, Hekon, Wanding, Ruili, Pinxiang,
Dongxing ş.a.) precum şi reşedinŃe de provincii(4 regiuni autonome), frontaliere şi litorale:
Nanning, Kunming, Urumqi, Harbin ş.a. , pentru cooperarea cu Ńările vecine.
Agricultura . Pentru a combate carenŃele comunelor populare (sistem de gestiune şi
exploatare centralizat, de lucru colectiv şi egalitate de retribuire), la sfârşitul anului 1978,
guvernul chinez a luat măsuri de accelerarea dezvoltării agriculturii: aplicarea unui sistem
forfetar de responsabilitate legat de producŃie axat pe exploatarea familială, separarea
gestiunii economice de conducere, aliminarea restricŃiilor economico-sociale, Ńăranii aveau
posibilitatea să se retragă din activitatea agricolă şi să-şi valorifice iniŃiativa în diferite
sectoare.Astfel, regiunile rurale şi-ai schimbat înfăŃişarea prin: industrializarea economiei
agricole, principalele produse agricole (cereale, bumbac, ulei, zahăr, carne, ouă, lapte,
legume, etc., au devenit suficiente sau chiar excedentare) s-a trecut de la antarhive la
producŃia de piaŃă(iar astăzi peste 60% din produsele agricole sunt oferite chair şi pe pieŃele
internaŃionale), s-a transformat structural economia agricolă, calitatea şi randamentul
produselor, s-a îmbunătăŃit echipamentul tehnic agricol ş.a. Deşi China dispune de 7% din
terenurile cultivate pe plan mondial, satisface cerinŃele de hrană a 1,3 miliarde
locuitori(20,3% din populaŃia mondială).Serviciile sociale ale sectorului agricol (staŃiuni
pentru tehnică agricolă, veterinare , de seminŃe) formează o reŃea enormă care deserveşte toate
categoriile populaŃiei. A fost redusă diferenŃa de preŃuri între produsele industriale şi cele
agricole, au crescut rapid veniturile Ńăranilor. Sume uriaşe sunt alocate de guvern irigaŃiilor,
utilizării îngrăşamintelor şi aplicării metodelor moderne. China este cea mai mare
producătoare de orez din lume; orezul deŃine 1/3 din suprafaŃa cultivată cu cereale. Din anul
1975 s-a trecut la cultivarea orezului hibridizat (VzoA).
Animalele domestice din China sunt numeroase şi variate, fiind reprezentate de 400 de
specii (porcine, bovine, ovine, cabaline, măgari, catâri, cămile, iepuri, păsări ş.a.).Bovinele
reprezintă 80% din animalele mari, bivolii sunt răspândiŃi în partea sudică a Chinei, vacile de
lapte sunt crescute mai ales în regiunile urbanizate şi industrializate, iacii trăiesc în podişul
Qinghai-Tibet, în provinciile Gansu, Sichuan şi Yunnan; caii în nordul Chinei, şeptelul porcin
şi cel ovin –regiunile agricole şi cel de al doilea , în zonele pastorale.
Întreprinderile rurale s-au înmulŃit Ńi au devenit o forŃă importantă a economiei naŃionale
şi un suport al economiei rurale.
După 1949 (proclamarea Chinei populare) infrastructura industrială a fost extinsă
progresiv. Astăzi, China are o industrie cu o gamă cvasicompletă. Structura industrială s-a
modificat radical. În ultimii 45 de ani mai mult de jumătate din investiŃiile de stat au fost
destinate construcŃiei infrastructurii regionale periferice (Xingiang, Mongolia Interioară
ş.a.).Cele cinci sectoare de bază ale industriei (mecanică, electronică, petrochimică,
automobile şi construcŃii) constituie „locomotiva” tehnologiilor noi, energetica nucleară,
aeronautică, oceanologie ş.a.China a devenit cea de-a treia producătoare de energie pe plan
mondial. Cărbunii şi petrolul satisfac nevoile Ńării.
În prezent, China este printre marii producători de petrol.
S-a acordat prioritate centralelor hidraulice, s-a continuat extinderea centralelor termice
sau nucleare.În producŃia de oŃel, China a trecut pe locul I mondial. Industria chimică
cuprinde următoarele sectoare: îngrăşaminte chimice, insecticide, materii prime anaorganice,
materii prime organice, fibre sintetice, cauciuc sintetic şi produse derivate, materile
fotosensibile, materiale plastice, produse chimice de folosinŃă curentă şi din industria
farmaceutică etc., în total peste 400.000 de tipuri de produse. În producŃia de amoniu sintetic,
îngrăşămintele chimice, acid sulfuric, sodă – China se plasează pe primul loc în
lume.Industria textilă are o îndelungată tradiŃie.China modernă are o industrie textilă
completă, cu o gamă largă de produse din sectoarele bumbac, lână, in, mătase, fibre sintetice,
tricotaje şi confecŃii , imprimeuri. Mătasea chinezească este renumită în întreaga lume,
rămânând şi astăzi unul dintre articolele principale pentru export. China deŃine locul I mondial
în producŃia de biciclete, maşini de spălat, produse cosmetice de uz curent, folii plastice
pentru agricultură şi locul II în producŃia de carton, ceasuri de mână şi aparate electrocasnice-
produse de calitate, renumite pe piaŃa mondială. Sunt renumite o serie de băuturi chinezeşti :
vinul galben (de orez) din Shaoxing, berea de Qingdao, Kongfu Jianjiu (băutura familei lui
Confucius) din Shandong, vinul de struguri din Yantai. De asemeni celebrele porŃelanuri de
Jingdezhen.
Intreprinderile nou implementate s-au bucurat de tratament preferenŃial (diminuarea
impozitelor, exceptarea de licenŃe de import când ele au nevoie de materii prime şi utilaje
necesare fabricării produselor pentru export, ş.a.). Industria aeronautică născută după 1950
este situată în 4 mari baze de fabricaŃie a avioanelor: Xi’an, Shanghai, Shenzang şi Chengdu.
Industria astronautică se bazează pe un sistem complet de cercetare, concepŃie, încercări
experimentale şi producŃie. În prezent tehnica recuperării sateliŃilor, a rachetelor cu mai mulŃi
sateliŃi, sondaje prin sateliŃi, lansarea de sateliŃi geostaŃionari şi rachete purtătoare cu
propulsie clasică clasează China pe primul loc în lume. În China , fabricarea ordinatoarelor
datează din 1956, industria informaticii este dezvoltată în oraşele de provincie Guangdong,
Shanghai, Jiangsu, Beijing, Fujiang, Zeijiang, Hubei, Shangdong, Tianjin, Liaoning, şi
Sichuan.
Centrul de telemetrie şi teleghidare a sateliŃilor artificiali din oraşul Xi’an (provincia
Shaanxi) este creierul reŃelei de astronautică din China. Această Ńară produce cantităŃi mari de
titan, cobalt şi pământuri rare.
ComerŃul exterior al Chinei s-a adaptat rapid economiei de piaŃă. S-a intensificat
turismul intern şi internaŃional. Istoria milenară şi stălucitoare a civilizaŃiei chineze, peisajele
magnifice atrag numeroşi vizitatori. În Cvhina pentru turiştii străini, se află în nexploatare
circa 4000 de hoteluri care oferă servicii de înalt nivel. Transporturile conforrtabile, căi ferate
şi autostrăzi moderne; numeroase magazine cu mărfuri alimentare uşurează aprovizionarea
turiştilor. În Beijing pot fi admirate: Palatul Imperial al Dinastiilor Ming şi Qing, grădinile şi
templele imperiale, Marele Zid şi palatele subterane ale celor Treisprezece Mausolee Ming
sculptate în munŃii din partea nord vestică a oraşului. Plecând de la Beijing spre vest către
Dunhuang, provincia gansu, putem vizita grotele Mogao- comoară artistică , spre Xinjiang,
ajungem pe străvechiul Drum al Mătăsii; spre sud vest ajungem în regiunea Yunnan unde
trăiesc numeroase minorităŃi etnice cu obiceiuri şi costume pitoreşti. În bazinul Sichuan poate
fi vizitat complexul hidraulic Dujiangyan, sectorul celor Trei Defilee şi participa la o
croazieră pe apele învolburate ale fluviului Yangzi; pe valea râului Lijiang, prin sud-est, se
ajunge la muntele sacru Taishan, se poate vizita templul lui Confucius din Qufu şi admira
grădinile feerice din Suzhan şi, apoi, ajungem în cartierele comerciale ale metropolei
Shanghai.
La nord-vest de Beijing, circuitele turistice ne duc spre Xi’an, unde vom admira armata
de războinici şi caii de teracotă, precum şi alte vestigii expuse în muzee. De la Beijing spre
nord, se poate participa la partidele de vânătoare din munŃii Hinggan, iarna pot fi admirate
lanternele de ghiaŃă din Harbin.
Medicina şi farmacologia chineză sunt recunoscute internaŃional:qiqong-ul- gimnastica
fortifiantă, tratamentele de patologie, tankas-urile (planşe în culori, de medicină tibetană),
particularităŃile tehnicilor de tratament, medicamentele sub formă de prafuri, pilule sau ca
decoct, medicina tibetană, utilizarea medicamentelor tradiŃionale chineze, metode de
preparare a plantelor, mâncărurilor tonifiante (care combină medicamentele fortifiante cu
alimentele ) ş.a – sunt studiate şi prelucrate în întreaga lume.
Hong – Kong – regiune administrativă specială. In 1997 Hong Kong-ul (Xianggang) –
„Perla Orientului” a revenit Chinei. Această insulă are o populaŃie de 6,5 milioane locuitori.
Datorită dezvoltării economice, Hong-Kong-ul s-a plasat printre cei „patru mici dragoni din
Asia” în domeniile Ş financiar, comerŃ, turism, transporturi şi informatică.Hong-Kong-ul
impresionează mai ales prin aspectul modern şi cultura sa tradiŃională amalgamată cu
elemente occidentale.
Zona Hong-Kong are o suprafaŃă totală de 1092 km2 este alcătuită din insula Hong Kong
(88 km2) penin sula kawloon (41km2) şi Noile Teritorii – Lantau (889km2) la sud de valea
râului Shenzen, impreună cu 125 insule în apropiere, se află pe latura sudică continentală a
provinciei Guangding de pe litoralul Mării Chinei Meridionale.
Macao a fost înfiinŃat în 1557 ca prima colonie occidentală pe Ńărmul Chinei, dar ultima.
În 1999 Macao a revenit sub suveranitatea Chinei (Ńară cu două sisteme politice). Geografic
macao (Homen) este situat pe Ńărmul vestic al estuarului Zhujian (Fluviul Perlelor), în partea
sudică a provinciei Guangdong. Are o suprafaŃă de 17,5 km2, teritoriul este format din
peninsula Macao, insula Dangzai şi insula Luhuan.
În 1552, prin coruperea funcŃionarilor locali din Guangdong, portughezii au fost
autorizaŃi să pătrundă cu vapoarele lor în portul Macao şi să facă comerŃ. În anul 1557, ei au
început să se aşeze în Macao. După primul Război al Opiului din 1840, profitând de
slăbiciunile guvernului Qing, au ocupat succesiv cele două insule.
În 1887, au forŃat guvernul Qing să semneze un „Proiect de tratat asupra relaŃiilor sino-
portugheze de la Pekin” în care se stipula că Macao este plasat sub administrare permanentă
portugheză şi că face parte din teritoriul portughez. În 1999 s-a restabilit suveranitatea Chinei
asupra teritoriului Macao.
Taiwan - insula comorilor. Insula Taiwan (Formosa) este situată în sud-estul Chinei, la
circa 100 km de provincia continetală Fujian. De fapt , este vorba , de un arhipelag alcătuit
din insula Taiwan (35788 km2 cea mai mare aprte insulă chienză) şi alte 80 de insule, în total
35989 km2 care se desfăşoară nord-sud pe o lungime de 394 km şi o lăŃime vest-est de 144
km2. Insula Taiwan este intersectată de Tropicul Racului. Încă din antichitate datorită poziŃiei
geografice şi resurselor sale, insula a atras diferiŃi cotropitori(portughezi, olandezi, japonezi).
Două treimi din teritoriul insulei este muntos.Climatul este musonic subtropical,
complex şi variat , cu temperaturi ridicate şi ploi abundente. Se cultivă orez, trestie de zahăr,
ceai, patate dulci, grâu, porumb, soia, legume, ananas, portocale. Jumătate din teritoriul
insulei este împădurit. Se găsesc numeroase specii de arbori cu lemn preŃios.Pescuitul ocupă
un loc important în economie, iar subsolul conŃine peste 100 de minerale. S-a dezvoltat
industria chimică, alimentară, construcŃiile mecanice , industria textilă , a mijloacelor de
transport. ReŃeaua rutieră, precum şi cea feroviară sunt dense .Taipei este principalul centru
politc economic şi cultural.
În Taiwan se găsesc importante obiective turistice: Memorialul Sun Yat-sen, Palatul
Imperial de la Taipei, celebrul lac Riyuetan, arborele milenar din munŃii din munŃii Aliş.a.
După fondarea republicii Populare Chineze (1949), parte din militarii şi civilii
Gomindangului s-au retras în taiwan, separându-se de Ńara –mamă. Guvernul chinez consideră
Taiwanul parte componentă a Chinei, a formulat conceptul „reunificării paşnice” şi a „unui cu
două sisteme ”.
Aspecte geoeconomice şi geopolitice
China este o Ńară (cât un continent) care a traversat în ultimii 25 de ani o perioadă de
mari transformări economice, în ritmuri susŃinute şi în condiŃiile existente unei populaŃii
numeroase , preponderent rurale, a unei infrastructuri insuficiente şi a unor mari decalaje la
nivel regional. La conducerea statului şi a partidului a ajuns cea de a patra generaŃie de
conducători. Creşterea economică a continuat în ciuda evenimentelor din conjunctura
internaŃională şi a crizei SARS. Costurile de producŃie destul de joase (mâna de lucru foarte
ieftină şi materiile prime dinabundenŃă), investiŃiile masive ale guvernului şi ale firmelor
multinaŃionale au stat la baza creşterii economice formidabile. Datoria publică a Chinei este
moderată. Prin intermediul creditelor bancare, statul atenuează pierderile înregistrate de
numeroase intreprinderi publice , astfel se păstrează stabilitatea socială. Costurile de producŃie
în China sunt de 35 de ori mai mici decât în S.U.A. şi de 10 ori decât în Taiwan. Industria
chineză a ujrcat pe locul patru modial, oferind pe piaŃă 50 % din aparatele foto, 30 % din
aparatele de aer condiŃional şi al televizoarelor, 25 % din maşinile de spălat, 20 % din totalul
frigiderilor. China stasbilizează pieŃele, obligând întreprinderile din alte Ńări să se reorganizeze
şi chiar să delocalizeze o parte din activităŃile lor (în China).
Economia chineză este dominantă de sectorul secundar, serviciile contribuie , cu 28 %,
iar cel primar cu 13,5 % la formarea P.I.B De câŃiva ani a început exodul rural dar autorităŃile
îl menŃin sub control pentru a evita atât tulburările sociale, cât şi deraparea salariilor łăranii
au dreptul de a împrumuta sau chiar de a –ăi ceda terenurile. Transportul aerian se dezvoltă cu
o viteză surpinzătoare.
BalanŃa comercială este excedentară(principalii parteneri comerciali sunt S.U.A.,
Japonia şi Republica Coreea.). Printre priorităŃile politicii de stat se află deschiderea faŃă de
străinătate, accelerarea reformelor strcutrale. RelaŃiile cu S.U.A. cunosc o reală îmbunătăŃire,
iar cu Rusia s-au rezolvat diferendele de frontieră şi s-a stabilit să continue parteneriatul
strategic, s-a încheiat un nou tratat de bună vecinătate, de prietenie şi colaborare. China şi-a
exprimat (verbal) sprijinul pentru coaliŃia antiteroristă constituită de S.U.A.
China este membră a Consiliului de Securitate, a fost primită în O.M.C., are încheiat un
tratat de pace cu Japonia, a reluat relaŃiile diplomatice cu Vietnamul şi Coreea de Sud. S.U.A.
are legături strânse cu Taiwanul şi cu multe naŃiuni sud-est asiatice.
Extremul Orient are o activitate economică dinamică, până acum canalizată în direcŃii
paşnice.
Scena geopolitică est-asiatică este caracterizată acum de relaŃii de putere aproape stabile.
China tinde a deveni o putere regională dominantă şi, fireşte, cu aspiraŃii crescânde şi, credem
îndeptăŃite la statutul de putere mondială; în acelaşi timp Japonia şi-a conturat un rol mondial.
Totuşi prin Extremul Orient şi în Asia de Sud-Est sunt prezente numeroase chestiuni
contencioase care sunt potenŃial explozive:
Resentimetele Chinei faŃă de statutul separat al Taiwanului se intensifică pe măsura
creşterii puterii şi prosperităŃii (China);
Insulele Paracel şi Spatley din Marea Chinei de Sud prezintă riscul unei ciocniri între
China şi alte state din Asia de Sud-Est;
Insulele Senkaku sunt disputate de Japonia şi China(rivalitatea istorică pentru
supremaŃie regională dă acestei chestiuni o valoare simbolică);
divizarea Coreei prezintă riscul unei explozii neaşteptate (care ar implica S.U.A. şi
Japonia);
Insulele Kurile continuă să otrăvească relaŃiile ruso-japoneze;
Între Rusia şi China, în problema de frontieră, în stare latentă, sunt posibile conflicte
teritorial-etnice , între China şi Vietnam, Japonia şi Coreea, China şi India, între China şi
Indonezia, privind limitele teritoriale oceanice, stări tensionate de natură etnică în provincia
Xinjiang (Tibet).
China este dominată geopolitic în zona continentală şi este pe cale de a deveni putere
regională dominantă în Asia de Est. Puterea militară şi economică a Chinei face ca vecinii ei
imediaŃi (mai puŃin India), să pară mai mici.
Comandamentele istorice, geografice şi economice îi vor face pe chinezi din ce în ce
mai insistenŃi în ceea ce priveşte reunificarea Taiwanului cu China continentală. Cooperarea
militară A Chinei cu Pakistanul şi de a-şi stabili o prezenŃă militară în Myanmar măreşte
dilemele de securitate ale Indiei şi îi limitează posibilităŃile de a se institui ca hegemon
regional în Asia de Sud şi ca rival geopolitic .
 Colaborarea militară a Chinei cu Myanmar înseamnă accesul de pe insule, la facilităŃile
navale din Oceanul Indian , în Strâmtoarea Malacca şi în punctul de trecere geostrategic de la
Singapore ; toate acestea ar însemna controlul accesului Japoniei la petrolul Orinetului
Mijlociu şi la pieŃele europene.
Un interes evident manifestă China faŃă de Coreea. China nu şi-ar dori o Coree unificată
sub influenŃă americană sau japoneză; ar prefera, ca pretenŃie minimă, o Coree unificată ca
Ńară-tampon nealiniată; dacă pe moment convine o Coree divizată, în perspectivă, ar dori o
Coree unificată sub influenŃă chineză.
China devine tot mai interesată de independenŃa statelor bogate în resurse energetice din
Asia Centrală, de zona extrem-orientală a Rusie. China este dinamică economic, puternică din
punct de vedere politic şi deosebit de activă în plan regional.

COREEA DE SUD

-Denumirea oficială: -PoziŃia geografică: În Asia de -Capitala: Seul, 14,5 mil.loc.

Republica Coreea. Est sudul Peninsulei Coreea -Ziua naŃională: 15 august
-SuprafaŃa: 99.260 km² -Forma de guvernământ:
(administrativ teritoriul statului republică, democraŃie
suprinde 9 provincii şi 6 oraşe -IDU: 0,879 (locul 30)
speciale).
-PopulaŃia: 49 mil.loc.
-Limba oficială: coreeană
-Religii: 48% budism, 36,5%
protestantism, 11,6% catolicism

CondiŃii geografico – fizice

Relierful . PorŃiunea pe care se află această Ńară reprezintă marginea platformei chineze,
prezentând: un graben mezozoic, flexuri, o porŃiune de scut şi o zonă geosinelinală. Relieful
este format din lanŃul muntos Taeback-San, în partea centrală din mai multe masive, apoi
coline care coboară spre câmpia litorală (V).
Clima este temperată cu influenŃe musonice. Pe coasta de sud cad precipitaŃii medii
anuale de circa 1000 – 1500 mm. Sezonul ploios începe la sfârşitul lunii iunie şi este însoŃit de
taifunuri puternice. Vara acŃionează musonul de SE, iar iarna cel de NV (continental, uscat).
Temperatura medie a lunii ianuarie este de -6ºC, iar a lunii iunie de 20 ºC.
Apele. Ca urmare a influenŃei musonice, râurile au un debit bogat şi instabil.
Principalele râuri sunt: Kum Gang1), Namhan Gang, Naktong.
VegetaŃia se încadrează în regiunea Holarctică, subregiunea chino-japoneză. łara are o
vegetaŃie bogată. Pădurile ocupă suprafeŃe mari: de foioase (cu predominarea stejarului şi
castanului), de conifere, iar în partea sudică a Ńării sunt păduri de amestec de arbori de tip
temperat şi subtropical; în extremitatea sudică vegetaŃia este permanent verde, în structura
acesteia sunt reprezentative: ginkko, camelia japoneză, stejarul veşnic verde.
Fauna prezintă numeroase relicte terŃiare. Prin numeroasele parcuri naŃionale coreenii
reuşesc să protejeze peisajele, plantele şi animalele rare (tigri siberieni, urşi, ibisi, lincşi, porci
sălbatici, caăprioare, antilope de Amur, bufniŃe şoim, bâtlani ş.a.)
Solurile sunt cenuşii de păduri de foioase în vest, brune de pădure în est, podzolice de
taiga montană, crasnoziomuri şi jeltoziomuri formate sub pădurile permanent verzi.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia Coreei de Sud este compusă aproape în întregime dintr-un grup etnic
(99,98%). Natalitatea este între 10 şi 11‰, iar mortalitatea de 6 - 7‰. În mediul urban
locuieşte 82% din populaŃie. În arealul Seul – Inchǒn densitatea depăşeşte 700 loc/ km². Pe
lângă limba oficială, coreeana, se vorbeşte şi limba engleză.
 Principalele oraşe sunt: Seul, Pusan (4 mil.loc), Taegu, Inchǒn, Ulsan ş.a. Limba
coreeană este scrisă cu alfabetul coreean şi cu caractere chineze.
Economia. Înainte de anii 1960, coreea de Sud avea o economie preponderent agricolă
şi subdezvoltată. Din 1962 a beneficiat de investiŃiile unor companii străine şi de ajutoare din
Japonia şi SUA. Ulterior, economia a înregistrat un progres fulgerător, Ńara devenind un
gigant în construcŃii navale (locul doi mondial) şi autovehicule (locul 5 pe glob), electronică şi
electrotehnică (firma Samsung), industria textilă, chimică, a materialelor de construcŃii,
energetică, siderurgică.
O mare parte din economie este condusă de conglomerate mari de companii, numite
chaebol, aşa cum sunt Samsung sau Hyundai. Marile centre industriale se află pe coastă sau
în apropierea acesteia permiŃând transportul maritim de combustibili şi materii prime
importate, ca şi exportul de produse în toată lumea. Cel mai important port este Pusan situat în
SE Ńării, al doilea oraş după Seul.
Deşi nu se numără printre marii producători de petrol, Coreea de Sud prelucrează o mare
cantitate de petrol importat. Circa 40% din necesarul de energie electrică este furnizat de
centralele nucleare.
Agricultura continuă să rămână importantă: se cultivă orez, cartofi, cereale, batate, soia,
tutun. Pescuitul plasează Ńara pe locul 9 pe glob.
Turismul internaŃional contribuie la venitul naŃional cu 6 – 7 miliarde de dolari pe an.
Transporturile şi comunicaŃiile. ReŃeaua de drumuri măsoară 3124 km (deŃinută de
stat); în Ńară sunt 102 aeroporturi şi numeroase oraşe – port.

Aspecte de geografie politică. După războiul din 1950 – 1953, coreea de Sud a fost „un
cap de pod” cu care americanii au încercuit comunismul. În Ńară au staŃionat zeci de mii de
soldaŃi americani, s-a reuşit formarea unei armate moderne şi de calitate care a prevenit o
nouă invazie a Nordului. Schimbarea geoeconomică a Coreei de Sud a zdruncinat Asia din
punct de vedere geopolitic. Coreea de Sud a devenit treptat o contrapondere la superputerea
japoneză.
Coreea de Sud este astăzi o Ńară dezvoltată care dispune de un aliat cu mare greutate,
Statele Unite. Puterea geopolitică a Coreei de Sud este în mare măsură geoeconomică şi
fragilă.
Japonia revendică Coreei de Sud insulele Takeshu şi ameninŃă că îşi va extinde zona
economică exclusivă. Coreea de Sud poate menŃine statu-quo-ul mult timp, dar poate precipita
sfârşitul Coreei de Nord. Problema reunificării nu se mai pune astăzi în termeni militari, dar
ruperea echilibrului geopolitic în regiune ar declanşa un al doilea război coreean.

COREEA DE NORD

-Denumirea oficială: -PoziŃia geografică: În Asia de -Capitala: Phenian: 3,2

Republica Populară Democrată Răsărit, în nordul Peninsulei Coreea mil.loc.
Coreeană -Ziua naŃională: 9 septembrie
-SuprafaŃa: 120.540 km² -Forma de guvernământ:
(administrativ împărŃită în 9 provincii dictatură comunistă
şi 4 municipii). -IDU:
-PopulaŃia: aprox. 23 mil.loc.
-Limba oficială: coreeană
-Religii: creştinism, ateism,
budism, samanism ş.a.

CondiŃii geografico – fizice

Relieful . În nord, la graniŃa cu China, se află MunŃii Paektu-San, iar în estul Ńării,
MunŃii de Diamant, podişuri, Câmpia Tong Hae (în E) şi Câmpia Pyǒngyang (în V).
 Clima. Temperat – continentală (în N) cu influenŃe siberiene şi, subtropicală umedă (în
S).
Apele. Râurile principale: Yalu, Taedong. Au fost construite numeroase lacuri.
VegetaŃia. În sudul Ńării cresc plante tropicale şi subtropicale, iar în regiunea montană
din nord, păduri de foioase şi conifere, iar la peste 1900 – 2000 m se găsesc păşunile alpine.
Fauna. Regiunea montană este habitatul urşilor, leopardul de zăpadă, porcilor sălbatici,
ibişilor, tigrilor siberieni. În regiunea de podiş trăiesc: antilopa de Amur, lupul, guzganul de
mosc. Dintre păsări menŃionăm: ciocănitoarea cu trei degete, fazanul cu gâtul roşu
mauciurian, cocoşul negru.
Solurile. În câmpii sunt cernoziomuri, apoi, cu altitudinea, predomină: podzolurile,
argiluvsolurile, cambisolurile.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia. Natalitatea s-a menŃinut în ultimii ani între 16 - 17‰, iar mortalitatea între
7 – 8 ‰. Litoralul are o densitate de peste 200 loc/ km ². łara are o populaŃie de o mare
omogenitate. Limba coreeană cuprinde numeroase dialecte; în anul 1930 a fost unificată pe
baza dialectului din Seul. În provincia Jilin din China trăiesc aproximativ două milioane de
autohtoni care vorbesc limba coreeană, iar în Japonia, aproximativ 750.000 care provin din
imigraŃia din cursul secolului al XX-lea. PopulaŃia urbană reprezintă aproximativ 60%.
Principalele oraşe sunt: Phenian, Pyǒngyang, Kanggye, Wonsan, Chongjin ş.a.
Economia. Republica Populară Democrată Coreeană este printre puŃinele Ńări (alături de
Cuba) care nu a abandonat sau reformat sistemul economic socialist, în care industria s-a
dezvoltat prioritar prin ramurile producătoare de mijloace de producŃie, iar agricultura a fost
cooperativizată. Economia este puternic centralizată şi suferă din cauza izolării. Industria n-a
cunoscut retehnologizare şi restructurare. Agricultura se confruntă cu lipsa de pământ, cu
practici aberante de colectivism, lipsa îngrăşămintelor chimice, maşinilor şi carburanŃilor. În
astfel de condiŃii foametea este persistentă. PopulaŃia este supusă malnutriŃiei şi unor condiŃii
de viaŃă grele. Deşi dispune de resurse de grafit, huilă, metale rare, minereu de fier, metale
preŃioase, fond forestier, izolarea sistemului are consecinŃe incalculabile.
Transporturile şi comunicaŃiile. ReŃeaua feroviară, de aproape două decenii este
racordată celei ruseşti şi este electrificată 80%; dispune de şosele, flotă comercială şi de
aeroport la Pyǒngyang.

Aspecte de geografie politică. În anul 2002 Coreea de Nord a reluat programul

nuclear, apoi (în 2003) s-a retras din tratatul de neproliferare nucleară. Fireşte, Coreea de
Nord are o poziŃie iritantă, un regim condamnat la dispariŃie şi reprezintă o ameninŃare
insuportabilă pentru pacea din regiune.
Pentru China care doreşte să-şi păstreze statu-qno-ul , Coreea de Nord este o pârghie în
negocierile cu S.U.A. Dacă peninsula s-ar reunifica investiŃiile sud-coreene în China s-ar
micşora.
Coreea de Nord, alternativ, s-a apropiat de Moscova şi Beijing. Cheltuielile militare ale
Coreei de Nord, pe cap de locuitor, sunt cele mai mari din lume (forŃă nucleară, capacităŃi
balistice, capacitate strategică ş.a.) care constrastează cu sărăcia economică a Ńării.
Iranul finanŃează cercetarea balistică coreană. Coreea de Nord n-a răspuns iniŃiativelor
sud-coreene de reunificare şi rămâne fidelă unei lumi ferme marxist-leniniste atât în politică,
cât şi în economie.
Japonia şi Coreea de Sud trăiesc sub îngrijorarea permanentă indusă de reuşitele Coreei
de Nord în domeniul nuclear şi în cel al rachetelor; oricum ea rămâne un factor de
destabilizare de neocolit.
RelaŃiile cu Coreea de Sud abundă în incidente şi rămân încordate.
Coreea de Nord, posesoare a bombei atomice, poate anticipa consecinŃele testelor sale
nucleare: va fi supusă unor sancŃiuni internaŃionale limitate; China se va vedea obligată să le
aplice; Statele Unite îşi vor întări cooperarea militară cu aliaŃii lor din Asia de Est; situaŃia
Asiei de Nord se va complica pe planul securităŃii, complicând şi relaŃiile sino-americane.

2. Subregiunea Asia de Est – Insulară.

Aspecte geografico - fizice
Această subregiune este o fâşie îngustă între peninsula Kamceatka şi insula Hainan,
formată din mai multe arhipelaguri, care încheie mări marginale, aflate sub influenŃa climei
musonice.
Arhipelagul Kurile are forma unui arc vulcanic între peninsula Kamceatka şi insula
Hokkaido, un relief muntos, seismicitate accentuată.
Insula Sahalin are un relief format din culmi muntoase paralele cu Ńărmurile, iar în
partea centrală o depresiune. Înm nordul insulei este o câmpie litorală terasată. VegetaŃia este
de taiga iar între soluri padzolurile au cea mai mare întindere. În SV se resimte influenŃa
curentului cald Kuro-Siwo, iar pe cea mai mare suprafaŃă clima este aspră.
Arhipelagul Japonez include peste 1000 de insule mai mici şi patru insule principale (de
la nord la sud): Hokkaido (cea mai rurală) Honshu (cea mai mare), Shikoku şi Kyushu. La sud
de Kyushu, lanŃul insular Ryukyu înglobează insula Okinawa.
Structura geologică este complexă, vulcanismul este deosebit de intens. Relieful specific
se distinge prin conuri înalte ce domină ansamblul morfologic al arhipelagului.
Relieful se caracterizează printr-o fărâmiŃare accentuată prin masive muntoase şi câmpii
(Masivul Central Japonez, Câmpiile Cuanto, Nagoya şi Osaka).
Clima este variată datorită extinderii în latitudine, litoralului estic, curenŃilor Kura –
Shiwo şi Oya – Shiwo, reliefului muntos predominant ş.a. În Insula Hokkaydo, clima este
influenŃată iarna de aerul rece continental, iar vara de aerul umed oneanic. Iernile sunt lungi,
iar verile sunt scurte. Insulele Honshu, Shikoku şi Kyushu au parte de veri mai lungi, mai
calde şi mai umede, de ierni mai blânde determinate pe de o parte de vânturile mai cale
dinspre Oceanul Pacific şi de curentul Kuro – Shiwo, rapid şi cald.
În lunile iunie şi octombrie, Japonia poate fi afectată de timpuriu. Pe insulele Ryukyu,
clima este subtropicală.
Apele. ReŃeaua hidrografică este alcătuită din numeroase râuri scurte şi lacuri cu
suprafeŃe mici alimentate din ploi şi topirea zăpezilor. Cel mai mare lac tectonic este Biwa.
VegetaŃia este bogată şi diversificată. Pădurile acoperă peste 60% din suprafaŃa Japoniei
fiind alcătuite din conifere, iar părŃi mai întinse ale insulei Honshu sunt acoperite cu foioase.
În arhipelag este evidentă o zonalitate latitudinală şi o etajare altitudinală.
Fauna arhipelagului este alcătuită din specii de urs brun, veveriŃă, hermina ş.s., specifice
taigalei (în nord), maimuŃe, urs brun japonez (în partea sudică).
Partea sudică a subregiunii insulare se află arhipelagul Ryukyu, insulele Taiwan şi
Hainan.
Arhipelagul Ryukyu. Este format din 38 de insule care alcătuiesc patru grupe: Okinawa,
Sakishima, Osumi şi Oshima, alcătuite din formaŃiuni paleozoice cutate, străpunse pe alocuri
de erupŃii vulcanice şi câteva insule coraligene.
Insula Taiwan are un relief predominant montan (60% din suprafaŃă) din câmpii litorale.
Insula Hainan are un relief alcătuit din munŃi. Clima este tropical umedă, iar vegetaŃia
de savană.

Aspecte de geografie umană.

Din întreaga subregiune, Japonia este Ńara cea mai populată şi mai dezvoltată economic.
Dar natalitatea a scăzut, a crescut ponderea populaŃiei mature şi în vârstă de peste 60 de ani.
În perioada 1995-2005 a crescut rata sondajului, iar după 1970 a scăzut rata anuală a P.N.B.
Majoritatea marilor companii a renunŃat la angajarea pe viaŃă şi la salariile după
vechime, pentru a regăsi o anumită competitivitate pe plan internaŃional. Firmele de Internet,
Softbank şi Livedoor au forŃat Japonia să-şi reconsidere priorităŃile economice. Din anul 2004
s-a pus accentul pe dezvoltarea capacităŃii de export a industriei media (jocuri video, animaŃii,
manga, cinema etc.) cu scopul de a plasa arhipelagul în inima noilor tehnologii; acestea sunt
primele manifestări clare ale metamorfozei prin care trece Japonia şi care ar putea să ne
surprindă din nou.
Japonia estimează că apărarea intereselor Ńării trece prin afirmarea vocii sale în diferite
instanŃe internaŃionale. În acest sens, Japonia se sprijină îndeosebi pe puterea sa financiară
prin intermediul ajutorului public pentru dezvoltare; astfel că astăzi figurează pe primul loc ca
volum între statele donatoare.
Asia rămâne o prioritate a politicii japoneze atât din punct de vedere economic, cât şi
strategic. Extremul Orient constituie pentru Japonia o regiune decisivă. Conflictul din Kurile
cu Rusia nu este reglat. Crimele armatei imperiale nipone, în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial au lăsat amintiri dureroase în China şi Coreea. Creşterea economiei chineze şi
dorinŃa Beijingului de a ocupa prim-planul scenei în Asia alimentează tensiunile dintre cele
două Ńări.
Japonia, în plan strategic, rămâne vital legată de SUA. China doreşte să-şi restaureze
supremaŃia regională, iar Coreea de Nord dispune de arma nucleară şi rachetele balistice.
Arhipelagul nipon este interesat de stabilizarea peninsulei coreene, de menŃinerea unei
influenŃe puternice în Orientul Mijlociu şi de obŃinerea unui loc permanent în Consiliul de
Securitate (ONU); de aceea, Japonia menŃine legături strânse cu SUA, a sporit
interoperabilitatea între forŃele nipone şi cele americane prin trimiterea marinei militare în
vederea susŃinerii logistice spre Afganistan, a unei „misiuni umanitare” în Irak şi s-a angajat
să susŃină logistic forŃele SUA în caz de criză în teatrul asiatic, inclusiv în Taiwan. Japonia a
trecut de la statutul de protejată la cel de partener activ al superputerii.

JAPONIA

-Denumirea oficială: Japonia -PoziŃia geografică: łară -Capitala: Tokyo, 12 mil.loc.

(„łara soarelui răsare”)
-SuprafaŃa: 377.819 km².
-PopulaŃia: 128.000.000 loc.
-Limba oficială: japoneza
insulară situată între Oceanul Pacific -Ziua naŃională: 23 decembrie
şi Marea Japoniei. Insulele mai (ziua de naştere a împăratului)
importante sunt: Honshu (Hondo) - -IDU: 0,932 (9)
230.000 km², Hokkaido (Yezo) -
78.500 km², Kyusgu -42.100 km²,
Shikoku -18.000 km² şi insulele
Ryukyushu şi alte 4223 de insule mici,
din care 500 sunt locuite.

CondiŃiile geografico – fizice

Relieful. MunŃii şi dealurile deŃin peste 80% din suprafaŃa arhipeleagului; relieful este
relativ tânăr (în urma cutărilor terŃiare şi terŃiar-cuaternare). În sudul şi estul insulei Hokkaido
se află câmpia Kushiro. În sud-vestul insulei Hokkaido se găseşte câmpia Ishikari şi în partea
central-sud-estică, câmpia Tokachi (de origine fluvio-lacustră). În estul insulei Honshu, de o
parte şi de alta a râului Tone s-a format câmpia Kanto, în sudul insulei se află câmpia Osaka.
În insula Shikoku se găseşte câmpia Tokushima, iar în insulele Kyushu – câmpiile
Kumamoto, Miyazaki şi Yatsushiro. MunŃii şi colinele au o orientare generală pe direcŃia
nord-sud.
În insula Hokkaido altitudinile depăşesc 2000 m în partea centrală: din nodul geografic
Daisetsu (2290 m) se desprind culmile Hidaka, Kitami etc. În insula Honshu relieful montan
are altitudini de peste 2000 m; în partea mediană se află culmile: Ou (vf. Iwate 2042 m),
Taisiaku şi Nikko, la est se desfăşoară culmea Kitakami – Abukuma, iar în vest o culme
formată din sectoarele Mikuni, Echigo şi Dewa. În jumătatea sudică se găsesc culmile: Kiso,
Hida, Hkaisi, Kanto, se dezvoltă marele graben Fosa –Magna, la sud-est se înalŃă vulcanul
Fuji-Yama (3778 m). În insula Shikoku, pe direcŃia nord – sud se continuă acelaşi graben şi se
găsesc numeroase conuri vulcanice, mai reprezentative fiind: Aso, Kirishima, Unzen ş.a.
Clima. În arhipeleagul nipon sunt două tipuri principale: în nord, temperat – musonic,
cu ierni aspre, iar în sud, subtropical umed cu puternic caracter musonic. Temperaturile medii
anuale oscilează între 7º C în insula Hokkaido şi 22º C în insula Ryukyushu, iar precipitaŃiile
între 800 mm/an în nord şi peste 2100 mm/an în sud.
Apele. Japonia are râuri scurte cu un mare potenŃial hidroenergetic; cele mai
reprezentative sunt: Shimano 366,8 km, Tone 323 km şi Kitagami 250 km. În unele
depresiuni se adăpostesc lacuri: tectonice (Biwa) în partea central-sudică a insulei Honshu,
vulcanice (Tazawa), de baraj vulcanic (Chuzenji), de baraj natural (Inawashiro).
VegetaŃia cuprinde: bananieri, magnolii, bambuşi, liane, chiparoşi, cedri japonezi, pinul
roşu, vişinul sălbatic, păduri de conifere, stejarul veşnic.
Fauna aparŃine subregiunilor euro-siberiană şi chino-manciuriană, cuprinzând specii de
: maimuŃă japoneză, hermină, cocoş japonez, urs negru, cocorul japonez, fazanul, salamandra
uriaşă ş.a.
Solurile includ: podzoluri, luvisoluri, planosoluri, jeltoziomuri.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia. Cu aproximativ 128 milioane de locuitori, Japonia se află între statele foarte
mari din punct de vedere demografic (alături de Brazilia, Rusia, Pakistan, Bangladesh,
Nigeria, Indonezia ş.a.). Natalitatea este de circa 10‰, mortalitatea se apropie de 8‰, iar
mortalitatea infantilă este de 3,2‰. Japonezii au un nivel ridicat al speranŃei de viaŃă (85 de
ani femeile şi 78 de ani bărbaŃii). Cu un I.D.U. de 0,932, Japonia deŃine locul 9 mondial, iar
rata de alfabetizare este de 99,0%. Se prognozează o îmbătrânire a populaŃiei, cu un declin în
perioada 2006 – 2015, în vreme ce numărul populaŃiei active ar putea să se reducă cu 5 – 10
milioane.
Densitatea generală a populaŃiei este de 339 loc/km². Cea mai mare densitate peste 600
loc/km²) se află în sud-estul Ńării. Etnic este evidentă predominarea japonezilor (99,1%), la
care se adaugă minorităŃile naŃionale: coreeni, filipinezi, americani, europeni etc. PopulaŃia
urbană este de aprox. 80%, aproape 60% din populaŃia activă este ocupată în sectorul terŃiar şi
sub 6% în sectorul primar.
Aşezările rurale. Peisajul rural japonez se diferenŃiază datorită fragmentării teritoriului
în parcele, sistemului de cultură, condiŃiilor social-financiare şi reliefului. Aşezarea rurală
predominantă este tipul aglomerat în care locuieşte 45% din populaŃia rurală. Unitatea rurală
(„mura”) se concentrează în apropierea terenului de cultură. AsociaŃiile de irigaŃii (I-ayoi) au
o veche tradiŃie. Unitatea rurală mura este formată din 30 – 80 de aşezări numite buraku sau
aza (formate din 30 – 100 de care – feime; buraku este unitatea de bază a activităŃii rurale
zilnice. UnităŃile buraku se întind şi pe coline sau în munŃi; aglomerarea ia forme variate,
predominând tipul liniar. Acest tip poate cuprinde gospodăriile care se aliniază pe 2-6 linii
paralele.
Aşezările dispersate apar frecvent pe terenurile înalte, în regiunile împădurite din
Hokkaidu sau în câmpurile aluviale, sub formă de cătune.
Dintre tipurile genetice, mai semnificative, sunt: jari (cel mai vechi tip de aşezare rurală,
cu formă geometrică şi cu 30 – 50 de gospodării), gashi se găsesc în nordul insulei Honshu,
în sudul insulelor Kyushu şi Shikoku, derivă din aşezările Ńăranilor (iobagi) de pe marile
moşii feudale. ConstrucŃiile principale erau în centrul marii proprietăŃi care era înconjurată cu
şanŃuri de apărare; shinden, cu structură liniară, aparŃin perioadei Tokugama (din sec. XVIII –
XIX).
Cel de al patrulea tip de aşezare rurală este denumit tonden-hei din insula Hokkaido,
unde, până în secolul XIX preponderente erau marile proprietăŃi feudale.
 În aşezările rurale casele sunt joase, cu acoperişuri înclinate, constuite astfel încât să
reziste vânturilor puternice şi cutremurelor. În ultimele 4-5 decenii s-au extins locuinŃelor cu
1-2 etaje.
Aşezările urbane. Principalele oraşe sunt: Yokohama (3,5 mil.loc.), mare şantier naval,
Osaka (2,6 mil.loc.) denumit şi „VeneŃia japoneză”, Nagoya (2,3 mil.loc.), Sapporo (2
mil.loc.) renumit pentru turismul sportiv de iarnă, Kyoto (1,5 mil.loc.), Kobe (1,4 mil.loc.),
Kitakyushu (1,1 mil.loc.) şi capitala, oraşul Tokyo (12 mil.loc.). În sudul şi sud-estul insulei
Honshu se găseşte megapolisul japonez Tokaido.

Economia
Industria. Japonia are un grad înalt de industrializare. Prin ponderea industriei, Japonia
ocupă locul al doilea după SUA. În structura industriei se remarcă industria de echipamente,
petrochimiei şi electronicii. Japonia nu dispune de rezerve suficiente de materii prime
energetice, neferoase şi feroase – fiind nevoită să recurgă la import (80% din petrolul rafinat
îndeosebi din Orientul Mijlociu, de gaze naturale din Australia, Emiratele Arabe Unite, SUA).
Japonia valorifică noile resurse de energie: eoliană, mareeo motrică, a valurilor mării,
geotermică. Şi siderurgia se bazează pe importul de minereu de fier din Brazilia, Peru, Chile,
Canada, India, Siberia ş.a., de crom, mangan ş.a. Siderurgia este localizată în zonele de
extracŃie a minereului de fier, în bazinele carbonifere (Kokura, Yawata, Higashida ş.a.),
precum şi în zona litorală (Kawasaki, Yokohama, Chiba, Tokyo ş.a.). ConstrucŃia de maşini
este concentrată de marile companii: Nissan, Toyo şi Kogyo care produc automobile,
tractoare, semănători, utilaje agricole, echipamente industriale. Principalele regiuni industriale
ale Ńării sunt: Tokay (axată pe prelucrarea petrolului, producŃia de aluminiu, industria textilă)
este o regiune de tip urban portuară, Marea Interioară (petrochimie, construcŃia de nave),
Osaka-Kobe (industria siderurgică, industria bumbacului),Kita-Kyushu (industria
carboniferă), Nagoya (industrie textilă, lemnului, aeronautică, automobilelor), Tokyo –
Yokohama (industria de echipamente, petrolului, siderurgică, alimentară).
În Japonia, cu toate că suprafeŃele agricole sunt destul de reduse, se practică o
agricultură intensivă cu producŃii mari şi cu puŃină forŃă de muncă. Se practică cultura irigată
a orezului (în regiunile de câmpie Kinki, Kanto, Nobi) a grâului, tutunului, soiei, ceaiului şi
trestiei de zahăr, a legumelor şi batalelor, a pomilor fructiferi (mandarinilor, portocalilor,
vişinilor, merilor), creşterea unui efect redus de bovine, porcine şi ovine, pescuitul,
sericicultura ş.a.
Japonia exportă autoturisme, nave, produse chimice şi importă: petrol, cărbuni, grâu,
soia, cherestea, minereu de fier.
Transporturile şi comunicaŃiile sunt bine dezvoltate. După volumul mărfurilor şi rolul
în aprovizionarea cu materii prime pe primul loc se situează transporturile maritime. După
traficul de călători transporturile rutiere deŃin circa 40%. Căile ferate au o lungime de 2700
km. A crescut numărul avioanelor, iar aeroporturile au fost modernizate. Cele mai mari după
traficul de călători sunt aeroporturile Narita şi Haneda (din Tokyo), precum şi cele de la
Kobe, Fukuoka.
Turismul în această Ńară dispune de numeroase obiective: predomină tipul de turism
cultural – istoric, cel religios (pelerinaj la templele sinotoiste şi budiste), balneo-maritim, de
sporturi de iarnă.

ImplicaŃii geoeconomice şi geopolitice

La sfârşitul celui de al doilea Război Mondial, Japonia avea o industrie distrusă, o
economie paralizată, o populaŃie de 80 milioane de locuitori lipsită de hrană, iar venitul pe
locuitor, în anul 1946 ajunsese sub 20 de dolari. SituaŃia Ńării era dezastruoasă. În procesul de
refacere a situaŃiei economie rolul principal a revenit factorului uman.
Ceea ce caracterizează poporul japonez este ardoarea cu care oamenii muncesc, dorinŃa
de a învăŃa pentru a lucra mai bine, de a avea un nivel ridicat al calificării. În ultimul deceniu
mai multe sectoare industriale au reuşit să se restructureze: siderurgia se reorganizase în jurul
a doi poli majori (primul centrat pe Nippon Steel, al doilea prin fuziunea dintre NKK şi
Kawasaki Steel). Exporturile de oŃel au avansat spre Coreea de Sud şi China, iar capacităŃile
de producŃie s-au diminuat.
Restructurările profunde în sectorul auto au determinat rezultatele excepŃionale care au
mărit distanŃa faŃă de concurenŃii americani sau europeni; după încheierea alianŃei cu Renault,
Nissan a devenit constructorul cel mai rentabil din lume, iar Toyota şi Honda rămân
constructori 100% japonezi. Trecerea echipamentelor de la analogic la numeric, în
electronică, a creat o mare diferenŃă între grupurile de japonezi şi concurenŃii străini.
Japonezii şi-au concentrat eforturile pe noile tehnologii şi pe segmentele de piaŃă care au cel
mai mare potenŃial de creştere. Cawon este numărul unu la aparate foto digitale, Sharp este
pe primul loc în producŃia de televizoare pe bază de cristal lichid, iar Pioneer s-a impus în
sectorul unităŃilor de redare şi de scriere a DVD-urilor şi al sistemelor de navigare pentru
automobile.
În Japonia se menŃine intactă aptitudinea pentru inovat şi explorat noi sectoare de
activitate.
Politica Japoniei se bazează pe o contribuŃie permanentă la pace şi stabilitatea
internaŃională, prin soluŃionarea paşnică, a conflictelor regionale, promovarea reducerii
armamentelor, neproliferarea armelor nucleare şi a celorlalte tipuri de arme de distrugere în
masă, dar cu menŃinerea unui minim al capacităŃii de apărare propriu prin cooperare cu SUA.
În 1978, Japonia a parafat tratatul de pace şi prietenie cu China. Încetarea stării de război şi
reluarea relaŃiilor diplomatice cu URSS (1956) nu au fost urmate de încheierea unui tratat de
pace din cauza disputei în jurul insulelor Kuribe de Sud, ocupate în 1945 de trupele sovietice.
Dar Extremul Orient, din punct de vedere geopolitic este deosebit de complex. China tinde să
devină o putere mondială şi nu-şi doreşte înlocuirea în regiune a puterii americane prin cea
japoneză, nici consolidarea şi extinderii cooperării americano-japoneze în domeniul
securităŃii. China aŃâŃă energic temerile puternice ale Asiei faŃă de orice important rol militar
al Japoniei în regiune. Conform calculului strategic al Chinei, hegemonia americană nu poate
dura, iar SUA va înŃelege că pentru a rămâne o putere influentă în Asia - Pacific – nu are de
ales şi trebuie să se adreseze partenerului său din Asia continentală.

TAIWAN

-Denumirea oficială: -PoziŃia geografică: La 165 km -Capitala: Taipei, 4,6 mil.loc.

în largul coastelor Chinei -Ziua naŃională:
-SuprafaŃa: 31.179 km². continentale -Forma de guvernământ:
-PopulaŃia: 22,5 mil.loc. republică, democraŃie
-Limba oficială: chineză, min, -IDU:
hakka
-Religiile principale: religii
tradiŃionale chineze (inclusiv taoism),
budism

CondiŃii geografico – fizice

Statul Taiwan se află în dispută cu China în privinŃa independenŃei sale şi este cunoscut
ca făcând parte din această Ńară. Este format din Insula Taiwan (Formosa) şi un grup de insule
din grupul Pescadore.
Relieful este predominant montan (circa 60%) cu numeroase piscuri care depăşesc 3000
m. Câmpia litorală estică, îngustă, intens populată şi câmpia litorală din vestul Ńării, mai lată,
cu densitate mare a populaŃiei, este totodată, principala zonă agricolă.
 Clima este tropical – musonică; teritoriul este frecventat de taifunuri puternice. În
regiunea montană clima este etajată, versanŃii primind mari cantităŃi de precipitaŃii.
Apele. ReŃeaua hidrografică este densă, râurile sunt scurte dar cu debite mari şi au un
important potenŃial hidroenergetic.
VegetaŃia naturală a fost puternic afectată antropic. Pot fi întâlniŃi arbori gingko,
cathaya, bambus, specii de azalee, bujor de copac, iar în zona montană, conifere.
Fauna. Dintre păsările rare sunt raŃa mandarină, papagalul lui Derby, cocorul cu
coroană roşie, fazanul cu coroană albă.
Solurile laterite, au grosime mare sunt în regiunile de câmpie, în zonele colinare se află
solurile brune, iar în cele montane podzolurile.

Aspecte de geografie umană

PopulaŃia . În 1885, când Taiwanul a fost ridicat la rang de provincie, avea aproximativ
3 milioane de locuitori, originari din Fujian, de limbă min de sud sau hakka. Aborigenii erau
în număr de 120.000
În 1949, guvernul Cian Kai-Si se repliază în Taiwan însoŃit de două milioane de
compatrioŃi. Astăzi, în Taiwan trăiesc circa 23 de mil.loc.. natalitatea este de 10 - 11‰, iar
mortalitatea de aproximativ 6 ‰. Densitatea generală depăşeşte 620 loc/ km².
Băştinaşii, singura populaŃie de pe insulă înainte de imigraŃia chineză, vordesc 14 limbi
austroneziene distincte. Aborigenii din câmpia vestică s-au amestecat cu chinezii şi astăzi sunt
sinizaŃi complet, iar cei din masivele muntoase sunt pe cale de asimilare. Se estimează că
numărul lor este cuprins între 200.000 – 400.000. În Taiwan trăiesc şi circa 1,5 milioane de
creştini.
Oraşele principale sunt: Taipei, Kaohsiung, Tainan, Taichung, Hualien.
Economia. Deşi deŃine puŃine resurse minerale, Taiwanul a dezvoltat o economie de
succes. În urma reformelor agricole din 1950 au fost împroprietăriŃi numeroşi Ńărani, iar foştii
proprietari de terenuri au fost încurajaŃi să pătrundă în lumea afacerilor.
În industrie se produc: bunuri electrice şi electronice, textile, materiale plastice,
autovehicule, nave, componente pentru calculatoare.
În producŃia de semiconductori, Taiwanul se situează pe locul IV în lume, în domeniul
ecranelor de afişaj, locul III mondial. Totodată, Ńara se remarcă în domeniul biotehnologiilor,
produselor cu conŃinut numeric: video, multimedia, animaŃia numerică şi jocurile video.
Un tehnopolis a fost tot în funcŃiune la Taipei, iar cercetarea tehnologică a luat
amploare.
Agricultura aduce 2% din veniturile Taiwanului. Principalele plante de cultură sunt:
orezul, porumbul, ananaşii şi bananierii. Pescuitul este important iar producŃia în mare parte
este exportată în Japonia. Nivelul de trai al taiwanezilor este unul dintre cele mai ridicate din
Asia.
Transporturile şi comunicaŃiile. O reŃea rutieră densă străbate câmpiile litorale,
orientată NE – SV. O autostradă leagă oraşul port Keelung din NE cu oraşul Kaohsiung din
SV. Liniile ferate (aproape în totalitate electrificate) se află în câmpiile litorale.
Principalele oraşe sunt: Kaohsiung, Hinchu, Hualien şi Keelung.
Aeroporturile sunt situate la: Fengshan, Taitung, Chiayi, Taichung şi în apropiere de
Taipei.
ComerŃul . china a devenit primul partener comercial. Industriaşii taiwanezi
delocalizează spre continent atraşi de costul mic al salariilor şi al terenurilor. Marii
producători de calculatoare portabile din Taiwan s-au instalat la Shanghai.

Aspecte de geografie politică

Astăzi, puŃine Ńări recunosc Taiwanul ca stat independent. China continentală continuă
să considere ca fiind una dintre provinciile sale (în 1971 Taiwanul şi-a pierdut locul în ONU).
RelaŃiile dintre China şi Taiwanul domină relaŃiile politice. În anul 2003, U.E. a deschis un
birou de reprezentare la Taipei.
Foarte legat de S.U.A., Taiwanul este astăzi în faŃa mai multor opŃiuni în privinŃa
viitorului său geopolitic: să devină independent, să revină la patrima – mamă (după exemplul
Honkongului, ceea ce doresc în majoritate taiwanezii). Taiwanul are litigii teritoriale cu
Japonia pentru insulele Senkaku, revendică stăpânirea arhipeleagului Spratlez şi Paracel –
opunându-se vietnamului, Filipinelor şi Malaysiei.
Pe plan intern sunt o serie de probleme privind minoritatea autohtonă nechineză.
Taiwanul este o zonă de tensiune gesostrategică majoră în care se înfruntă China şi SUA.
Totuşi China va continua hărŃuirea politică şi diplomatică – probabil nu va încerca
recuperarea Taiwanului prin forŃa armelor.

Bibliografie

1. Aur Nicu, Gherasim Cezar, Andrei Mădălina, Eremia Dan (2007) – Asia :
geografie fizică, geografie umană, geografie regională, Editura Fundației ,,Romania de
Mâine’’ , Bucurețti.

2. Bonnet Jaques (2000) – Marile metropole mondiale (trad.fr.), Institutul

European.

3. Caloianu N., Gârbacea V., Marin J., Rădulescu I. (1980) – Geografia

continentelor Asia, Australia, Oceania, Antarctica, Editura Didactică ți Pedagogică,
Bucurețti.

4. Chauprade Aymeric, Thual François (2003) – Dicționar de geopolitică

(trad.fr.), Grupul Editorial Corint, Bucurețti.

5. Chifane – Drăguțani Constantin (2000) – La capătul Pământului, Editura

Fundației ,,Marco Polo’’, Bucurețti.

6. Corlățeanu Dragoț (1991) – Călător prin Australia, Editura pentru Turism,

Bucurețti.

7. Coteț P., Băcanu L., (1972) – Australia, Oceania, Antarctica, Editura

Didactică ți Pedagogică, Bucurețti.

8. Gâstescu Petre (1979) – Lacurile Terrei, Editura Albatras, Bucurețti.

9. Gâstescu Petre, Cioacă Adrian (1986) – Insulele Terrei, Editura Albatros,

Bucurețti.

10. Gheorghe Doru (1966) – Maorii, Editura Tineretului, Bucurețti.

11. Giotart J. P. L. (1990) – G÷ographie du tourisme, Editura Masson, Paris.

12. Guart J. (1963) – Oc÷ani÷, Galimard, Paris.

13. Hearthcote H. L. (1972) – Australia, Longman, London.

14. Ianoț I.Jacob Gh. (1989) – Campiile Terrei, Editura Albatros, Bucurețti.

15. Iaru George (1967) – Bățtinații Australiei, Editura Tineretului, Bucurețti.

16. Lewis D., Richard (2005) – Să cunoațtem mai bine popoarele lumii (trad.
engl.), Editura Niculescu, Bucurețti.

17. Marin I. (1995) – Continentele. Geografie regională, Editura Universității

Bucurețti.
 18. Matei Horia (1980) - țara Cangurului, Editura Albatros, Bucuresti.

19. Morariu Vasile (1979) – Călătorie în Pacificul de Sud, Editura Dacia,

Bucurețti.

20. Petrov M. P. (1986) – Dețerturile Terrei (trad.rusă), Editura țtiințifică ți

Enciclopedică, Bucurețti.

21. Posea Grigore (coord.), (1986) – Geografia de la A la Z (Dicționar de

termeni geografici), Editura țtiințifică ți Enciclopedică, Bucurețti.

22. Posea Grigore, Armaț Iuliana (1998) – Geografie fizică.Terra – cămin al

omenirii ți Sistemul Solar, Editura Enciclopedică, Bucurețti.

23. Redonet J. (1994) – L’Australie, PUF, Paris.

24. Roțca Maria (1985) – Popasuri Australiene, Editura Albatros, Bucurețti.

25. Rusu Eugen (1999) – Geografia continentelor Australia ți Oceania, Editura

Didactică ți Pedagogică, Bucurețti.

26. Sitter L. U. (1969) – Geologie structurală (trad.engl.), Editura Tehnică,

Bucurețti.

27. Strahler A. N. (1973) – Geografie fizică (trad.engl.), Editura țtiințifică,

Bucurețti.

28. țandru I. (1970) – Geografia ațezărilor omenețti: Ațezarea rurală I,

manuscris, Iați.

29. Vlăsceanu Gh., Negoescu Bebe (2004) – Geografia transporturilor, Editura

Meteor Press, Bucurețti.

30. Zăvoianu Ion (1988) – Râurile.Bogăția Terrei, Editura Albatros, Bucurețti.