ETNOLOGIE GENERALA SI ROMANEASCA

Conf. Dr. Dumitru Stan

CUPRINS:

I. ISTORIA ETNOLOGIEI

1. Etnologia ca stiinta. Ce este etnologia

2. Evolutia etnologiei
3. Etapele de dependenta

II. TEME FUNDAMENTALE ALE ETNOLOGIE

1. Familia , etape ale evolutiei istorice ale familiei

a. Reguli de realizare a casatoriei
b. Obiceiuri referitoare la constituirea si functinarea familiei
c. Princii si sisteme ale relatiei de rudenie
d. Familia in Vechiul Testament
e. Familia traditional romanesca

2. Justitia din perspectiva etnologica

a. Principii ale justitiei trationale si arhaice.
b. Sisteme traditionale de drept.
c. Dreptul traditional romanesc.

,,Satul romanesc traditional a fost, pe ansamblu, un model optim de

functionalitate sociala, iar cunoasterea acestuia ar putea reprezenta o
sursa de optimizare functionala pentru satul actual.’’
D. Stan
 I. ISTORIA ETNOLOGIEI

1. Etnologia ca stiinta, Ce este etnologia. Evolutia etnologiei. Etapele de

dependenta

Etimologie: în limba greaca, ethnos înseamna popor, natiune, grup uman, iar graphos înseamna
scriere sau descriere, logos înseamna cuvânt, discurs, iar anthropos înseamna om. Din îmbinarea
acestor cuvinte rezulta numele etnografie, etnologie si antropologie.
Terminologie si definitii, termenii cu care a fost denumita stiinta ce are ca obiect cercetarea
grupurilor umane si definitiile acestei stiinte s-au modificat de-a lungul anilor si confuzia, stufozitatea
termenilor înca persista. Desi interesul pentru -celalalt (numit cu un termen mai modern alteritate) este
atestat înca din antichitate, etnologia are o istorie care numara mai putin de doua secole.
Observatii privind viata altor popoare faceau egiptenii, cu mai bine de un mileniu înainte de Hristos.
Unele basoreliefuri reprezinta populatii pigmee care pot fi hotentoti din Africa de Sud sau bosimani din
desertul Kalahari.
Marturii din calatoriile facute au consemnat scriitori antici precum Homer, Hesiod, Herodot, apoi marii
calatori din Evul Mediu. Între români putem aminti pe Spatarul Nicolae Milescu, autor al unor impresii
din Rusia si China (1675) si pe Dimitrie Cantemir, cu a sa lucrare ,,Descriptio Moldaviae’’ (1714 1716).
Termenul etnologie a fost utilizat în Franta, uneori paralel cu cel de etnografie, si avea în vedere
studiul societatilor numite primitive, adica populatiile din fostele imperii coloniale ale Occidentului.
Termenul antropologie, raspândit în tarile anglo-saxone înca de la sfârsitul secolului al XIX-lea,
denumea, initial, stiinta care se ocupa de caracterele somatice ale omului, numita, în prezent,
antropologie fizica. Pâna la mijlocul secolului al XX-lea etnologia studia societatile si culturile lor, iar
antropologia studia rasele umane.
O acceptiune a termenilor în discutie, care s-a impus, a propus, în 1958, Claude Lévi Strauss:
etnografia colecteaza date (acesta ar fi demersul monografic); etnologia interpreteaza datele oferite de
etnografie, efectuând o sinteza dezvoltata în directie geografica, istorica si sistemica; antropologia
efectueaza analiza comparata a societatilor si culturilor. Autorul considera etnografia, etnologia si
antropologia ca trei etape autonome si inseparabile ale aceluiasi demers stiintific de ansamblu .
 II. TEME FUNDAMENTALE ALE ETNOLOGIE

1. Familia, etape ale evolutiei istorice ale familiei.

a. Reguli de realizare a casatoriei.

Averea unei comunitati arhaice ori traditionale se masura in :

- numarul proprietatilor funciare si imobiliare,

- numarul armelor,
- cantitatea de bunuri de consum avuta,
- numarul membrilor ei.
Pentru a fi o comunitate numeroasa era nevoie de un numar considerabil de femei. Acestea trebuiau
sa nasca, dar in afara relatiilor incestuoase. Evitarea incestului a determinat comunitatile sa practice
reguli de schimb marital sau reguli de casatorie :

EXOGAMIA – barbatul mergea in alta comunitate si cumpara o femeie, pentru a evita incestul .

Dificultati in realizarea exogamiei:

 distanta fizica dintre comunitati;

 dificultati de comunicare;
 deosebirile profunde de ordin religios;
 diferentele rasiale;
 prejudecatile legate de straini.

ENDOGAMIA – femeia era din comunitate, dar se respecta interdictia incestului .

Schimb marital – intre doua comunitati erau schimbate femeile.

Regula endogamiei, reprezinta obligativitatea obtinerii partii maritale din interiorul comunitatii in
conditiile in care nu este incalcata regula interdictiei incestului .

- Avantaje :

 conservarea particularitatilor culturale ale comunitatii,

 evitarea traversarii unor perioade de criza de adaptare prin plecarea intr-o alta
comunitate,
 conservarea fondului marital al comunitatii,
 evitarea instrainarii unor bunuri sub forma de zestre catre comunitatile straine.

- Dezavantaje :

 dificultatea urmaririi situatiilor de incest,

 relativa disproportie intre tinerii dintre cele doua sexe din cadrul comunitatii,
Deficitul marital a condus la incalcarea restrictiilor generate de endogamie – etnologii au identificat
mai multe grade, tipuri de endogamiei :

- la nivelul comunitatii,
- la nivelul satelor invecinate.

Eventual acest grad de endogamie poate fi extins pana la nivelul unei provincii istorice. Daca se
depasesc granitele acesteia intervine exogamia .
 ENDOGAMIA ABSOLUTA, atunci cand sunt permise casatoriile intre rude avand ca justificari :

 evitarea alterarii sangelui (casatoria copiilor de regi),

 evitarea alterarii apartenentei religioase (mormonii).

Regula exogamiei, obligativitatea obtinerii partii maritale din interiorul etniei de apartenenta –
exigenta intalnita in special la rromi si la evrei . (femeia evreica este declarata moarta pentru
comunitatea evreiasca daca ea se casatoreste cu un barbat de alta etnie).

Regula hipergamiei, obligativitatea obtinerii partii maritale din acelasi strat social si din aceeasi
apartenenta religioasa (lumea indiana).

Leviratul, trecerea femeii vaduve intr-o relatie maritala cu o ruda a sotului decedat .

R. Lowie - " Tratat de sociologie a primitivilor " :

Un barbat dintr-un trib african este casatorit cu 5 femei; in urma decesului lui femeile au fost impartite
astfel :

- vaduva 1 – fratelui cel mai mic,

- vaduvele 2,3 – altor frati,
- vaduva 4 – unui nepot,
- vaduva 5 – unui fiu al decedatului, dar cu conditia ca vaduva sa nu fie mama lui
Este un sistem de transmitere a mostenirii economice, dar si o modalitate de protejare a copiilor
orfani de catre familia largita. In fapt, nu ar fi vorba de o noua casatorie, ci de mostenirea averii, dar si
a problemelor sotului decedat.

Sororatul, casatoria unui barbat vaduv cu sora sotiei decedate. Familia din care provine sotia
decedata este obligata sa dea o sotie noua: fie o sora, fie o alta ruda a sotiei decedate disponibile
pentru relatia maritala. Barbatul este obligat sa primeasca sotia la schimb, iar familia din care
provenea fosta lui sotie nu ii acorda libertatea de a se casatori cu o alta femeie in afara celei care ii
este oferita.

Casatoria intre rude de genul celor descrise aici nu erau tot timpul situatii incestuoase. Prin urmare au
fost ingaduite diferite grade de abatere de la exigentele endogamiei, fara insa a se schimba esenta
endogamiei.

b. Obiceiuri referitoare la constituirea si functinarea familiei.

Familia, microcomunitate prin casatoria a doua persoane de sex opus precum si copiii rezultati
(definirea clasica)

Constituirea familiei prezinta cel putin doua avantaje :

- de ordin biologic – recunoasterea sociala a desfasurarii raporturilor sexuale dintre soti,

- de ordin social – familia este o asociere a unor persoane care provin din grupuri diferite, iar din
aceasta asociere deriva o crestere a potentialului existential.

Etnologii folosesc cu predilectie urmatoarele concepte legate de tipologia familiei :

 - familie simpla (nucleara) = sotii si copiii lor,
- familie largita (extinsa) = prezenta in acelasi habitat a mai multor familii simple inrudite,
- familie de origine = grupurile familiale din care provin sotii,
- familie de procreatie = grupul familial in care sotii sunt capabili sa se reproduca.

 Tipuri istorice de familii,

In etnologie sunt mentionate mai multe tipuri de familie valabile in diverse etape istorice :

- familia in etapa comunismului sexual, dupa procesul de antropogeneza nu au existat proceduri

sau reguli de realizare a casatoriei si de constituire a familiei. Reproducerea speciei si a
grupurilor s-a facut pe baza comunismului sexual: practic, toti barbatii dintr-o comunitate
puteau coabita cu toate femeile din acea comunitate.

Lewis Morgan - " Societatea arhaica " sustine:

 la bosimani (trib african din desert) nu exista cuvantul "familie" , ceea ce inseamna
ca nu exista realitatea sociala numita familie. Prin urmare, relatiile sexuale
reprezentau doar manifestari ale fortei fizice in relatiile fizice interpersonale,
 la om, sentimentul de gelozie este foarte puternic (inclusiv la vertebrate). Relatiile
sexuale in forma comunismului sexual nu ar fi fost posibile.

Concluzia, lui este ca starea de promiscuitate nu a fost posibila. Eventual putem considera ca a fost
o etapa in care se practica monogamia de foarte scurta durata. Intrucat relatiile sexuale au fost
nelimitate s-au produs o serie de efecte negative :

 blocaje demografice : a scazut numarul nasterilor,

 nasteri in care nou-nascutii aveau malformatii,
 degradarea starii de sanatate si micsorarea rezistentei fizice.

Pentru a putea fi depasite aceste neajunsuri s-a constituit cea mai veche regula a umanitatii : paza
contra incestului (prin urmare se stabileau grupurile intre care erau permise relatiile sexuale si intre
care se puteau incheia casatorii) .

Familia in timpul poliginandriei

- relatiile incestuoase:

Barbat Femeie

Copil Copil

- se delimita starea de incest intre persoanele cu gradul I de rudenie – nu se puteau realiza

casatorii intre parinti si proprii lor copii si nici intre copiii acelorasi parinti. In rest nu mai actiona
nici o interdictie.
 Exemplu, la irochezi femeia foloseste cuvantul "fiu" pentru a desemna copiii nascuti de ea, dar si pe
copiii surorilor ei. In schimb, foloseste cuvantul "nepot" pentru a numi pe copiii fratilor ei, ceea ce
inseamna ca femeii ii este interzis sa coabiteze sexual cu propriul frate, dar ii este permis sa coabiteze
sexual cu sotii surorilor ei.

 Familia in etapa poligamiei

- prezinta doua forme:
 casatoria unei femei cu mai multi barbati – POLIANDRIE
 casatoria unui barbat cu mai multe femei – POLIGINIE

Poliandria, s-a practicat pe scara larga pana la sfarsitul neoliticului (pana la sfarsitul matriarhatului). In
prezent, mai este intalnita la unele insule din Pacific, in unele parti ale Indiei, in Sritanka si in Podisul
Tibet.

Explicatia, acestui tip de familie s-ar baza pe urmatoarele argumente :

- numarul femeilor este mai mic decat al barbatilor,

- dreptul femeii la infanticid (erau sacrificate fetitele pentru a nu deveni concurente cu mama la
viitoarele relatii maritale),
- valoarea economica a femeii era foarte mare, astfel ca :
 mai multi barbati se asociau pentru a cumpara o femei,
 mai multi frati foloseau averea familiei pentru a putea cumpara o femeie cu care vor
fi toti casatoriti.
- prestigiul femeii care devenea atractiv pentru un numar important de barbati.

Poligiania, argumente :

- numarul mai mic al barbatilor decat al femeilor,

- mortalitatea ridicata la barbati (din cauza razboaielor),
- capacitatea economica a barbatului de a cumpara si intretine mai multe femei,
- prestigiul social si politic al barbatului se justifica prin numarul sotiilor.

 Familia monogama, cel mai intalnit tip de familie.

L. Morgan : monogamia nu trebuie inteleasa ca o etapa de progres in viata de familie, ci ca pe o

incapacitate a barbatului de a avea mai multe femei.

 Aspecte ale formarii si constituirii familiilor arhaice si traditionale

Constituirea familiei prin:

- cumpararea femeii, (valoarea femeii depindea de varsta acesteia, de prestigiul familiei din care
provenea, de a cata sotie devenea ea pentru barbatul cu care se casatorea),

- casatoria prin rapire, care putea avea doua forme:

  propriu-zisa (luarea unor femei dintr-o alta comunitate si intreruprerea oricaror

legaturi cu familiile de origine),

 simulata (tanara este indemnata sa fuga dupa viitorul ei sot si obtine un

consimtamant tacit din partea parintilor ei. Acestia simuleaza furia, dar in realitate

sunt bucurosi ca fiica lor se casatoreste ).

- Rezidenta, in perioada matriarhala, rezidenta a fost matrilocala . Odata cu epoca metalelor,

rezidenta a devenit patrilocala.

 ambilocala, pentru perioade scurte sotii locuiesc succesiv in ambele zone rezidentiale
de origine,
 neolocala, cazuri mai rar intalnite, intrucat strainii erau greu primiti in comunitati.
Ramanea deci posibilitatea ca noii casatoriti sa formeze ei insisi vetre de locuire.

Grija fata de copii

In perioadele arhaice si traditionale, mortalitatea era ridicata, din aceasta cauza numarul
mostenitorilor trebuind sa fie foarte mare. Trebuia astfel valorificata toata perioada de fertilitate a
sotilor.

Copiii rezultati din coabitare erau ingrijiti pe perioade foarte scurte (la pigmei, de exemplu, maxim 2
ani), sau foarte lungi (aproximativ 9 ani). In medie, grija fata de copii dura maxim 7 ani.

Grija se manifesta si in modul in care erau inclusi in problemele vietii de familie.

Exemplu:

- In Madagascar copilul capata toate drepturile unei persoane adulte in privinta mostenirii chiar
de la nastere.
- La apasi copilul primea drepturi abia dupa ce se desfasurau ritualurile de trecere sau initiere .

Daca existau sau nu persoane initiate in grija copiilor :

- la popoarele crestine, parintii si persoanele care ajutau la nastere ;

- la musulmani, persoanele din familia proprie, dar si din cea largita ;
- la budisti, toate persoanele din comunitate.

Cu cat comunitatea era mai mica, cu atat numarul persoanelor implicate in educarea copiilor
devenea mai mare .

Separarea sexelor

S-a practicat vreme indelungata tocmai pentru a se evita desfasurarea unor relatii incestuoase. Fiii
care realizasera ritualurile de initiere nu aveau voie sa-si priveasca mama sau sa ia masa cu surorile
lor. Barbatii erau obligati sa-si instruiasca fiii in practicarea unor munci, in manuirea armelor, in
implicarea in problemele vietii comunitare. La fel erau implicate mamele cu fiicele lor .

Numai in anumite perioade ale anului se puteau reuni, fara a mai fi dominati de obsesia incestului.
 c. Princii si sisteme ale relatiei de rudenie.

Una dintre consecintele cele mai importante ale casatoriei este inrudirea unui numar insemnat de
persoane .

R. Fox – rudenia poate fi delimitata dupa urmatoarele principii :

- Femeile nasc copii:

 cel mai vechi principiu in stabilirea relatiilor de rudenie,
 inrudirea dintre mama si copilul nascut de ea nu poate fi contestata => cel mai
profund grad de rudenie – gradul I,
 femeia putea avea relatii sexuale cu mai multi barbati => nu se putea stabili cu
precizie cine este tatal,
 barbatul nu constientizeaza care este rolul lui in conceperea copilului .

Conform acestui principiu, si in prezent, in unele spatii traditionaliste, femeile au drept de infanticid!

- Barbatul insarcineaza femeia:

 s-a impus spre sfarsitul Neoliticului (inceputurile patriarhatului),
 barbatul tine sa-si delimiteze importanta in grupul familial prin remarcarea rolurilor pe
care le-a avut in conceperea nou-nascutului ;
 din acest moment, barbatii nu mai accepta ca femeile cu care sunt casatoriti sa aiba
relatii sexuale si cu alti barbati. Toate societatile au delimitat regului stricte si foarte
aspre pentru a sanctiona femeile care comiteau relatiile adulterine.

- Barbatul exercita de obicei controlul.Se impune in perioada Epocii Bronzului, cand :

 barbatii, avand o forta fizica superioara femeilor, puteau manui cu mai multa usurinta
uneltele din metal,
 creste productivitatea muncii,
 barbatul realizeaza cea mai mare parte a bunurilor de care depinde nivelul
consumului din familie,
 bunastarea familiei depinde esential de actele barbatului ;
Intrucat barbatul are importanta economica mai mare decat femeia, el decide si asupra profunzimii
relatiilor de rudenie dintre copiii lui si familiile de origine ale barbatului si sotiei acestuia. Situatia
echivaleaza cu o etichetare surprinzatoare, este ca si cum copiii s-ar inrudi mai mult cu familia de
origine a tatalui si mai putin cu cea a mamei lor.

Aceasta situatie s-a mentinut pana la aproximativ jumatatea sec. XX . Unii sociologi si etnologi
apreciaza ca si in prezent societatea este o andocratie (cladita dupa chipul si asemanarea barbatului).

Pornind de la aceste principii, etnologiii delimiteaza mai multe sisteme ale relatiilor de rudenie :

 Sistemul totemic,

(TOTEM = o planta, un animal, un obiect care ar fi purtatorul spiritului unui stramos si care ar oferi
protectie purtatorului reprezentarii acelui lucru, pe diferite suporturi materiale)
La nastere, copilul primea un totem. Acesta era atribuit de: samanul comunitatii, batranii comunitatii,
sau chiar femeia care nastea. Totemul atribuit era in functie de: locul in care se producea nasterea,
momentul din zi cand se producea nasterea, fenomenele fizice ori sociale care avusesera loc in
preajma nasterii.

Cel care primea totemul se inrudea cu toate persoanele purtatoarele de acelasi totem, deci purtatorul
unui totem se inrudea cu cei care aveau totemuri similare, dar era posbil sa nu se inrudeasca chiar cu
consangvinii lui, daca avea un totem diferit fata de acestia. Un individ se putea casatori cu cineva din
propria familie, fara ca situatia sa fie considerata incestuoasa.

 Sistemul bazat pe consangvinitate si afinitate,

Intre membrii familiei nucleare sau simple exista gradul I de rudenie, sau rudenia bazata pe
CONSANGVINITATE . Intre sot si rudele sotiei, rudenia este bazata pe afinitate, la fel in cazul sotiei si
familiei de origine a sotului. Intre copiii acelorasi parinti si familiile de origine ale parintilor lor exista
rudenie bazata pe consangvinitate.

 Sistemul rudeniei spirituale prin nasie,

Nasia intervine in viata crestinilor la botez si la cununie .

Nasia la botez:

- genereaza relatia de rudenie dintre nasi si fini,

- prin actul botezului, finul este crestinat,
- nasul da numele finului,
- nasul urmareste modul in care este crescut finul si isi asuma responsabilitatile de educatie,
- nasul de botez era obligat sa asigure si nasia de cununie a finului .

Nasul de botez putea boteza mai multi copii din aceeasi familie, dar nu putea fi si nas de cununie
decat pentru unul dintre fratii botezati . Daca ar fi cununat pe mai multi dintre acestia, el ar fi diluat
importanta rudeniei spirituale. Nasul devine parinte spiritual, mai important decat parintii naturali .

Rudenia spirituala prin nasie era atat de profunda incat ar fi fost incestuoasa casatoria dintre
consangvinii nasului cu cei ai finului .

 Sistemul rudeniei spirituale derivata din nasie

Consangvinii si afinii nasilor nu se puteau casatori cu consangvinii si afinii finului, intrucat ei

beneficiau de o inrudire derivata din nasie si indicata prin cuvantul “CUMATRU” .

O consecinta foarte importanta a acestui sistem a fost obligarea comunitatii sa practice regula
exogamiei .

 Sistemul rudeniei conventionale – sistemul fratiei de cruce

Acest sistem s-a practicat la doua niveluri :

- varstei premaritale

In zona Sibiului exista obiceiul ca in jurul varstei de 7 ani, copiii sa se “prinda veri si varute”, in sensul
ca :

 isi petrec timpul liber impreuna,

 realizeaza o buna intercunoastere,
 se socializeaza cu usurinta,
 realizeaza in comun anumite munci,
 petrec impreuna sarbatorile .
Aceste acte erau/sunt desfasurate pana la 10 ani .
 - persoanele sunt la varsta maritala

In acest caz se practica separatia de gen – frati/surori de cruce – si relatia se incheie doar
intre doua persoane si nu la nivel de grup . In momentul incheierii fratiei, cele doua persoane :

 rosteau juraminte de fidelitate si ajutor,

 isi ofereau reciproc daruri,
 provocau rani (incizii) si gustau din sangele celuilalt .

Toate eceste situatii echivalau cu intrarea intr-o relatie de rudenie. Fratele de cruce (“fartate”) avea o
insemnatate deosebita : “mai aproape de fartate decat fratele” .

d. Familia in Vechiul Testament.

Normalitatea existentei individuale se realizeaza inclusiv atunci cand individul paraseste familia de
origine si isi alcatuieste propria familie nucleara. “Cresteti si va inmultiti, umpleti pamanatul si il
stapaniti ”.

In toate societatile au existat preocupari legate de popularea densa a teritoriului; familiile care aveau
un numar mare de copii apreciau ca sunt binecuvantati de Divinitate .

Obligativitatea sotilor de a fi fideli si momogami, de la aceasta exigenta au fost ingaduite abateri

doar in cazul barbatilor .

Obligativitatea membrilor familiei de a se asista si sprijini reciproc .

Obligativitatea parintilor de a-si forma fiii si obligativitatea fiilor de a-si asista parintii in
perioada de batranete.

Din Vechiul Testament deriva si alte aspecte legate de constituirea si functionarea familiei :

Statutul femeii, trecerea, prin casatorie, din subordonarea fata de proprii parinti la subordonarea
totala fata de sot. Prin casatorie, femeia evreica isi lua stapan, iar barbatul devenea domn. Autoritatea
barbatului era atat de mare incat putea decide asupra activitatii religioase si casnice a femeii, si chiar
sa decida unilateral intreruperea relatiei maritale .

Atributiile sotilor:

- Barbatul, era responsabil cu doua tipuri de activitati:

 economice – sa asigure bunastarea familiei,
 religioase – educarea religioasa a membrilor familiei .

Barbatul utiliza metode coercitive, iar copiii erau pusi de la varste foarte fragede sa invete texte
religioase .

- Femeia, trebuie sa isi educe copiii de sex femeiesc:

 subordonarea fata de tata si fata de viitorii soti,
 respectarea cu strictete a sarbatorilor religioase .

Incheierea casatoriei, pentru evrei reprezenta un act mult prea important pentru a fi la libera optiune
a unor tineri . Parintii decideau relatia maritala cu mult inainte ca partile maritale sa coabiteze
de obicei, familia nucleara se constituia la 15 ani – femeia si 17 ani – barbatul. Femeia era cumparata.
Pedepsele aplicate in familie. Copiii erau considerati binecuvantare divina; toti trebuiau crescuti,
educati, formati. Barbatul pretuia femeia cu atat mai mult cu cat numarul nasterilor era mai mare.

Abaterile de la regulile familiei erau foarte aspru sanctionate. Pentru abateri mai mici sanctiunile erau
decise de catre intreaga comunitate domneasca. Pentru delicte grave in cadrul comunitatii familiale,
sanctiunea era pusa in aplicare imediate chiar de catre parintii copilului – mutilarea fizica sau chiar
suprimarea.

Uneori, la sanctiunile grave participa intreaga comunitate, mai ales atunci cand procedeul era
lapidarea.

Prin toate aceste aspecte, modelul de familie din Vechiul Testament s-a reprodus intr-atat de mult
incat, cel putin din punct de vedere principial, este aplicat si astazi. Familia crestina s-a inspirat din
modelul familiei din Vechiul Testament si a adaugat alte principii:

- partile maritale sa fie constiente in legatura cu faptul marital,

- obtinerea consimtamantului fiecarei parti,
- casatoria sa fie urmarea unui ritual religios oficiat de un preot hirotonit :
 parcurgerea euharistiei (purificarea prin impartasanie),
 mirungerea,
 incoronarea mirilor (se primeste slava divina si casatoria este incuviintata de
divinitate),
 incredintarea miresei.

e. Familia traditional romanesca.

 Varsta la casatorie:
- Nevarsta la casatorie sau varsta total nepotrivita.
 La fete sub 12 ani,
 La baieti sub 15 ani.

- Varsta normala la casatorie.

 Fetele intre 14 si 16 ani (la 20 de ani fată era considerată bătrână),
 Baieții intre 15 si 21 de ani (cu o prelungire de până la 25 de ani).

- Varsta optima (garanta maturitatea fizica, psihica si socio-economica ).

 La fete intre 16 si 18 ani,
 La baieții 17 si 21 de ani.

- Vârsta tardiva la casatorie.

 La fete intre 19, 20 si 21,
 La baieți intre 25 si 30 de ani.

Obsevație!

Mai curand era aceptata nevarsta la casatorie decat varsta tardiva!

 Interdictii la casatorie.

In satul românesc tradițional contituirea familiei era controlata de un numar impresionant de

interdictii cum ar fi:
 - Evitarea cu desevarsire a situatiilor incestuase. Erau urmarite inrudirile de pana la gradele 7-9,
era prcticat obiceiul stigarilor in biserica, timp de 3 saptamani, la a patra saptamana era
intalnita stigarea; ,,Au iesit stigarile!,, preotul care ar fi neglijat acest obicei era izgonit din
comunitate .

- Respecrarea anului de doliu pentru femeia vaduva. Barbatul vaduv se putea recasatori la 40
de zile dupa inmormantarea sotiei (mai ales daca avea copii mici de intretinut). Femeia vaduva
se putea recasatori abia dupa un an de la decesul sotului, pentru a nu exista sa suspiciuni
legate de paternitatea primului copil pe care il va naste.

- Ordinea la casatorie. Se casatoreau de regula fetele mai intaii si apoi baietii ( copii aceleasi
familie), fetele trebuiau sa se casatoreasca neparat in ordinea nasteri lor. Daca nu era
respectata ordinea se compromiteau sansele maritale pentru fete.

- ,, Fetele sarite de rand,, puteau sa se casatoreasca cu barbati aflati la varsta tardiva, cu barbati
vaduvi sau sa nu se casatoreaca niciodata si sa locuiasca pe langa gospodaria unei surori
casatorite.

- Persoana de sex femeiesc care indraznea sa initieze relatii maritale inainte de obinerea
acceptului parintilor, primeau o zestere mai mica.

- Obtinerea consimtamantului comunitar.

Consimtamantul se realiza in doua ipostaze:`

 Consimtamatul comuntatii satesti prin realizarea obiceiurilor strigarilor si participarea

la nunta,
 Consimtamantului familiilor. (Abia dupa ce ei exprimau acordul in fata preotului
acesta putea realiza cununia religioasa)

- Realizarea predilecta a endogamiei. C. Noica afirama ca ,,Dragostile din alt sat sunt mai rele
decat hula din satul tau,,

- Optiunea pentru endogamie era justificata de cunoasterea prealabila a partilor maritale,

garantarea ramanerii zestrei in interiorul comunitatii satesti. Blocarea exogamiei se mai realiza
si prin obiceiul numit ,,plata vulpii,,.

- Persoanele care se casatoreau trebuia sa aiba acceasi apartenenta religioasa, in caz contrar
nu se reliza cununia religioasa si deci casatoria nu avea loc.

- Obligativitatea casatoriei persoanelor care aveau acelasi statut social, fii de boieri care se
casatoreau cu persoane din clasa taranesca erau de regula dezmosteniti. Persoane apartinand
taranilor liberi refuzau sa se casatoreasca cu persoane avad statut de sclavi (Separatia
taranilor se facea inclusiv prin bisericile pe care le frecventau).

- Obligativitatea partilor de a avea aceeasi apartenenta etnica. Romanii au fost de regula

primitori in relatia cu strainii dar de obicei au ezitat sa realizeze casatorii cu acestia.

 Selectia maritala.

In satul traditional romanesc partenera se alegea in functie de:

 - Frumusete, care era cel mai important criteriu in alegerea miresei, desi in folclor frumusetea
este trecatoare. In cazul barbatului frumusetea era neglijabila.
- Harnicia la barbati, trebuia sa fie buni de roata.
- Starea materiala a familiei.
- Statutul social al patilor maritale, reprezenta un criteriu fundamental pentru persoanele cu
varsta tardiva la casatorie, de asemenea pentru persoanele cu deficiente fizice.

Daca statutul social trimite la un nivel oarecare a starii materiale atunci trebuie spus ca barbatii sunt
selectati de catre femeii cu intetii maritale pornind in primul rand de la starea materiala a acetuia.

 Institutiile premaritale.

Persoanele aflate la varsta maritala participau la actiunile unor institutii, consecinta participarii find
socializarea.

Institutiile premaritale erau:

 Hora.

Moment de petrecere colectiva revendica participarea comunitara in zile de sarbatoare, actorii

principali erau tinerii aflati la varsta maritala, acestia erau supusi evaluarii fizice, mimice, executilor
dansatorii, abilitatilor de comunicare, al spiritului de initiativa si de mobilizare grupala.

Reprezenta un moment cand tinerii realizau intercunoasterea, criterii de orientare maritala, tinerii
erau initiati de regula de parintii lor.

Daca dansurile executate se realizau in companii relativ constante ele exprimau intentie maritala
(anticipau logodna)

Tinerii care nu participau la Hora isi diminuau sansele la casatorie.

 Sezatoarea.

Erau de doua tipuri:

 Cu participare exlusiva de gen (numai de baieti sau numai de fete).

 Cu participare mixta.

Scopul sezatorii era unul de deconectare sau relaxare, unde este posibila comunicarea lejera a
indivizilor, in vederea identificarii celor mai bune criterii de selectii maritale. De pilda, in sezatorile cu
participare exclusiva de gen, erau prezentate sub forma de gluma reusitele/esecurile maritale de
rasunet in sat.

Toti participantii erau indemnati sa exprime un punct de vedere sa opteze pentru un criteriu sau altul
de selectie maritala supunandu-se astfel judecatii egalilor lor. Deasemeni erau insotiti de persoane de
acelasi sex de varste inaintate.

Sezatorile cu participare mixta. Aici accentul cadea pe aspecte ludice (joc), desi de fatada erau
aduse si elemente ce sugerau munca, fetele isi aduceau furca de tors, sau realizau cusaturi/
impletituri.Tinerii erau stimulati sa rosteasca cuvinte si expresii cu subanteles, cu miez intelept pentru
a li se deslusi intentiile sau proiectiile lor maritale, erau provocate dispute sau subiecte contradictorii.

 Claca.

Reprezenta o institutie premaritala intrucat tinerii trebuiau sa participe la activitati de genul;

  Ajutarea unor persoane in varsta care nu aveau forta necesara sa isi deruleze
activitatile agricole sezoniere,
 Ajutarea unor persoane bolnave,
 Sa participe la ajutarea acelor pesoane care erau nevoite sa presteze alte
activitati decat cele de sezon,
 Participarea la activitati cu beneficiu colectiv. Cum ar fi; repararea unor drumuri,
poduri, curatirea islazului satului, plantare de copaci, etc.

 Ceata de profil, (Ceata masculina si cea feminina).

 Cetata masculina.

Era obligatorie, in caz contrar tanarul in cauza era supus judecatii colective pedepsit si nu isi gasea
partea maritala in interiorul comunitatii.

In special in preajma Craciunului feciorii traiau pentru aproximativ trei saptamani, pe langa
gospodaria unui barbat vaduv, intelept si priceput. In aceasta perioada feciorii:

 Invatau sa presteze anumite munci,

 Stabileau criterii fundamentale dupa care sa se aleaga partea maritala,
 Stabileau care dintre tinerele fete sa fie invitate, pentru prima data la ``Hora``,
 Se organizau pentru a putea desfasura activitati distractive din perioada
sarbatorilor,
 Stabileau forme de penitenta (pedepsire) pentru feciorii care se abateau de la
deciziile grupului,

In ultima instanta ei invatau sa traiasac in afara spatiului familial de provenienta.

 Ceata feminina.

Presupunea participarea tuturor fetelor aproximativ trei saptamani la ctivitati zilnice, la domiciliul
unei femei vaduve cu prestigiu comunitar. Cu acest prilej tinerele fete invatau:

 Cum sa presteze anumite munci,

 Delimitau criteriile esentiale dupa care sa isi aleaga partea maritala,
 Primeau minime notiuni de educatie sexuala si de relationare cu viitorii socri,
soti.

Obseravtii!

Fetele trebuiau sa revina in fiecare seara la casa parinteasca.

 Nedeile sau targurile.

Targurile, din muntii Apuseni se desfasurau si in scopuri maritale, tinerii din mai mute sate aveau
ocazia sa se cunoasca si sa decida sa se casatoreasca, mai mult la targ fetele veneau insotite de
parinti dar si cu zestrea pe care o aveau la casatorie, bunuri mobile.

Nedeile, se desfasurau pe parcursul a mai multor zile, in acest interval aveau loc hore si in mod
surprinzator aspirantii la casatorie, se puteau casatori pe loc( preotii nu mai invocau obiceiul strigarilor)

Concluzie.

Sursele de socilalizare premaritale erau numeroase totusi nivelul de intercunoastre, ramanea relativ
scazut (exista convingerea ca ``DRAGOSTEA SE INVATA``), nu se cunosteau suficient si deci nu
puteau declara ca se iubesc, evident ca nu trebuia sa se casatoreasca.
 2. Justitia din perspectiva etnologica

 Principii ale justitiei tradtionale si arhaice.

 Sisteme traditionale de drept. Dreptul traditional musulman.
 Dreptul traditional romanesc.

a. Principii ale justitiei trationale si arhaice.

Nici o societate nu este posibila fara un sistem de ordine interna. In comunitatile traditionale si
arhaice elementele de organizare s-au impus de teama ca ar putea surveni, pedepse, sanctiuni:

- Sanctiunea religioasa, evita sa savarseasca pacate,

- Sanctiune morala, evitata ca indivizii sa fie respinsi de cei din jur,
- Sanctiunea juridica, invita ca indivizii sa se teama de legea juridica.

Totalitatea caracterului juridic formeaza un sistem de drept. Sitemele de drept au fost calsificate in
diverse moduri.

- Dupa vechimea:
 Dreptul arhaic,
 Dreptul traditional,
 Dreptul modern.

- Dupa gradul de elaborare sau de complexitate:

 Dreptul nescris (drept obisnuielnic, sau cutumial),
 Dreptul scris.

- Dupa radicalismul sanctiunilor:

 Drept represiv (pedepse foarte dure),
 Drept restitutiv sau recuperatoriu (pedeapsa are rolul reintegrari sociale a
individului).

Concluzii!

Dreptul din perspectiva etnologica are ca tipuri:

- Dreptul traditional,
- Dreptul cutumial,
- Dreptul represiv.

Dreptul abordat de justitia traditional, functiona pe baza urmatoarelor principii:

 - Principiul, delictul savarsit de un individ atragea sanctiuni nu doar asupra faptuitorului dar si
asupra grupului de apartenenta a acestuia.

Exemplu, la australieni era pedepsit delicventul, dar intro masura mai mica decat fratele mai mare al
acestuia (faptuitorul pierdea astfel o sursa imoprtanta pentru existenta personala).

Delictul privea doua pesoane din triburi diferite (Pieile rosii), persoana pagubita primea sprijin de la
intregul trib de la care apartinea, prin urmare sanctionarea persoanei devenea o responsabilitate
colectiva chiar daca procedeul se finaliza cu un razboi intre triburi.

Obseravatie !

Dreptul modern a impus responsabilitatea individuala in detrimentul resposanbiltatii colective

(sanctiunea este individualizata).

- Principiul marturiilor, erau admise probe sau dovezi, uneori acestea erau evidente, prin
urmare sentinta se putea pronunta fara ca ea sa fie contestata intrun fel. Alteori nu existau
marturii de nici un fel, existau insa acuzele si trebuia pronuntata o sentinta. In asemenea situaii
judecata trebuia sprijinita pe ``dovezi`` care aveau in caracte magic:

Exemple;

 La africani vinovatia/nevinovatia trebuia sprijinta pe ceea ce sugera traiectoria

fumului in cazul unui foc observant special. Daca traiectoria fumului era dreapta
acuzatul era scapat. Daca traiectoria era curba era declarat vinovat.
 Tot la aficani acuzatul era supus la probe surprinzatoare iar gesturile pe care le
savarsea deveneau elocvente:
 Cazul unu, se arunca asupra lui cu apa fiarta sau ulei incins. Gesturile de
aparare sau vaitele sugerau vinovatia.

 Cazul doi. acuzatul este pus in fata unei capcane sau pericol foarte mare,
daca ar fi rezistat in confruntarea cu acestea atunci acuzatule era declarat
nevinovat.

- Principiul intentiei criminale, se facea distinctia intre :

 Delicte savarsite cu intentie,
 Delicte savarsite fara intentie din imprudenta.

Cele din urma erau pedepsite mai usor sau chiar era iertat. In schimb primele erau pedepsite foarte
dur cu o mare duritate( suprimare fizica, mutilare fizica, izgonirea din comunitate.

Observatie !

In dreptul traditional african, este suficient ca un anumit delict sa fi fost savarsit din imprudenta ca
toate celelalte delicte de acelasi fel sa fie savarsite tot din imprudenta.

- Principul compensatiei materiale, unele delicte puteau fi rezolvate prin obligarea la plata
unor despagubiri catre partea vatamata.

Exemple;

 La Pieile Rosii plata se realize prin darea unui numar de cai.

 La Mongoli daca victima era o femeie insarcinata care si pierdea sarcina atunci
agresorul trebuia sa ii plateasac cate o camila pentru fiecare luna de sarcina purtata.
  Pentru delicte care se finalizau cu vatamari corporale minore, compensatia consta
in haine si bunuri alimentare.
 La aceste principii active in mod special in perioada arhaica s-au adaugat cateva
principii active in mod special in perioada traditionala.

b. Sisteme traditionale de drept

Dreptul traditional musulman

Lumea Musulmana, se intinde din Maroc si pana in Indonezia, in aceasta zona exista doua surse
fundamentale de drept (fara ca aceste surse sa fie lucarari speciale de drept):

- Hadit, o culegere de date referitoare la faptele lui Mohamed

- Coranul, in cadrul caruia gasim doua componente:
 Componenta dogmatica, explicare facerii si evolutiei lumii,
 Parte actionala numita (Sariat).

Etnologii au identificat trei tipuri de obligatii religioase in cadrul Coranului;

 Obligatii religioase:
 Postul,
 sa se inchine de cinci ori pe zi,
 sa merga la Meca macar o data in viata.

 Obligatii civile:
 Obligatia de a returna imprumutul, fara a pricepe camata,
 Participarea la toate actele de importanta majora pentru comunitate,
 Obligatia de a spori oastea credinciosilor (de a avea cati mai multi copii)

 Obligatii morale:
 Obligatia de asi intretine sotiile (sotii)
 Participarea obligatorie in maniera informala la ajutarea saracilor,

Toate aceste obligatii fac din lumea musulmana un mediu social de mare stabilitate.

Hadit, se prezinta sub forma unor texte memorabile cu un continut parimiologic.

Exemplu, ,,Comunitatea dreptcredinciosilor nu va cadea de acord asupra unei faradelegi’’

,,Faptele inaintasilor sunt demne de urmat de cei care traiesc in prezent’’

Haditurile in general sunt judecate dupa urmatoarele criterii:

 lanturile de transmiteri intre momentul in care s-a produs fapta memorabila si

momentul in care este invocat haditul,
 prestigiul persoanelor care au consemnat haditurile,

Concluzie!
 In continuturile celor doua surse juridice aflam informatii cu caracter juridic destul de putin, cele mai
multe se referea la relatia sot-sotie, relatia parinte-copil, sistemul de transmitere a mostenirilor,
modurile de recompensare a persoanelor care au suferit un abuz. Or delictele posibile intrun spatiu
social sunt mult mai numeroase, ca sa se poata realiza judecati, musulmanii urmaresc urmatoarele
etape:

- delimitarea premisei majore, respectiv identificarea unui text din Coran sau din Hadit care are
valoare principiala pentru situatia data (,,nici un raufacator nu poate scapa nepedepsit’’),
- stabilirea premisei minore, stabilirea faptei, definite ca delict si necesitatea sanctionarii
acesteia,
- stabilirea termenului mediu, cand se gaseste legatura dintre premisa majoara si cea minoara,
- stabilirea sentintei luand in calcul circumstantele producerii delictului:
 momentul,
 intentiei
 cat de multe persoane sunt afectate de delict,
 cat de mult este afectata generatia tanara,
 Prestigiul persoanelor aflate in proces

Concluzie!

Lumea musulmana realizeaza in interiorul sau judecati pornind de la aceste doua surse de drept:

Surse speciale au fost adoptate doar pentru cetatenii straini, si pentru a judeca delicte care
angajeaza musulmani si straini.

c. Dreptul traditional romanesc

,, De la aparitia statului roman pana la sfarsitul secolului al XVII-lea . Dupa apare codurile de legi pe
filiera Fanariota’’

Timp de 18 sec. dreptul din spatiul Carpato-Danabiano-Pontic s-a caracterizat prin:

- Dreptul obisnuielnic, respectiv aplicarea unor obiceiuri cu caracter juridic in rezolvarea

delictelor:
 Obiceiurile juridice erau sprijinte pe faptele inaintasilor, (obiceiuri ,,din batrani’’)
 Sprijinite de religia crestina, Legea sfanta a Ortodoxiei.
- Sistemul juridic traditional romanesc, cuprindea urmatoarele niveluri de judecata:
 Nivelul judecatii domnesti (Domnitorul avea putere absoluta)
 Domnitorul avea ,,scaune de judecata’’ peste tot teritoriul statului si participa cel putin
odata pe an la realizarea judecatilor
 Pentru delicte speciale era insotit de Mitropolit,
 Hotararile domnesti erau numite ,,Pravile’’ si capatau putere de lege, (de regula
aceste ,,pravile’’ erau consemnate in document de un boier de rangul al doilea,
Logofat.
 Nivelul judecatii boieresti, aveau dreptul sa judece tarani, sau boierii de rang inferior.
 In multe cazuri deciziile boieresti mai ales in satele cu tarani dependenti erau pravile
boieresti
 Nivelul judecatii Judelui sau Cneazului, persoana aceasta avea puterea
judecataroasca la nivelul unui grup , hotaraile luate de June erau de regula
respectate de Domnitor si de catre Boieri. In momentul primirii functiei, Judele primea
ca insemn o ,,carja noduroasa’’
 Nivelul judecatii satesti, in iteriorul unui sat se putea desfasura trei tipuri de judecata:
 Judecata cetei de batrani,
  Judecata profesionala, a oamenilor zdraveni,
 Judecata cetei de feciori,
 Capacitatea juridica era totala, nu exista delict care sa se produca in interirul satului
si care sa nu poata fi judecat de acestia,
 Satenii judecau de regula:
 Persoanele lenese, cele care nu isi lucrau pamantul, sentinta; confiscarea
proprietatii
 Cazurile de atulter
 Delicte care se produc intre vecini,
 Atribuirea locurilor pentru case,
 Inpartirea locurilor dintre localnici si venetici, cei din urma deveneau egali cu
localnicii abia dupa dupa o perioada indelugata in care ei probau fidelitate fata
de comunitatea steasca
 Principiile cele mai aplicate erau:
 Obligativitatea fiecarei persoane de a presta o munca utila,
 Obligativitatea rasplatirii persoanei care a prestat o munca in favoarea altor
persoane,
 Principiile legaturilor vecinale, R. Vulcanescu,
 Obligativitatea persoanei care vindea sa intrepe vecinii daca vor sa cumpere
proprietati
 Principiul:
 Trebuia sa se judece intro zi
 In functie de gravitate
 Principiul colectiv:

- Tipuri de judecata sateasca

 Judecata cetei de batrani.

Era cea mai importanta instanta de judecata (controla activitatea celorlate cete ), deasemeni era
alcatuita din ,,judecatori’’ (batrani cu varste intre 60-70 de ani cu reputatia de persoane drepte si
morale ), completul de judecata era alcatuit dintrun numar impar de membri dar nu mai mult de 39
(decizia se stabilea prin votul majoritar ).

Locul de judecata:

 In curtea bisericii,
 Pridvorul bisericii - (la judecata participa in mod obligatoriu preotul satului, iar
realizarea judecatii in apropierea bisericii constituia un factor de presiune atat
asupra persoanelor implicate in proces cat si asupra ,,judecatorilor’’,
 Judecarea la hotar – (aici erau judecate delictele cele mai grave iar faptasii
erau pedepsiti imediat, macar prin izgonirea din comunitate ),
 In piata publica – (un spatiu relativ mare unde ar fi putut sa participe o
asistenta numeroasa ),
 La casa unuia dintre batranii care alcatuiau completul de judecata, considerat
a fi cel mai gospodar.

Momentul:

 Cu prilejul celor mai mari sarbatori de peste an - ( Paste si Craciun ),

 De fiecare data cand era nevoie - amanarea nu era permisa din cauza
gravitatii delictului,
 De fiecare data cand Domnitorul trecea prin comunitatea sateasca si solicita
intrunirea cetei de batrani,
Desfasurarea momentului:

 Anuntarea zilei judecatii, de catre jitarul satului,

 Spovedirea ,,actorilor’’ participanti la judecata (acuzat, acuzator si membrii

completului de judecata ),

 Prezentarea acuzatului,

 Acordarea acuzatului, un timp de a raspunde la cele acuzate,

 Realizarea unui dialog cu persoanele care asistau la proces (dialog controlat,

pentru a obtine noi probe importante pt delictul judecat )

 Rostirea unor blesteme care sa atinga partile implicate in proces, precum si

membrii completullui de judecata daca vor accepta si pronunta o sentinta
nedreapta.

 Pronuntarea sentintei si momentul de punere in aplicare a sentintei, ( aplicare

imediata, daca dovezile erau foarte clare si daca delictul era foarte grav,
aplicarea dupa parcurgerea recursului, pentru delicte minore)

Concluzie!

Toate aceste aspecte determinau:

 Identificarea rapida a delictelor,

 Implicarea intregii comunitati in stabilirea dreptatii,
 Stabilirea si restabilirea ordinii comunitare.

 Judecata cetei profesionale

In satul traditional romanesc existau doua structuri profesionale de baza: pastori si agricultori.

De regula pastorii paraseau vatra satuli si locuiau cea mai mare a timpului in salase de pastori,

Agricultorii in schimb realizau activitati la campie, dar locuiau in cea mai mare parte a timpui in vatra
satului.

Concluzia!

Delictele produse intre agricultori erau solutionate de ceata de batrani, delictele dintre pastori, erau
judecate insa chiar de catre pastori, care formau ei insisi o ceata de judecata

Un salas de pastori era alcatuit din grupuri de barbati de un numar de 3 – 7 familii, ei aveau roluri
profesionale in activitatea de pastorit, fiind diferentiati in:

 Mulgatori,
 Strungatori,
 Manatori.
 Baciul, cea mai importanta functie, care urmarea respectarea obligatiilor fata
de domnie,( biruri, impozite) deasemeni prima persoana care raspundea fata
de persoanele care erau proprietare a terenului unde era amplasata stana.
Decidea ziua si locul desfasurarii judecatilor intre pastori. Pentru delicte minore
putea decide el insusi pedeapsa si sa aplice pe loc acea pedeapsa
Toate aceste persoane purtau numele de ,,pacurar-i’’.

 Judecata cetei de pastori

 Pierderea turmei,
 Agresiuni intre pastori,
 Lovituri cauzatoare de moarte,
 Parasirea fara incuviintare a salasului.

Desfasurarea judecatii se desfasura astfel:

 Locul de judecata, chiar in spatiul unde s-a desfasurat delictul

 Pe locul cel mai inalt din apropierea salasului (acest loc inalt era considerat
mai curat pentru ca era mai apropiat de soare)

Alcatuire:

 De baci,
 De persoanele mai invarsta din salas
 Orice persoana care nu putea fi acuzata de imoralitate

Completul se aduna la locul de judecata in preziua judecatii. Pe timpul noptii nu dormea ci stateau in
jurul focului vorbeau putin meditand asupra faptelor pentru care trebuiau sa rosteasca sentinte.
Neaparat trebuiau sa asiste la rasaritul soarelui ( echivala cu un moment de euharestie )

In desfasurarea judecatii nu lipseau momentele:

 Ascultarea partilor,
 Reconstituirea faptelor (daca era posibil),
 Rostirea sentintei de catre baci, prin aplicarea principiului egalitatii votului.

Principii:

 Baciu avea dreptul la numai un vot,

 principul judecarii in prima si ultima instanta, nu se admitea recurs,
 Principiul aplicarii imediate a sentintei,

Punerea in aplicare a sentintei:

 Chiar de catre cel acuzat

 De o ruda a celui pedepsit,
 De oricare alta persoana indicata de baci.

Concluzie!

Cetele de pastori se mai numesc:

 ,,Judetul cel mic’’ se judecau delicte minore insa pedepsele ramaneau mari,
 ,,Judetul cel mare’’ pentru delicte foarte grave ale caror sanctiuni erau;
mutilarea fizica si suprimarea fizica

 Judecata cetei de feciori

Tinerii aflati la varsta maritala sa participe la ceata specifica, de feciori si fete.

Feciorii erau utilizati de catre batranii satului, pentru a realiza judecati mai ales cu caracter moral,
procedeul judecatii era ,,stigarea peste sat’’ a faptelor incriminate. Puteau fi supuse acestei strigari:
  Persoanele lenese,
 Femeile banuite de catre femei,
 Preotii care se dovedeau a fi prea lacomi,
 Tinerii care incepeau viata sexuala inainte de casatorie,
 Gesturile de insubordonare a copiilor fata de parinti a tinerilor fata de batrani.

Concluzia!

Sanctiunea era defapt blamul public. (numai atunci cand erau judecate delicte, produse intre feciorii
participanti la ceata, puteau fi decise sanctiuni juridice:

 Obligarea la plata unor amenzi,

 Bataia in public,
 Izgonirea din ceta.

Desfasurarea judecatii se desfasura astfel

- Realizatorii actelor de asistare

Asistarea sociala in satul traditional romanesc era realizata de multe categorii de persoane. In
literatura Etnologica sunt analizate cu predilectie urmatoarele:

 Preotul, definit ca persoana cu patru ochi pentru stiinta de carte si capacitatea de

a interpreta scrierile religioase.Oferea consiliere in problem foarte diverse (de la
problem economice, la cele legate de educarea cipiilor si rezolvarea conflictelor
familiale. Invata carte pe cipii satului. Pe laga Biserica era organizata institutia
Diaconilor si diaconitelor, avand rol asistential asupra a doua categorii defavorizate,
copii orfani si femeile vaduve. Tot pe langa biserica erau infiintate Xenodochii, cu
misiunea de a asista persoanele sarace si pe calatori (straini). Preotul dirija
activitatea bornitelor, organizate pe langa biserici si care acordau asistenta medicala
minimal. Preotul realizeaza prin actele specific adevarate moment de terapie psihica
implinind astfel activitatea asistentiala.
 Moasa, Importanta institutiei mositului este recunoscuta si in prezent prin
organizarea facultatilor de moase. Asisteau prin urmatoarele roluri:
 Rol obstretician, ajutau la nasterea propriu-zisa.
 Avea rol de nasa de buric, taia cordonul ombilicar,
 Avea rol de saman, efectuau acte magice si organiza masa ursitoarelor,
 Avea rolul de moasa de neam,
 Oferea sfat tinerelor femei in legatura cu incetarea relatiilor sexuale in timpul
purtarii sarcinii si despre reluarea acestora dupa nastere.
 Urmarea evolutia copiilor pe care i-a mosit, recomandand diverse forme de
corectare cand era cazul.
 Multa vreme moasele erau si nase ale copiilor misiti de ele
 Importanta moasei era intratat de mare incat renumele ei era tranferat si
asupra sotului acestuia
 Comunitatea sateasca, Boierul, Preotul, Notarul, Avocatul,

Aceste notabilitati :

 Acordau loc de construire a unei case tinerilor saraci,

 Acordarea de lemn pentru foc sau constructii,
 Scutirea de dari pentru familiile sarace si redistribuirea sarcinilor fiscal pe celelalte
familii,
 Mobilizau comunitarii sa intervina in situatii de urgent (decese, catastrophe, epidemii,
etc.)
  Mobilizau comunitarii pentru efectuarea unor lucrari care ar fi avut foarte multi
beneficiary
 Batranii satului , Asistau comunitatea prin:
 Asisatu in judecati juridice,
 Strigau peste sat,
 Ofereau sfaturi diverselor persone ca urmare a experientei bogate de viata,
 Ocroteau comunitatea de producerea situatiilor incestuase (cunosteau arboreal
genealogic si in consecinta erau deacord sau nu cu realizarea casatoriilor anuntate)
 Rezolvau delictele legate de proprietatea funcira cunosteau vechile mosii

Concluzia!

Aceasta categorie umana nu numai ca nu consumau resursele in favoarea ei ci oferea din plin
asistare sociala celorlate categorii de comuniatate.

 Vecinii, se asitau reciproc prin:

 Se asociau in realizarea unor actiuni economice,
 Isi acordau ajutor in caz de boala, sau de criza materiala,
 Se ajutau in cresterea copiilor,

La aceste categorii se adaugau rudele, consangvinii, nasii si orice alta categie de personae
care intr-un context dar ar fi putut da un ajutor.

Motivatii ale actelor de asistare. Actele de asistare sociala aveau justificari legate strict de
situatiile in care se produceau, private insa la modul generic aceste acte se justificau astfel
1. Asigurarea asistarii sociale (Scopul fundamental al asistentilor sociali era acela de a extrage indivizii
din spatial subnormalitatii si integraii lor in normalitate). 2. Asigurarea prestigiului in cadrul comunitatii
(persoanele care refuzau sa asiste erau supuse strigarii peste sat, in ultima instant erau
stigmatizate).3. Prin interventii in favoarea altor persone individual considera ca isi asigura o post
existent fasta. 4. Acordarea de ajutor pt a asuporta o penitenta aferente unei fapte savarsita de
individual care asista sau de persone din familia de provenienta

Concluzie!

Fiecare persoana oferea variante de asiastare, intru cat oricarui om din comunitate I se putea intampla
sa aiba nevoie de asitare (se asigura astfel solidaritatea comunitara)