Când totul e voios? Ţi se cunoaşte după ochi, Ai plâns,neândoios. "Şi chiar acum de-am lăcrimat,stingher, Mi-am plâns durerea mea, Şuvoiul lacrimilor lin Povara parcă-mi ia." Voioşi prietenii îţi spun: La pieptul nostru,vin'! Şi orişice ai fi pierdut Încrede-te deplin. "În larma voastră, nici ghiciţi De unde-i chinul meu. O, nu-i ceva ce-aş fi pierdut, De-i dorul cât de greu." Ci hai mai iute, fruntea sus! Atât de tânăr eşti! La anii tăi ai doar puteri Şi-avânt să cucereşti. "Să cuceresc aceasta, nu, Căci prea departe mi-i. Sclipeşte-nalt şi-aşa frumos Ca steaua din tării." La stele n-ai ce să râvneşti; Splendoarea lor sorbim Şi fermecaţi privim în sus Spre-al nopţii cer senin. "Şi zi de zi, privesc în sus Departe, fermecat; Lăsaţi-mi nopţile să plâng, Cât plânsul n-a secat."