ADAM SI EVA

de Tudor Arghezi

- comentariu -

Adam si Eva de Tudor Arghezi are ca tema “esteticii uratului” este prezenta in
arta poetica a lui Arghezi, fiind una din cele mai importante si mai surprinzatoare
abordari literare ale sale. Tudor Arghezi mai contribuie si la dezvoltarea literaturii
pentru copii. Poeziile sale reprezinta o invitatie la “a medita” si “a cunoste”.
Temele sale cu tenta religioasa sunt printre cele mai disputate. O astfel de tema
se regaseste si in poezia “ Adam si Eva”. Spre deosebire sentimentele si ideile
contradictorii din Psalmi, in poezia “Adam si Eva” se renunta la profunzimea
detaliilor, si la toata razvratirea impotriva divinitatii cugetata in alte poezii de ale
autorului.

Adam si Eva de Tudor Arghezi

Motivul crearii omului, motiv prezentat in poezie, este lipsit de profunzimea tainei.
Arghezi isi imagineaza scopul acestei lucrari a divinitatii ca eliberarea de o
apasatoare monotonie a singuratatii: „urandu-i-se singur in stihii,/a vrut si
Dumnezeu sa aiba-n cer copii”. Ofensat, autorul mentioneaza ca omul ar fii putut
fi creat din „borangic, argint sau promoroaca,”, insa el a fost creat din „cu praf si
nitelus scuipat”, acesta fiind si motivul pentru care Adam a iesit „trandav si
naravas”.

Adam si Eva de Tudor Arghezi

Autorul sugereaza aceasta imperfectiune a omului din lipsa unei extravagante a
bazei din care divinitatea a facut fiinta omeneasca. Adevarul biblic revelat este
neluat in seama de autor, el prezentandu-si propria viziune asupra facerii,
netinand cont de adancimea faptei si de sacralitatea infaptuirii. „Aluatul gresit”
reprezinta o exprimare aproape apofatica, poetul se foloseste de aceasta,
aflandu-se in imposibilitatea unei explicarii a imperfectiunii. Experienta monahala
a lui Tudor arghezi a fost o importanta resursa si punct de plecare in abordarea
temelor religioase. Poezia „Adam si Eva” ascunde o ipostaza a neintelesului, prin
„jocul crearii”.
Spre deosebire sentimentele si ideile contradictorii din Psalmi, in poezia “Adam si Eva”
se renunta la profunzimea detaliilor, si la toata razvratirea impotriva divinitatii cugetata in
alte poezii de ale autorului. Motivul crearii omului, motiv prezentat in poezie, este lipsit
de profunzimea tainei. Arghezi isi imagineaza scopul acestei lucrari a divinitatii ca
eliberarea de o apasatoare monotonie a singuratatii: „urandu-i-se singur in stihii,/a vrut si
Dumnezeu sa aiba-n cer copii”. Ofensat, autorul mentioneaza ca omul ar fii putut fi creat
din „borangic, argint sau promoroaca,”, insa el a fost creat din „cu praf si nitelus scuipat”,
acesta fiind si motivul pentru care Adam a iesit „trandav si naravas”.

Autorul sugereaza aceasta imperfectiune a omului din lipsa unei extravagante a bazei din
care divinitatea a facut fiinta omeneasca. Adevarul biblic revelat este neluat in seama de
autor, el prezentandu-si propria viziune asupra facerii, netinand cont de adancimea faptei
si de sacralitatea infaptuirii. „Aluatul gresit” reprezinta o exprimare aproape apofatica,
poetul se foloseste de aceasta, aflandu-se in imposibilitatea unei explicarii a
imperfectiunii. Experienta monahala a lui Tudor arghezi a fost o importanta resursa si
punct de plecare in abordarea temelor religioase.

Poezia „Adam si Eva” ascunde o ipostaza a neintelesului, prin „jocul crearii”. Divinitatea
este inchipuita ca o fiinta omeneasca, fiinta care se plictiseste si care din materia creata
anterior, creeaza omul. Adam, primul om, nu poate fi insa descris cu minutiuozitate de
catre autor deoarece, „nici o poza nu ne-nvata/Cum ar fi fost omul dintai la fata.” Aici
autorul da libertate imaginatiei, a gandurilor. Este o invitatie la a descoperii imaginea
promordiala. Din costa lui Adam este facuta Eva.

Poetul nu insista in a descrie aceasta „zamislire” a Evei. Primii oameni sunt inchipuiti de
Arghezi ca niste copii surpinsi intr-un moment de joaca: „s-au luat de maini si-au
cutreierat/gradina toata-n lung si-n lat.” In acesta secventa se surpinde intr-un mod
exceptional nevinovatia, curatia, frumusetea primilor oameni. Erau precum copii liberi,
ce „sovaiau” prin gradina.