Actul de la 23 august 1944

 Actul de la 23 august 1944 a cuprins:

a. hotărârea de a începe acţiunea si de a merge pana la capăt, care aparţine direct si exclusiv regelui Mihai (23 ani);
b. operaţiunea propriu-zisa îndeplinita integral de armata romana;
c. un mare factor de risc, dar asumat in întregime;
d. multa ingeniozitate in aflarea soluţiilor practice;
e. folosirea la maximum a situaţiei militare-ofensiva Armatei Roşii in centrul si sudul Moldovei.
 Pe plan general, acţiunea militara româneasca a dus la prăbuşirea întregului front al Wehrmacht-ului in sud-est.
a. trupele romane au ţinut sub control teritoriul tarii si au oprit încercările unitatilor germano-ungare de a înainta spre linia Carpatilor;
b. frontul sovietic a făcut un salt de 500-600 km, in mai puţin de trei saptamani, fara a întâmpina vreo rezistenta; drumurile erau deschise
de către armata romana;
c. Wehrmachtul a fost obligat sa evacueze repede Bulgaria, apoi, in următoarele opt saptamani, Grecia, Macedonia, Albania, Serbia si o
parte din Bosnia;
d. durata războiului european a fost scurtata, întrucât aprovizionarea Reich-ului cu petrol din România a fost întrerupta;
e. pe plan politic, exemplul României a fost urmat, la scurt timp, de Finlanda, Bulgaria si Ungaria.
 Desprinderea României de alianţa cu Reich-ul si reuşita întregii operaţiuni au determinat:
a. un salt de 500-600 km al armatelor sovietice in mai puţin de trei saptamani (cea mai rapida si spectaculoasa înaintare a frontului de est
intr-un timp scurt);
b. dezintegrarea întregului dispozitiv al Wermacht-ului, obligat sa evacueze, in câteva saptamani, Bulgaria, Grecia, Macedonia, Albania
si Serbia.
 Factorii de decizie si fortele- doua componente:
1. Politica- tatonările diplomatice pentru ieşirea Rom. din război si contactele interne intre diferiţi lideri politici. Cele doua parţi au fost:
- membrii guvernului (Mihai Antonescu),
- liderii opoziţiei: Iuliu Maniu (P.N.T.), C.I.C.Bratianu (P.N.L.), C. Titel Petrescu (P.S.D.), Lucretiu Patrascanu (P.C.R.).
20 iunie1944- crearea BLOCULUI NATIONAL DEMOCRAT: P.N.T., P.N.L., P.S.D., P.C.R.(inclus pentru ca Armata Roşie era deja in România).
Obiective:
- încheierea imediata a unui armistiţiu cu Aliaţii;
- retragerea din Axa si sprijinirea totala a efortului de război aliat;
- răsturnarea regimului Antonescu si înlocuirea lui cu un regim democratic.
2. Militara-ultima decizie a fost a regelui (dimineaţa zilei de 23 august) alături de cativa ofiţeri si persoane din anturajul regal.
Regele a hotărât personal declanşarea întregii operaţiuni (liderii politici nu se aflau la palat). Armata romana a acţionat fara nici o defecţiune ( a
îndepărtat pericolul cuceririi tarii de către nazişti aşa cum au făcut-o cu Italia si Ungaria).
Componenta politica a actului din 23 august 1944 a devenit realitate numai prin reuşita acţiunii militare.
 Cum evaluau oamenii politici din România situaţia in momentul când căutau sa scoată tara din război ?
a. pe frontul de est, Wehrmacht-ul se afla in retragere, începând din nov.-dec. 1942; din martie 1944, războiul se
purta direct pe teritoriul României; un front secundar s-a creat in Italia (sept. 1943); debarcarea anglo-americana (6 iunie 1943) a deschis al treilea
front major in vest;
b. la diferitele tatonări pentru pace, diplomaţii anglo-americani au răspuns laconic, prin formula „capitulare
necondiţionata”;
c. opinia publica din România privea cu foarte multa temere o ocupaţie unilaterala sovietica. De aceea ideea
eliberării de către aliaţii din Occident a stăruit pana la obsesie, timp de peste un deceniu, din 1944-1945 si pana in 1956.
 Care era, in termeni reali, alternativa in august 1944 ?
Se mai putea, eventual, rezista cu o ipotetica oprire, de scurta durata, pe linia Focsani-Namoloasa-Galati, după care trupele sovietice ar fi înaintat in
Câmpia romana si mai departe. Alternativa României era sa accepte condiţiile formulate de sovietici si susţinute fara rezerve de aliaţii din vest sau sa
continue rezistenta, fara vreo speranţa, cu întregul teritoriu devenit câmp de război si cu deteriorarea condiţiilor oferite.
 De ce n-a reuşit comandamentul Wehrmacht-ului sa recapete controlul in România ?
- Conducerea de la Berlin pregătise planul „Margarete II” pentru ocuparea României. Este meritul lui Antonescu de a fi menţinut
României statutul de tara aliata Reich-ului, dar nu ocupata si controlata direct;
- Trupele romane, o data cu revenirea frontului in România, au intrat sub comanda directa a Marelui Stat Major Roman. Când regele a dat
ordinul de încetare a focului, ordinul a fost executat integral, fara nici o defecţiune.
- Regimul instaurat la 5-6 sept. 1944 a readus armata si administraţia sub autoritatea suveranului si a guvernului Sanatescu.
 Care au fost obiectivele de politica interna a celor care au înfăptuit actul de la 23 august 1944 ?
- Regele dorea înlăturarea dictaturii, asigurarea drepturilor cetatenesti si obţinerea, din partea Naţiunilor Unite, a garantării independentei;
- Guvernul, care avea sprijinul întregului spectru politic, acţiona repede pentru revenirea la sistemul monarhic constituţional.
 Ce a însemnat actul de la 23 august 1944 ?
In după-amiaza acestei zile regele i-a invitat la palat pe Ion si Mihai Antonescu. Pentru ca I. Antonescu a refuzat cererea regelui de a încheia imediat
armistiţiul cu Aliaţii, acesta a ordonat arestarea celor doi (care au fost preluaţi de către comunişti). Apoi toţi apropiaţii acestora au fost chemaţi la palat
si arestaţi. Spre seara a fost emis decretul regal prin care generalul Constantin Sanatescu a fost numit prim ministru.
Armata romana a început blocarea principalelor instituţii de stat; s-a trecut la asedierea obiectivelor de lupta germane; au fost barate căile de acces ale
trupelor hitleriste spre Bucureşti..
Seara, in jurul orei 22, regele a citit la radio proclamaţia către tara-poporul era anunţat de ruperea relaţiilor diplomatice cu Germania si încheierea
armistiţiului cu Naţiunile Unite.
Naţiunile Unite au salutat actul de curaj al regelui.
A avut mai multe denumiri: - „ziua naţionala a poporului roman” (1945);
- „marele act istoric” (1946);
- „ ziua eliberării poporului de sub jugul fascist de către glorioasa armata sovietica”;
- „revoluţie populara”, „insurecţie armata antifascista” efectuate din iniţiativa si sub conducerea P.C.R. (anii ’50, ’60);
- „revoluţia de eliberare sociala si naţionala, antifascista si antiimperialista” (1979-1989).