c
 













http://www.ted.com/talks/lang/rum/alan_russell_on_regenerating_our_bodies.html

c  











© × mbătă, 17 iulie 2010 19:37
© ½
© 3291 vizualizari
© ½
© cnchete

O singură genă le împiedică pe mamifere să-şi regenereze organele. Această descoperire

extraordinară ar putea fi primul pas pe calea unui nou tip de vindecare. Daca aceasta gena
ar fi extrasa de la om, atunci nicio boala nu "s-ar mai lega" de el. Pe langa faptul stiintific,
intervine si partea religioasa. Conform Bibliei, cand erau in Rai, Adam si Eva erau perfecti
si nemuritori. Dupa pacatul originar, ei au fost transformati in muritori, ca pedeapsa data de
Dumnezeu. Acum, stiinta constata ca nemurirea fizica ar fi doar la o gena distanta, iar
laboratoarele de cercetare apreciaza ca se va incepe un nou soi de "alchimie", cea genetica,
prin care se va incerca scoaterea acestei gene a tineretii vesnice si a vietii fara de moarte la
om.

"Scoaterea unei gene ar fi un procedeu mult mai dificil decat introducerea ei", apreciaza
cercetatorii. Savanţii de la Wistar Institute, o organizaţie independentă de investigaţie
biomedicală cu sediul în Philadelphia (SUA), au descoperit o genă a cărei absenţă poate regla
regenerarea ţesuturilor la mamifere, într-o manieră foarte asemănătoare celei prin care îşi
regenerează salamandrele coada, atunci când rămân fără ea. Este pentru prima dată când se
observă ceva de acest gen. Cercetătorii au făcut această descoperire incredibilă pe când
observau cobaii din laborator cărora li se amputaseră urechile. Acestea au crescut la loc în
doar câteva zile. Ţesuturile s-au regenerat complet, nu au rămas cicatrici, nici urme. Aceste
animale au ceva în comun, lipsa genei p21, care obligă celulele lor să se comporte ciudat ca şi
cum ar fi celule-mamă embrionare în loc de celule adulte. Descoperirea, publicată în revista
Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), oferă noi perspective pentru o
nouă vindecare umană.

Multă vreme s-a crezut că mamiferele şi-au pierdut această minunată capacitate de vindecare
de-a lungul evoluţiei, excepţie fâcând doar guşterii şi unele specii de salamandră. Spre
deosebire de mamiferele tipice care îşi vindecă rănile în urma cărora rămân cicatrici, şoarecii,
care nu au gena p21, creează o structură asociată cu o creştere rapidă şi o diferenţiere de
celule cum era cea din cazul amfibiilor. Pierderea acestei gene face ca celulele şoarecilor să
se comporte ca celulele-mamă embrionare, nu ca nişte celule adulte şi astfel are loc
miracolul. Tocmai de aceea, cercetatorii considera ca extractia genei din structura umana ar
crea specimene care isi vor regenera continuu organele. "Nu stim daca si din punct de vedere
moral va fi posibila crearea unor astfel de oameni. probabil ca va fi o lunga dezbatere, exact
cum a fost si cu clonarea", considera cei de la Wistar Institute. r .S.)

º
    
 

Foto: Salamandrelor le creşte la loc piciorul amputat

Salamandrele au o capacitate cu adevărat specială: dacă li se taie picioarele, acestea vor creşte
automat la loc. Din păcate, salamandrele sunt printre puţinele animale care au această capacitate,
iar oamenii de ştiinţă sunt sunt foarte interesaţi în a descifra mecanismul de regenerare al
membrelor amputate. Recent, cercetătorii englezi au descoperit o proteină care joacă un rol
crucial în acest proces. Desigur, ei speră ca, în viitor, să poată regenera membrele amputate şi în
cazul oamenilor.

Ñ
 Biologie

 Cristian Presură

Cheia mecanismului de regenerare a membrelor salamandrei stă într-un complex de celule

cunoscut sub numele de "blastemă". Aceasta este o colecţie de celule stem nediferenţiate,
capabile de a creşte un organ întreg. Ea se regăseşte şi în stadiile iniţiale ale dezvoltării
oricărui embrion.

Blastema este cumva asemănătoare cu mai cunoscutul meristem, o colecţie de celule stem ce
se găseşte în vârful ramurilor de plante, şi care determină creşterea ulterioară a unei noi
ramuri. Diferenţa esenţială între meristem şi blastemă este că meristemul plantelor este
prezent în mod normal în plantele adulte, pe când blastema este prezenta numai în embrion şi
în anumite locuri speciale ale animalelor adulte, ca pielea care se regenerează. Desigur, cu
excepţia câtorva animale, ca salamandra, unde blastema poate conduce la regenerarea unui
întreg membru.

În cazul salamandrelor, organismul lor este în stare să construiască o nouă blastemă chiar în
organismul adult. Astfel, o parte din celulele din regiunea afectată de amputare sunt
retransformate de organism în celule stem, creând o blastemă, şi apoi transformate la loc în
celule adulte, odată ce membrul amputat creşte. Recent, cercetătorii englezi au descoperit o
nouă proteină care joacă un rol crucial în acest proces. Ei speră că înţelegerea mecanismului
de regenerare va putea ghida viitoarele cercetători în cazul oamenilor. Rezultatele
cercetătorilor au fost publicate în prestigioasa revista Science.

Noua proteină investigată se numeşte nAG, şi ea este secretată de celulele nervoase şi de

celulele din piele. Pentru a demonstra importanţa proteinei nAG, cercetătorii au avariat
celulele nervoase, în aşa fel încât ele nu mai erau capabile de a produce proteina nAG. Apoi
însă, au indus artificial procese adiţionale în celulele învecinate, în aşa fel încât aceste celule
au produs artificial proteina nAG. Rezultatul acestei experienţe a fost ca membrul amputat al
salamandrei a crescut la loc, cu toate că celulele nervoase ce produceau proteina nAG erau
avariate.

Dr Anoop Kumar şi colegii lui de la University College London cred că aceste rezultate
încurajează cercetările de regenerare a membrelor amputate în cazul mamiferelor. Dr David
Stocum de la Universitatea Purdue (Statele Unite), crede că aceste cercetări pot ajuta la
intelgerea faptului de ce mamiferele au o capacitate mult mai mică de regenerare a organelor
pierdute. O înţelegere mai clară a mecanismelor de formare a blastemei şi de regenerare a
membrului amputat poate ajuta medicii să recreeze artificial aceste blasteme şi în alte părţi
ale corpului uman, care nu se regenerează în mod obişnuit. "Cât de repede se va întâmpla
aceasta, nu putem spune, dar descoperirea acestei noi proteine nAG este un pas important",
adăugă dr. Stocum.

Sursa originală: News in Science. Ştire prelucrată de www.stiinta.info.

[www.stiinta.info]

[


 
 











  

   

c
 


  


c

 

 


 








Ñ
   
      
 
    



  

 
  

 



   

       

 

 

Un stil de viata nesanatos si o dieta defectuoasa sunt, de obicei, singurii vinovati.

Poti incepe sa remediezi acesta problema prin schimbarea alimentatiei. Iar sfatul HealthCastle.com
este sa nu pierzi din vedere alimentele care hranesc scalpul si firul de par. Deficientele la nivel
nutritional se vad imediat pe perie sau pieptan.


 


Bogate in antioxidanti, vitamine si minerale, fructele si legumele (cu cat mai colorate cu atat mai
bine) sunt o parte cruciala a dietei necesare cresterii parului. De exemplu, Vitamina C este esentiala
sintezei de colagen, necesar pentru a da structura firului de par.

Ñ      

Cerealele integrale sunt o excelenta sursa de fibra insolubila, vitala pentru ca insulina sa nu aiba
flutuatii, ea aflandu-se in stransa legatura cu calvitia, mai ales in cazul barbatilor. In plus, alimentele
care contin cereale integrale reprezinta si o sursa naturala de Vitamina B6, benefica foliculilor firelor
de par.


   

Parul consta in principal din proteina numita cheratina, asa ca nu e de mirare de ce proteinele din
lactate isi aduc aportul la cresterea parului. In plus, unele tipuri de lapte sunt imbogatite cu Vitamina
c - adesea parul cade tocmai din cauza acestei deficiente.

Ñ 

Carnea nu este doar o sursa excelenta de proteina de cea mai buna calitate, ea contine si o mare
cantitate de Vitamina B, cum ar fi B6, B12 si biotina. In plus, carnea este bogata in fier si zinc; si
aceste carente ale organismului pot duce la pierderea parului.



Hidratarea suficienta (aici neintrand si cafeina) favorizeaza transportul nutrientilor in organism,

ajutand parul sa ramana puternic si sa stea acolo und

În viitor, organele bolnave se vor «repara» singure

© Adina Radu
 © !75 afişări
© Vineri 23 iul 2010

×


  
  

 



Prin intermediul unor tehnici inovative dezvoltate de cercetătorii americani, inima bolnavă ar
putea ajunge într-o bună zi să se însănătoşească prin propriile resurse, iar ţesutul osos se va
regenera în urma traumatismelor.

Corpul uman are capacitatea de a se reface după o anumită boală sau după un traumatism.
Astfel, pielea creşte în urma unei leziuni, iar celulele albe din sânge sunt produse în
permanenţă în măduva spinării.




© specialisti
© zona osoasa
© cercetatori americani
© infarct

Totuşi, abilitatea organismului de a înlocui ţesuturile degradate este încă limitată. De

exemplu, cartilajele se refac foarte greu dacă există răni la acest nivel. Drept urmare,
accidentele şi unele afecţiuni precum cancerul pot lăsa urme permanente sau pot pune viaţa în
pericol.

De aceea, cercetătorii în nanoştiinţe de la Colegiul Imperial din Londra, Marea Britanie,

împreună cu alte echipe de chimişti, biologi, chirurgi şi ingineri, dezvoltă în prezent tehnici
care vor ajuta corpul uman Äsă se repare" singur atunci când este rănit.

[ 

 








Creşterea oaselor poate fi stimulată prin injectarea unui gel din polimeri simpli. Specialiştii
spun că această tehnică se bazează pe faptul că oasele umane sunt acoperite cu un strat de
celule stem. În momentul în care gelul este injectat, se stimulează activitatea celulelor stem,
care încep să se multiplice şi să producă masă osoasă nouă.

Până în prezent, experimentele au arătat că în acest fel se pot produce cantităţi mari de oase
vascularizate şi cu un aspect natural. De asemenea, noul ţesut osos este foarte puternic.
Momentan, testele au fost realizate doar pe animale, urmând ca procedura să fie aplicată şi pe
oameni. Potrivit cercetătorilor, oasele nou formate ar putea să ajute şi la reconstrucţia
coloanei vertebrale.

În cadrul aceluiaşi studiu, specialiştii dezvoltă şi alte materiale care stimulează regenerarea
osoasă chiar în zona afectată. În acest fel, transplantul nu ar mai fi necesar. Testele în ceea ce
priveşte refacerea cartilajelor sunt încă în stadiu incipient.

[

 





Studii realizate în trecut au demonstrat că inima este capabilă să se regenereze în mod natural
într-un ritm de circa unu la sută anual. Pe baza acestor descoperiri, cercetătorii încearcă să
dezvolte metode de stimulare artificială a procesului de regenerare a muşchiului cardiac. În
prezent, aceştia creează anumite geluri ce ar putea fi injectate în miocard după ce o persoană
a suferit un atac de cord, ajutând inima să se refacă.










O categorie de persoane care ar putea să beneficieze cel mai mult în urma dezvoltării medi-
cinei regenerative sunt vârstnicii. În acest fel, se vor putea vindeca unele boli de inimă, osteo-
poroza şi chiar cancerul osos sau cel localizat la nivelul anumitor organe. De asemenea,
specialiştii încearcă să găsească soluţii şi pentru copiii cu malformaţii cardiace, dar şi pentru
cei care se nasc cu părţi lipsă ale corpului.

 
  








specialist

celule stem

Celulele stem adulte utilizate în prezent în practica medicală sau cu potenţial de utilizare
clinică sunt cele hematopoietice. Însă există şi celule stem mezenchimale ce pot fi folosite
pentru regenerarea tisulară. Până în prezent, au fost obţinute rezultate excelente în refacerea
unor defecte osoase, sprijinind osteosinteza la nivelul unor fracturi sau rezecţii osoase şi în
infarctul miocardic acut.

Rezultate spectaculoase, dar insuficient confirmate în lumea ştiinţifică au fost obţinute în caz
de boli degenerative ale sistemului nervos central. Un alt domeniu de utilizare a celulelor
stem mezenchimale este ingineria genetică.
Relativ uşor de recoltat şi cu o bună capacitate de reproducere, celulele stem mezenchimale
sunt ideale în manipularea genetică, astfel încât subpopulaţii modificate genetic şi implantate
în corpul uman să înlocuiască deficitul unor substanţe chimice sau mediatori.

ÿ 

Injectarea unor substanţe în muşchiul inimii după un infarct va facilita regenerarea acestuia.

O singură genă le împiedică pe mamifere să-şi regenereze organele. Această descoperire

extraordinară ar putea fi primul pas pe calea unui nou tip de vindecare. Daca aceasta gena ar
fi extrasa de la om, atunci nicio boala nu ³s-ar mai lega´ de el. Pe langa faptul stiintific,
intervine si partea religioasa. Conform Bibliei, cand erau in Rai, Adam si Eva erau perfecti si
nemuritori. Dupa pacatul originar, ei au fost transformati in muritori, ca pedeapsa data de
Dumnezeu. Acum, stiinta constata ca nemurirea fizica ar fi doar la o gena distanta, iar
laboratoarele de cercetare apreciaza ca se va incepe un nou soi de ³alchimie´, cea genetica,
prin care se va incerca scoaterea acestei gene a tineretii vesnice si a vietii fara de moarte la
om.

³Scoaterea unei gene ar fi un procedeu mult mai dificil decat introducerea ei´, apreciaza
cercetatorii. Savanţii de la Wistar Institute, o organizaţie independentă de investigaţie
biomedicală cu sediul în Philadelphia (SUA), au descoperit o genă a cărei absenţă poate regla
regenerarea ţesuturilor la mamifere, într-o manieră foarte asemănătoare celei prin care îşi
regenerează salamandrele coada, atunci când rămân fără ea.

Este pentru prima dată când se observă ceva de acest gen. Cercetătorii au făcut această
descoperire incredibilă pe când observau cobaii din laborator cărora li se amputaseră urechile.
Acestea au crescut la loc în doar câteva zile. Ţesuturile s-au regenerat complet, nu au rămas
cicatrici, nici urme. Aceste animale au ceva în comun, lipsa genei p21, care obligă celulele
lor să se comporte ciudat ca şi cum ar fi celule-mamă embrionare în loc de celule adulte.
Descoperirea, publicată în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS),
oferă noi perspective pentru o nouă vindecare umană.

Multă vreme s-a crezut că mamiferele şi-au pierdut această minunată capacitate de vindecare
de-a lungul evoluţiei, excepţie fâcând doar guşterii, bureţii şi unele specii de salamandră.
Spre deosebire de mamiferele tipice care îşi vindecă rănile în urma cărora rămân cicatrici,
şoarecii, care nu au gena p21, creează o structură asociată cu o creştere rapidă şi o
diferenţiere de celule cum era cea din cazul amfibiilor.

Pierderea acestei gene face ca celulele şoarecilor să se comporte ca celulele-mamă

embrionare, nu ca nişte celule adulte şi astfel are loc miracolul. Tocmai de aceea, cercetatorii
considera ca extractia genei din structura umana ar crea specimene care isi vor regenera
continuu organele. ³Nu stim daca si din punct de vedere moral va fi posibila crearea unor
astfel de oameni. probabil ca va fi o lunga dezbatere, exact cum a fost si cu clonarea´,
considera cei de la Wistar Institute. (V.S.)

Sursa: Agentia de Investigatii Media