I. a) „Si”- adverb
Pentru a întări insistenţa pe un anumit cuvânt, şi apare frecvent însoţit de un alt adverb de
întărire sau de prepoziţia până, rezultând chiar şi sau până şi:
b) Chiar şi
Observatie: Când este intercalat între auxiliar şi verb (- adverb) are sensul „deja”:
c). Şi mai şi
Este o construcţie eliptică, în care adjectivul sau adverbul comparat nu mai este exprimat.
Ea exprimă o intensificare a unei aprecieri făcute anterior:
Sora ei era frumoasă, dar ea era şi mai şi (= era mult mai frumoasă).
a). Este cea mai frecventă conjuncţie coordonatoare. Se plasează între două cuvinte sau
două propoziţii aflate pe aceeaşi poziţie sintactică:
1
Observatie: La numeralele peste 20 face legătura între zeci şi unităţi: douăzeci şi şapte,
patruzeci şi doi.
Observatie: Se mai poate întâlni în structura locuţiunilor adverbiale, făcând legătura
între termenii acestora: aşa şi aşa, când şi când, unde şi unde.
Observatie: Şi cu.
Sora şi cu fratele meu s-au mutat în alt oraş (= sora şi fratele meu s-au mutat în alt oraş)
Aş pleca şi-mi pare rău să te părăsesc aşa repede (= aş pleca dar îmi pare rău să te
părăsesc aşa repede).
c) Şi ceva.
Când vorbitorul nu ştie sau nu vrea să folosească un număr rotund, foloseşte un număr
inferior, adăugând şi ceva:
d) Şi jumătate
Urmând după un substantiv sau după un adjectiv substantivizat, marchează ideea de
superlativ:
Ai fost un prost şi jumătate că te-ai lăsat păcălit (= ai fost foarte prost că te-ai lăsat
păcălit).
Tatăl tău este un om şi jumătate (= tatăl tău este un om extraordinar).
e) Şi totuşi
Şi se asociază adesea cu totuşi în construcţiile concesive:
Observatie: Uneori şi totuşi nu mai este urmat de nimic, ideea de concesie rămânând în
suspensie. Aceasta se întâmplă, de obicei, în dialog:
Are tot ce-i trebuie, copiii lui sunt sănătoşi, nu văd de ce ar fi nemulţumit, şi totuşi….
2
- M-am întâlnit cu el, dar nu părea prea vesel.
- (Ei) şi? (= ce s-a întâmplat, ce-a mai urmat?)