1361. M-am nãscut seara, la orele 21,30, asa cã randamentul cel mai bun îl dau
în aceastã perioadã. Oamenii ar trebui sã-si cunoascã bioritmul, pentru a nu se
biciui inutil.
1362. Dictatura începe atunci cînd opinia publicã este fortatã sã intre în
ilegalitate.
1365. În ziua mortii Sale, Isus a avut parte de 3 coborîri, una mai tristã ca alta:
de pe Cruce, de pe Golgota si în Mormînt.
1368. Existã animale – îndeosebi cîini si cai – care au mai multã demnitate decît
unii oameni. Asta, ca sã nu mai vorbim de loialitate! Cîinele unui cersetor n-o
sã-si trãdeze, niciodatã, stãpînul, si, chiar dacã ar fi dus la curtea unui rege, el va
cãuta o scãpare si se va întoarce, glont, la ,,tãticul” lui.
1370. Misterioasa lume a spiritelor! M-am ferit tot timpul de ea, fiindcã orice fel
de comunicare între lumea noastrã si lumea celor dispãruti nu e îngãduitã de
Dumnezeu. În textele rãmase de la mediumul Allan Kardec dau peste un pasaj
care, ca iubitor de animale, m-a fãcut sã fiu foarte atent: ,,Un domn avea în
grãdinã un cuib de sticleti, de care era foarte interesat. Într-o zi, cuibul a
dispãrut. Dupã ce s-a convins cã nimeni din casã nu era vinovat, fiind el însusi
medium, a avut ideea sã o invoce pe mama puilor. Aceasta a rãspuns si i-a zis,
într-o francezã perfectã: «Nu acuza pe nimeni si fii linistit în privinta puilor mei.
Sãrind, pisica a rãsturnat cuibul; îl vei gãsi în iarbã, ca si pe puii mei, care nu au
fost mîncati». Omul a verificat si a constatat cã totul era adevãrat. Trebuie de
aici sã tragem concluzia cã pasãrea a vorbit? Nu, desigur. Doar cã un spirit
cunostea povestea. Aceasta dovedeste cît de mult trebuie sã ne ferim de
aparente”.
1371. Nu numai N.D. Cocea a fost bãtut de un sot înselat, ci si I.L. Caragiale.
Într-o discutie cu Paul Zarifopol, Nenea Iancu mãrturiseste: ,,Mã, Ricã sînt eu!”
Si, continuã criticul: ,,Aventura lui Ricã Venturiano i s-a întîmplat lui Caragiale
însusi. A fost bãtut grozav de mitocan si si-a pierdut ochelarii. A fãcut apoi
cunostintã cu mitocanul; s-a împrietenit cu el. Cumnata mitocanului si un
sergent, care trãia cu ea, îi înlesneau întîlnirile cu nevasta acestuia”.
1372. Cea mai bunã secretarã a mea e o cãtelusã dalmatianã, care îsi are
culcusul în biroul meu de acasã. O cheamã Titi, e fragilã si delicatã ca o
cãprioarã. Am gãsit-o la marginea Cimitirului Ghencea – fusese lovitã de o
masinã, avea un picior rupt, dar am dus-o la doctor, i s-a fãcut operatie si acum e
bine. E atît de inteligentã si de prietenoasã, încît, de cîte ori intru în birou, sare
pe mine cu lãbutele, de parcã vrea sã îmi spunã ceva, îsi face coada pendul si are
aerul cã îmi cere sã mã bazez pe ea, fiindcã le rezolvã pe toate. Pe scurt, aceastã
pãpusã vie îmi dã, într-o manierã natural de simplã, o ,,stare de bine” si
sentimentul cã mai existã puritate si gingãsie, de care am atîta nevoie într-o
lume din ce în ce mai greu de suportat.
1373. Numai în vreme de rãzboi un sef de Stat decoreazã mai mult mortii decît
viii. Iar atunci cînd acesta se aflã în rãzboi cu propriul popor are ce decora,
fiindcã victimele sînt din ce în ce mai numeroase.
1375. Nu-mi place sã fiu tutuit sau, mai pe româneste, nu mã bat pe burtã cu
nimeni. Cine a îndrãznit o asemenea familiaritate a primit o boare de rãcealã
sugestivã din partea mea.
1376. ,,Punctualitatea e politetea regilor.” (G.B. Shaw)
1380. Unii spun cã eu as fi cel mai mare pamfletar si orator din Istoria
României. Eroare, au fost doi oameni cu cîteva clase peste mine: mama si tata.
1381. Existã oameni care dreseazã cîini, dar si cîini care dreseazã oameni,
fãcîndu-i, efectiv, sclavii lor. Acestia din urmã sînt chiar mai numerosi decît
primii.
1385. ,,Toti prostii stiu sã critice, dar sã facã mai bine – nu.” (August Langbein)
1386. În timp ce adversarii mei sînt veniti cu Pluta, eu sînt venit cu Plutarh.
1387. Piesa ,,Revizorul” i-a fost inspiratã lui Gogol de Puskin, care vãzuse
scenele astea de slugãrnicie si lichelism în exilul sãu din Basarabia româneascã.
1390. Pãmîntul e plin de oameni fãrã Dumnezeu, care trãiesc mai rãu ca
animalele: mãnîncã, beau, se împerecheazã, îsi fac nevoile, adunã averi, uneori
calcã pe cadavre, se agitã bezmetic, n-au nici un ideal, iar cînd îi loveste necazul
urlã si îsi smulg pãrul din cap. Poate cã Dumnezeu îi îngãduie tocmai ca, în
comparatie cu ei, sã se vadã mai bine mãretia sfintilor.
1393. Pentru a intra în Uniunea Europeanã, România a fost fortatã sã-si vîndã, la
un pret de nimic, toatã economia. Dezastrul material si moral e generalizat. În
astfel de situatii de sah-mat umilitor, se pun bazele revoltelor populare, care sînt
nu numai necesare, ci si pe deplin justificate. Lipseste doar o scînteie si butoiul
cu pulbere va sãri în aer.
1395. ,,Copiii vor face în viatã ceea ce au vãzut la pãrintii lor.” (Sf. Ioan Gurã de
Aur)
1396. Mã uit la copiii mei si-mi dau seama cît de încãrcatã e programa scolarã si
cît de grele au devenit mai ales acele materii de care sînt sigur cã nici nu vor
avea nevoie în viatã. Hotãrît lucru, datoritã unor profesori acri si complexati,
scoala româneascã a pierdut contactul cu viata realã.
1399. ,,Simt gustul mortii pe limbã.” (Mozart, cu putin timp înainte de a-si da
ultima suflare)
(va urma)
Săptămîna pe scurt