ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE – Centru Buzau

FACULTATEA DE FINANTE, ASIGURARI, BANCI SI BURSE DE

VALORI

Analiza performantelor financiare

ale intreprinderii

COORDONATOR ABSOLVENT
Prof. Univ. Dr. GEORGETA VINTILA ANA-ALINA STOICA

-BUZAU 2008-
Prezentul proiect va incerca sa analizeze din punct de
vedere financiar performantele unei intreprinderi.

In primul capitol vorbim despre masurarea

performantei intreprinderii prin intermediul situatiilor
financiare. In literatura economica, pentru reflectarea
intreprinderii în termeni financiari la sfarsitul exercitiului
se utilizeaza diverse acceptiuni cum sunt: bilant contabil,
documente contabile de sinteza, conturi anuale, situatii
financiare, rapoarte financiare.
 Primul subcapitol se refera la contul de profit si pierdere ca imagine a
performantei. Numit si contul de rezultate, acesta este documentul contabil
de sinteza care masoara performantele activitatii unei intreprinderi in
cursul unei perioade date. Plecand de la contul de profit si pierdere,
investitotrii si creditorii pot sa evalueze fluxurile viitoare de trezorerie ale
intreprinderii. In felul acesta, investitotrii pot sa evalueze, cu cea mai mare
exactitate, valoarea economica a intreprinderii unde sunt actionari, iar
creditorii pot sa determine masura in care intreprinderea isi va putea
rambursa datoriile. In continuare analizam bilantul care, in acceptiune
generala, este considerat ca un document care permite sa se cunoasca, la
un moment dat, patrimoniul unui comerciant, definit ca ansamblul drepturilor
si obligatiilor acestuia.
Sub aspect financiar, orice bilant se descompune in trei mari mase:
Fondul de rulment, Necesarul de fond de rulment, Trezoreria.
Echilibrul financiar al intreprinderii este consecinta deciziilor luate de
intreprindere, pe termen scurt privind gestiunea stocurilor, politica de credit
comercial fata de clienti, relatiile de decontare cu furnizorii, cat si pe termen
mediu si lung, privind investitiile si acoperirea lor cu resurse de finantare
permanente.
 Structura contului de profit si pierdere pe cele trei tipuri de activitati
(patrimonial,economic si financiar)permite degajarea unor solduri de
acumulari banesti potentiale, destinate sa indeplineasca o anumita
functie de remunerare a factorilor de productie si de finantare a
activitatii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune(SIG).
Realizarea acestui obiectiv presupune o tratare prealabila a contului
de profit si pierdere pentru a pune in evidenta modul de functionare si
rentabilitatea intreprinderii ca marja comerciala, productie a
exercitiului, valoare adaugata, excedent brut de exploatare, rezultat al
exploatarii, rezultat curent si rezultat net al exercitiului. In continuare
vom face referire la capacitatea de autofinantare.Aceasta
evidentiaza potentialul financiar degajat de activitatea rentabila a
intreprinderii la sfarsitul unei perioade de gestiune destinata sa
finantezeinvestitiile din perioada urmatoare. Capacitatea de
autofinantare prezinta importanta deoarece constituie un mijloc sigur
de finantare, fiind o sursa independenta si stabila, evidentiaza
autonomia intreprinderii, respectiv gradul de autonomie financiara si
permite diminuarea indatorarii si implicit reducerea cheltuielilor
financiare.
 In cel de-al doilea capitol analizam situatia fluxurilor de
trezorerie ale intrprinderii. Analiza intemeiata pe studiul
fluxurilor financiare permite imbinarea coerenta a
studiului echilibrului financiar cu cel al performantei
firmei. Daca la un moment dat bilantul prezinta
resursele de care dispune o intreprindere si modul de
utilizare al acestora, iar contul de profit si pierdere
prezinta fluxurile de operatii care au influenta asupra
rezultatului, o viziune dinamica asupra situatiei
financiare a intreprinderii este posibila prin intocmirea
tabloului de finantare.
Tabloul de finantare furnizeaza informatii privind evolutia globala a
trezoreriei, ca rezultat al echilibrului financiar, fara a evidentia aportul
fluxurilor financiare legate de exploatare, de finantare sau de
elementele extraordinare.
Tabloul de finantare cuprinde doua parti.
Prima parte a tabloului de finantare analizeaza modul de realizare,
in dinamica, a echilibrului structural intre elementele stabile ale stabile
ale bilantului functional. In aceasta parte a tabloului se evidentiaza
politica de investitii si de finantare promovata de întreprindere in
decursul perioadei analizate.
Partea a doua a tabloului de finantare analizeaza modul cum s-a
utilizat fondul de rulment net global in asigurarea echilibrului functional
intre elementele ciclice ale bilantului si al echilibrului monetar intre
incasari si plati.
Tabloul fluxurilor de trezorerie apreciaza intr-o logica financiara si
globala coerenta deciziilor strategice luate de intreprindere. Studiul
fluxurilor de trezorerie permite aprecierea flexibilitatii trezoreriei si
furnizeaza informatii privind vulnerabilitatea intreprinderii. Fluxul de
trezorerie generat de activitatile de exploatare este indicatorul central
al analizei situatiei unei intreprinderi. El este utilizat pentru aprecierea
performantelor acesteia pe o perioada medie.
Cel de-al treilea capitol se refera la analiza rentabilitatii
intreprinderii si a riscului la care este supusa aceasta.
Datorita faptului ca numai o analiza a rezultatelor in sine nu
este suficienta, se impune o confruntare a rezultatelor cu
mijloacele utilizate, astfel rezultand rentabilitatea pe baza careia
poate fi apreciata eficienta si competitivitatea exploatarii si a
altor functii.
Rentabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a realiza
profit, care este necesar atat reproductiei si dezvoltarii cat si
remunerarii capitalurilor. Deoarece prin intermediul rentabilitatii
se apreciaza performantele intreprinderilor, ea reprezinta o
informatie indispensabila intreprinderilor şi partenerilor de
afaceri, fiind definita ca un raport între rezultatul obtinut si
mijloacele utilizate.
Ratele de rentabilitate masoara rezultatele obtinute in
raport cu activitatea intreprinderii – rentabilitatea
comerciala – si a mijloacelor economice – rentabilitatea
economica – sau financiare – rentabilitatea financiara.
Ratele de rentabilitate comerciala apreciaza randamentul diferitelor
stadii ale activitatii intreprinderii la formarea rezultatului, fiind
determinate ca raport intre marjele de acumulare si cifra de afaceri sau
valoarea adaugata.

Ratele de rentabilitate economica arata eficienta utilizarii capitalului

economic alocat activitatii productive a intreprinderii si se determina
ca raport intre rezultatul economic obtinut de catre companie si
valoarea activelor totale utilizate.

Rentabilitatea financiara reprezinta capacitatea intreprinderii de a

obtine profit net din capitalurile angajate in activitatea sa.
Rentabilitatea financiara reflecta scopul final al actionarilor unei firme,
exprimat prin rata de remunerare a investitiei de capital facuta de
acestia in procurarea actiunilor ei, sau prin rata reinvestirii totale sau
partiale a profitului care le revine de drept.
O analiza financiara completa nu se poate realiza decat prin analiza
conjugata a rentabilitatii cu riscul. In conditiile economiei de piata,
activitatea tuturor intreprinderilor este expusa, intr-o masura mai mica
sau mai mare, riscurilor generate de mecanismele pietei.
Datorita faptului ca prin dezechilibrele acumulate, determinate de natura
cresterii intreprinderii, pot fi produse un ansamblu de riscuri, dintre care
unele anunta falimentul iar altele fragilitatea intreprinderii, este necesara
efectuarea unor analize precum:
- analiza riscului economic
- analiza riscului financiar
- analiza riscului de faliment.
Riscul economic reprezinta incapacitatea intreprinderii de a se
adapta la timp si cu cel mai mic cost la variatiile mediului.
Activitatea intreprinderii este supusa riscului economic deoarece
aceasta nu poate sa prevada cu exactitate diferite componente
ale rezultatului sau – cost,pret – sau ale ciclului de exploatare.
Riscul financiar este legat de gradul de indatorare al
intreprinderii si este pus in evidenta de evolutia indicatorilor de
rezultate la nivelul firmei sub incidenta structurii financiare a
acesteia. Riscul financiar consta in influenta negativa pe care o
poate avea politica dobanzilor si cea fiscala asupra rezultatelor
finale ale emitentului. Riscul financiar însoteste orice activitate
economica, deci gestionarea corecta a capitalului propriu sau
împrumutat duce la diminuarea/cresterea rezultatelor financiare,
în urma influentei riscului financiar.
Riscul de faliment (de insolvabilitate), reprezintă posibilitatea de
apariţie a incapacităţii de onorare a obligaţiilor scadente (ajunse
la termen) ale firmei, născute din angajamente anterioare
contractate, din operaţii curente, determinabile pentru continuarea
activităţii, prelevări obligatorii.
Studiu de caz
 După cum rezultă din situaţia patrimonială a firmei „GAMA S.R.L.”
obiectul activităţii îl constituie comertul cu bunuri de larg consum.
Prezentul proiect va încerca să analizeze din punct de vedere
financiar performantele acestei întreprinderi pe parcursul a trei
exerciţii.
 INDICATOR 2005 2006 2007
Fond de Rulment -16 -48321 -45840

Fond de Rulment Propriu -11152 -44268 -58486

Nevoia de Fond de 35505 12831 9977

Rulment

Trezoreria Neta 35489 -35490 -35863

Valorile negative pe care le are Fondul de Rulment arată o situaţie de dezechilibru

financiar datorată absorbţiei unei parţi din resursele temporare pentru finanţarea
activelor imobilizate contrar principiului financiar conform caruia nevoilor
permanente trebuie să li se aloce resurse permanente.
FRP are ,de asemenea, valori negative pentru cele trei exerciţii financiare, fapt
care relevă o insuficienţă de capitaluri proprii în raport cu imobilizările nete.
NFR având valori pozitive, semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu
resursele existente,rezultat ce poate fi apreciat ca unul pozitiv.
TN ia valori pozitive în primul exerciţiu –anul 2005 -,fiind rezultatul desfăşurării de
către firma analizată a unei activităţi eficiente prezentând un excedent de trezorerie
care se află în casieria unităţii şi conturile bancare sub forma de disponibilităţi. În
acest caz firma dispune de o autonomie pe termen scurt.
In 2006 si 2007, situatia este inversa; aceasta firma nu a avut o activitate eficienta.
 50000
40000
30000
MC
20000 Pex
10000 VA
0 EBE
Rexpl
-10000
Rcurent
-20000
PN
-30000
-40000
2005 2006 2007

In primul an Marja comerciala are o valoare negativa, ceea ce arată că

există o insuficienţă în activitatea comercială a unităţii, adică veniturile nu
acoperă cheltuialele în ceea ce priveşte vânzarea de mărfuri. In ultimii doi
ani Marja comerciala ia valori pozitive, deci firma obtine profit din activitatea
comerciala desfasurata.
Conform calculelor făcute VA a înregistrat valori pozitive la sfârşitul ultimului
exerciţiu financiar, lucru care poate insemna creşterea vânzărilor sau
aprovizionări mai puţin importante (sau mai puţin scumpe).
Valorile pozitive ale EBE arată că firma analizată dispune de resurse
financiare necesare menţinerii sale sau creşterii acesteia. Existenţa
EBE demonstrează performanţa economică a unităţii, independenţa
politicii financiare, a politicii de investiţie şi de dividend.
Datele din tabel privind Rezultatul Exploatarii arată că „GAMA S.R.L.”
obţine profit din activitatea de exploatare exprimând rentabilitatea
activităţii curente rezultată din deducerea tuturor cheltuialelor din
veniturile de exploatare.
Rezultatul Curent din anul 2005 ia valori negative, fapt care
arată , prin analiza contului de profit, că unitatea a înregistrat pierderi
în activitatea financiară. Rezultatl Curent în ultimii doi ani înregistrează
o valori pozitive.
Rezultatul Net în 2005 înregistrează o valoare negativă, datorită
unor cheltuieli legate de operaţiile de gestiune, de capital.Rezultatul
Net in exerciţiile financiare 2006,2007 ia valori pozitive,RN=RC, adică
unitatea n-a avut venituri sau cheltuieli excepţionale.
Creşterea valorii RN de la un exerciţiu la altul demonstreză faptul că
unitatea s-a redresat din punct de vedere economic.
 CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE

Reflectă potenţialul financiar degajat de activitatea rentabilă a unei

întreprinderi la sfârşitul unui exerciţiu financiar destinată să
remunereze capitalurile proprii prin dividende şi investiţii de menţinere
şi înlocuire, precum şi cele noi (de dezvoltare).
CAF se poate calcula prin două metode:
- metode deductivă;
- metoda adiţională;
Aceste metode sunt puse în evidenţă prin structura contului de profit şi
pierdere.Rezultatele obtinute prin cele doua metode coincid.
 2005 2006 2007
rezultatul net al -38066 5833 15816
exerciţiului
valoarea netă a 354486 450822 281369
activelor cedate

ven. din cedarea de -319745 -822091 -284995

active
chelt. calculate 0 0 0
(provizioane, cote
părţi din subvenţiile
virate)
CAF -3325 -365436 12190

In 2005 si 2006 CAF are valori negative,de unde reiese că întreprinderea

analizată înregistrează plăţi mai mari decât incasări şi a obţinut pierdere în acest
an . Firma nu dispune de mijloace financiare necesare activităţii de menţinere a
potenţialului activitate comerciala şi nici pentru activitatea de expansiune-
efectuarea de investiţii.Rezultă că în exerciţiul următor întreprinderea va fi nevoită
să contracteze credite , acţiune care va duce inevitabil la creşterea cheltuielelor
financiare a unităţii.
CAF în 2007 este pozitiva, unitatea dată dispune de un flux net de lichidităţi la
sfârşitul exerciţiului financiar, adică fluxul dintre încasări şi plăţi care rezultă din
prezentarea contului de profit şi pierdere în termeni de trezorerie.Firma dispune
de mijloacele necesare activităţii de menţinere a procesului de activitate .
Concluzie
Se poate spune ca firma " GAMA S.R.L." in 2005 a avut o situatie
prefalimentara inregistrand aproape toti indicatorii in valoare negativa.
Totusi, in exercitiul financiar 2007 unitatea s-a redresat din punct de
vedere economic si financiar inregistrand rezultate exceptionale luand
in calcul situatiile din exercitiul anterioare.