ACTUL 1
Teatrul reprezintă interiorul casei lui Ion teslarul; pe lîngă. păreţi sînt aşezate laiţe acoperite cu
scoarţe; în fund este o uşă, şi în stînga altă uşă; în dreapta e o fereastă., lîngă fereastă o masă şi
două scaune; pe păreţi sînt aninate unelte de teslărie; lîngă uşa din fund se află doi saci plini.
SCENA 1
CATRINA, NIŢU, GAVRIL
SCENA II
CATRINA. NIŢU, GAVRIL, VÎNTURĂ-ŢARĂ
VÎNTUKĂ-ŢARĂ (arătîndu-se în fund): Bucuroşi la oaspeţi?
CATRINA (întorcîndn-se): Ce văd? Moş Vîntură-Ţară? VÎNTURĂ-ŢARĂ: Eu!... Da cine se hîrjoneşte la
fereastră?
NIŢU (lăsînd pe Gavril): Eu!... Îi vîram o ţîră, de minte lui Gavril.
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Pentru ce?
NIŢU: Pentru c-o batgiocorit pe mama.
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Bine i-ai făcut, finule. Copilu îi datori să-si apere părinţii cu viaţa. Vin-încoaci la
moşu să te sărute. (Sărută pe Niţu.)
GAVRIL (lîngă uşa din fund): Bine-o făcut?... bine?... Ei! las' că v-oi arăta eu cine-i Gavril sîrbu.
(Iese furios.)
NIŢU:Încă-ndrăzneşte să ne-ameninţe?... Oi pune eu mîna pe tine. (Voieşte să alerge după
Gavril.)
VÎNTURĂ-ŢARĂ (oprindu-l): Dă-l dracului pomană, şi nu vă mai potriviţi la vorbele unui beţiv. Pun
rămăşag că se duce la crîşmă să-şi înece ciuda... Aşa ruşine! să-l trîntească un băiet de ieri, de-
alaltaieri...
CATRINA (cu mîndrie): Vezi că-i voinic ca tată-său.
VÎNTURĂ-ŢARĂ: N-ar fi de diochi... Da cumătru Ion unde-i?
CATRINA: S-o dus la tîrg să mai cumpere lemne pentru casa cea de închisoare.
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Casa de închisoare?... Unde?
CATRINA: Aici, în sat...
VÎNTURĂ-ŢARĂ (cu multă mirare): Ce în sat?...
NIŢU: Temniţă..
VÎNTURĂ-ŢARĂ (frecîndn-şi urechile): Nu cumva-mi ţiuie urechile şi n-aud bine? Ian mai zi o dată,
băiete... Temniţă. în satu Haramu?
NIŢU: Ca în toate satele din Moldova... Da bine, moş nînaşule, de unde vii?
VÎNTURĂ-ŢARĂ: De unde si-o înţărcat dracu copiii.
NIŢU: De-aceea poate n-ai aflat c-o vinit poroncă ca să se facă case de închisoare în toate satele?
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Elei! Şi pentru ce?
NIŢU: Ştim noi?
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Şi ce are-a face tată-tău cu temniţile?
CATRINA: Să vezi, cumătre. Ion s-o alcătuit cu privighitoriu ca să dureze tot lucru teslăriei, uşile,
ferestrile, duşamelile, acoperemîntu...
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Rău o făcut, dragă cumătră, c-ase-mine lucru nu-mi pare lucru curat şi cu noroc!...
Ştiţi vorba ceea: Nu săpa groapă altuia, căci cazi în ea.
CATRINA: Aste i le-am zis şi eu bărbatu-meu. Apoi dă!... ce să facă bietu om?... Nevoia...
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Nevoia, nevoia!... o cunosc şi eu, bat-o pîrdalnicu! Că de cînd vechilul monăstirii
mi-o răşluit bucăţica mea de răzăşie de-aici, din satu Haramu, am rămas pe drumuri ca un calic!...
Dar apoi chiar de m-ar mînca de viu stahia cea de nevoie, tot n-aş vrea să pun mîna la durat de
temniţi şi la făurit de lanţuri. Mai bine sărac şi curat!
SCENA III
Cei denainte, MĂRIUCA (arătîndu-se la fereastă.)
MĂRIUCA: Niţule, Niţule!
NIŢU: Măriuca?... ce vrei, Măriuco?
MĂRIUCA: M-o trimes giupîneasa să culeg buruiene uscate de leac; nu vii cu mine să-mi agiuţi?
NIŢU: Ba vin, Măriuco; iaca vin, iaca vin... (Iese prin fund, alergînd.)
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Na, na, na, na! după dînsa, băiete... prinde-o, băiete... (Uitîndu-se pre fereastă..) S-
o dus... o zburat hulubaşii... (Cătră. Catrina.) Cine-i Măriuca asta care smoneşte flăcăii de la
ochi?
CATRINA: O copilă fără tată şi fără mamă, care slujeşte în casa la posesoru.
VÎNTURĂ-ŢARĂ: La kir Iani Avdela?
CATRINA: La el!... si sărmana copilă.!... Vai de capu ei, ce mai trage cu giupîneasa Ruxanda!
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Ţiitoarea grecului?
CATRINA:Nu ştiu ce-a fi... ţiitoare... giupîneasă?... Naiba să le-aleagă!... dar ştiu că-i ră foc cu biata
Măriuca.
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Şi se vede că biata Măriuca se mîngîie cu Niţişor...
CATRINA (zîmbind): Tineri nu-s?
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Să le fie de bine!... Treaba noastră-i să le credem, că, Doamne! mare zburdalnică-i
tinereţa!... şi mare bună-i! (Oftînd.) Hei, hîc!... Am fost şi eu un pui... ş-acu, ian priveşte... parcă-s
un ciung pîrlit.
(Se aude afară un car şi vocea lui ION, strigînd la boi: „Ha ho... ha ho!" )
CATRINA: O sosit bărbatu-meu. (Aleargă spre uşa din fund.)
ION (afară.): Gavrile, măi Gavrile... vin de digiugă boii.
CATRINA (pe pragul uşii): Degeaba-l chemi, Ioane, că nu vine.
ION (afară); Da unde-i?
CATRINA: A fi la crîsmă...
ION (afară): Bată-l mama lui Dumnezău, beţiv!... Ho... ha ho... nea, Bălan, na..,.
VÎNTURĂ-ŢARĂ (în parte): Apoi dă!... plăteşte argaţi...
SCENA IV
VÎNTURĂ-ŢARĂ, CATRINA, ION
SCENA V
VÎNTURĂ-ŢARĂ, ION, MOISE (viind prin fund)
SCENA VI
Cei denainte, JANDARMUL
S C E N A Vll
ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ, GAVRIL (beat)
SCENA VIII
Cei denainte, JANDARMUL. CATRINA
SCENA IX
ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ, CATRINA, IANI
SCENA X
ION, IANI
ION (cu durere, în parte): O mie cinci sute de lei! unde să-i găsesc?
IANI: Bre, Ione, ţe stai pe ghinduri, tristo si obosito?
ION: Cum n-oi fi obosît, kir Iani, dacă toate supărările cad deodată pe capu meu!
IANI: Ha, stiu; mi a spuso subprefecto che a venito se te implinesca pentru 1500 de lei.
ION (oftînd): Aşa, aşa!
IANI: Sluto la Pruto! 1500 de lei! soma mare, simandikosa! si puno ramasago che n-ai niţi frinta.
ION: N-am!... Nu vre nime să m-agiute.
IANI: Nime?
ION: Nime pe lumea asta!
IANI:
Moi Ione, ian priveste la mine... Cum ma gasesti?... fioroso, nemilostivo?... spune, spune, am
obrazi de satana?
ION: Ba nu.
IANI: Nu sinto hristianos? sint paghino? spune.
ION: Ba ştiu că eşti creştin.
IANI: Lipon, ţe ai ziţe daca te asi imprumuta eu cu aţei 1500 de lei?
ION (sculîndu-se): Dumneta, kir Iani? Aş zice că Dumnezău te-o trimes ca să mă scapi de sărăcie.
IANI:Pre frumoso. Vrei 1500 de lei batuţi? (Scoate punga.) Oriste, poftim. Mai dinioare am
vinduto puţintelo grio la prietin a me, la Mustoksidi, şi iata-me-s che vino si te azuto.
ION: Dumnezău să-ţi deie înzăcit binele ce-mi faci!
IANI: Amin!... ma se faţem un sineţelo; nu de alta, ma fiind che este viaţa, este si morte... inţelezi?
ION:Cum nu? Ai toată dreptatea. (Scoate din saltarul mesei o coală de hîrtie, călămări şi condei.)
Iaca hîrtie şi cerneală.
IANI: Bine; scrie d-ta, cum oi spune eu.
ION: Sînt gata, zi. (Scrie.)
IANI, (dictînd): „Eu, zos iscalitu, ma indatoresco a plati infaţisatorului cu aţest sineto..."
ION: De ce să nu pun mai bine numele d-tale?
IANI: Asa e obiţeiu sineturilor... Scrie: „in vade de o luna..."
ION: O lună-i prea puţin, kir Iani, pune două luni.
IANI:Doua luni?... fie si doua luni, cum doresti d-ta... Eu sinto hristianos si am hristoitia. Ţe ai
scriso?
ION (cetind): „Mă îndatoresc a plăti înfăţişătoriului cu acest sînet, în vade de doua luni..."
IANI: Aksiologo... (Dictează.) Soma de trei mii lei... ION: Trii mii pentru 1500?
IANI: Ţi pare multo, fraţico?
ION: Da cum, Doamne iartă-mă!... aşa dobîndă numai jidanii au obraz să ceară.
IANI: Asa? lipon, fie 2500 in loco de 3000, che eu sinto hristianos.
ION: Creştin, creştin... (în parte) ca Moisi.
IANI:Ghindeste, fraţico, che subprefecto a venito se te implinesca, se vinda tot, boisorii, carusoru,
casuţa... ţine stie!... Iarna se apropie si ai se ramui pe drumuri cu nevasta si copilo...
ION: Taci, taci, că mă oţăreşti... Iaca scriu. (Scrie.) „2500 de lei".
IANI:
Ai scriso? pre frumoso... (dictează.:) „pentru care bani puno amaneto razasia me din mosia
Haramu".
ION: Amanet moşioara mea?
IANI: Ma cum?... horis amaneto? ha, ha, ha... Unde s-a vazuto imprumuto horis amaneto?
ION (sculîndu-se): Nu mă lasă inima, nu pot.
IANI:Nu poţi?... se-ţi fie de bine! Am vruto se te scapo de nacazo; ţi am dato doua luni vadea
pentru ca se ai vreme de mintuit lucru inchisorii si se intri in banii ţe ai se iei de la prefectura; ma
d-ta nu vrei?... pre bine... Ţi plaţe mai bine ca se-ţi bata doba la porta... Gusto filonikie nu are...
Ma inchino cu plecaţune...
ION (în parte): Să-mi vîndă lucrurile cu doba!... (Tare.) Nu te duce... stăi, că scriu cum îi vroi...
(Scrie.) Iaca am scris ş-am iscălit.
IANI: Aferim! Acum vedo che esti omo... Se videmo.
(Ia sinetul şi-l citeşte.) A paralakto!... Poftim banii. Aiţe in punga sinto 1500 de lei.
ION: Adă... Mă duc să plătesc subprefectului. (Iese.)
IANI:Merzi, merzi prosto, budalas! Capo de bou!... L-am prinso in capcana, şi peste doua luni de
zile am se-i vindo mosiora, s-o cumpăr iar eu... Chit pentru badea Ion, l-oi lua argat la mine, de
hatiro Catrinuţei... care mi plaţe.
SCENA XI
IANI, CATRINA
CATRINA (întrînd din siînga): Ioane, Ioane, vin de mănîncă... Iaca!... unde s-o dus?
IANI (cu blîndeţe): S-a duso la subprefecto ca se platesca datoria de 1500 de lei.
CATRINA: Da de unde o găsît parale, bietu om?
IANI (apropiindu-se): De unde? de la mine, de la prietinu matale, leliţa Catrinuţa.
CATRINA: L-ai agiutat d-ta, kir Iani? Dumnezău să-ţi
împlinească toate dorinţile, că mare bine ne-ai făcut!... Dă-mi mîna s-o sărut.
IANI: Nu la muna, Catrinuţa draga, ma la obrazi, daca vroesti se mi faţi feriţito.
CATRINA: Fie şi pe obraz, tot îs bătrînă.... (Se apropie de Iani şi-l sărută pe obraz.)
IANI (cuprinzîndu-i talia cu braţele): Batrina?... Oheske, Catrinuţa draga; esti tinara, esti nurlia,
esti hazlia si te iubesco ca pe un garofalo. (Voieşte s-o sărute.)
CATRINA: Ce face? mă iubeşti?... (Voind să scape.) Da şăzi binişor încolo, omule, că te-or rîde şi
curcanii de te-or videa.
IANI: Lasa se rida curcania, che eu sinto amorezato de dimiata, Catrinuţa; ma sfirsesco de amori!
(Voieşte iar s-o sărute.)
CATRINA: Iaca neruşinatu!... Lasă-mă azi, că ţip de răsună satu.
IANI:Ohi, ohi, Catrinuţa, nu ţipa... Ţi dau ţe vroesti, rochiţa, bosmachi, zuncuţa... numai se te dai
în dragoste cu mine.
CATRINA (STRIGÎND): IOANE! CUMĂTRE!... SĂRIŢI!
(ÎNSEREAZĂ)
SCENA XII
IANI, CATRINă, ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ
SCENA XIII
ION, VÎNTURA-ŢARĂ, CATRINA, MĂRIUCA
ACTUL II
Teatrul reprezintă piaţa satului. În fund, zidirea închisorii cu schelele ridicale pănă la
acoperămînt. O parte din schele se perde între culisele din fund, în stînga. În slînga, casa lui Ion
teslarul, cu uşă şi fereastă pe scenă; în dreapta, cîrciuma lui Moise, cu şopron de frunzar, şi sub
şopron o masă lungă cu laiţe.
La ridicarea cortinei ciţiva ţărani stau pe laiţe şi beu.
SCENA I
ŢĂRANII, MOISE
SCENA II
ŢĂRANII, MARTIN (viind din fund)
SCENA IV
Cei denainte, MARTIN (iese din cîrcimă fără suman)
SCENA V
Cei denainte, IANI (vine din fund furios, cu un bici în mină)
SCENA VI
Cei denainte, MOISE
SCENA VII
IANI, MOISE
IANI (turbat): Bre! mi vine paroksismos la crieri!
MOISE (furios): A! ghirai şvarţ!... Mi se zburlesc perciunii.
IANI: Asta-i revoluţia!... epanastasis!... sfirsito lumii!
MOISE: Blăstămatu cel de bade Ion îmi smoneşte toţi muşteriii!... am să. mă calicesc din pricina
lui!
Nu pot mai mult să ţin orînda... Cucoane kir Iani...
IANI: Ţe vrei si tu?
MOISE: Poftim, mă rog, de-ţi găseşte alt orîndari, că eu nu mai sint.
IANI: Skasmos!... Na si alta belea!... De ţe vrei se mi lasi?
MOISE: Pentru că mofluzu de bade Ion îmi strică neghiţitoria.
IAM: Teslaris?
MOISE: Bade Ion, care şede cole în faţă cu mine.
IANI (întorcîndu-se şi privind casa, zice în parte):
Ghidi, mozico obraznico!... Am zurato se me rasplatesco odata si bine...
MOISE: Poftim, mă. rog, să ne răfuim socotelile...
IANI (muşcîndu-şi musteţile): Zupine Moisi...
MOISE: Ha?
IANI: Ion teslaris e dusman a me si a dimitali!
MOISE: Duşman de moarte.
IANI: El ti caliţesti pe dimiata, si pe mine a vruto se mi ripesca zilele.
MOISE: Ce spui, mă. rog?
IANI: El are ghindo reu pentru noi doi.
MOISE (cu spaimă): Vuăs? Ce?
IANI (apucînd de mînă pe Moise): Lipon ţe mai asteptăm?
MOISE (buimăcit): Ha?
IANI: Dechit se perimo noi, mai bine el... Nu-i asa?
MOISE (fără a înţelege): Aşa, aşa...
IANI: Vra se zica ne-am inţeleso?
MOISE: Cum?
IANI: Taţil... Ţine vine?
SCENA VIII
IANI, MOISE, GAVRIL (legat), JANDARMUL
SCENA IX
MOISE, IANI, GAVRIL
IANI(în parte): Este o vorba prosta: Che la beţivo si draco iese cu oca inainte. (Arătînd pe
Gavril.) Am gasito chipo se me rasbuno de bade Ion... (Lu Gavril.) Gavrilaso... ma ţe ai paţito,
draga me?
GAVRIL: Ce să păţesc, cucoane?... M-o închis hoţu cel de teslari.
IANI: Te-a închiso el!... pe dimiata? More, cum se pote? Si pentru ţe, kaimene?
GAVRIL: Pentru că i-am cerut simbria mea.
IANI:Lipon, in loco se-ţi deie dreptu dimitale, te-a puso la duba? Bre! ţe katergaria! Auzi, zupine
Moisaki, i-a muncato simbria de haram. Ma el nu-i omo, îi lupo... Ţe ziţi, zupine Moisaki?... Nu-i
asa?
MOISE (răsărind): Ha?
IANI: Teslaris e lupo, nu-i omo paminteano.
MOISE (pe gînduri): Dar, dar, lup pămintean.
IANI(căinînd pe Gavril): Sermano bieto Gavrilasi!... N-ai muncato nici bauto nimic de ieri
dimineţa?
GAVRIL (oftînd): Nu, nu, păcatele mele!
IANI:
Moisaki, ai auzito che n-a bauto nimica crestinu? Ada degraba zumatate de oca de rachio...
Eu platesco.
GAVRIL: Dumneta?... Bogdaprosti.
MOISE (cit distracţie): Adă. parale.
IANI: Ţe ziţi?
MOISE: Ba nu, nu... te-oi scădea la cîştiu... O ocă şi giumătate?
IANI: Ohi, zumatate numai acu de o data, si, dacă a mai trebui, om mai ţere.
(Moise întră în cîrcimă..)
GAVRIL (aşezîndu-se în capătul mesei despre public):
Aşa stăpîn să-mi fi dat Dumnezău, iar nu ca Ion, lovi-l-ar trăsnitu!
IANI (în parte): More Iani, se te vedo; acu trebuie mestesugo si iskiuzarliki.
(Moise aduce rachiul. )
MOISE: Ţine bade Gavrile, bea sănătos.
IANI: Be, be, Gavrilasi, se mai uiţi necazu ţe l-ai traso de la teslaris.
GAVRIL (bînd): Să-l uit?... ba cît oi trăi nu l-oi uita!
IANI:
Aferim! asa mi plaţe omo... cu inima, nu budalas fara filotimia, care maninca batzocora,
maninca bataie si taţe. (Turnînd lui Gavril.) Nu-i asa, Moisaki?
MOISE: Bade Gavril îi voinicos.
GAVRIL (bînd): Lasă! i-oi arăta eu cine sînt! Pentru că-s sărac, un biet om din lume, fără căpătăi...
să-şi bată gioc de mine un mişel ca Ion?... Da ce-i el?
IANI(turnînd iar): Asta ziţem si noi, ţe-i el?... boieri nu-i... Un ticaloso mofluzo care maninca
simbriile oamenilor.
GAVRIL: Că n-a duce-o-n rai, n-ai frică..
IANI: Ţe rai?... ma el este bun de trimis in iado.
GAVRIL (ameţindu-se): În iad?... da! acolo a să meargă... şi asta nu tîrziu.
IANI (în parte): Se ameţeşte! minunato!
MOISE (în parte): În iad?... ai vei! (Se oţereşte.)
IANI: Ma spune-mi, Gavrilaki, chita leafa aveai la teslaris?
GAVRIL: 60 de lei pe an ş-o păreche de opinci.
IANI: Numai atita, un flecheo ca dimiata?... auzi, Moisaki?
MOISE: Pentru nimic.
IA'NI:Ma asta-i o talharie de ţele gogonate! Un voinico ca dimiata plateste o mia de lei pe ano...
nu-i asa, Moisaki?
MOISE: Nu-i mult nici două mii, zic zeu!
IANI: Nici trii mii.
GAVRIL: Trii mii; da unde să-i găsesc?
IANI: Unde? la muna dimitale.
GAVRIL (căutîndu-şi mîna): Mîna-i goală.
IANI: Neski, ma lucru de la dinsa faţe o suta de galbini.
GAVRIL: Face dar, că eu am lucrat mai toată dulgheria temniţii şi Ion o luat plata.
IANI:Vezi, Gavrilaki, sermane?... tot Ion!... D-ta te ostenesti, asuzi, lucrezi de dimineţa pana in
sera si badea Ion inghite paraluţia.
GAVRIL (aprinzîndu-se): Asta dreptate-i?
IANI (la urechea lui Gavril): Vezi che din priţina lui nu poţi trai?
GAVRIL: Din pricina tălhariului celuia.
IANI:Che daca n-ar fi Ion, dimiata, Gavriluţa, ai ramunea singur stoler aiţe in sato, si atunţi
dimiata ai avea tot lucru, si a satenilor si a stapunirii, si ai castiga paraluţi multe... Nu-i asa,
Moisaki?
MOISE (oţerindu-se): Aşa cred şi eu.
GAVRIL (frecîndu-şi ochii): Bine zici, cucoane kir Iani. Ori el, ori eu!... amîndoi nu putem fi la un
loc...
IANI: Doua sabie la un teca nu incape...
GAVRIL (răpit de patima): Dar!... cu chipu ista îmi răzbun şi-mi rămîne tot lucru din sat... Hai...
MOISE: Unde, mă rog?
GAVRIL (ameţit şi încrutat): Mă duc să desprind cîteva scînduri de sus de pe şchele... şi cînd ş-a sui
el la lucru ş-a pune picioru...
MOISE (spăriet): A cădea ş-a muri?... Ai vei!... Nu face...
IANI (încet): Taţi, Moisaki, che astfel castiga orinda dimitale.
MOISE (căzînd pe laiţă): Mein Gott! mein Gott!
GAVRIL (clătinîndu-se pe picioare): Parcă-mi iesă foc din ochi... Ha, ha, bade Ioane, mă-nchizi pe
mine în temniţă?... temniţa a să-ţi mănînce capu... (Se îndreaptă spre închisoare, se suie răpide
pe schele şi întră în culise.)
IANI: Aferim!... treaba merze de minune. (Îşi freacă mînile cu mulţămire.)
MOISE (tremurînd): Mein Gott! mein Gott!... dacă s-a afla, am murit!
IANI:Ma nu te teme, Moisaki. Nu vezi che Gavrilo e bat? Acu faţe pozna, si chindo s-a trezi, a
uitato... Ţe vedo? teslaris?
SCENA X
IANI, MOISE (sub sopron), ION, CATRINA (ieşind din casa lor )
ION: Geaba te mai rogi, Catrino.., trebuie să mă duc la lucru numaidecît, ca să nu-mi perd ziua.
CATRINA: Ascultă-mă şi pe mine, bărbate; lasă-te pe mîni; că nu ştiu ce-mi vesteşte inima a rău.
ION: Da nu fi copilă, Catrino, că doar nu merg peste lume; mă duc cole lîngă casă.
CATRINA: Bărbate... te rog... nu te duce, că iaca... îmi spune sufletu să nu te las.
ION: Ei! apoi mă superi. Du-te-n casă şi-ţi cată de gospodărie.
CATRINA: Bine, bărbate; fă cum îi vrea. (Îşi şterge ochii.).
ION: Adică, dacă-i parte femeiască, tot copil... (Se apropie de Catrina.) Vin să te sărut, Catrino, că
astfeli mi-a fi ziua cu noroc.
(Catrina îl îmbrăţisează plîngînd. )
MOISE: Vezi, vezi, cucoane kir Iani?
IANI: Vedo, si me temo che l-a gasi pe Gavrilo stricînd schelea.
ION:Hai, întoarce-te de-acu-n casă, Catrino, ş-alungă cele gînduri posomorîte. (Se îndreaptă spre
schele. Catrina întră în casă.)
MOISE: Iaca... se duce la moarte... Nu pot să-l las.
(Voieşte să strige pe Ion; lani îi astupă gura.)
IANI: Nu faţe pozna, Iuda. (îl împinge în cîrcimă.)
SCENA XI
IANI, MOISE, ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ, NIŢU, MARTIN, ŢĂRANI, JANDARMUL (vin din dreapta)
SCENA XII
Cei denainte, SUBPREFECTUL
SCENA XIII
Cei denainte, MOISE
SCENA XIV
Cei denainte, ION (adus pe braţe de cătră ţărani), CATRINA, NIŢU
ACTUL III
Teatrul reprezintă o pădure; în fund, o cărare ce suie la deal; în dreapta, altă cărare pintre copaci;
în stinga, bordeiul lui Martin pădurarul, şi pe planul I se află o rădăcină de arbore.
SCENA I
GAVRIL (cu haine rupte şi cu o pălărie pe ochi, vine pe cărarea din fund): Valeu!... valeu!... de-
abia mă ţin picioarele!... N-am mîncat nici o fărămică de două zile... (îşi scoate traista şi se pune
pe rădăcină.) Să mă mai odihnesc puţin... Valeu! (Priveşte împregiurul lui.) Iaca pădurea de pe
mosia Haramu... Iaca bordeiu lui Martin pădurariu!... M-aş duce să cer o bucată de mămăligă....
dar mă tem. De cînd, acu şăse luni, o căzut de pe şchele bietu Ion teslariu... mă spariiu şi de
umbra mea... Parcă-l tot văd pe Ion după mine... (Oţerindu-se, îşi face cruce.) Doamne! Doamne!
fă-ţi milă de mine şi mă iartă.... (Se scoală.) Aşa-i păcatu cînd se leagă de om!... M-am potrivit
grecului şi jidanului, ş-am făcut moarte de om!... Bată-i urgia lui Dumnezău! cum m-o împins în
prăpastie, ş-apoi, pentru ca să se disfacă de mine, mi-o spus că subprefectu ar fi avînd prepusuri
asupra mea... Am fugit, după sfatu lor, diparte de sat, tocmai la Galaţi, pentru ca să mi se peardă
urma. Iani şi Moisi îmi dasără făgăduinţă că mi-or trimete acolo bani de cheltuiala ca să trec
Dunărea... Aşa!... lor le-o fost să mă vadă dus de lîngă ei şi m-o lăsat muritori de foame păn-acu...
Hoţii dracului!... dar i-oi pune eu la cale!... M-am întors înadins de la Galaţi pentru ca să le vîr în
suflet o groază de care-or pomeni ei multă. vreme... Ce s-aude? (Se ascunde după. arbori.)
SCENA II
GAVRIL, MĂRIVCA
MĂRIUCA (cîntînd)
Cine-a zice Niţu vine
Da-i-aş tot ce am pe mine;
Cine-a zice c-a venit
Da-i-aş ce n-am juruit.
(Întră pe cărarea din dreapta, aducînd un paner cu provizii. )
Biata mama Catrina!... i-am dus de mîncat şi n-o vrut să ieie nimic în gură; şede sărmana în
ţintirim şi se boceşte la mormîntu bărbatu-său!
GAVRIL (în parte): Ce văd?... Măriuca!... oare nu s-ar îndura să-mi deie ceva de mîncat?
MĂRIUCA (în parte): Azi sînt şăse luni de cînd o murit badea Ion!
GAVRIL (apropiindn-se): Copilă, dragă. copilă....
MĂRIUCA (tresărind): Ce-i?
GAVRIL(cu voce slaba): Fă-ţi milă şi pomană de-mi aruncă o bucată de mălai, că-s un biet sărac şi
n-am pus nimică la inimă de două. zile.
MĂRIUCA: Sărmanu bietu om!... (Dîndu-i panerul.) Na, bade; iaca mălai, şi ouă, ş-o bucată de
carne, ş-o steclă de vin; ie tot.
GAVRIL:
Tot! îmi dai tot? (Ia proviziile cu lăcomie şi le pune în traistă.) Bogdaproste, bogdaproste!
Dumnezău să-ţi umple cîmpii cu roadă şi calea cu flori.
MĂRIUCA: Şi d-tale, bade.
GAVRIL: Şi mie!... O! de te-ar auzi Cel-de-Sus; dar nu se poate, săracu de mine! (În parte.) Nu vrea
Ion. (Tare.) Rămîi sănătoasă., copilă.. (Iese prin dreapta, în parte.) Merg să m-ascund în pădure.
MĂRIUCA (cu milă): Bietu om! Cine ştie ce păcat l-o fi agiuns de-o rămas cerşitori! (Stă pe
gînduri.)
SCENA III
MĂRIUCA, NIŢU (arătîndu-se la colţul bordeiului)
NIŢU: Măriuco!
MĂRIUCA (întorcîndu-se veselă): Niţu!... Cît te-am aşteptat! De ce n-ai vinit să mă vezi tocmai de-
alaltaieri?
NIŢU (trist): N-am putut, Măriuco.
MĂRIUCA: N-ai putut?... da înainte cum puteai să vii de trii-patru ori pe zi? Nu ştii tu că afară de
tine n-am pe nime-n lume?
NIŢU(cu dragoste): Dragă. Măriucă!... de ştiu ceva, ştiu atîta că mi-aş da viaţa pentru tine, că m-aş
prinde să-ţi fiu rob.
MĂRIUCA (zîmbind): Rob?... Ian spurie, Niţule... dacă mi-ai fi bărbat tot astfeli ai gîndi?
NIŢU: Eu? bărbatu tău, Măriuco? (Cade pe gînduri.)
MĂRIUCA (observîndu-l): Da ce ai, Niţule? Parcă nu eşti în apele tale... Ai ceva şi te tăinuieşti de
mine.
NIŢU (după o scurtă tăcere): Ei!... să-ţi vorbesc drept, Măriuco. Nu pot să mă mai căsătoresc cu
tine... Asta mă omoară.!
MĂRIUCA (îngrijita.): Nu?... şi de ce? Ce ţi-am greşit?
NIŢU: Pentru că... tu eşti bogată. şi eu sînt sărac... Kir Iani ne-o calicit de ne-o lăsat pe mama şi pe
mine lipiţi pămîntului. În ziua cînd o murit tata, subprefectu o luat tot din casă; căci tata avea
datorii, şi astăzi se vinde la subprefectură toată starea noastră.... Are să-ncapă biata moşioara
noastră pe mîna posesorului şi noi o s-agiungem pe la uşile oamenilor... Giudecă tu sîngură,
Măriuco, dacă-mi mai este iertat a hrăni visuri de căsătorie... A zice lumea că m-am uitat la banii
tăi pentru ca să-mi cîrpesc sărăcia.
MĂRIUCA: Asta te munceşte, Niţule?... Apoi, fii liniştit; averea voastră n-a întra niciodată în
ghearăle lui kir Iani.
NIŢU: Cum?
MĂRIUCA: Îi videa... Aşteaptă să vie moş Vîntură-Ţară.
NIŢU: Spune-mi-o tu, Măriucă; că de este să-mi vie vro veselie-n lume, să-mi vie-ncalte de la tine.
MĂRIUCA: De-i aşa, ascultă: am rugat pe moş Vîntură-Ţară ca să-mi scoată el din giudecătorie
averea rămasă de la bietu tată-meu, şi să s-aţie la mezat pentru ca să cumpere pe numele meu
moşioara voastră.
NIŢU (cu veselie): A! slavă. Domnului c-am scăpat de-o grijă.!... Cînd gîndeam c-o să şadă Iani în
casa noastră... turbam de supărare... încalte-i şidea tu, Măriuco, şi-i gîndi cîteodată la noi.
MĂRIUCA: Ba om şidea cu toţii împreună, cu mama Catrina, cu moş Vîntură-Ţară şi cu tine, Niţule,
ş-om pitrece zile fericite.
NIŢU (cu dragoste, strîngînd la pept pe Marinca): Draga mea Măriucă!
SCENA IV
NIŢU, MĂRIUCA, VÎNTURĂ-ŢARĂ (se iveşte pe cărarea din fund)
SCENA V
Cei denainte. MARTIN, CATRINA (îmbrăcată. în negru, plînsă şi obosită, aduce un braţ de
vreascuri)
MARTIN (aducînd o sarcină de lemne): Da adă-ncoaci la mine aiste vreascuri, lele Catrino, că de-
abia umbli de slabă ce eşti. CATRINA: Ba nu, bade Martine, lasă-mă să fac şi eu măcar atîta treabă
în bordeiu d-tale, unde mă găzduieşti de cînd o murit bietu bărbatu-meu... Dumnezău să-l ierte!...
(Plînge.)
VÎNTURĂ-ŢARĂ (cu jale): Sărmana femeie! tot îl plînge zi şi noapte.
MĂRIUCA (alergînd la Catrina): Mamă, mamă. Catrino!
CATRINA (ştergîndu-şi ochii): Tu eşti, Mă.riucă?
MĂRIUCA: Ce mi-ai da să-ţi spun o veste bună?
CATRINA (zîmbind cu durere): Veste bună?... mie?
MĂRIUCA: Dar, mămucă; ce mi-i da?
CATRINA: Ce-ţi pot da, Măriucă dragă, că nu mai am nimică?
MĂRIUCA (ascunzîndu-şi obrazul în sînul Catrinei): Mi l-îi da pe Niţu de bărbat?
CATRINA: Pe Niţu?... (Sărutînd pe Măriuca.) Apoi nu-i a tău?
MĂRIUCA:Auzi, Niţule?... De-acu n-ai încotro şovăi... Iaca vestea, mamă. Catrină: am rugat pe moş
Vîntură-Ţară să împedice pe kir Iani de a să face stăpîn pe mosia d-voastră.
CATRINA (cu bucurie): Şi cum asta, fata mea?
MĂRIUCA: Am cumpărat-o eu pentru ca să trăim împreună în casa d-tale. Bine-am făcut?
CATRINA (cu înduioşere, strîngînd pe Măriuca la sîn): În casa mea?... să mor în căsuţa unde m-am
măritat!... unde-am trăit cu bietu Ion! (Şter-gîndu-şi ochii.) Ah! nu mai nădăjduiam o asămine
fericire. Vină, vin cole pe inima mea, dragă Măriucă, ca de mult n-o bătut ca acu de bucurie.
VÎNTURĂ-ŢARĂ (ştergîndu-şi ochii şi suflîndu-şi nasul): Na!... iaca că-ncepe-a bura şi la mine.
MĂRIUCA (coborînd ochii): Mamă. Catrino... să meargă moş Vîntură-Ţară ca să scoată un peciu pe
numele lui Niţu şi pe-al meu?
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Mă duc numai într-o fugă la potropopu. Încalic iapa lui Martin şi să te duci,
duluţă....
CATRINA: Fă cum îi şti, cumătre, ca să fie copiii fericiţi.
MĂRIUCA (încet lui Niţu, rîzînd): Mai zici de-acu, urîtule, că nu te poţi însura cu mine?
NIŢU: Nu mai zic nimică, Măriucă, că-s fericit. (O sărută pe frunte.)
MĂRIUCA: Dacă-i aşa, ştii una? Alearga-n sat şi cheamă locuitorii la dugheană şi desfundă un
poloboc în sănătatea noastră.
NIŢU: Mă duc ca vîntu.
MĂRIUCA: Ba mai încetişor, mă rog, ca să te pot întovărăşi măcar pănă la poiana din pădure.
NIŢU: Haide.
MĂRIUCA: Mamă Catrină.... mamă soacră.....
CATRINA (rîzînd): Aud, noră dragă.
MĂRIUCA (sărutînd pe Catrina): Mergi de te odihneşte-n bordei, că eu mă-ntorc acuş... Şi d-ta;
moşule, fă-te săgeată şi te du ţintă la potropop. (Iese veselă prin dreapta, alergînd cu Niţu.)
VÎNTURĂ-ŢARĂ: M-am dus...
SCENA VI
VÎNTURĂ-ŢARĂ. CATRINA, IANI
IANI(în capătul cărării din deal vorbeşte în culise): Moi Gheorghi, merzi cu caruţa si me astepta
in vale, la pod. Merzi tot inţeto se nu mi striţi careta. CATRINA: Vine grecu pe-aici... Fug să nu-l
văd în ochi.
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Întră-n casă, că eu am două vorbe cu el. (Catrina întră în bordei.)
IANI (privind între culise): Moi Gheorghi, pune chedica la caruţa che mi desali telegari.
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Auzi, telegari? două mîrţoage de pripas.
(Începe a însera. Cerul se acopere încet cu nori.)
SCENA VII
VÎNTURĂ-ŢARĂ, IANI
SCENA VIII
IANI, MARTIN (ieşind din bordei)
SCENA X
MOISE (se coboară spăriet pe cărarea din fund)
MOISE (strigă.): Cucoane kir Iani... kir Iani!... Ai vei!... unde-o apucat?... M-am intirziet la tocmală
cu Martin pentru un car de lemne, ş-am remas singhir in codru. (Fulgeră şi tună.) Ai vei!... parc-o
trisnit in mine!... Acuş o să-nceapă a ploua... ba chiar şi plouă.... Cum o s-agiung acasă?... Satu
nu-i diparte, dar ploaia poate să-mi strice halatu, să-mi facă pagubă mare... În pădure să stau mi-i
frichi... poate să fie talharoi.
(În fimpul acesta Gavril iese din dreapta şi se apropie pe dinapoi de Moise.)
SCENA XI
MOISE, GAVRIL (ascuns la faţă)
SCENA XII
GAVRIL (în deal). MOISE, IANI, GHEORGHE
MĂRIUCA (în parte): Parc-am auzit pasuri afară; nu cumva-i Niţu? (Ascultă.)
(Iani şi Gheorghe se apropie încet de bordei, fără a fi văzuţi de Măriuca. Moise îi urmează cu
spaimă.)
IANI (în parte): Cruţe azuta...
MĂRIUCA: Niţule, Niţule... tu eşti?
(astupîndu-i gura cu basmaua): Gheorghi, umfla digraba la dinsa. (Gheorghe ridică pe
IANI
Mănuca în braţe şi se îndreaptă răpide în culisele din dreapta.)
MOISE (cu mirare): Was ist? (Rămîne încremenit.)
IANI (urmînd pe Gheorghe): Am prinso prepeliţa...(Iese.)
MĂRIUCA (desfăcînd basmaua de la gură): Agiutori, agiutori!... Mamă. Catrină!... Niţule!...
SCENA XIV
CATRINA, MOISE, GAVRIL
CATRINA (ieşind din bordei): Vai de mine!... ce-o păţit Măriuca de strigă.? Măriuco, Măriuco...
MĂRIUCA (în culise): Mamă Catrino!
CATRINA: Măriuco, unde eşti?
GAVRIL (cobormdu-se): O răpit-o grecu, kir Iani...
CATRINA: Cînd?
GAVRIL: Acu; am zărit tot din deal.
CATRINA: Vai de mine!... (Aleargă desperată în culisele din dreapta.) Măriuco... Măriuco...
GAVRIL: Măriuca m-o hrănit azi, cînd era să mor de foame... De-oi şti chiar că mi-oi perde viaţa,
mă duc s-o scap pe copilă din ghiarale grecului. (Zărind pe Moise, se răpede şi-l apucă de
gulerul halatului.) Ha! iaca Iuda. El trebuie să ştie tot! (Tare..) Spune, tîrtane, unde-o duceţi pe
Măriuca?
MOISE (tremurînd): Nu ştiu, n-am văzut.
GAVRIL (zgîlţiindu-l): Ba ştii, litfă spurcată. Vin' cu mine.
MOISE (zbătîndu-se): Ai vei! ghevalt! bade Gavrile, ce vrei să faci?
GAVRIL (trăgînd pe Moise): Taci, pîngăritule, că te ucid!
MOISE (perzîndu-şi papucii): Ei vei! mamă-nieu!
(Tunete şi fulgere)
(Cortina cade.)
TABLOUL 1
Teatrul reprezintă o odaie mobilată ordinar; o uşă în dreapta, o uşă în stînga; o uşă şi o fereastră
în fund; între ele, un dulap; o masă de lemne în stînga, pe planul I, şi scaune. Furtună afară. Se
aude un vuiet de trăsură.
SCENA 1
IANI, MĂRIUCA (leşinată), GHEORGHE
SCENA II
IANI, MOISE (întră prin fund spăriet)
SCENA III
MOISE, IANI, GAVRIL (se arată la uşa din fund)
SCENA IV
IANI, MOISE
SCENA V
IANI, MOISE, VÎNTURĂ-ŢARĂ (întră iute prin fund)
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Bucură-te, grecule, că-ţi aduc o veste bună.
IANI (spăriet): Ţe?
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Îţi arde aria... O căzut fulgeru pe ea.
IANI (scăpînd iartaganul): Aria?... m-am caliţito! (Aleargă iute afară.)
MOISE: Foc?... Vai! crişma nieu! (Iese alergînd.)
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Îmi pare bine că i-am adus eu vestea asta... Aleargă tu, grecule, că nu se stînge focu
aprins de fulger.
(Se aude un gemet în odaia din dreapta.)
VÎNTURĂ-ŢARĂ:Cine geme-aici? (Se apropie de uşa din dreapta şi priveşte în odaie. Un fulger.)
Vai de mine! Un om ucis! Gavril!
SCENA VI
VÎNTURĂ-ŢARĂ., RUXANDA (întrînd prin fund)
RUXANDA: Un om ucis! Unde?
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Ici, în odaia grecului.
RUXANDA: El a fi ucigaşu. (Merge spre dreapta şi se împedecă de iartagan.) Iaca iartaganu lui; îl
cunosc! (întră. în odaie.)
VÎNTURĂ-ŢARĂ (luîndu-l): Plin de sînge! Iaca marturu şi dovada!... Bine c-o ştiu... Hei! lipitoare
spurcată., mi-ai căzut în mînă., de-acu eu ţi-s popa!
SCENA VII
VÎNTURĂ-ŢARă, RUXANDA, GAVRIL
SCENA II
MOISE, ŢĂRANI, JANDARMUL
JANDARMUL (intrînd, urmărit de ţărani): Giupîne orîndari, disfundă-ţi poloboacele, c-o poroncit d-
nu subprefect să ne dai de băut cît om vrea. MOISE: Ha... şi cine plateste?
JANDARMUL: Domnu subprefect, că azi îi nun mare şi cunună pe domnu posesor, pe kir Iani.
ŢĂRANII: Să. trăiască subprefectu!
MOISE: Se-nsoară kir Iani cu Măriuca? (În parte.) Nu ştiu, zeu, cum îi dă inima să se-nsoare tocmai
azi.
JANDARMUL: Hai iute, giupîne, c-o să ai aliş-veriş bun.
MOISE: Iaca merg. (Întră în cîrcimă.)
UN ŢĂRAN: Văzut-aţi, măi, aşa poznă şi minune?... se-nsoară cuconu kir Iani, deşi i-o ars toată.
pînea din arie astă-noapte... Tare-i de fire!
ŢĂRANII: Tare ca chiru.
ŢĂRANUL: Poate de-aceea-şi zice kir... kir Iani.
ŢĂRANH: De-aceea, ha, ha. ha!
ŢĂRANUL: Cică vorba ceea: Dumnezău ferească grădina de ştir şi pă.mîntu de chir!
JANDARMUL: Taci, măi romăne, să nu paţi ruşinea.
ŢĂRANUL: Ce ruşine?
JANDARMUL: Să te vîre boieriu în închisoarea asta.
ŢĂRANUL: Cică nu-i pentru cine să găteşte, dar pentru cine să nimereşte... O gătit-o el, grecu, după
moartea lui Ion teslariu, dar, slavă Domnului!... De patru luni, de cînd îi gata, încă nu i-o făcut
săfte nici un romăn.
JANDARMUL: Da ce? Grecu o mîntuit-o?
ŢĂRANUL: El... Cică i-ar fi plătit gros stăpînirea.
JANDARMUL: Mai, Moisi!... tîrtane! adă azi cea băutură.
(Moise intră cu ulcelele cu vin în mînă.)
MOISE: Iaca aduc, nu răcniţi aşa, dacă sinteţi oamini di treabă.
ŢĂRANUL: Giupîne Moisi, ian cată la mine.
MOISE: Ce vrei tu?
ŢĂRANUL: Mare galbăn şi slab eşti la faţă.!... ce-ai păţit? esti bolnav?
MOISE: Eu, galbăn?... Nu ştii ce spui.
ŢĂRANUL: Ba, zău, giupîne, eşti spălăcit şi sarbăd, parc-ai ieşit acu din mormînt.
ŢĂRANII: Că bine zici Vasili.
MOISE (mînios): Mergeţi la dracu şi-mi daţi bună pace. (Intră în cîrcimă.)
ŢĂRANUL: Ian să videţi că n-o duce mult jidanu; samănă a fi în anu morţii. (Ţăranii beu.)
JANDARMUL: În sănătatea subprefectului, oamini buni!
ŢĂRANUL: Ş-a miresei!
JANDARMUL: Dar a mirelui, nu?
ŢĂRANUL: Doar sîntem prea buni gospodari ca să dorim înflorirea chirului... Ştiţi hora ceea?
Iarba rea din holde peară,
Peară tot chirui din ţară!...
SCENA III
Cei denainte, NIŢU, CATRINA
SCENA IV
Cei denainte, VÎNTURĂ-ŢARĂ (întră, posomorît, ascunzînd ceva sub suman)
SCENA V
Cei denainte, (nunta e precedată de lăutari carii cîntă.: „Lado, lado". După lăutari vin doi
jandarmi şi după aceştia) IANI, SUBPREFECTUL. MĂRIUCA şi MUSAFIRI (Măriuca. tristă şi
obosită, vine între Iani şi subprefectul)
IANI: Mariuca, psiki-mu, zimbeste puţintica la mine, che azunzem acus la biserica...
(Măriuca îşi pune basmana la ochi.)
NIŢU:Vezi-o cum plînge, biata Măriuca! N-o pot lăsa să fie jărtfă grecului. (Voieşte să se
răpeadă.)
VÎNTURĂ-ŢARĂ (oprindu-l): Stăi locului, băiete... nu face nebunie.
SCENA VI
Cei denainte, MOISE (iese din cîrcimă urmărit de un copil ce poartă o tabla acoperită cu un
tulpan cusut cufir pe margine. )
MOISE (mergînd înaintea lui Iani): Cucoane kir Iani... la mulţi ani cu fericire!... Să-ţi fie ziua de
astăzi cu noroc şi cu chiştig!... nunta voioasă şi mireasa frumoasă, ca să am parte şi eu de veselia
d-voastră.... Duduchi Măriuchi, te rog să primeşti poclonu ista (arată tablaua) de la balabusta
mea... De la noi puţin, de la Dumnezeu mult.
IANI:Mulţemesco, zupine Moisaki, mulţemesco, prietine. Haidemo lipon la biserica. (Voieşte să
plece.)
VÎNTURĂ-ŢARĂ (viind în faţa lui Iani): Kir Iani...
IANI (cu fudulie): Ţe vrei, moi?
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Dă-mi voie să te urez şi eu de nimtă şi să-ţi fac un poclon... D-ta eşti un palicar din
ţara grecească şi cred că nimică nu-ţi poate fi drag ca armele; te rog dar să primeşti din parte-mi
iartaganu ista. (Scoate iartaganul lui Iani de sub suman şi-l presintă.)
IANI: Iartagan a me!
VÎNTURĂ-ŢARĂ: A d-tale?... îl cunoşti?... îi roş încă de sîngele lui Gavril sîrbu!
IANI (turburat): Ţe?
MOISE (spăriet): Was?
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Gavril sîrbu, pe care l-ai ucis astă-noapte acasă la d-ta... Adă-ţi aminte, kir Iani...
iaca sîngele lui.
SUBPREFECTUL: Ce zici, omule?... kir Iani au ucis pe Gavril?
VÎNTURĂ-ŢARĂ: Astă-noapte l-am văzut eu cu ochii... mort!
IANI(buimăcindu-se): Minţiuni, minţiuni... Gavrilo lipseste din sat de sase luni... El e duso la
Galaţi...
SCENA VII
Cei denainte, GAVRIL, RUXANDA (se arată lînga casa închisorii, ieşind din stînga)