Albăstrea

Albăstreaua (Centaurea cyanus) este o specie de plante erbacee anuală, erectă, înaltă de
0,5—1 m, cu peri pe organele aeriene din familia Asteraceae, ce crește în Europa.

Denumiri populare
Albăstreaua este denumită și albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc,
zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului, clopoțel, floare-vânătă, floarea paiului, iarba
frigurilor, măturice, tătăișă vânătă

Caractere morfologice
• Tulpina este verde, muchiată, simplă sau ramificată .
• Frunzele sunt alterne, liniare, lungi pînă la 8—9 cm și înguste doar de 4—9 mm,
alburii datorită perilor mătăsoși

• Florile sunt albastre, grupate în antodii globuloase terminale; deși toate sunt
tubuloase, ele sînt diferențiate și anume 7—12 marginale, sterile, cu formă de
pâlnie și alte numeroase interne, fertile, mai mici, și cu nuanțe spre violaceu

Florile sunt dispuse mai multe la un loc, formând un capitul, înconjurat de bractee de
culoare verde, cu marginile acoperite cu dințisori bruni. Florile marginale sunt mai de
dimensiuni mai mari, având forma unei pâlnii cu 5 dinți. Florile centrale sunt mai
mici.

• Fructele sunt mici achene (3 mm), cu papus

Albăstreaua înflorește în lunile iulie-septembrie. Este răpâdită în locuri uscate, pietroase,

pe marginea drumurilor și mai ales în lanurile de cereale.

Compoziție chimică
Compoziție chimică: poliene (centaur X), poliene (centaur Y); substanțe amare:
centaurina (cnicina); un glicozid: cicorina, mucilagii, tanin, un antocian glicozidic:
cianina, antocianidine, săruri de potasiu și mangan[2].

Substanțele active importante: centaurina, pelargonină, cianină, tanin.

Utilizare
Albăstrelele se folosesc, în principal, în tratametele legate de inflamațile ochilor, în
conjuctivite, în inflamații ale ploapelor.
Preparatele din albăstrele se folosesc și ca diuretic.

Potrivit specialiștilor, produsul terapeutic pe bază de albăstrele, acționează pe trei

direcții: calmant, diuretic, astringent.