Marin Sorescu

Marin Sorescu

Data naşterii: 19 februarie 1936

Bulzeşti

Data decesului: 8 decembrie 1996

Bucureşti

Profesiune: dramaturg, prozator, eseist, om politic

Naţionalitate: Româna

Genuri: drama, eseu, poezie

Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzeşti, judeţul Dolj - d. 8 decembrie 1996,
Bucureşti) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani.
Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător) a fost cunoscut în timpul vieţii pe
aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de tari,
totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a facut remarcat si prin preocuparea
pentru pictura, deschizand numeroase expozitii in tara si in strainatate. Fara a se implica
politic dupa Revolutia romana din 1989, ocupa functia de Ministru al Culturii in cadrul
cabinetului Nicolae Vacaroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995)

Poezia
Marin Sorescu debuteaza in 1964, la varsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice
"Singur printre poeti". Pana la moartea sa in 1997 mai publica inca 23 de volume,
devenind o figura marcanta a poeziei romanesti contemporane. In 1966 primeste Premiul
Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reusind sa repete aceasta performanta de inca 5 ori
pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numara "Tusiti" (1970),
"Suflete, bun la toate" (1972), precum si ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975,
1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest
nume. Poezia lui Sorescu acopera o zona literara larga, stilul sau ironic si degajat trezind
in cititor spiritul ludic al copilariei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate
celor mici ("Unde fugim de acasa?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au
rãmas în manuscris cincisprezece volume inedite, poezie, eseu, jurnal, roman.

Dramaturgia
Ca dramaturg, Sorescu este autorul unei capodopere, "Iona", care împreună cu alte piese
ale sale, figurează în repertoriul multor teatre din lume. Creaţia sa dramaturgică poate fi
considerată şi ea ca fiind excepţională: "Iona", "Paracliserul", "Matca", "Există nervi", "A
treia ţeapă", "Răceala".

Piesele sale au fost traduse şi prezentate pe scene din Paris, Zürich, Tampere, Berna,
Copenhaga, Geneva, Napoli, Helsinki, Dortmund, Varşovia şi Port-Jefferson (SUA).

Proza
Desi ramasa in umbra capodoperelor lirice si dramatice, proza soresciana este una dintre
cele mai viguroase din literatura romana. "Viziunea viziunii" si, mai ales, "Trei dinti din
fata" sunt romanele sale reprezentative;

Distincţii
Marin Sorescu a fost membru al Academiei Române, al Academiei Mallarmé din Paris, al
Academiei Europene de Ştiinţă şi Artă din Veneţia, al Academiei de Arte, Ştiinţă şi
Profesii din Florenţa. A condus revista literară "Ramuri" şi a fost preşedintele Uniunii
Scriitorilor din Craiova.

Critici de talie internaţională au opinat că a fost unul dintre cei mai reprezentativi poeţi
contemporani ai lumii, nominalizat pentru Premiul Nobel pentru literatură. În ţarã i-au
fost decernate cele mai înalte distincţii: Premiul Academiei (de două ori), Premiul
Uniunii Scriitorilor (de şase ori).

Dintre premiile internaţionale cităm: Premiul Herder, Viena, 1991; Medalia de Aur
pentru poezie "Ospiti Napoli", 1970; Premiul "Fernando Riello", Madrid 1983; Premiul
"Felix Romuliana", Belgrad 1994.
În România Marin Sorescu ocupă un loc important în programa şcolarã, atât în
învăţământul preşcolar, prin cărţile sale pentru copii, cât şi în învăţământul primar şi
liceal şi în Facultăţile de Filologie.