ARCHITECTURE FOR THE ELDERLY

A NEW ARCHITECTURE FOR OLD PEOPLE

St. arh. Demean D. Sergiu

Interesul pentru acest gen de arhitectura s-a nascut in anul patru de facultate cand am primit ca
tema de atelier proiectarea unei case pentru varstnici. Pentru a putea raspunde pozitiv unei asemenea
provocari trebuie sa cunosti indeaproape problematica si limbajul acestei categorii sociale. Astfel,
inainte de a incepe proiectarea propriu-zisa, am dezvoltat un studiu amplu pe aceasta tematica: ce
inseamna sa fii batran, cum este lumea vazuta de cei varstnici, ce nevoi au si cum un anumit gen de
arhitectura le poate indeplini. Studiul a mers mai departe incercand sa prinda toate aspectele din viata
varstnicului si acestui program arhitectural: social, economic, psihologic, istoric, si asa mai departe.
Rezultatele acestei investigatii au adus la lumina o noua perspectiva asupra arhitecturii pentru
varstnici. Caminele contemporane destinate varstinicilor nu sunt o solutie la nevoile lor actuale si stilul
lor de viata. Se simte nevoia crescanda a unei noi abordari a locuintei pentru varstnici, a unei noi
arhitecturi compatibila cu aceasta categorie sociala. Din aceasta analiza am reusit sa identificam cel
putin trei caracteristici ale acestei noi arhitecturii pentru varstnici.
In primul rand, arhitectura trebuie sa raspunda individului. Rolul batranului s‐a schimbat
dramatic in societatile industrializate, bogate. Ideea de a te supune principiilor de continuitate in familie
a fost inlocuita de cea a individului si a individualului. Cu toate acestea, atunci cand proiectam pentru
varstnici ne gandim mai mult la colectiv, depersonalizand individul.
Individul se defineste acum, nu prin mosterirea sa culturala – sursa de identitate, ci prin
mijlocele prin care isi poate procura (cumpara) ceea ce pare sa fie necesar unei vieti implinite. Aceasta
evolutie are repercursiuni majore asupra rolului pe care il mai pot indeplini oamenii care apartin unor
generatii ce tin de societati complet diferie. Societati unde oamenii erau definiti de munca pe care o
faceau, clasa sociala din care faceau parte si sentimentul de aparteneta la un grup cu valori similare.
In al doilea rand, arhitectura pentru varstnici este nemijlocit legata de perceptia noastra despre
batranete. Nu putem proiecta o casa daca nu cunoastem potentialii ei locuitori. Daca nu invatam sa
respectam si sa intelegem generatia in varsta nu vom putea proiecta o casa pentru acestia. In economii
subzistente intelepciunea oamenilor in varsta era indispensabila pentru a ramane in viata. Experienta,
castigata o data ce au supravietuit razboaielor si perioadelor de foamete, devenea de profund interes
noilor generatii. Chiar si in societatile industriale, cat timp saracia reprezenta o constanta in viata
famililor de muncitori, a sti cum sa te descurci, cum sa gatesti o masa din aproape nimic erau deprinderi
care trebuiau neaparat transmise copiilor. Cand aceasta forma de saracie a inceput sa dispara, traditia a
inceput si ea sa dispara. Cunoasterea si puterea a fost luata de sub controlul celor in varsta.
Bunastarea i‐a lasat pe batrani si pe amintirile lor blocati intr‐un trecut pe care nimeni dintre cei tineri
nu voiau sa le traiasca. Acest lucru poate sa explice, sentimentul batranilor ca sunt impinsi la o parte:
rolul lor in transmiterea informatilor mai departe s‐a diminuat enorm.
Nu in ultimul rand, arhitectura pentru varstnici presupune participarea activa a acestora la
proiectarea si executia proiectului. Participarea devine problematica mai ales intr‐o societate
consumerista, in care a cumpara tot ce pare sa compuna o viata plina si adecvata este esential.
“excluziunea sociala” devine sinonima cu ”excluziunea economica”. A ignora dreptul varstnicului de a
participa la procesul de proiectare inseamna a promova un gen particular de excluziune sociala.
In concluzie, arhitectura pentru varstnici nu este doar un alt program ce incearca sa raspunda
nevoilor unei anumite categorii sociale. Este o fereastra inspre viitorul nostru si al copiilor nostrii. Modul
in care intelegem acest gen de arhitectura tradeaza conceptia noastra despre viata in general. A fii
batran e mai mult decat un fenomen legat de timp si spatiu, este o componenta esentiala a umanitatii.
O noua arhitectura pentru cei varstnici presupune acceptarea lor si intelegerea rolului lor in societate,
integrarea lor in procesul de proiectare si permanenta cautare a unui raspuns personal la nevoile
fiecarui individ.