Asig moderne de bunuri si persoane –Capitolul I

ramură de activitate - sector de servicii financiare

,,asigurarea acţionează în strânsă legătură cu existenţa unor riscuri

comune a căror producere poate provoca pagube importante
economiei naţionale şi populaţiei,,

,,asigurarea
este un sistem de relaţii economico-sociale, proces obiectiv necesar
al dezvoltării economice şi sociale izvorât din acţiunea legilor
economice obiective, care constă în crearea în comun, de către
populaţie şi agenţii economici ameninţate de anumite riscuri, a unui
fond din care se compensează daunele şi se satisfac şi alte cerinţe
economico-financiare, probabile, imprevizibile,,.

,,asigurarea este o garanţie acordată de un asigurător asiguratului

său, de a indemniza eventualele pagube, în schimbul unei prime sau
cotizaţii,,.

Conform Legii 32/10.04.2000: ,,asigurarea este operaţiunea

prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii, un fond
de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la
producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un
prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi
pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţilor
desfăşurate,,

din punct de vedere juridic, contractul de asigurare face parte

din categoria contractelor aleatorii, cu caracter strict bilateral;

Prin adoptarea Legii 32/10.04.2000 s-a urmărit:

􀃐 armonizarea legislaţiei României cu cea comunitară;
􀃐 crearea cadrului de supraveghere a solvabilităţii societăţilor
de asigurare;
􀃐 stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internaţional
în domeniul asigurărilor;

supravegherea respectării dispoziţiilor legii se face prin

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.),
autoritatea administrativă care reglementează activitatea de
asigurare

ex contractu - se bazează pe principiul facultativităţii;

se încheie din proprie iniţiativă de către
persoanele fizice şi juridice;
ex lege – se bazează pe principiul obligativităţii;
􀃐 caracter aleatoriu - părţile contractante nu cunosc la
încheierea contractului ce efecte vor rezulta din
desfăşurarea lui: beneficii sau pierderi. Caracterul aleator
este esenţial la contractul de asigurare;
􀃐 caracter oneros - fiecare parte urmăreşte obţinerea unui
avantaj (folos) prin prestaţia pe care s-a angajat să o facă
în favoarea celeilalte părţi. La fel ca şi alte contracte cu titlu
oneros, contractul de asigurare este opus contractului cu
titlu gratuit;
􀃐 caracter succesiv - eşalonarea în timp a prestaţiilor
precizate în contract. Faptul că, valabilitatea contractului
de asigurare se întinde pe o anumită perioadă de timp,
face posibilă eşalonarea plăţii primei de asigurare de către
asigurat;
􀃐 caracter de adeziune - forma şi clauzele contractului sunt
stabilite de către societatea de asigurări, potenţialul
asigurat având posibilitatea să accepte sau să respingă în
bloc acest contract;
􀃐 caracter de bună-credinţă - presupune ca executarea
acestuia să se facă cu bună credinţă de către ambele părţi.

principiul subrogaţiei - se aplică atunci când asigurătorul

este obligat prin poliţa de asigurare să despăgubească o
daună produsă din culpa unei terţe persoane ( substituirea,
într-un raport juridic, a unei persoane sau a unui lucru).

Fondul de asigurare - se formează descentralizat

􀂊 Fondul de asigurare - se utilizează descentralizat - pentru:

􀃐 acoperirea pagubelor provocate de evenimente asigurate -
la asigurări de bunuri şi răspundere civilă, respectiv plata
sumelor asigurate - la asigurările de persoane;
􀃐 finanţarea unor acţiuni legate de prevenirea pagubelor;
􀃐 constituirea unor fonduri de rezervă la dispoziţia societăţii
de asigurare;
􀃐 acoperirea cheltuielilor administrativ gospodăreşti ale
societăţii de asigurare.

Asigurarea trebuie înţeleasă ca o ramură prestatoare de

servicii, companiile de asigurări pot fi privite ca intermediari financiari,
iar asigurarea apare astfel ca un activ financiar într-o economie
incertă.

Funcţiile asigurării - de repartiţie (financiară);

• de control;
• de compensare a pagubelor pricinuite de calamităţi ale
naturii şi de accidente (la asigurări generale) şi plata
sumelor asigurate (la asigurări de viaţă).
• de prevenire a riscurilor şi a daunelor

Asigurătorul - persoana juridică română sau străină care, în

schimbul unei prime de asigurare încasate de la
asiguraţi, îşi asumă răspunderea de a acoperi
pagubele produse bunurilor asigurate de anumite
calamităţi naturale sau accidente, de a plăti suma
asigurată la producerea unui anumit eveniment în
viaţa persoanelor asigurate sau de a plăti o
despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul
răspunde, în baza legii, faţă de terţe persoane.
Asigurătorul trebuie, în ţara noastră, să fie autorizat
de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

Contractantul – persoana fizică sau juridică care poate încheia

asigurarea, fără a obţine prin aceasta calitatea de
asigurat, dar există posibilitatea ca însuşi
contractantul să fie acelaşi cu asiguratul, dar nu
poate fi o persoană juridică care încheie
asigurarea de accidente pentru salariaţii săi;

Evaluarea – stabileşte valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor

în asigurare. Bunurile supuse evaluării trebuie să fie
proprietatea personală a asiguratului;

Norma de asigurare – suma de asigurare, stabilită prin lege, per

unitate de obiect asigurat (numai la
asigurările de bunuri) (NA);

Prima de asigurare – suma de bani pe care asiguratul o plăteşte (de

regulă anticipat) asigurătorului. Prima exprimă
valoarea riscului şi se determină prin calcule
statistice şi matematice(PA);

Durata asigurării este specifică

numai asigurărilor facultative (contractuale).

Paguba (dauna) – pierderea exprimată valoric, suferită de un bun

asigurat ca urmare a producerii unui fenomen
împotriva căruia s-a încheiat asigurarea

a) după domeniu (ramura) :

􀂊 asigurări de bunuri;
􀂊 asigurări de persoane;
􀂊 asigurări de răspundere civilă.
b) după obiectul de activitate:
􀂊 asigurări de viaţă;
􀂊 asigurări de persoane altele decât cele de viaţă;
􀂊 asigurări de autovehicule;
Asigurări moderne de bunuri şi persoane
􀂊 asigurări maritime şi de transport;
􀂊 asigurări de aviaţie;
􀂊 asigurări de incendiu şi alte pagube la bunuri;
􀂊 asigurări de răspundere civilă;
􀂊 asigurări de credite şi garanţii;
􀂊 asigurări de pierderi financiare;
􀂊 asigurări agricole.
c) după forma juridică:
􀂊 asigurări obligatorii (ex lege);
􀂊 asigurări facultative (ex contractu);
d) după sfera de cuprindere în profil teritorial:
􀂊 asigurări interne (părţile contractante domiciliază în
aceeaşi ţară);
􀂊 asigurări externe (părţile contractante domiciliază în ţări
diferite);
e) după felul raporturilor ce se stabilesc între asigurător şi
asigurat:
􀂊 asigurări directe;
􀂊 asigurări indirecte sau reasigurări

f) după Legea nr.32/10.04.2000:

􀂊 asigurări de viaţă;
􀂊 asigurări generale.

Ce trăsătură nu este specifică domeniului asigurărilor?

1. caracterul aleatoriu al fenomenelor generatoare de pagube

Cine reglementează contractul de asigurare?

3) Legea 136/1995;

Ce condiţii de validitate trebuie să întrunească un contract de

asigurare?

a) părţile trebuie să aibă capacitate de a contracta;

b) c) să aibă un obiect determinat sau determinabil;

Fransiza nu este un elem ethnic utilizat in asig ci riscul asig asiguratorul beneficiar paguba prima

Constituirea fondului de asigurare se realizează descentralizat

pe seama:

c) primelor de asigurare
 d) cotizaţiilor achitate de persoanele fizice şi juridice, în
anumite situaţii;

Contractul de asigurare devine nul dacă

şansa de nerealizare a evenimentului este de 100%.

Precizaţi care sunt căile de utilizare centralizată a fondului de

asigurare:
a) acoperirea pagubelor provocate de evenimentele asigurate,
în cazul asigurărilor de bunuri şi răspundere civilă sau a
plăti sumele asigurate în cazul asigurărilor de persoane;
b) constituirea unor fonduri de rezervă la dispoziţia societăţii
de asigurare şi acoperirea cheltuielilor administrativ
gospodăreşti ale societăţii de asigurare;

beneficiarul asigurării NU trebuie să fie parte la contractul de

asigurare;

CAP.II

Legea 32/2000 reglementeaza:

organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale de

asigurare, de asigurare-reasigurare, a societăţilor mutuale,
precum şi a intermediarilor în asigurări; organizarea şi
funcţionarea C.S.A. preluând atribuţiile O.S.A.A.R.;
􀂊 supravegherea asigurătorilor şi reasiguratorilor care
desfăşoară activitatea în sau din România;
􀂊 supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi
reasigurări, precum şi a altor activităţi în legătură cu
acestea

Care este gruparea categoriilor de asigurări practicate de

asigurători, conform legii?

4) asigurări de viaţă, asigurări generale.

Cum stabileşte legea calcularea rezervei de daune

Se creează şi se calculează lunar, în baza estimărilor

pentru avizările de daună primite de asigurător, astfel
încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plăţii
acestor daune

a) Marja de solvabilitate reprezintă suma cu care valoarea

activelor depăşeşte valoarea obligaţiilor;
b) Marja de solvabilitate în România trebuie să fie mai mare
decât valorile stabilite în norme;
c) În vederea stabilirii marjei de solvabilitate, evaluarea
activelor şi a obligaţiilor se efectuează conform normelor;
d) Fiecare companie de asigurare trebuie să menţină,
cumulativ, capitalul social vărsat şi marja de solvabilitate(toate adevarate)

Cine poate exercita activitatea de asigurare potrivit

Legii 32/10.04.2000?
a) societăţi pe acţiuni;
b) societăţi mutuale;
c) sucursale ale unor asigurători, persoane juridice străine
autorizate de C.S.A.;
d) filialele asigurătorilor străini, formate ca persoane juridice
române, autorizate de C.S.A.(toate adevarate)

a) contractul de asigurare poate fi dovedit cu martori;

b) documentul de asigurare poate fi numai nominal;
c) contractul de asigurare presupune plata unei prime şi a
unei indemnizaţii de asigurare la producerea riscului
asigurat;
d) contractul de asigurare poate fi întocmit şi sub altă formă
decât crea scrisă;
e) dovada plăţii primelor revine asigurătorului.(toate adevarate)

Comisia de Supraveghere a Asigurătorilor NU are următoarele

atribuţii:

propune acţionarii semnificativi şi persoanele semnificative

ale asigurătorilor;

solicită transferarea portofoliului în cazul în care nu

respectă normele prudenţiale.

În cazul în care un asigurător intră în procedura de lichidare:

1) asigurătorii acestuia beneficiază de prioritate asupra
activelor asigurătorului;

Ce anume caracterizează activitatea brokerului de asigurări

negociază sau încheie contracte de asigurare şi acordă şi

alte servicii în legătură cu protecţia împotriva riscurilor sau
cu regularizarea daunelor

Capitolul 3
Rezervele tehnice vor fi evidenţiate contabil, distinct, potrivit
tipurilor de rezerve prezentate mai sus.
Totuşi rezerva de prime poate fi calculată, cu avizul prealabil
al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, şi pe baza metodelor
statistice şi, în special, a metodelor proporţionale sau forfetare,
atunci când va rezulta aproximativ aceeaşi valoare ca şi în cazul
calculelor individuale
Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate şi în
curs de lichidare şi se calculează pentru fiecare contract de asigurare
la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se
de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru
lichidarea acestor daune.
Rezerva de daune care trebuie constituită va fi obţinută prin
însumarea valorilor calculate pentru fiecare contract.
În calculul rezervelor de daune se includ:
1. sumele estimate pentru daune
2. costurile de lichidare aferente serviciilor prestate în acest
scop de către terţe persoane, cum ar fi:
􀂾 cheltuielile cu expertizele tehnice
􀂾 cheltuielile de judecată şi altele de acest tip.
Toate aceste cheltuieli sunt luate în calcul după deducerea
părţii ce urmează să fie recuperată de la reasigurător.
În cazul pretenţiilor de despăgubiri care fac obiectul unei
acţiuni în instanţă, rezerva de daune se va constitui şi se va menţine
la nivelul pretenţiilor solicitate în instanţă
În cazul daunelor refuzate la plată de asigurători, dacă
acestea fac sau devin obiectul unei acţiuni în instanţă, rezerva de
daune se va constitui şi se va menţine, până la pronunţarea hotărârii
definitive şi irevocabile, la nivelul pretenţiilor solicitate de asigurat în
instanţă, completându-se cu valoarea estimată a cheltuielilor totale
de judecată după ce hotărârea instanţei de judecată devine definitivă
şi irevocabilă
Calculul rezervei de daune se va efectua în valuta în care
urmează să se plătească despăgubirea
În practică, această rezervă mai este cunoscută şi sub
denumirea de rezerva IBNR - incurred but not reported.
Rezerva pentru(rezerva de daune neavizate)
Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe baza
estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exerciţiului
financiar, în cazul în care se constată că daunele estimate în viitor
depăşesc rezervele de prime constituite pentru un anumit tip de
contract de asigurare şi, drept urmare, în perioadele viitoare rezerva
de primă calculată după modelul prezentat mai sus, nu va fi
suficientă pentru acoperirea daunelor ce vor aparea în perioadele
următoare.
Rezerva de catastrofă se crează prin aplicarea lunară a unui
procent de minimum 5% asupra volumului de prime brute subscrise,
aferente contractelor care acoperă riscuri catastrofale, până când
fondul de rezervă atinge cel puţin nivelul reţinerii proprii sau 10% din
acumularea răspunderilor asumate prin contractele ce acoperă
riscuri catastrofale; această rezervă este destinată acoperirii
despăgubirilor aferente daunelor de natură catastrofală.
Pentru urmărirea modului de calcul al acestei rezerve,
asigurătorii vor ţine o evidenţă separată a contractelor care acoperă
riscuri de catastrofă.
Rezerva de egalizare are ca scop dispersia în următorii ani a
rezultatelor favorabile obţinute în anul financiar curent.
Rezerva matematică reprezintă valoarea actuarială a
obligaţiilor financiare ale asigurătorului după deducerea valorii
actuariale a obligaţiilor financiare ale asiguratului. Pentru contractele
de asigurare de viaţă la care se prevede dreptul asiguratului de a
participa la beneficiile obţinute din fructificarea rezervei matematice
asigurătorii vor constitui rezerva pentru beneficii şi risturnuri, conform
obligaţiilor asumate
În vederea prevenirii insolvabilităţii unui asigurător, precum şi
a redresării acestuia, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va
efectua, cel puţin o dată pe an, un control referitor la situaţia
financiară a asigurătorilor, pentru a verifica respectarea dispoziţiilor
legale cu privire la marja de solvabilitate şi la menţinerea nivelului
capitalului social.
După cum am observat, marja de solvabilitate reprezintă suma
cu care valoarea activelor depăşeşte valoarea obligaţiilor, care
trebuie să fie mai mare decât valoarea stabilită prin normele privind
limita minimă a marjei de solvabilitate a asigurătorilor.
Dacă în urma analizei rapoartelor financiare şi a controalelor
efectuate Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că
asigurătorul se află în pragul de insolvabilitate sau are un risc
ridicat de insolvabilitate, care pune în pericol onoarea obligaţiilor
asumate faţă de asiguraţi, aceasta va solicita consiliului de
administratie al asigurătorului întocmirea şi aplicarea unui plan
de redresare financiară,
Până la redresarea completă a asigurătorului, precum şi în
cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor consideră că
situaţia financiară a asigurătorului se va deteriora în continuare,
aceasta poate restrânge sau interzice acestuia să dispună liber de o
parte sau de toate activele sale şi poate lua orice alte măsuri prin
care să apere interesele asiguraţilor.
Transferul parţial de portofoliu poate să includă o întreagă
clasă de asigurări sau cel puţin un risc asigurat inclus într-o clasă. Cu
acordul persoanelor asigurate se poate efectua şi un transfer parţial,
poliţă cu poliţă. Transferul de portofoliu va cuprinde în mod
obligatoriu atât transferul de datorii şi drepturi, cât şi transferul de
obligaţii sau proprietăţi.
Transferul de portofoliu include şi transferul activelor simultan
cu rezervele tehnice corespunzătoare poliţelor de asigurare
transferate
Transferul nu este valabil fără aprobarea Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor. Transferul de portofoliu se aprobă de
către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi pentru un asigurător
care intră în procedura de lichidare.
Transferul de portofoliu poate fi efectuat, în condiţiile
menţionate mai sus, şi de către filiale sau sucursale ale unor
asigurători străini, autorizate de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor.

Ce diferenţe există în cazul categoriile de active admise să

reprezinte rezervele tehnice ale asigurătorului funcţie de
ramura asigurărilor practicate (generale sau viaţă):

în cazul asigurărilor de viaţă, depozitele bancare în lei se

evaluează pe baza valorii nominale, la care se adaugă,
spre deosebire de cele generale, dobânda la vedere
calculată pentru perioada scursă de la data constituirii
depozitului până la data evaluării

Calculul rezervei de daune se face în valuta în care se plăteşte despăgubirea

Calculul rezervei de prime se face obligatoriu învaluta în care se plăteşte prima
Asigurătorul va depune un plan de redresare financiară dacă gradul de solvabilitate este
subunitar
Coeficientul de lichiditate reprezintă raportul dintre active lichide şi obligaţii pe termen scurt
Rezervele tehnice se evidenţiază din punct de vedere
contabil: separat pe 4 tipuri de rezerve tehnice
Transferul unui portofoliu de asigurări va cuprinde transferul datoriilor, drepturilor, obligaţiilor
şi proprietăţilor
Rezervele obligatorii ale unui asigurător care practică asigurări
generale sunt:
a) rezerva de catastrofă
b) rezerva matematică
c) rezerva de daune
d) rezerva pentru riscuri neexpirate
e) rezerva de prime.Toate mai putin cea matematica
Ce raport există între marja de solvabilitate şi fondul de
garanţie? a) 3:1;
La stabilirea marjei de solvabilitate a asigurătorului nu se vor
lua în considerare din totalul activelor: 1. activele necorporale
2. acţiunile necotate
3. datoriile subordinate si active asupra carora s-au creat sarcini (gaj, ipoteca etc.).
În vederea aprobării transferului de portofoliu, asigurătorul
care acceptă o parte sau întregul portofoliu al unui alt
asigurător va face dovada ca îndeplineşte următoarele
condiţii:
a) dispune de marja de solvabilitate minimă prevăzută în
Legea nr. 32/2000 şi în Normele privind limita minimă a
marjei de solvabilitate a asigurătorilor care practică
asigurări generale şi metodologia de calcul al acesteia,
puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor nr. 10/2001
b) prezintă un studiu de fezabilitate din care să rezulte că va
dispune de marja de solvabilitate minimă şi după preluarea
portofoliului
c) nu a preluat în ultimele şase luni un alt portofoliu de poliţe
de asigurare de la o altă companie de asigurări
d) nu prejudiciază interesele asiguraţilor sau ale oricăror alte
persoane care au drepturi şi obligaţii provenite direct din
contractele preluate
e) are rezervele tehnice necesare pentru a acoperi obligaţiile
care decurg din poliţe.(toate sunt corecte mai putin c)
De cine va fi aprobat transferul de portofoliu pentru un
asigurător care intră în procedura de lichidare? CSA
În ce condiţii, în cazul unui transfer de portofoliu, protocolul de
predare-primire trebuie să fie verificat şi confirmat de un
actuar numit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor?= transferul de portofoliu include şi
poliţe de viaţă
Organizaţii de asigurare de tip cooperatist - fiecare membru are
dublă calitate: asigurat şi asigurător;
Societăţile cooperatiste - nu sunt constituite pentru a obţine
profit; proprietarii deţin poliţe cu
acoperire prin asigurare la preţuri
minime.
Tontinele - se constituie pentru o perioadă determinată, în
timpul să căreia membrii asociaţiei varsă o cotizaţie anuală la
fondul în comun;
􀂊 Organizaţiile de schimb reciproc - riscul asigurării va fi
transferat celorlalţi membri nu organizaţiei;
Alte societăţi cooperatiste - asigurarea este disponibilă pentru o
anumită organizaţie dintr-un domeniu de activitate;
􀂊 Organizaţii frăţeşti - subscriu în principal asigurări de viaţă sau
medicale;
Pool-urile şi asociaţiile de asigurări:
􀂊 formate din câţiva asigurători independenţi, care cooperează
pentru a acoperi împreună anumite riscuri
􀂊 Pool-urile pot funcţiona ca sindicat sau pe bază de reasigurări
Piaţa cu concurenţă perfectă are următoarele caracteristici:
♦ Atomizarea pieţei;
♦ Libertatea de intrare ieşire;
♦ Descentralizarea deciziilor;
♦ Transparenţa pieţei;
♦ Omogenitatea produsului de asigurare.
Piaţa asigurărilor este o piaţă impură, imperfect
Directivele mai prevăd şi constituirea unui fond de garanţie,
care să reprezinte 1/3 din minimul marjei de solvabilitate

asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la

bunul asigurat;
asigurarea de bunuri se încheie, în general, pe o perioadă
de maximum un an, minimum trei luni;

􀂏 contractul se reziliază de drept în situaţiile:

􀃐 dacă înainte de a începe răspunderea asigurătorului
evenimentul s-a produs;
􀃐 după începerea răspunderii asigurătorului, producerea
evenimentului asigurat a devenit imposibilă

asiguratul poate denunţa asigurarea dacă:

􀃐 asiguratul a dat răspunsuri inexacte/incomplete sau nu a
înştiinţat unele schimbări (modificări) ale bunului
asigurat;
􀃐 asiguratul nu a păstrat bunul asigurat în bune condiţii şi
în conformitate cu dispoziţiile legii
Interesul asiurabil
un contract de asigurare dacă nu are interes asigurabil nu
poate fi valid (juridic);
􀂏 este valoarea pecuniară a bunului expusă pierderii –
valoarea patrimonială care o poate pierde asiguratul /
beneficiarul în urma producerii evenimentului asigurat
Principalele excluderi din contractul de asigurare privesc
refuzul de despăgubire pentru cauze de: război, invazie, insurecţie
armată, revoluţie, altele se referă la uzura fizică, la pagubele
rezultate în urma actelor intenţionate ale asigurătorului, în urma
radiaţiilor nucleare sau a viciului intern, s.a.m.d.

Unii asigurători rezolvă problema inflaţiei crescând automat suma de

asigurare şi primele la fiecare reînnoire anuală, pe baza ratei medii
anuale a inflaţiei. Alte societăţi corelează suma asigurată cu valoarea
bunului în funcţie de un indice al preţurilor sau alte metode

se stabileşte aplicând cota de primă la suma asigurată;

plata făcându-se anticipat şi integral, sau în rate
subanuale;
♦ cota de primă este diferenţiată în funcţie de felul bunului
asigurat, de frecvenţa şi intensitatea producerii riscului
asigurat.
Franşiza are următoarele funcţii:
􀃐 încurajează măsurile de control al riscului;
􀃐 reduce cheltuielile efectuate de asigurător în legătură cu
despăgubirea;
􀃐 reduce nivelul primei de asigurare pe care asiguratul trebuie
să o plătească, deci contractul este mai ,,ieftin,,;
franşiza se întâlneşte cu precădere la contractele de
asigurare a mărfurilor pe timpul transportului terestru,
aerian şi maritim;

RCA
Acoperă prejudiciul produs de asigurat unor terţe persoane.
Riscurile asigurate: prejudiciile de care răspunde în faţa legii
asiguratul şi pentru cheltuielile de judecată la care este obligat în
procesul civil, dacă este cazul.
Asigurările de răspundere civilă se pot grupa astfel:
􀂊 din punct de vedere juridic: asigurări de răspundere civilă
obligatorii şi răspundere civilă facultative;
􀂊 după obiectul lor: asigurări de răspundere civilă izvorâte
din deţinerea şi utilizarea mijloacelor de transport şi
asigurări de răspundere civilă legală sau general
Pentru asigurările de răspundere civilă încheiate de persoane
juridice, suma de asigurare se stabileşte: la nivelul solicitat de asigurat şi agreat de
asigurător,separat pentru deces, vătămări corporale sau pagube la
bunuri.
Existenţa unui interes asigurabil, presupune următoarele
condiţii esenţiale: asiguratul trebuie să sufere o daună ce poate fi evaluată în
bani, bunul menţionat să constituie obiectul asigurării
asiguratul să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul
asigurat

Cum se calculează valoarea bunurilor la data asigurării: a) la materii prime şi materiale – preţul
de cost al acestora;
b) la lucrările de artă – sumele corespunzătoare valorii de
circulaţie; d) la mijloacele fixe – valoarea din nou a acestora din care s-a
scăzut uzura în raport cu vechimea, întrebuinţarea şi starea
lor de întreţinere;(toate adevarate)
 a. Asigurarea facultativă este valabilă numai o anumită perioadă de timp;
b. La asigurarea facultativă, răspunderea asigurătorului acţionează doar în cadrul acestui
interval de timp;
c. Asigurarea facultativă intră în vigoare numai după îndeplinirea condiţiilor prevăzute în contract; d. La
asigurarea facultativă, una dintre clauzele cele mai importante este plata de asigurat asigurătorului a
primei de asigurare;
e. Toate variantele de mai sus.