II
Raspuns:
1
punct de vedere matematic aceasta situatie poate fi calculata ca raport procentual al duratei de
transformare exprimate in zile astfel:
Raspuns:
Marja netă din dobânzi (rata veniturilor din dobânzi Rvd sau Rrd) este un indicator de
performanta si se calculeaza ca raport intre venitul net din dobânzi (diferenţa dintre dobânzi
încasate şi dobânzi plătite) şi activele valorificate, respectiv, activul bilantier minus suma
urmatoarelor elemente de activ:
numerar;
valoarea mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar;
soldul conturilor de debitori si al celor de decontare;
alte active.
2
An = active nevalorificate
42. Ce rol are raportul de audit asupra situaţiilor financiare ale unei bănci:
a) instrument de comunicare, instrument de identificare a responsabilităţilor şi
instrument de confirmare a încrederii în situaţiile financiare prezentate;
b) instrument de garantare a fidelităţii situaţiilor financiare în faţa publicului;
c) instrument de raportare prevăzut prin contractul de prestări de servicii.
Raspuns:
Prin continutul sau, raportul de audit financiar, iar dupa caz, completat si cu informatiile
indicate de CNVM pentru societatile de bursa poate dobandi un atribut aparte, acela de document
de fundamentare financiara pentru admiterea la cotare.
Scopul raportuluide audit asupra situatiilor financiare, conform Standardului de audit nr. 700
( I.S.A. 700 « The auditor’s Report on Financial Statements ») este de a prezenta clar, concis si
sintetic concluziile auditorului cu privire la situatiile financiare, respectarea principiilor si
normelor de reflectare contabila a tuturor operatiunilor patrimoniale si extrapatrimoniale
prezentate in bilant si in afara bilantului, in contul de profit si pierdere, in anexa la bilant.
Auditorul are obligatia de a exprima in mod clar si concis urmatoarele:
daca bilantul si contul de profit si pierdere au fost elaborate in conformitate cu
Legea contabilitatii nr. 82/1991, Ordinul ministrului finantelor si guvernatorului
Bancii Nationale a Romaniei nr. 1418/344/1977 privind aprobarea Planului de
conturi pentru societatile bancare si normele metodologice de aplicare a acestuia
3
corespunzator pct. 16 lit. A) din Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii
aprobat prin HG nr. 704/14.12.1993;
daca bilantul exprima, dupa opinia sa, imaginea fidela a patrimoniului bancii la
sfarsitul exercitiului financiar, in contul de profit si pierdere prezinta imaginea
fidela a profitului sau a pierderilor bancii pentru exercitiul expirat;
auditorul trebuie sa verifice daca evidenta contabila a fost in conformitate cu
prevederile legale, iar bilantul si contul de profit si pierdere corespund cu sumele
si dobanzile inscrise in conturile contabile;
auditorul are drept de acces la toate informatiile financiare ale entitatii si este
indreptatit sa obtina astfel de informatii precum si explicatii din partea
managementului bancii atunci cand considera necesar;
in cazul in care nu a putut obtine sau nu a avut acces la informatiile necesare
derularii misiunii de audit, el trebuie sa precizeze aceasta in raport. De asemenea ,
auditorul trebuie sa mentioneze in raport daca au fost respectate prevederile
standardelor internationale/nationale de audit cu precizarea motivelor care au
determinat eventualele abateri de la acestea.
Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 700 stabileşte procedurile şi principiile
fundamentale şi modalităţile lor de aplicare cu privire la forma şi conţinutul raportului
auditorului independent emis pe baza concluziilor rezultate din auditarea situaţiilor financiare ale
unei entităţi (misiunea de bază). Cele mai multe din prevederile acestui standard pot fi adaptate
la rapoartele emise şi în cazul unor misiuni de audit diferite de misiunea de bază.
Raportul de audit are un triplu rol:
4
în anexe la acesta). De exemplu, conformitatea cu unele reglementări specifice (piaţa de
capital, bănci, asigurări etc.) sau raportul asupra controlului intern.
Raspuns:
b) o responsabilitate secundară;
44. În cazul unei opinii fără rezerve, dar cu un paragraf de observaţii, acesta se
situează:
a) înaintea paragrafului de opinie;
b) după paragraful de opinie;
c) într-o notă anexă la raportul de audit.
5
Raspuns:
45. În cazul unei opinii, alta decât cea fără rezerve, motivele se situează:
a) înaintea paragrafului de opinie;
b) după paragraful de opinie;
c) numai în notele anexe la raportul de audit.
Raspuns
De fiecare datã când auditorul emite un raport, altul decât un raport fãrã rezervã, el
trebuie sã includã în raportul sãu o descriere clarã a tuturor motivelor care justificã decizia sa si,
de fiecare datã când poate, sã cifreze (sã estimeze) incidenta posibilã asupra situatiilor financiare.
Aceste informatii trebuie sã fie date, de preferintã într-un paragraf distinct care sã preceadã pe
cel care cuprinde exprimarea opiniei sau imposibilitatea de a exprima o opinie si pot, de
asemenea, sã facã trimitere la o notã anexã mai aprofundatã.
6
Rezervele se prezintă înaintea paragrafului de opinie. În astfel de cazuri, paragraful
opiniei se formulează astfel:
Exemplu de rezerve datorate limitării întinderii lucrărilor: “Noi nu am putut asista la
inventarul fizic din 31 decembrie 200…, căci noi am fost desemnaţi auditori ulterior acestei date.
Ţinând seama de natura documentelor contabile ale societăţii, noi am putut controla cantităţile
prin alte proceduri. După părerea noastră, cu excepţia incidenţei ajustărilor care ar fi putut fi
necesare, dacă noi am fi putut efectua controlul fizic al cantităţilor, situaţiilor financiare dau o
imagine fidelă poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200…, cât şi contului de
profit şi pierdere pentru exerciţiul încheiat la această dată şi sunt conforme cu prevederile legale
şi statutare”.
Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entităţii auditate:
“Astfel, cum este explicat în nota “X” anexată, nu s-au constatat amortismente în situaţiile
financiare. Această practică nu este, în opinia noastră, în acord cu Normele de amortizare a
capitalului imobilizat în active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear
şi al unei cote de …. pentru clădiri şi …. pentru utilaje, trebuie să se ridice la suma de …. pentru
exerciţiul încheiat la 31 decembrie 200… . În consecinţă, amortismentele cumulate trebuie să se
ridice la …. mil. lei, iar pierderile exerciţiului şi pierderile cumulate la …. mil. lei. După părerea
noastră, cu excepţia incidenţei asupra conturilor anuale, a faptelor menţionate în paragraful
precedent, conturile anuale dau o imagine fidelă poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31
decembrie 200…, cât şi contului de profit şi pierdere pentru exerciţiul încheiat la această dată, şi
sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.”
46. Câte opinii se pot înscrie în raportul de audit asupra situaţiilor financiare ale
unei bănci:
a) patru;
b) una;
c) depinde de numărul elementelor probante.
Raspuns:
b) una;
Potrivit Standardului de audit 700, auditorul dispune de trei posibilitati pentru a-si exprima
opinia cu privire la calitatea conturilor anuale, a modului in care in acestea se prezinta
patrimoniul, situatia financiara si rezultatele exercitiului, respectiv:
opinie fara rezerve sau necalificata;
opinie cu rezerve (calificata);
imposibilitatea exprimarii opiniei;
opinie contrara..
Raportul de audit trebuie sã prezinte clar opinia auditorului asupra faptului de a sti dacã
situatiile financiare dau o imagine lidelã pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute (sau
7
prelinlã în mod sincer în toate aspectele lor semnificative) în acord cu referintele contabile si,
dacã e cazul, dacã ele sunt conforme prevederilor legale.
Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditorului sunt , »dau () imagine fidelã" sau
"prezintã în mod sincerîn toate aspectele lor semnificative".
47. Prezentaţi cel puţin şapte caracteristici ale auditului statutar care-l deosebesc de
auditul contractual.
Raspuns
Auditul statutar este activitatea realizata de cenzori potrivit dispozitiilor legale, pe baza
mandatului acceptat si confirmat de AGA, are la baza Legea Societatilor Comerciale nr. 31/1990
si are ca scop:
- sa supravegheze gestiunea societatilor comerciale
- sa realizeze verificari si interventii cand situatia o impune
- sa verifice casa
- sa contribuie la desfasurarea inventarierii
- sa verifice bilantul contabil
Auditul contractual reprezinta relatia contractuala privind executarea lucrarilor specifice
de audit cu privire la atestarea informatiei contabile cuprinse in situatii financiare.
Caracteristici ale auditului statutar care-l deosebesc de cel contractual:
1.-numirea auditorului statutar se face de catre adunarea generala a actionarilor sau asociatiilor;
2.-orice auditor statutar e mandatat, de regula pentru o durata de 5-7 ani;
3.-auditorul statutar emite in toate cazurile un raport de audit care are un continut strict normat;
4.-auditorului statutar îi este specifica o anumita conduita deontologica precis stabilita prin codul
etic;
5.-misiunea de audit statutar are un caracter permanent;
6.-auditul statutar se efectueaza numai prin sondaj;
7.-auditorul statutar nu poate avea imixtiuni în gestiunea societatii-client.
8
Raspuns:
Semnificaţia auditului financiar: dacă este vorba de “audit financiar care conduce la
certificarea situaţiilor financiare”, fără nici o îndoială este vorba de o parte din auditul legal,
controlul legal sau auditul statutar.
Denumirea simplă de “audit financiar” poate fi folosită pentru a desemna numeroase alte misiuni
ca, de exemplu:
O misiune de audit financiar poate fi prealabilă unei misiuni de audit operaţional sau unei
misiuni de audit de gestiune.
Din cele prezentate rezultă că sintagma “audit financiar” este mult mai cuprinzătoare decât cea
de “audit statutar”. Reglementarea europeană (Directiva a VIII-a) şi reglementările naţionale se
referă numai la auditul statutar, adică auditul asupra situaţiilor financiare ale entităţii. Din acest
punct de vedere, considerăm că folosirea sintagmei “audit financiar” în legislaţia românească în
vigoare în locul celei de “audit statutar” folosită în legislaţia europeană este de natură a crea
confuzii.
Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent
şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii
9
motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a
rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta.
Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează şi
certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi
operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale (legea contabilităţii,
legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din
partea proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi).
10
formula “ofera o imagine fidela” sau “ prezinta in mod corect sub toate aspectele semnificative”,
aceste expresii fiind echivalente.
Raspuns:
11
Angajamentul de compilare a informatiilor financiare consta in sintetizarea informatiilor
financiare detaliate, cu scopul de a fi examinate pe baza unor proceduri diferite si prezentate sub
o forma rezumativa, usor de inteles de utilizatori.
Principiile generale de derulare a acestor misiuni, obiectivele si termenii de derulare,
procedurile folosite si modul de raportare sunt cuprinse in Standardul nr. 130.
Elementele specifice ale raportului unei misiuni de compilare se refera la :
desfasurarea misiunii in conformitate cu Standardul nr. 930;
identificarea informatiilor financiare cu precizarea ca observatiile si constatarile
rezulta din datele furnizate de conducere;
o mentiune cu privire la responsabilitatea conducerii privind informatiile care au fost
prelucrate si compilate de autor;
precizarea potrivit careia misiunea realizata nu reprezinta audit sau examen limitat si
ca, in consecinta, nu se da nici o asigurare cu privire la informatiile financiare;
mentiuni care au ca obiect sesizarea diferentelor semnificative in raport cu
referentialul contabil uzitat.
“Obiectivul unei misiuni de compilare este pentru auditor acela de a-si folosi
competentele contabile si nu cele de audit, in scopul de a aduna, selecta, clasifica si sintetiza
informatiile financiare. “ISA 930 “ Misiuni de compilare a informatiilor financiare”
a) Titlu;
b) Destinatar;
c) O declaratie ca angajamentul s-a efectuat in concordanta cu standardul international de
contabilitate aplicabil angajamentelor de compilare;
12
d) Atunci cand este relevanta, o declaratie conform careia contabilul nu este independent de
entitate;
e) Identificarea informatiilor financiare cu notificarea ca acestea se bazeaza pe informatiile
furnizate de conducere;
f) O declaratie conform careia conducerea este responsabila de informatiile financiare compilate
de contabil;
g) O declaratie ca nu a fost efectuat un audit si nici o revizuire, si ca, in consecinta, nu este
exprimata nici o asigurare asupra informatiilor financiare;
h) Atunci cand este necesar, un paragraf care sa atraga atentia asupra prezentarii abaterilor
semnificative de la cadrul general de raportare financiara identificat;
i) Data raportului
j) Adresa contabilului
k) Semnatura contabilului
Raspuns:
Standardul International de Audit (ISA) nr. 800 stabileste procedurile si principiile
fundamentale precum si modalitãtile lor de aplicare cu privire la misiunile de audit speciale.
-conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare (care în continuare va
fi denumite "rubricã din situatiile financiare");
- titlul;
-destinatarul;
13
-paragraful de prezentare si introducere din care nu va lipsi:
-paragraful referitor la întinderea lucrãrilor (descriind natura auditului) din care nu vor
lipsi:
-data raportului;
-adresa auditorului;
- semnãtura auditorului.
- misiuni (angajamente) de audit si asigurare asupra situatiilor financiare ale unei entitãti
considerate misiuni de audit, de bazã, care sunt reglementate de Standardele Internationale de
Audit (ISA);
- misiuni (angajamente) de examen limitat (revizuire) asupra situatiilor financiare ale unei
entitãti, reglementate prin Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire
(ISRE);
Toate activitãtile si lucrãrile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de bazã asupra
situatiilor financiare ale unei entitãti pot fi gmpate în trei faze si 10 etape care, în succesiunea lor
logicã si practicã, asa cum se pot identifica în Standardele Internationale de Audit.
Raspuns:
14
Misiunea se refera exclusiv la examinarea respectarii clauzelor care vizeaza aspecte
contabile si financiare.
Opinia auditorului poate face obiectul unui raport distinct sau va fi inclusa în raportul de audit,
de baza.
Raportul asupra conformitatii cu acordurile contractuale trebuie sa specifice daca, in
opinia auditorului, entitatea s-a conformat cu prevederile particulare ale acordului, cum ar fi:
- plata dobanzilor
- mentinerea indicatorilor financiari la nivel prestabilit
- restrictionarea platii dividendelor
Raspuns:
O întreprindere poate avea nevoie sã stabileascã situatii financiare care rezumã situatiile
sale financiare auditate, pentru a informa anumite grupuri de utilizatori, interesate de cunoasterea
doar a cifrelor cheie privind situatia financiarã si rezultatele acesteia.
Auditorul nu trebuie sa emita vreun raport asupra situatiilor financiare condensate decat
în cazul unde acesta a emis un raport de audit asupra situatiilor financiare în ansamblul lor.
Situatiile financiare condensate (sintetizate) contin mai putine detalii decat situatiile
financiare anuale auditate. Astfel de situatii trebuie sa indice natura sintetica a informatiilor sis a
previna cititorul ca, pentru a intelege mai bine pozitia financiara a unei entitati si rezultatele
operatiunilor sale, citirea se va face concomitant cu cele mai recente situatii financiare auditate
ale entitatii.
15
III. Expertize contabile (5 intrebari)
RĂSPUNS:
Scopul expertizelor contabile judiciare şi extrajudiciare mai este şi utilizarea acestora dar
numai în contextul în care au fost solicitate. Întrucât expertul contabil îşi exprimă fundamentat
răspunsul la fiecare obiectiv (întrebare) stabilit(ă), înaintea efectuării expertizei contabile, aceste
răspunsuri nu pot fi extrapolate (generalizate) nici în timp şi nici în spaţiu. Ele sunt specifice
expertizei respective.
SURSA: Ghid pentru aplicarea Normei profesionale nr. 35/2001 Ed. CECCAR, B,
2003, pg. 20-21.
17. Care sunt principiile deontologice după care se ghidează expertul contabil în
efectuarea expertizelor contabile judiciare şi extrajudiciare?
RĂSPUNS:
16
profesionalistilor contabili (aprobat prin Hotărârea nr. 50/2002 a Conferinţei Naţionale a
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi- editia 2005).Ele sunt:
17
Ghid pentru aplicarea Normei profesionale nr. 35/2001 Ed. CECCAR, B, 2003, pg. 21-
22.
RĂSPUNS:
Expertizele contabile judiciare şi extrajudiciare sunt lucrări cu caracter ştiinţific. Prin urmare,
calitatea lor este prezumată. Totuşi, argumentarea ştiinţifică are calitatea ei. Aprecierea
argumentării ştiinţifice a expertizelor contabile se realizează pe două paliere:
a. În cazul expertizelor contabile judiciare, atât experţii contabili, numiţi din oficiu, cât şi la
recomandarea părţilor sunt obligaţi să depună raportul de expertiză contabilă la organul
judiciar care a dispus expertiza contabilă, unde toţi cei interesaţi, inclusiv părţile
implicate în proces, pot să-l consulte. Expertul este dator să-şi depună lucrarea cu cel
puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată. Pe cale implicită rezultă că
expertiza contabilă trebuie depusă la instanţa de judecată care a dispus-o, respectiv la
dosarul cauzei. Prin această procedură se evită comunicarea (informarea) preferenţială a
18
conţinutului şi concluziilor expertizelor contabile judiciare către unii utilizatori ai
acestora.
b. În cazul expertizelor contabile extrajudicare locul şi data depunerii lucrării trebuie să
rezulte din contractul încheiat între solicitant şi expert. Dacă locul depunerii expeetizei
extrajudiciare nu rezultă cu claritate din contract, acesta trebuie să fie registratura
generală de la sediul solicitantului.
Nerespectarea procedurilor de comunicare a conţinutului şi a concluziilor expertizelor
contabile constituie o încălcare a obligaţiilor expertului contabil privind secretul şi
confidenţialitatea în expertiza contabilă şi poate atrage răspunderea disciplinară, civilă şi/sau
penală a expeetului contabil, după caz.
SURSA: Ghid pentru aplicarea Normei profesionale nr. 35/2001 Ed. CECCAR, B,
2003, pg. 44.
“ Instantele de drept civil, atunci cand considera necesar sa cunoasca parerea unor
experti contabili, pot numi, la cererea partilor sau din oficiu, unul sau trei experti
contabili prin Incheiere de sedinta” Norma 3521.2
Art. 202 din Codul de procedură civilă prevede că: Experţii se vor numi de către instanţă,
dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii lor. Încheierea de numire va statornici şi plata
experţilor. De regulă, părţile nu se învoiesc cu privire la numirea experţilor contabili. Atunci
instanţele civile procedează la numirea experţilor contabili recomandaţi. Indiferent dacă părţile
din procesele civile cad sau nu „la învoială” asupra numelui expertului, numirea acestuia se face
prin încheiere de şedinţă care trebuie să cuprindă cel puţin 4 paragrafe:
1. un paragraf din care să rezulte numele expertului numit din oficiu şi/sau la cererea
părţilor;
19
2. un paragraf cu obiectivele (întrebările) la care expertul trebuie să răspundă;
3. un paragraf din care să rezulte termenul (data) la care trebuie depus raportul de expertiză
contabilă;
4. onorariul (plata) statornicit(ă) expertului, după ce, de regulă, instanţa a consultat părţile
asupra acestui aspect.
Dacă unul din paragrafele 2-4 lipseşte din Încheierea de şedinţă, expertul contabil este
îndreptăţit, iar profesionalismul său îl obligă, să ceară instanţei introducerea, în Încheierea de
şedinţă, a paragrafelor lipsă.
SURSA:
Ghid pentru aplicarea Normei profesionale nr. 35/2001 Ed. CECCAR, B, 2003, pg. 55-
56.
20
IV. Evaluarea intreprinderii (5 intrebari)
Raspuns:
Potrivit Prof. Univ. Dr. Marin Toma: “ Diagnosticul trebuie sa cuprinda toate laturile si
sectoarele activitatii si toate functiile intreprinderii scotand in evidenta oportunitatile, atuurile si
factorii de succes ai intreprinderii, pe de o parte, si amenintarile, slabiciunile intreprinderii, pe de
alta parte”
21
GOODWILL este definit ca buna reputatie a unei companii, care poate fi calculata ca
parte a activului unei companii, in mod separat de valoarea activelor tangibile, si integrata in
valoarea de piata a acelei companii.
Din punct de vedere patrimonial aceste elementele intangibile sunt considerate nonvalori
nefiind inregistrate in patrimoniu.
44. Care din urmãtoarele ajustãri aduse profitului din bilant, în vederea
determinãrii capacitãtii beneficiare a întreprinderii, este inexactã:
a) corectii legate de politica de amortizare a întreprinderii;
b) corectii legate de politica de salarizare a întreprinderii;
c) corectii legate de politica de comercializare a întreprinderii.
Raspuns:
c) corectii legate de politica de comercializare a întreprinderii.
1. corectii pe orizontala intre exercitii care scot in evidenta modificarile din legislatie. Deci
trebuie sa facem comparabile bilanturile si sa le aducem la nivelul ultimului an.
2. Corectii pe verticala adica pentru fiecare exetcitiu in parte de la CA pana la profitul net sunt
ajustate, corectate, toate marjele intreprinderii pe baza constatarilor din diagnosticul de evaluare.:
-marja bruta;
-valoarea adaugata
22
-excedent brut/net din exploatare;
-profit net
A. prima categorie de corecţii se refera la corectarea profitului obţinut din diferenţe de curs
valutar;
D. a patra categorie se refera la stocuri – se verifica daca sistemul de evaluare a fost constant pe
întreaga perioada, realitatea si jocul stocurilor de la început si sfârşit de perioada, anomaliile
trebuind reintegrate sau deduse din rezultatul contabil;
E. a cincia categorie se refera la profituri si pierderi excepţionale – se reţin numai acele profituri
care provin din operaţiuni obişnuite, cere se reproduc in mod sistematic in viitor
In concluzie, pe baza constatărilor din diagnostic, se poate creste sau se poate scădea valoarea
întreprinderii.
Este recomandat ca studiul rezultatelor trecute sa se efectueze pe o perioada de cel putin 3 ani
anteriori, avand ca obiectiv determinarea profitului intreprinderii care sa indeplineasca
urmatoarele conditii: sa fie real, stabil, cert si sa poate fi considerat reproductibil in viitor.
65. Soldul clientilor la 31 decembrie este de 15.375 mii lei, iar rulajul creditor
anual al acestora este de 186.150 mii lei. Care a fost durata în zile a încasãrii
clientilor?
a) 15 zile;
b) 45 de zile;
c) 30 de zile.
Raspuns:
23
c) 30 de zile.
Durata de încasare a clienţilor se calculează ca raport între clienţii neîncasaţi (ca medie)
şi cifra de afaceri şi se înmulţeşte cu 365, şi se exprimă în zile. Adică, în cât timp îşi încasează
firma clienţii.
c) 8480
Vg = ANC + GW
| (c) = 25%|
24
VII. Studii de fezabilitate (6 intrebari)
Raspuns:
Din perspectiva financiara, orice actiune de alocare, plasare a capitalului cu scopul obtinerii
unor castiguri reprezinta o investitie sau altfel spus: schimbarea unei sume prezente si certe
pe speranta obtinerii in viitor a unor venituri superioare dar probabile.
Investitia reprezinta efortul depus in scopul obtinerii de efecte. Obiectivul acesteia este de a
obtine efecte cat mai mari cu efort cat mai mic, adica sa fie fezabila.
Durata de viata a unui proiect investitional este compusa din doua etape: durata de
implementare a proiectului investitional si ce a de exploatare a investitiei realizate.
Raspuns:
Cash-flow-ul reprezinta diferenta intre incasarile curente si platile curente ale unei
companii. Cash-flow brut este constituit din profit net, amortizare si provizioane neexigibile.
25
Cash-flow net cuprinde profitul net dupa scaderea impozitelor si a provizioanelor
neexigibile. Aceasta exprima limita maxima de autofinantare. Raportul dintre cash-flow si cifra
de afaceri este un indicator al rentabilitatii pe termen scurt a unei companii.
Acesta exprima limita maxima de autofinantare. Raportul dintre cash-flow si cifra de afaceri este
un indicator al rentabilitatii pe termen scurt a unei companii.
Cash-flow-ul net sau fluxul de numerar net al investitiei reprezinta diferenta dintre fluxurile de
incasari si fluxurile de plati efectuate pe perioada de exploatare a unui proiectinvestitional. Se
poate determina cash-flow net anual atunci cand sunt luate in calcul fluxurile de incasari si
fluxurile de plati anuale dar se poate calcula si cash-flow net pe perioade mai mici: luna,
trimestru, semestru.
12. Cât reprezintă suma actuală de 2.500 lei peste 5 ani, ştiind că rata de
actualizare este de 10%?
Raspuns:
Rata de actualizare este un coeficient care tine seama, in principal, de rata inflatiei si a
dobanzii prezente si viitoare, la care nu se mai adauga si alte influente.
Rata de actualizare este rata de rentabilitate utilizata pentru determinarea valorii actualizate, la o
anumita data, a unui varsamant unic sau a unei serii de vărsăminte de încasat sau de plătit
ulterior.
Rata de actualizare este un element al pieţei financiare introdus in calculul parametrilor
economici si al indicatorilor financiari.
Actualizarea si capitalizarea sunt 2 tehnici legate dar diferite; sunt legate prin factorul
timp.
Economia de piata are 3 piete diferite:
1. piata de bunuri si servicii;
2. piata financiara;
3. piata muncii.
In piaţa de bunuri si servicii o marfa sau un produs cu cat sta mai mult cu atât aduce pagube.
In piaţa financiara , banul cu cat sta mai mult cu atat aduce pagube. In aceasta piaţa banii sunt
neechivalenti si pentru a-i putea face comparabili trebuie sa folosim tehnicile de actualizare.
Actualizarea se realizează si se exprima prin 2 tehnici speciale , după cum este luat in
considerare factorul timp, astfel:
1. Daca factorul timp se ia in calcul din direcţia trecut – prezent - viitor , se aplica regula
capitalizării sau tehnica de capitalizare numita si de fructificare;
- suma cheltuita azi „X” are ca echivalent in viitor, peste „n” ani, o suma „y” daca suma X o
amplificam cu factorul de capitalizare (1+i)n .
26
2. daca factorul timp se ia in calcul din directia viitor –prezent - trecut se aplica tehnica de
actualizare numita si regula de actualizare
- suma „y” prevazuta a fi chetuita in viitor peste „n” ani are in prezent valoarea „x” daca suma y
o aplificam cu factorul de actualizare 1/(1+i)n
- suma Y prevăzuta a fi fluxul de trezorerie in viitor peste n ani are in prezent valoarea X daca pe
Y il amplificam cu factorul de actualizare
ra = 0,10
x = 2500 lei
n 5
y = (1 + ra) * x = ( 1 + 0,10) * 2500 = 4026,28 lei
Raspuns:
Este rata de actualizare a fluxurilor viitoare de trezorerie pentru care VAN este egala cu
zero.Altfel spus, rata interna de rentabilitate este acea rata de actualizare pentru care valoarea
actualizata a costurilor (iesirile de trezorerie) este egala cu valoarea actualizata a veniturilor
(intrari de trezorerie), iar profiturile viitoare actualizate sunt zero.Rata interna de rentabilitate
trebuie sa fie mai mare sau egala cu rata medie a dobanzii pe piata sau cu costul mediu ponderat
al capitalului, pentru a justifica investitia facuta. Numai in aceste conditii rata interna a
rentabilitatii permite compensarea costului finantarii.SUM [ CFt / ( 1 + a ) ] - I = 0.
VANrmin + VANrmax
27
unde : RIR=rata interna de rentabilitate ; rmin= rata minima de actualizare corespunzatoare
venitului net actualizat care are valoare pozitiva ; rmax= rata minima de actualizare
corespunzatoare venitului net actualizat care are valoare negativa ; VNA(+)=valoarea pozitiva a
venitului net actualizat care corespunde ratei minime de actualizare; VNA(-)= valoarea negativa
a venitului net actualizat care corespunde ratei maxime de actualizare ; |VNA(-) |= valoarea
negativa a venitului net actualizat care corespunde ratei maxime de actualizare luata in modul..
Se recomanda ca diferenta dintre rmin si rmax sa nu fie mai mare de 5. Criteriul de alegere a
proiectului il reprezinta valoarea acestuia care trebuie sa fie mai mare sau cel putin egala cu rata
medie a dobanzii pe piata. Cu cat rata interna de rentabilitate este mai mare cu atat investitia este
mai rentabila.
0 15,000 15,00
0
Raspuns:
Calculaţi cash-flow-ul net actualizat anual aferent proiectului.
28
CF net an 4 = 11700 – 6500 = 5200
24. Potrivit legislaţiei autohtone, care sunt principalele părţi ale unui studiu de
fezabilitate, piese scrise?
Raspuns:
HOTĂRÂRE Nr. 28 din 9 ianuarie 2008
privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor
publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru
obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii
29
constau din fonduri proprii, credite bancare, fonduri de la bugetul de stat/bugetul local, credite
externe garantate sau contractate de stat, fonduri externe nerambursabile şi alte surse legal
constituite.
Estimări privind forţa de muncă ocupată prin realizarea investiţiei
Principalii indicatori tehnico-economici ai investiţiei
Avize şi acorduri de principiu
Bibliografie
3. Cristea Horia, Talpoş Ioan, Cosma Dorin, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed.
Mirton, Timişoara, 1998
7. Porojan Dumitru, Bişa Cristian, Planul de afaceri, Ed. Irecson, Bucureşti, 2007
8. Săndulescu Ion Marin, Planul de afaceri. Ghid practic, Editia a III-a, Ed.
C.H. Back, Bucureşti, 2007
30
VIII. Analiza-diagnostic a intreprinderii (6 intrebari)
Indicator 31.12.n
Imobilizări 40000
Stocuri 2000
Creante 500
Disponibilități 1000
Capitaluri proprii 30000
Datorii mai mari de un an 5000
Datorii de exploatare 8500
Datorii bancare pe termen foarte scurt 0
Raspuns:
Echilibrul financiar este premisa pentru derularea unei afaceri profitabile. În termeni
simpli şi pentru afaceri mici realizarea echilibrului financiar înseamnă Venituri=Cheltuieli. În
termini complecşi şi pentru afaceri mari şi foarte mari realizarea echilibrului financiar înseamnă
Nevoi=Resurse.
31
Total Active= 40.000+3.500=43.500
Se observă o situaţie netă pozitivă, ca urmare a acoperirii datoriilor totale de activele totale,
ceea ce reflectă o creştere permanentă a activelor ca urmare a majorării resurselor proprii.
O parte a datoriilor pe termen scurt au fost utilizate pentru procurarea de imobilizări fixe. Pentru
a se menţine echilibrul financiar al firmei ar fi trebuit ca procurarea activelor imobilizate sa se
facă din capitalul permanent. Dacă aceasta diminuare a fondului de rulment se datorează creşterii
activelor imobilizate atunci situaţia financiară a întreprinderii pe termen lung se poate îmbunătăţi
datorită rezultatelor exploatării degajate de investiţii
1. Indicatori de lichiditate:
Lichiditatea exprimă două principale aspecte economice şi anume:
- măsura în care întreprinderea reuşeşte să achite la timp obligaţiile sale curente prin
transformarea activelor curente în lichidităţi.
Valoarea acestui indicator este nesatisfăcătoare, optimul fiind intre 1.2 -2, arătând o
capacitate scăzută a întreprinderii de a-şi plăti obligaţiile pe termen scurt din activele curente. El
variază in funcţie de politica de finanţare adoptată de companie şi în funcţie de tipul de activitate
desfăşurat. Uneori, o rată de lichiditate mai mare decât media poate indica o activitate mai slabă
a companiei respective.
32
b) Indicatorul lichiditatii imediate (testul acid):
Acest indicator arata modul în care compania va fi capabilă să-şi continue activitatea, fără
a beneficia de fluxuri monetare în viitor. Motivul pentru care stocurile au fost excluse din calcul
este acela de a focaliza atenţia doar asupra elementelor cu statut cert, care se află deja sub formă
de bani sau sunt în curs de a atinge acest stagiu.
Nivelul considerat satisfăcător pentru acest indicator este 0.6 – 1; in cazul nostru, nivelul
indicatorului este nesatisfăcător.
Prin indicatorul de lichiditate, atat cel current cat si cel imediat, arata de cate ori se
acopera datoriile curente din activele unei societati. Mai exact transformarea urgenta a activelor
in numerar.
3. Indicatori de risc:
Nivelul optim al acestui indicator trebuie sa fie sub 1, deci in cazul nostru avem o situatie
foarte favorabila.
33
21. Să se calculeze marja comercială şi valoarea adăugată generate de societatea X
despre care se cunosc informațiile financiare din tabelul de mai jos şi să se
analizeze repartiția valorii adăugate pe destinații.
Indicator u.m.
Venituri din vânzarea mărfurilor 2000
Producția vândută 30000
Producția stocată 1000
Cheltuieli cu materii prime 10000
Costul mărfurilor vândute 1200
Cheltuieli salariale 7000
Cheltuieli cu amortizarea 3000
Cheltuieli cu chirii 1500
Cheltuieli cu dobânzi 1400
Impozit pe profit 1000
Raspuns:
Marja comerciala = veniturile din vanzari de marfuri (cont 707 - sunt evaluate la pret de
vanzare, exclusiv reducerile comerciale acordate ulterior facturarii) - si costul de achizitie aferent
marfurilor vandute (cont 607 - exclusiv reducerile comerciale primite ulterior facturarii).
- cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti (pentru intretinere si reparatii, redevente, locatii
de gestiune si chirii, prime de asigurare, cheltuieli cu studiile si cercetarile, cheltuieli cu
colaboratorii, reclama, publicitatea etc.);
34
Productia exercitiului = Productia vanduta (cont 70 - cont 707) +/- Productia stocata (cont 711) +
Venituri din productia de imobilizari (cont 72) = 30000 + 1000 =31000 lei
Valoarea adaugata reprezinta surplusul de bogatie adaugat prin valorificarea potentialului uman
si contributia sa la realizarea valorii adaugate.
Valoarea adaugată este indicatorul care măsoara aportul specific al societăţii la realizarea
producţiei. Rata privind creşterea valorii adăugate permite evaluarea creşterii reale a societăţii.
Cu cat raportul valoarea adăugată /producţie arată cu cât societatea este mai mare cu atât firma
este integrată, adică îşi asigură un numar mare de faze de fabricaţie. Valoarea adaugată mai
reflectă gradul de utilizare a factorilor de producţie. Cu ajutorul VA putem analiza randamentul
muncii, care va fi mai mare cu cat gradul de înzestrare este mai mare, permite de asemenea în
condiţii de funcţionare identice realizarea anumitor clasificaţii sectoriale.
- salariaţii;
- impozitele şi taxele;
- asociaţii;
- investitorii.
35
TOTAL ACTIV 1150 1280
Capitaluri proprii 400 420
Datorii financiare 300 330
Furnizori 200 250
Datorii salariale şi fiscale 240 250
Credite de trezorerie 10 30
Indicator u.m.
Cifra de afaceri 2000
Cheltuieli materiale 600
Cheltuieli salariale 1000
Cheltuieli fiscale şi sociale 150
Cheltuieli cu amortizarea 100
Cheltuieli cu dobânda 50
Impozit pe profit 25
Raspuns:
Determinarea Fluxului Net de Trezorerie din activitatea de exploatare prin metoda indirecta:
+Cheltuieli cu dobanzile + 50
-Variatia stocurilor +30
-Variatia creantelor din exploatare - 100
+Variatia datoriilor din exploatare + 50
+Variatia datoriilor salariale +10
- Impozit pe profit -25
36
Informatiile cuprinse in fluxul de trezorerie al activitatii de finantare prezinta importanta in
special pentru actionarii si creditorii entitatii. Cunoscand marimea fluxurilor, acestia pot face
previziuni in ceea ce priveste rentabilitatea investitiei lor in entitate.
45. Din contul de profit şi pierderi al societății din exercițiul precedent se cunosc
următoarele informații:
Indicator u.m.
Cheltuieli de exploatare platibile 1200
Amortizare 200
Cheltuieli cu dobânzi 160
Impozit pe profit 14
37
b. Rata solvabilitatii partiale (RSP), care exclude stocurile din activele circulante, acestea
constituind elementul cel mai incert din punct de vedere al valorii si lichiditatii sale:
RSP exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile pe termen scurt din
creante si disponibilitati. Aceasta rata, de regula subunitara, trebuie analizata si interpretata cu
prudenta prin luarea in calcul a unor aspecte de detaliu privind structura creantelor ( numarul
de clienti, ponderea lor in totalul creantelor). In teoria economica sunt pareri potrivit carora o
rata cuprinsa intre 0,8 si 1 ar reprezenta o situatie optima in ce priveste solvabilitatea.
c. Rata solvabilitatii imediate (RSI), care pune in corespondenta elementele cele mai
lichide ale activului cu obligatiile pe termen scurt:
Aprecierea solvabilitatii prin metoda ratelor este adesea putin semnificativa datorita
aprecierii generale a lichiditatii, respectiv solvabilitatii, fara luarea in analiza a gradului
(duratei) de realizare a activelor, respectiv pasivelor.
38
Rata rentabilitatii economice, (Rre) reprezinta remunerarea bruta a capitalurilor
investite. Capitalul investit este alcatuit din capitalul propriu si imprumuturile pe termen scurt,
mediu si lung ale societatii.
Sa fie mai mare decat rata inflatiei pentru a putea pastra valoarea economica a
unitatii.
Rentabilitatea economica neta Ren reprezinta remunerarea prin profitul brut al exploatarii a
capitalurilor investite. Ea arata cat profit brut revine unei unitati de capital investit.
Raspuns:
39
Active curente = stocuri + creante + disponibilitati = 20.000+5.000+1.000=26.000
1. Indicatori de lichiditate:
a) Indicatorul lichiditatii curente:
Un rezultat favorabil al Lc este cuprins între valorile (2 -2,5), iar lichiditatea imediată are o
valoare mai mica decât 1, ceea ce indică un dezechilibru.
2. Indicatori de risc:
40
Pe lângă aceşti indicatori care se regăsesc în notele explicative ale Bilanţului, analistul
financia foloseşte şi alţi indicatori pentru a stabilii poziţia financiară a întreprinderii.
Situaţia netă (SN) = total active – datorii totale – venituri în avans = capitaluri proprii = 50.000
O situaţie netă pozitivă evidenţiază dacă întreprinderea are independenţă financiară, adică
dacă din bunurile disponibile are posibilitatea să-şi onoreze obligaţiile faţă de terţi.
Raspuns:
Soldul 1: Rezultat inainte de plata dobanzii, a impozitului pe profit si amortizarii (marja asupra
cheltuielilor variabile)
EBITDA (Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization)-marjă
asupra cheltuielilor variabile
41
EBIT = EBITDA – Chelt.cu amortizarea = -2.200-2.000=-4.200
42
X. Organizarea auditului si controlului intern al
intreprinderii (5 intrebari)
Raspuns:
• Riscurile
Evenimentele care pot afecta realizarea obiectivelor constituie riscuri care trebuie identificate.
Managementul are obligaţia de a identifica riscurile şi de a intreprinde acele acţiuni care plasează
si menţin riscurile în limite acceptabile. Trebuie menţinut un echilibru între nivelul acceptabil al
riscurilor şi costurile pe care le implică aceste acţiuni.
• Procedurile
Pentru realizarea obiectivelor trebuie sa se asigure un echilibru între sarcini, competenţă
(autoritate decizională conferită prin delegare) şi responsabilităţi (obligaţia de a realiza
obiectivele) şi să se definească proceduri.
43
Procedurile reprezintă paşii ce trebuie urmaţi (algoritmul) în realizarea sarcinilor,exercitarea
competenţelor şi angajarea responsabilităţilor.
In acest context, se afirmă, despre controlul intern, că:
- este integrat în sistemul de management al fiecărei componente structurale a entităţii publice;
- intră în grija personalului de la toate nivelurile;
- oferă o asigurare rezonabilă a atingerii obiectivelor, începand cu cele individuale şi terminănd
cu cele generale.
Activităţile prin care se realizează obiectivele (individuale, derivate şi generale) sunt
transpuse în sarcini (componenta elementară), atribuţiuni şi funcţiuni (componente agregate) şi
sunt atribuite, spre efectuare, componentelor structurale ale entităţii publice (posturi şi
compartimente). Această conduce la definirea unei structuri organizatorice adecvate îndeplinirii
obiectivelor. Controlul managerial nu poate opera în afara unui plan şi a unei structuri
organizatorice adecvate.
Unul dintre cele mai importante standarde ce compun Codul controlului intern, aprobat
prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 946/2005, este standardul referitor la
managementul riscurilor.
Conform standardului menţionat mai sus, fiecare entitate publică are obligaţia de a analiza
sistematic, cel puţin o dată pe an, riscurile legate de desfăşurarea activităţilor sale, să
elaboreze planuri corespunzătoare în direcţia limitării posibilelor consecinţe ale acestor
riscuri şi să numească responsabili pentru aplicarea planurilor respective.
Orice organizaţie se constituie pentru a realiza anumite scopuri în raport cu care se
orientează activităţile desfăşurate în cadrul acesteia. În afara unor scopuri, nu există organizaţie,
deoarece acestea constituie însăşi raţiunea ei de a fi.
Scopurile sunt cunoscute sub denumirea generica de obiective. În sectorul privat,
obiectivul principal al organizaţiei îl constituie fructificarea capitalului investit, pe când, în
sectorul public, accentul cade pe interesul general, adică producerea unui serviciu public sau
oferirea unui beneficiu pentru publicul larg.
Riscurile trebuie identificate la orice nivel unde se sesizeaza că există consecinţe
asupra atingerii obiectivelor şi pot fi luate măsuri specifice de soluţionare a problemelor,
ridicate de respectivele riscuri.
Riscurile nu pot fi identificate şi definite decât în raport cu obiectivele a caror realizare este
afectata de materializarea lor. Din această cauză existenţa unui sistem de obiective clar definite
în organizaţie constituie premisa esentiala pentru identificarea şi definirea
riscurilor.
Gestionarea riscurilor înseamnă identificarea şi evaluarea riscurilor, precum şi stabilirea
modului de a reacţiona în faţa riscurilor, adică de a pune în operă mijloace de control intern care
să le atenueze posibilitatea de apariţie sau consecinţele pe care le-ar produce în cazul în care s-ar
materializa.
Procedurile sunt acele instrumente/dispozitive de control intern prin care se controlează
riscurile generate de necunoaşterea proceselor şi regulilor ce trebuie respectate în desfăşurarea
activităţilor. A munci fără a formaliza modul în care fiecare trebuie să procedeze, înseamnă a
nu exista un control intern eficace, menit să ţină sub control riscurile şi să se obţină astfel o
asigurare rezonabilă că obiectivele vor fi atinse.
Pentru ca procedurile să devină instrumente/dispozitive de control intern eficace acestea trebuie:
să se refere la toate procesele şi activităţile importante; să fie scrise; să fie actualizate în
permanenţă; să fie aduse la cunoştinţa executanţilor; să fie simple şi pe înţelesul tuturor.
44
OBIECTIVE RISCURI PROCEDURI
a) Asigurarea ca se primesc A. Informatiile legate de 1.Transmiterea ordinelor de
numai materialele ordinele de cumparare nu achizitie,departamentului de
comandate sunt disponibile receptie,pentru a se putea compara
departamentului de din punct de vedere cantitativ si
receptie valoric materialele primite cu cele
comandate.
2.Reconcilierea facturilor primite cu
ordinele de achizitii.
b) Asigurarea ca se primesc A.Specificatiile cuprinse in 1.Inspectarea materialelor primite
numai materiale de calitatea ordinele de achizitie nu pentru a se constata ca indeplinesc
specificata in ordinele de sunt clare. cerintele de calitate.
achizitii 2.Monitorizarea permanenta a
eventualelor probleme de productie
aparute ca urmare a prelucrarii unor
materiale a caror calitate este sub
standard.
1.Existenta unor proceduri de testare
B.Riscul netestarii a materialelor primite.
materialelor primite cu
specificatiile ce se gasesc
in ordinele de achizitii
c) Asigurarea ca toate A. Risc de neintocmire a Proceduri de implementare a acestor
materialele receptionate si acestor documente. documente la cele 2 nivele.
transmise la alte
departamente sunt corect Proceduri de prenumerotare a cestor
inregistrate. B.Risc de pierdere a documente.
acestor documente
Proceduri de reconciliere periodica a
C. Risc de a exista celor 2 documente cu ordinele de
diferente intre evidentele achizitie si facturile primite.
receptionerului si cele ale
gestionarului.
Existenta unor persoane autorizate
D.Risc de supraincarcare pentru aceste nivele: receptioner,
cu responsabilitati a unui gestionar, etc.
singur angajat.
Risc de subevaluare,
supraevaluare a stocului
d) Protejarea materialelor A.Protejarea fizica 1.Asigurarea protectiei materialelor
primite inadecvata a bunurilor primite.
primite. 2.Luarea la cunostinta a conditiilor
de stocare pentru fiecare categorie de
materiale.
e) Asigurarea ca A.Risc de inregistrare 1.Reconcilierea periodica a facturii
45
informatiile privitoare la distorsionata a de cumparare cu ordinele de achizitie
facturile de cumparare,stoc informatiilor. si stocul.
si dispozitiile de achizitie
sunt consecvente.
f) Returnarea prompta a A.Verificarea inadecvata 1.Mentinerea si controlul periodic
materialelor sau neefectuata la timp a asupra procedurilor de testare a
necorespunzatoare materialelor primite materialelor primite.
g) Documentarea completa A.Risc de neinregistrare 1.Existenta documentatiilor de
si corecta a tuturor sau inregistrare incorecta transfer; toate materialele ce se
transferurilor catre depozit sau incompleta. transfera sa fie insotite de o
si de la depozit. asemenea documentatie;
2.Verificarea la primirea in depozit a
documentatiei cu materialele primite.
B.Risc de pierdere a 1.Prenumerotarea acestor
documentatiei de transfer. documente.
2.Investigarea numerelor lipsa.
3.Numararea periodica a materialelor
si compararea acestora cu necesarul
normal ce ar trebui sa existe in
depozit la un anumit moment dat.
h) Existenta cererilor de A.Inexistenta sau folosirea 1.Transferul materialelor in
transfer in productie si inadecvata a procedurilor productie doar pe baza unor cereri de
onorarea acestora la timp de transfer in productie a transfer aprobate.
materialelor.
B.Risc de pierderi a
acestor cerei de transfer. 1.Prenumerotarea acestor
documente.
C.Existenta de materiale
transferate fara o astfel de
cerere. 1.Verificarea in cadrul
departamentului de productie ca
toate materialele receptionate sa fie
in conformitate cu cereile de
transfer.
i)Conditii de munca sigure A.Nerespectarea unor 1.Crearea si respectarea unor
si depozitarea astfel de conditii. proceduri de protectie a muncii in
corespunzatoare a (accidente de munca, boli conformitate cu legislatia in vigoare.
materialelor periculoase. profesionale) 2.Existenta unor proceduri precise
legate de pastrarea materialelor
periculoase.
46
aduca in prim plan sustinerea deciziilor conducerii si nu documentatia activitatii
trecute. Identificati informatiile furnizate de contabilitate pentru echipa
manageriala. Studiu de caz: Societate de prestari servicii.
Utilizatorii informatiei contabile sunt impartiti in doua categorii: utilizatori interni si
utilizatori externi. Fiecare din acestia au interese diferite asupra entitatii si a rezultatelor
financiare.
Organizatiile sindicale pentru sustinerea revendicarilor resimt nevoia unei mari autonomii
si independente in ceea ce priveste analiza informatiilor contabile. Conducatorii de unitati, pentru
contracararea actiunilor revendicative ale salariatilor si pentru justificarea masurilor de reducere
a personalului, incearca sa le prezinte o situatie cat mai nefavorabila.
47
In literatura de specialitate contabilitatea de gestiune mai este denumita si contabilitate
manageriala, contabilitate interna, analitica sau contabilitatea exploatarii. Informatiile oferite de
contabilitatea de gestiune sunt destinate in exclusivitate celor ce asigura managementul firmei,
facilitand luarea deciziilor referitoare la utilizarea corespunzatoare a resurselor, in vederea
maximizarii profitului.
Contabilitatea manageriala este orientata catre persoanele din interiorul firmei (manageri,
specialisti, etc.) iar rapoartele nu au o forma standardizata, ci sunt intocmite in functie de
cerintele utilizatorilor.
Principalele instrumente ale managementului financiar sunt :
- situatiile financiare-contabile prelucrate conform cerintelor interne de raportare manageriala :
48
contul de rezultate, bilantul financiar, fluxul de numerar .
- diagnosticul financiar pe baza de indicatori
- analiza veniturilor, costurilor si profitului
- determinarea pragului minim de rentabilitate
- analiza incasarilor si platilor ; codificarea clientilor si furnizorilor
- politicile interne ale firmei
- sistemul de bugete ale firmei si controlul bugetar
Managementul financiar ofera informatiile de baza pentru realizarea lucrarilor de analiza
economico-financiara si pentru elaborarea planurilor financiare pe termen lung si scurt.
Pentru cunoasterea starii de sanatate a firmei este necesar sa functioneze un sistem intern de
raportari manageriale, care sa semnaleze punctele tari si punctele slabe din activitatea companiei.
Managementul financiar este domeniul prin care se dezvolta un sistem de comunicare intre
specialistii din domeniul economico-financiar (economisti, contabili, analisti financiar etc) si
top-managerii nefinantisti.
Informatii utilizate de management in luarea deciziilor, provenite din contabilitate:
Situatia stocurilor;
Situatia platilor catre furnizori;
Situatia cash-flow-ului;
Tabloul de bord;
Situatia platilor;
Situatia angajarilor;
Situatia clientilor.
Managerii – stabilesc obiective generale cum ar fi: cifra de afaceri, profitul net, nivelul minim al
disponibilitatilor banesti.
Analistii financiari – asista conducerea sa stabileasca obiectivele, analizeaza rezultatele obtinute
si anticipeaza performantele financiare pe termen lung si scurt
Economistii din dep. Contabilitate – inregistreaza toate documentele aferente veniturilor si
cheltuielilor si cele aferente investitiilor ;
Economistii din dep. Financiar – inregistreaza toate documentele aferente incasarilor si platilor
49
4. Economistii din dep. Financiar vor urmari sa mentina echilibrul intre fluxul de incasari si cel
de plati astfel incat sa se atinga obiectivul stabilit.
Managerii sunt preocupati atat de contabilitatea generala cat si de contabilitatea de gestiune.
Economistii din dep. Financiar-contabil sunt interesati mai ales de contabilitatea generala, care
presupune intocmirea situatiilor financiare conform normelor legale.
Analistii financiari sunt preocupati mai ales de contabilitatea manageriala. .
Managementul financiar presupune identificarea acelor metode si instrumente care se
adapteaza cel mai bine conditiilor existente si obiectivelor stabililite pe termen lung si scurt.
Raspuns:
Contabilitatea de gestiune are drept scop cunoasterea costurilor, analiza si estimarea
evolutiilor, oferindu-ne informatii utile pentru diagnostic. Ea serveste administratorilor din
interiorul intreprinderii, care au misiunea de a decide transformarea resurselor care le-au fost
incredintate din exterior pentru administrare si de a realiza surplusul care asigura cresterea, fara
alte resurse din exterior. Pentru atingerea scopului, ei trebuie sa actioneze direct asupra
proceselor de transformare a resurselor in rezultat. Pentru a urmari etapele pe care resursele le
parcurg, contabilitatea de gestiune este cea care surprinde procesul de conversie a resurselor
consumate in rezultate, fiind detaliat acest proces pe centre de responsabilitate si pe produse.
Contabilitatea de gestiune sau interna, denumita si manageriala sau analitica cuprinde
ansamblul elementelor de identificare, masurare, stocare, analiza, prelucrare, interpretare si
comunicare a informatiilor utilizate de management pentru a previziona, planifica, evalua si
controla, in interiorul unui organism si pentru a garanta utilizarea corespunzatoare si
responsabila a resurselor sale.
Contabilitatea de gestiune ofera acele informatii care privesc gestiunea interna a
intreprinderii, criteriile dupa care aceasta isi calculeaza costurile si asigura masurarea
performantelor interne, la nivel de sector de activitate, functie sau produs.
Obiectivele contabilitatii de gestiune rezulta din insasi obiectul de cercetare si importanta
pe care o are in sistemul modern de conducere al unei intreprinderi.
Contabilitatea de gestiune are trei mari obiective :
calcularea costurilor;
stabilirea rezultatelor si a rentabilitatii produselor, lucrarilor si serviciilor executate;
intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pe feluri de activitati, urmarirea si controlul
executarii acestora, in scopul cunoasterii rezultatelor si furnizarii datelor necesare
fundamentarii deciziilor privind gestiunea unitatii patrimoniale.
Realizarea acestor obiective presupune prelucrarea informatiilor privind cheltuielile si
veniturile luate din contabilitatea financiara, urmarite dupa natura lor economica, in
contabilitatea de gestiune, dupa criteriul destinatiei lor, respectiv pe functii ale intreprinderii, pe
sectoare de activitate si pe obiecte de calculatie, adica pe produse obtinute, lucrari executate si
servicii prestate.
In orice entitate economica eficienta manageriala depinde de modalitatea de transmitere a
informatiilor interne cu privire la tranzactiile economice efectuate sau care urmeaza a se efectua.
Indiferent de activitatea desfasurata de entitatea economica (productie, comert, prestari servicii)
50
contabilitatea de gestiune este principala baza de informatii utilizata in cunoasterea la orice nivel
a eforturilor in corelatie cu efectele obtinute din derularea proceselor economice.
Potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr.82/1991, republicata, persoanele juridice
prevazute la art.1 alin.(1) din lege au obligatia sa conduca si sa organizeze contabilitatea de
gestiune adaptata la specificul activitatii.
Folosirea conturilor din clasa a 9-a a Planului de conturi general cuprins in
Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene,
aprobate prin OMFP 1752/2005, este optionala.
51
asupra costurilor, sa fundamenteze deciziile de fixare a preturilor si sa stabileasca valoarea
stocurilor. Totusi managerii societatilor producatoare au nevoie si de informatii in vederea
realizarii eficiente a planificarii si programarii productiei, a managementului si dezvoltarii
liniilor de productie, a gestionarii disponibilitatilor banesti, a activitatii de investitii, a controlului
calitatii produselor, a satisfacerii clientilor, a distribuirii produselor, etc. Contabilitatea de
gestiune poate oferi informatii pertinente si necesare in scopul raportarii externe dar si pentru
stabilirea impozitelor aferente activitatii desfasurate.
3. Activitatea de comert
O unitate comerciala, cum ar fi un importator de produse (en gros), sau o unitate
specializata care vinde en detail, utilizeaza informatiile contabilitatii de gestiune pentru a
determina corespunzator costul bunurilor vandute, dar si pentru a dimensiona veniturile astfel
incat sa obtina o rata a profitului maxima.
Pentru un comerciat , marfa este produsul aferent activitatii sale.
Activitatii de comercializare ii sunt caracteristice anumite procese, cum sunt:
aprovizionarea, depozitarea, expunerea marfurilor, distribuirea/ vanzarea lor catre clienti. Pentru
a avea o activitate comerciala reantabila managerii unitatilor comerciale au nevoie de un sistem
informational actualizat care sa permita furnizarea de informatii legate de gestiuni de marfuri,
comenzi, vanzari si alte informatii care sa permita efectuarea de analize, controale, studii de
piata, calitatea produselor, planificarea afacerii, etc.
In primul rand managerii au nevoie de informatii interne pe baza carora sa efectueze un
control permanent asupra gestionarii marfurilor. Informatiile furnizate de contabilitatea de
gestiune sunt utile si pentru realizarea activitatii altor domenii, cum ar fi: bugetarea, gestiunea
disponibilitatilor banesti, analiza vanzarilor pe produse, analiza investitiilor, analiza cheltuielilor
cu comercializarea produselor, luarea deciziilor privind activitatea de exploatare, referitoare la
structura vanzarilor, plasarea personalului, etc.
a) cheltuieli directe;
b) cheltuieli indirecte;
c) cheltuieli de desfacere;
52
d) cheltuieli generale de administratie.
Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifica pe un anumit obiect de calculatie
(serviciu, lucrare, comanda, faza, activitate, functie, centru etc.) inca din momentul efectuarii lor
si ca atare se includ direct in costul obiectelor respective.
Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica si atribui direct pe un anumit
obiect de calculatie. Ele privesc intreaga productie a unei sectii sau a unei persoane juridice in
ansamblul ei.
921 = 901
"Cheltuielile activitatii de baza" "Decontari interne privind cheltuielile"
922 = 901
53
"Cheltuielile activitatii auxiliare" "Decontari interne privind cheltuielile"
% = 901
"Decontari interne privind cheltuielile"
923
"Cheltuieli indirecte de productie"
924
"Cheltuieli generale de administratie"
925
"Cheltuieli de desfacere"
reflectandu-se in contabilitatea financiara prin inregistrarea celorlalte cheltuieli aferente
periodei.
931 = 902
"Costul productiei obtinute" "Decontari interne privind productia obtinuta
921 = %
"Cheltuielile activitatii de baza"
923
"Cheltuieli indirecte de productie"
924
"Cheltuieli generale de administratie"
925
"Cheltuieli de desfacere"
921 = 922
"Cheltuielile activitatii de baza" "Cheltuielile activitatii auxiliare"
54
933 = 921
"Costurile productiei in "Cheltuielile activitatii de baza"
in curs de executie"
902 = 921
"Decontari interne privind "Cheltuielile activitatii de baza"
productia obtinuta"
902 = 923
"Decontari interne privind "Cheltuielile indirecte de productie"
productia obtinuta"(utilitati spatii inchiriate)
902 = 924
"Decontari interne privind "Cheltuielile generale de administratie"
productia obtinuta"(amortizari constructii inchiriate)
902 = 903
"Decontari interne privind "Decontari interne privind
productia obtinuta" diferentele de pret"
903 = 902
"Decontari interne privind "Decontari interne privind
diferentele de pret" productia obtinuta"
901 = 931
"Decontari interne privind cheltuielile" "Costul productiei obtinute"
902 = 933
"Decontari interne privind "Costul productiei in curs de
productia obtinuta executie"
55
903 = 901
"Decontari interne privind "Decontari interne privind cheltuielile"
diferentele de pret"
- diferente nefavorabile :
901 = 903
"Decontari interne privind "Decontari interne privind
cheltuielile" diferentele de pret"
901 = 902
"Decontari interne privind "Decontari interne privind
cheltuielile" productia obtinuta"
Raspuns:
Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele
naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice,
instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial, precum şi
persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri, subunităţile fără
personalitate juridică, cu sediul în străinătate sau în România, prevăzute în Legea contabilităţii
nr. 82/1991, republicată, consemnează operaţiunile economico-financiare, în momentul efectuării
lor, în documente justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în contabilitate (jurnale, fişe şi
alte documente contabile, după caz).
Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate dobândesc calitatea de
document justificativ în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele în
vigoare, şianume:
- denumirea documentului justificativ;
- denumirea/numele şi prenumele şi, după caz, sediul/adresa persoanei juridice/fizice care
întocmeşte documentul;
- numărul documentului şi data întocmirii acestuia;
- menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare (când este
cazul);
- conţinutul operaţiunii economico-financiare şi, atunci când este necesar, temeiul legal al
efectuării acesteia;
- datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate, după caz;
- numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiunii
economico-financiare, ale persoanelor cu atribuţii de control financiar preventiv şi ale
56
persoanelor în drept să aprobe operaţiunile respective, după caz;
- alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate.
De asemenea, în cuprinsul oricărui document emis de către o societate comercială trebuie
să se menţioneze şi elementele prevăzute de legislaţia din domeniu, respectiv:
- forma juridică,
- codul unic de înregistrare
- capitalul social.
Documentele justificative provenite din tranzacţii/operaţiuni de cumpărare a unor bunuri
de la persoane fizice, pe bază de borderouri de achiziţii, pot fi înregistrate în contabilitate numai
în cazul în care se face dovada intrării în gestiune a bunurilor respective.
Documentele care se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate de persoane
fizice impuse pe bază de norme de venit, pentru a fi înregistrate în contabilitate, trebuie să aibă la
bază contracte sau convenţii civile, încheiate în acest scop şi documentul prin care se face
dovada plăţii, respectiv dispoziţia de plată/încasare.
Documentele contabile: jurnale, fişe etc., care servesc la prelucrarea, centralizarea şi
înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor consemnate în documentele justificative, întocmite
manual sau prin utilizarea sistemelor
informatice de prelucrare automată a datelor, trebuie să cuprindă elemente cu privire la: felul,
numărul şi data documentului justificativ; sumele corespunzătoare operaţiunilor efectuate;
conturile sintetice şi analitice debitoare şi creditoare; semnăturile pentru întocmire şi verificare,
după caz.
Documentelor în formă electronică, ce conţin date privind operaţiunile economice de
schimb sau vânzare de bunuri ori servicii între persoane care emit şi primesc facturi, bonuri
fiscale sau chitanţe în formă electronică, li se aplică regimul juridic prevăzut prin Legea nr.
260/2007 privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice. Facturile şi
chitanţele în formă electronică, emise fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea mai sus
menţionată, nu au calitatea de document justificativ, în înţelesul prevederilor Legii nr. 82/1991,
republicată.
În cadru societăţii se efectuează următoarele operaţiuni:
- preluarea documentelor justificative şi înregistrarea lor în ordine cronologică şi sistematică;
* inventarierea patrimoniului;
57
*întocmirea balanţei de verificare
* întocmirea bilanţului contabil, a contului de profit şi pierdere şi a raportului Consiliului de
admilistraţie.
58
- la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind reglementarea
diferenţelor constatate (toate exemplarele), precum şi pentru înregistrarea în contabilitatea
sintetică şi analitică, ataşată la documentele de livrare (factura sau avizul de însoţire a mărfii);
- la unitatea furnizoare (exemplarul 2) şi la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru
comunicarea lipsurilor stabilite.
4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:
a) pentru formularul cod 14-3-1A
- denumirea unităţii;
- denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
- numărul facturii/avizului de însoţire al mărfii;
- numărul curent; denumirea bunurilor recepţionate; U/M; cantitatea conform documentelor
însoţitoare; cantitatea recepţionată, preţul unitar şi valoarea;
- numele, prenumele şi semnătura membrilor comisiei de recepţie; data primirii în gestiune şi
semnătura gestionarului;
b) pentru formularul cod 14-3-1/aA, pe lângă informaţiile de la lit a) (mai puţin preţul unitar şi
valoarea), sunt obligatorii şi informaţiile următoare:
- preţul de achiziţie al cantităţii recepţionate; adaosul comercial unitar şi total; preţul de
achiziţie unitar plus adaosul comercial; valoarea la preţ de vânzare, inclusiv TVA.
59
- în cazul bonului de consum se completează rubrica cu denumirea materialului înlocuitor,
după ce, în prealabil, pe verso formularului se obţin semnăturile persoanelor autorizate să aprobe
folosirea altor materiale decât cele prevăzute în consumurile normate;
- în cazul bonului de consum (colectiv) se taie cu o linie denumirea materialului înlocuit şi se
semnează de aprobare a înlocuirii, în dreptul rândului respectiv. După înscrierea denumirii
materialului înlocuitor se întocmeşte un bon de consum separat, aplicându-se un semn distinctiv
sau materialul înlocuitor se înscrie pe un rând liber în cadrul aceluiaşi bon de consum.
În bonul de consum, coloanele "Unitatea de măsură" şi "Cantitatea necesară" de pe rândul 2 se
completează în cazul când se solicită şi se eliberează din magazie materiale cu două unităţi de
măsură.
Dacă operaţiunile de predare-primire a materialelor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii
magaziei de materiale, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv
menţiunea "predat în timpul inventarierii".
3. Circulă:
- la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare);
- la persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale, în cazul materialelor înlocuitoare;
- la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităţilor prevăzute, semnându-se de predare de
către gestionar şi de primire de către delegatul care primeşte materialele (ambele exemplare);
- la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea
sintetică şi analitică (ambele exemplare).
4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:
- denumirea unităţii;
- denumirea formularului;
- produs/lucrare (comanda); norma; bucăţi lansate;
- numărul documentului; data eliberării (ziua, luna, anul); numărul comenzii;
- denumirea materialului (inclusiv sortimentul, marca, profilul, dimensiunea); cantitatea
necesară; U/M; cantitatea eliberată; preţul unitar; valoarea;
- data şi semnătura gestionarului şi a primitorului.
FIŞĂ DE MAGAZIE
(cu două unităţi de măsură - Cod 14-3-8/a)
1. Serveşte ca:
- document de evidenţă la locul de depozitare a intrărilor, ieşirilor şi stocurilor bunurilor, cu
una sau cu două unităţi de măsură, după caz;
- document de contabilitate analitică în cadrul metodei operativ-contabile (pe solduri);
60
- sursă de informaţii pentru controlul operativ curent şi contabil al stocurilor de valori
materiale.
2. Se întocmeşte într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de material şi se completează de
către:
- compartimentul financiar-contabil la deschiderea fişei (datele din antet) şi la verificarea
înregistrărilor (data şi semnătura de control). În coloana "Data şi semnătura de control" semnează
şi organul de control financiar cu ocazia verificării gestiunii;
- gestionar sau persoana desemnată, care completează coloanele privitoare la intrări, ieşiri şi
stoc.
Fişele de magazie se ţin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe feluri de materiale
ordonate pe conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică.
Pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terţi sau în custodie se întocmesc fişe
distincte care se ţin separat de cele ale valorilor materiale proprii.
În scopul ţinerii corecte a evidenţei la magazie, persoanele desemnate de la compartimentul
financiar-contabil verifică inopinat, cel puţin o dată pe lună, modul cum se fac înregistrările în
fişele de magazie.
Înregistrările în fişele de magazie se fac document cu document. Stocul se poate stabili după
fiecare operaţiune înregistrată şi obligatoriu zilnic.
3. Nu circulă, fiind document de înregistrare.
4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:
- denumirea formularului; numărul paginii;
- denumirea unităţii; magazia; materialul (produsul), sortimentul, calitatea, marca, profilul,
dimensiunea;
- U/M; preţul unitar;
- data (ziua, luna, anul), numărul şi felul documentului; intrări; ieşiri; stoc; data şi semnătura
de control.
61
4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, după utilizarea completă a carnetului
(exemplarul 2).
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:
- denumirea unităţii; codul de identificare fiscală; numărul de înregistrare la oficiul registrului
comerţului; sediul (localitatea, str., număr); judeţul;
- denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
- numele şi prenumele persoanei care depune/încasează sume în valută şi ce reprezintă acestea;
- felul valutei; suma în valută (în cifre şi în litere); cursul de schimb valutar; c/val în lei;
- semnătura casierului pentru plata/încasarea sumei în valută.
62
- la compartimentul financiar-contabil, anexă la registrul de casă, pentru efectuarea
înregistrărilor în contabilitate.
4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, anexă la registrul de casă.
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al formularului este următorul:
- denumirea unităţii;
- denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
- numele şi prenumele, precum şi funcţia (calitatea) persoanei care încasează/restituie suma;
- suma încasată/restituită (în cifre şi în litere); scopul încasării/plăţii;
- semnături: conducătorul unităţii, viza de control financiar preventiv, compartimentul
financiar-contabil;
- date suplimentare privind beneficiarul sumei: actul de identitate, suma primită, data şi
semnătura;
- casier; suma plătită/încasată; data şi semnătura.
Raspuns:
Evaluarea elementelor patrimoniale prezintă o importanţă deosebită pentru reflectarea
reală în bilanţ a patrimoniului şi a rezultatului obţinut. Evaluarea reprezintă cuantificarea şi
măsurarea în expresie valorică a mijloacelor materiale, creanţelor, obligaţiilor, costurilor,
veniturilor, rezultatelor financiare şi a fiecărei operaţii economice folosind preţuri şi tarife.
Regulile de evaluare alternative ce pot fi aplicate sunt cele referitoare la reevaluarea
imobilizarilor corporale si cele referitoare la evaluarea la valoarea justa a instrumenteleor
financiare. Potrivit OMFP 3055 pct. 121-(1): “Entitatile pot proceda la reevaluarea imobilizarilor
corporale existente la sfarsitul exercitiului financiar, astfel incat acestea sa fie prezentate in
contabilitate la valoarea justa, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluari in situatiile financiare
intocmite pentru acel exercitiu.”
63
Pentru imobilizarile corporale complet amortizate dar care mai pot fi utilizate, cu ocazia
reevaluarii se va stabili o noua valoare si o noua durata de utilizare economica.
Conform pct 121- (4) din OMFP 3055, notele explicative trebuie sa contina informatiile
privitoare la reevaluarea imobilizarilor corporale, daca aceasta s-a efectuat, cum ar fi:
metoda proportionala;
64
6583
105 = 1065
Si:
681 = 281
105 = 1065, cu partea provenita din reevaluare.
In varianta I surplusul este castigat si trecut la rezerve in momentul scoaterii din patrimoniu.
Varianta II: pe masura amortizarii- cu cota parte.
Elementele dintr-o grupa de imobilizari corporale se reevalueaza simultan pentru a se evita
reevaluarea selectiva.
Daca un activ imobilizat este reevaluat, intreaga grupa de active din care face parte trebuie
reevaluata. (exemplu: terenuri, cladiri, masini si echipamente).
Exemplu:
● inregistrarea achizitiei utilajului:
Valoarea de intrare a utilajului la data de 31 decembrie 2002 = 12.000 lei
% = 404 14.280
2131 „Furnizori imobilizari“ 12.000
„Echipamente tehnologice
(masini, utilaje si instalatii de lucru)“
4426 2.280
„TVA deductibila“
65
● inregistrarea reevaluarii efectuate in data de 31.12.2009:
La data de 31 decembrie 2008 se efectueaza reevaluarea mijlocului fix, stabilindu-se o valoare
justa de 7.200 lei.
Valoarea contabila neta: 12.000 – 8.400 = 3.600 lei
Rezerva din reevaluare: 7.200 – 3.600 = 3.600 lei
● inregistrarea amortizarii in luna ianuarie 2010 potrivit noii valori rezultate din
reevaluare:
Valoarea de amortizat recalculata = 7.200 lei / 3 ani / 12 luni = 200 lei
461 = % 7.140
„Debitori diversi“ 7583 6.000
„Venituri din vanzarea activelor
si alte operatii de capital“
4427 1.140
„TVA colectata“
66
% = 2131 7.200
2813 „Echipamente tehnologice
„Amortizarea instalatiilor, (masini, utilaje si
mijloacelor de transport, instalatii de lucru)“
animalelor si 200 plantatiilor“
6583 7.000
„Cheltuieli privind activele
cedate si alte operatii de capital“
● capitalizarea surplusului din reevaluare in momentul in care activul este scos din
evidenta:
Capitalizarea surplusului din reevaluare = 3.600 – 100 = 3.500 lei
Concluzii
● Contul 105 „Rezerve din reevaluare“ se soldeaza deoarece utilajul a fost valorificat.
● Soldul contului 1065 „Rezerve reprezentand surplusul realizat din rezerve din reevaluare“ va fi
de 3.600 lei, suma ce reprezinta de fapt surplusul din reevaluare.
● Venitul obtinut din vanzarea mijlocului fix, respectiv suma de 6.000 lei, reprezinta un venit
impozabil la calculul profitului impozabil.
● Rezerva din reevaluare evidentiata in contul 1065 „Rezerve reprezentand surplusul realizat din
rezerve din reevaluare“, in speta suma de 3.600 lei, in cazul in care nu se utilizeaza pentru
acoperirea pierderilor, distribuirea de dividende, mentinandu-se la nivelul unitatii, nu se
impoziteaza.
67
213
214
2. Cresterea valorii imobilizarilor in urma reevaluarii in conditiile in care insa anterior a existat o
descrestere a valorii:
211
212
213
214
105 = %
211
212
213
214
In notele explicative care fac parte din anexele de la bilant trebuie prezentate reevaluarile
efectuate, specificandu-se elementele care au fost supuse reevaluarii, metoda prin care s-au
calculat valorile precum si elemental care este afectat din contul de profit si pierdere.
68
anuale consolidate instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, la
valoarea justă. .
69
b) instrumente financiare derivate.
142. - Evaluarea la valoarea justă nu se aplică:
a) instrumentelor financiare nederivate deținute până la scadență;
b) împrumuturilor și creanțelor generate de entitate și nedeținute în scopul
tranzacționării; și
c) intereselor în filiale, întreprinderi asociate și asocieri în participație, instrumentelor de capital
emise de entitate, contractelor cu plata contingentă într-o combinare de întreprinderi, precum și
altor instrumente financiare cu astfel de caracteristici speciale și care, în concordanță cu ceea ce
este general acceptat, se contabilizează diferit față de alte instrumente financiare.
145. - (1) Rezerva de valoare justă se ajustează atunci când sumele înregistrate în aceasta nu mai
sunt necesare pentru aplicarea evaluării la valoarea justă.
(2) Rezerva de valoare justă va rămâne evidențiată în contabilitate atât timp cât sunt evidențiate
în bilanț instrumentele financiare cărora le este aferentă.
Dacă a fost aplicată evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare, notele explicative ale
situatiilor financiare trebuie sa prezinte:
a) ipotezele semnificative care stau la baza modelelor și tehnicilor de evaluare, dacă valorile
juste au fost determinate în conformitate cu pct. 143 alin. (1) lit. b);
b) pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justă, modificările de valoare
incluse direct în contul de profit și pierdere, precum și modificările incluse în rezerva de valoare
justă;
c) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate, informații privind aria și natura
instrumentelor, inclusiv termenii și condițiile semnificative care pot afecta valoarea, momentul și
certitudinea fluxurilor viitoare de numerar; și
d) un tabel care să prezinte modificările rezervei de valoare justă în cursul exercițiului financiar.
70