47
apare
decembrie 2010 cu sprijinul
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº
Din cuprins:
Sã nu împodobim
„Magii” poporului
român
bradul mai mult
Darul lor a fost mai presus
decât aurul, sau smirna, sau tã-
mâia. Ei au dat în dar lui Hris-
decât sufletul!
tos chiar viaþa lor. (pag. 8) (pag. 5)
Gelozia este o atitudine
creºtinã?
Cum sã gestioneze o per- Pãgânizarea
soanã credincioasã asemenea
sentimente? (pag. 11)
sãrbãtorilor creºtine
(p. 9)
Bâjbâind spre nicãieri
Suntem luaþi adesea de valul
miºcãrii din ce în ce mai Crãciunul
în
accelerate a lumii în care
trãim ºi, adesea, nepregãtiþi
fiind, ne trezim într-o vâltoare
temniþele comuniste
haoticã. (pag. 13) (p. 6-7)
Editorial de Pr. ªtefan Botoran tãþii în vechea lume anticã. ,,ªi intrând în nu Îl primeºte pe „Copilul cu ochii senini”.
casã, au vãzut pe Prunc împreunã cu Ma- ,,La mii de uºi ai aºteptat,/ Dar în zadar!
Copilul cu ochii ria, mama Lui, ºi cãzând la pãmânt s-au Erai uitat./ Azi tot mai mulþi Te-arunc-afar',/
senini închinat Lui, ºi deschizând vistieriile lor Ceresc ºi sfânt ºi drag hoinar”, mai spune
,,Copil iubit cu ochi se- I-au adus lui daruri: aur, tãmâie ºi smir- poezia. Nu mai auzim îngerii, nu mai ve-
nini/ Tu vii din nou printre nã”, spune Sfânta Scripturã (Matei 2, 11). dem magii. În schimb, ne plouã în cap cu
strãini,/ În peºterã, pe paie Împãratul nostru S-a nãscut sãrac ºi reclame care mai de care mai atractive.
reci,/ Tu capul iarãºi Þi-l asta trebuie sã învãþãm din Scripturi. Dum- Zgomotul ,,erei Vãrsãtorului” acoperã sim-
apleci.” Acum mai bine de nezeu ne învaþã sãrãcia, care înseamnã fonia tainicã ºi linã care se coboarã din cer,
douã mii de ani, „Copilul cu ochii senini” detaºare de cele materiale. Înseamnã sã nu iar desfrânatele care-ºi spun ,,crãciuniþe”
se nãºtea în Betleemul Iudeii ºi i-a pus pe alergi dupã avere, justificând cã „am fa- pervertesc ,,taina cea din veac ascunsã”.
prinþii din Arabia sã facã un drum în- milie ºi copii”, dar nici sã cerºeºti. În- Copilul cu ochi senini nu mai are loc într-o
delungat. Steaua le-a arãtat drumul ºi i-a seamnã sã cauþi mai întâi ale sufletului, sã lume care nu-L mai vrea, pentru cã omul
condus pânã la castelul Împãratului - ies- te fereºti de pãcat ºi sã cauþi mântuirea. Iar de astãzi vrea sã-ºi fie sieºi dumnezeu.
lea de vite. Copilul nu a avut alt adãpost în pentru cele materiale sã mulþumeºti mereu În aceastã lume e tot mai greu sã mai
afarã de locul amenajat pentru animale. Domnului pentru tot ce îþi îngãduie sã ai, auzi chemarea îngerilor… Dar e suficient
Nu a avut nici cãldurã, dar boii L-au în- dar ºi pentru cele pe care nu le ai. Din cele sã deschizi portiþa sufletului pentru Prunc.
cãlzit suflând pe El, sã nu-I fie frig. La pe care le ai, sã te gândeºti întotdeauna sã Iubirea Lui îþi dã putere ºi îndrãznealã sã
asta se rezumã lãcaºul în care a venit pe dai ºi la cel care nu are. Întotdeauna avem înfrunþi nebunia lumii. ,,Mai vii ºi astãzi?
lume Însuºi Dumnezeu. S-a coborât în cel ceva de dat. Dacã nu avem o pâine, mân- Mila iar Te poartã,/ De sus, spre staulul din
mai umil loc, luând trup plãpând de copil. gâierea adusã de o vorbã bunã, ascultarea Betleem?/ Din lume n-ai cules destul bles-
A venit acolo pentru noi, ca sã ne înveþe celuilalt ºi iubirea nu costã nimic, dar tem?/ Iubirea Ta nici astãzi nu e moartã?”
ce înseamnã smerenia ºi calea spre cer. preþuiesc mult mai mult în lumea plinã de Da, Domnul încã vine. Sã Îl aºteptãm sã
Au venit prinþii-magi ºi I-au adus în dar rãutate ºi egoism în care trãim. Se coboare de sus, din cer, pentru ca sã
aur, smirnã ºi tãmâie - simboluri ale regali- Lumea aceasta, în care ne zbatem azi, putem urca ºi noi acolo.
CMYK
2 Eveniment
CMYK
Actual 9
Pãgânizarea sãrbãtorilor creºtine voalat: în mediile intelectuale se rãspân-
„Deci, nu te amãgi, creºtine, ci încredinþeazã-te cã nici lupul nu poate sã
se facã vreodatã oaie - dupã proverb - nici diavolul nu se va face cândva deºte ideea cã Iisus a fost Fiul lui Dum-
doctor, cã mai lesne poate focul sã îngheþe ºi zãpada sã se încãlzeascã, decât nezeu, dar nu a fost Dumnezeu; ºi dacã El
dracul sã vindece cu adevãrat” (Sf. Nicodim Aghioritul) a fost ºi om adevãrat, de ce n-ar fi fost
cãsãtorit cu Maria Magdalena? Iar
Cea mai bunã tacticã spectaculosul prinde repede, mai
a diavolului ales pe fondul necunoaºterii. Un
cunoscut îmi spunea cu câþiva ani
Pãgânizarea subtilã a sãrbãto- în urmã: „Am citit «Codul lui Da
rilor creºtine este o nouã tacticã a Vinci» ºi mi-am dat seama ce ade-
celor care lovesc de secole întregi vãruri sunt scrise acolo”. A avut
în valorile Bisericii. Biserica înte- rãbdare sã citeascã ficþiunea ames-
meiatã de Hristos, care a dat mãr- tecatã cu ceva date istorice a lui
turie prin sângele martirilor, de- Dan Brown, dar nu a citit Sfânta
poziteazã adevãrul necesar fie- Scripturã.
cãrui om pentru mântuire. Dar
acolo unde omul nu-ºi cunoaºte O singurã religie,
bine credinþa din comoditate sau
pur ºi simplu din ignoranþã, dia- al cãrei dumnezeu
volul poate interveni foarte uºor. este omul
Un gânditor al lumii contempo- Noua erezie contemporanã este
rane, Denis de Rougement, spune mult mai periculoasã ºi poartã de-
cã cea mai bunã tacticã a diavolu- numirea de „New-Age”. Conform
lui este a ne induce în minte ideea doctrinei acesteia, lumea trebuie sã
cã el „nu existã”: „Vedeþi, eu nu aibã o singurã religie mondialã, ca-
exist, sunt doar un mit nãscocit de popi ca Lichiei, care l-a înfruntat pe ereticul Arie re sã ia „tot ceea ce este bun” din toate
sã vã fraiereascã”, spune demonul. Nu la Niceea, cu vrãjile? O altã conexiune se religiile, ºi sã fie organizatã într-un singur
sunt puþini cei care-l cred. face, de exemplu, între Sfântul Andrei ºi
strigoi, vârcolaci ºi „aflarea ursitei”. De stat mondial. Se spune cã era creºtinã a
„peºtelui” ºi-a încheiat ciclul. A început
Vrãjitoria ºi creºtinismul dragul spectaculosului (dacã ºtirile despre era „vãrsãtorului”, în care omul se va de-
sãrbãtori nu oferã deja vreo imagine cu
În ultimii ani însã au început sã fie îmbrâncealã), pentru a fi difuzate sunt pãºi pe sine însuºi, va fi chiar el un mic
asaltaþi ºi creºtinii practicanþi, prin indu- completate cu astfel de conexiuni cu demiurg, un creator care se va auto-mântui
cerea ideii cã vrãjitoria face casã bunã cu tradiþiile pãgâne. pe sine însuºi. Religiile orientale, sufis-
credinþa creºtinã. Aºa-zisa magie albã îi mul, teosofia, masoneria, neoidolatria,
face pe oameni sã creadã cã existã chiar în Sub vraja televizorului ºi satanismul, vrãjitoria, astrologia, spiri-
sânul vrãjitorilor douã tabere: cei rãi ºi cei tismul, parapsihologia, ufolatria (credinþa
buni, care luptã cu cei dintâi ºi vin în aju- a ficþiunii în OZN-uri), hipnotismul ºi cãlãtoriile în
torul oamenilor (sic!). Numeroºi aºa-ziºi Aceste tactici, în aparenþã inofensive, vieþi trecute, ocultismul, credinþa în reîn-
parapsihologi, care se perindã pe micile duc la pãgânizarea credinþei noastre. Pe zi carnare - toate acestea constituie baza doc-
ecrane, susþin cã sunt creºtini. Cu câþiva ce trece devenim mai insensibili la ade- trinei „noii ere”. Dupã cum spune Pãrin-
ani în urmã a avut loc la unul din posturile vãrurile de credinþã, nu mai meditãm, nu tele Arsenie Vliangoftis în lucrarea sa
de televiziune un circ total cu þigãnci vrãji- mai ºtim sã savurãm o carte bunã, zeul „Ereziile contemporane”: „Noua Erã este
toare. Una dintre invitate susþinea cu can- televizor ne invadeazã viaþa. Este o expresia ºi promovarea unui vechi plan al
doare cã ºi ele posedã un fel de har ca cel revrãjire a lumii. Televizorul a devenit o societãþilor secrete - teosofi, masoni, ilu-
al „popilor”, dar, spre deosebire de preoþi, „casã a zeilor” prin care pãtrundem într-un minaþi etc. spre o stãpânire mondialã.”
vrãjitoarele vindecã mai repede ºi mai efi- alt spaþiu decât cel al vieþii reale, unde per- Aºadar, pãgânizarea sãrbãtorilor noas-
cient: „Aveþi bolnavi sau oameni cu diza- sonajele pot fi uºor identificate cu eroii tre face parte dintr-un amplu plan pus la
bilitãþi în familie? Mergeþi la «Mama Omi- civilizatori ai religiilor pãgâne. El devine cale de puterea ocultã care lucreazã din
da» cã vã vindecã urgent, are iarba fiarelor reperul esenþial al orientãrii în societate. umbrã împotriva Bisericii lui Hristos. Ce
ºi învinge chiar ºi bolile de «rac»”. ªtim despre ereziile primelor secole, în putem face noi? Sã nu idolatrizãm steagul
Concomitent cu aceasta a început, în care Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii au dus o Uniunii Europene, ci sã ne închinãm
cea mai mare parte a mass-mediei, un sin- luptã acerbã în plan doctrinar cu duºmanii Crucii lui Hristos, singurul Dumnezeu
cretism între praznicele creºtine ºi pãgâ- credinþei adevãrate. Ne înºelãm însã amar- adevãrat. Vom vedea în timp cã aceastã
nism. Astfel putem constata cã în noaptea nic dacã credem cã sãmânþa aruncatã de UE este tot un fel de U.R.S.S.; o altã faþã a
de Sfântul Nicolae se fac „vrãji ºi far- Arie, Nestorie ºi ceilalþi eretici a pierit cu aceluiaºi balaur.
mece”. Ce are de-a face Ierarhul din Mira totul. Revine în timpurile noastre, dar mai Pr. ªtefan Botoran
CMYK
10 Trup ºi suflet
cu viaþa sufletului pãmântesc, ci se lasã
În primele secole creºtine
Biserica a luptat împotriva gnosticis-
mului, sistem filosofico-religios care con-
Trup ºi suflet umplut peste tot de duhul cel de viaþã fã-
cãtor ºi trãieºte ºi dupã moarte, o moarte
sidera materia ca sediu al rãului. Cu toate În viziunea pãrinþilor filocalici care într-un fel oarecare
acestea gãsim adeseori în scrierile este mai bunã decât viaþa pe
duhovniceºti maxime ºi aforisme legate de trup care te care a dus-o pânã în ceasul
duc cu gândul la tendinþe spiritualiste demult condam- acela, mai ales cã n-avem
nate de Bisericã. Trupul este prezentat ca o închisoare, de-a face cu moartea ade-
un mormânt al sufletului. Eliberarea sufletului din vãratã, cãci, dupã cum zice
,,lanþurile trupeºti”, din legãtura cu un cadavru, este Solomon, drepþii sunt cu
esenþialã (Clement Alexandrinul). Trupul este strãin desãvârºire morþi în ochii
sufletului, ca un „veºmânt carnal”, ca o „mascã celor fãrã de minte (Înþ. lui
hidoasã”, ca o „piele materialã” (Sf. Grigorie de Nyssa) Solomon 3, 2) pe când în
,,El mã ucide, ºi eu îl ucid”. „El mã sugrumã, ºi eu îl ochii celor ce cugetã drept
sugrum”. Trupul este ,,un prieten ingrat ºi perfid” (Sf. deveni bun sau rãu. sunt mereu vii”.
Ioan Scãrarul). Trupul nostru este, aºadar, sediul rãului? Desigur, datoritã pãca- Dacã la moarte noi nu vedem decât
þãrânã ºi nimic mai mult, atunci nu trebuie
Ce înseamnã „trup”? tului strãmoºesc, omul moºteneºte, prin
sã ne mirãm, cãci comoara totdeauna este
Referindu-se la problemele de termi- trup, o oarecare înclinare, o slãbiciune in- ascunsã înãuntru, cum stã scris: „Ascunsã
nologie ºi exprimare a termenului de stinctualã spre pãcat, care nu are însã un
este viaþa voastrã” (Col. 3, 3) ºi anume
„trup”, Sf. Pãrinþi filocalici dau trei sensuri caracter imperativ, ceea ce înlesneºte ope- într-un vas de pãmânt, cum bine zice Sf.
sau înþelesuri generale ale acestuia: ra asceticã de edificare spiritualã a omului.
Pavel: „avem aceastã comoarã în vase de
1. în sens medical ºi psihologic, el Pãcatul ºi patima, ca obiºnuinþã sau stãru- lut” (II Cor. 4, 7).
face parte din personalitatea noastrã; sun- inþã în pãcat, amplificã aceastã slãbiciune, Sigur cã cei care vãd doar lucrurile din
tem, deci, obligaþi sã-l hrãnim, sã-l prote- aceastã vulnerabilitate moºtenitã a omului, afarã, vãd numai lut. În schimb, când Hris-
jãm, sã avem grijã de integritatea sa, pen- creând locul ºi mediul ispitei ºi cãderii.
tru ca sã fie instrumentul potrivit prin care Lupta nu este îndreptatã împotriva tru- tos se va arãta întru mãrire, atunci ºi þãrâna
se manifestã sufletul; pului, ci împotriva miºcãrilor iraþionale, aceasta îºi va dezvãlui toatã frumuseþea ºi
se va vãdi atunci cã ºi ea este o fãrâmã din
2. în sens moral, prin cuvântul „trup” necontrolate ale sale, împotriva pãcatelor fulgerul (Matei 24, 27) ce se va arãta pe
se indicã înclinaþiile trupeºti ºi pasiunile ºi a patimilor care se pot lucra în ºi prin el. cer în lumina lui ºi formând împreunã ace-
(de exemplu înclinaþiile la bãuturã, la Sensul ascezei nu este nici distrugerea sau leaºi raze, cum zice Domnul: „Drepþii vor
necumpãtare sexualã etc.). În aceastã stare, suprimarea acestor efecte sau energii strãluci ca soarele întru împãrãþia Tatãlui
trebuie sã „dominãm” trupul, sã fim pru- umane interioare, ci „sublimarea”, purifi- lor” (Matei 13, 43) ºi numeºte împãrãþia
denþi, sã îl supraveghem; carea ºi înduhovnicirea lor. Tatãlui tocmai strãlucirea cu care S-a arã-
3. în sens ascetic ºi mai concis sim- Sf. Diadoh al Foticeii, numind trupul tat plin de luminã înaintea apostolilor, care
„casã a sufletului”, învaþã cã nevoinþele au vãzut acea împãrãþie ca pe o luminã
bolizeazã înclinaþiile spre rãu.
ascetice nu vizeazã dãrâmarea acestei coborându-se cu putere mare peste faþa
Scriitorii filocalici învaþã cã trupul este
case, de absolutã trebuinþã a vieþii, ci cu-
unul dintre cei trei duºmani cu care are de rãþirea ei, în exterior ºi în interior. Asceza oamenilor, ºi vor strãluci drepþii în ziua
luptat omul, alãturi de lume ºi diavol. De rãsãriteanã nu tinde spre anihilarea trupu- aceea cu aceeaºi putere ºi mãrire ca ºi
aceea vom gãsi exprimãri negative la adre- lui, a realitãþii sau a elementului material Hristos, ei pentru cã s-au învrednicit de aºa
sa trupului, dar nu în sensul de a-l nega, de din constituþia umanã, ci spre valorificarea fericire, iar El de bucuria de a fi pãrtaº la
a-l refuza sau distruge, ci de a-l supune acestor energii, spiritualizarea lor, întoar- fericirea lor (Mt. 17, 2).
unei ample lucrãri ascetice, duhovniceºti, cerea lor cãtre o direcþie ºi intenþionalitate Aºadar, Sf. Pãrinþi au insistat adesea asu-
de spiritualizare a lui ºi a vieþii. În pofida duhovniceºti. pra faptului cã fiinþa omeneascã nu este
unor astfel de exprimãri la adresa trupului, numai suflet, nici numai trup, ci una ºi alta
Ea vizeazã aºadar transformarea trupu-
în exprimarea Sf. Pãrinþi prevaleazã cele în lui din laborator al faptelor rele, pãtimaºe, laolaltã, de nedisociat. Afirmând cã trupul
care se aratã valoarea sa realã: nici bun, în trup duhovnicesc, în templu al Duhului face parte integrantã din însãºi fiinþa omu-
nici rãu, dar putând deveni bun - prin Sfânt, prin înduhovnicirea simþurilor. Cre- lui, recunoscându-i acestuia o demnitate ega-
ascezã, sau rãu - prin lucrarea patimilor. lã cu cea a sufletului ºi refuzând sã-i atri-
dinciosul desãvârºit devine „înger pãmân-
buie o origine ºi un destin diferite de acelea
Trupul poate deveni bun tesc” ºi „om ceresc”, dobândind adevãrata ale sufletului, ei contrazic concepþiile spiri-
sau rãu pace a minþii, care este mult mai mult
tualiste potrivit cãrora trupul n-ar fi decât
decât liniºtea gândurilor. Mintea curãþitã
Trupul este neutru din punct de vedere devine întru totul „soare”, „cer înstelat”, un avatar al sufletului, semnul decãderii lui,
duhovnicesc. În funcþie de voinþa ome- iar lucrarea ei este „liturghia tainicã a al- o sursã de necurãþie pentru el, un mormânt
neascã a subiectului sãu, el poate deveni tarului ceresc”, „liturghia tainicã a minþii”. care l-ar þine prizonier, un element care i-ar
„templu al Duhului Sfânt”, unealtã ºi aju- fi supraadãugat ºi neesenþial, numai sufle-
tor al sufletului, sau „laborator de gânduri Comoarã în vase de lut tul constituind esenþa omului, el trebuind
rele”, „fabricã de pãcate”, în care se Nicolae Cabasila aratã finalitatea aces- sã se reveleze sau sã se desãvârºeascã prin
lucreazã patima ºi fãrãdelegea. Trupul nu tei lucrãri de sfinþire a trupului împreunã detaºarea de trup, prin negarea progresivã
este nici rãu, nici bun prin sine, dar poate cu sufletul. „Acest trup nu mai are pãrtãºie a acestuia. Pr. Alexandru Stanciu
Familia ortodoxã 11
Pas în doi trebui s-o pãzeascã ºi, cu cât
o pãzeºte mai tare, cu atât o
Gelozia este o atitudine creºtinã? pierde mai repede, pentru cã n-ai
cum sã pãzeºti inima omului.
Nu, nu, nu poþi s-o pãzeºti. Mai
Gelozia este o atitudine creºtinã?
Cum sã gestioneze o persoanã credin- degrabã poþi sã pãzeºti un cârd
cioasã asemenea sentimente? de gâºte decât o femeie, zice o
vorbã din popor.
Gelozia poate fi ceva bun Singurul fel în care o poþi
pãzi este s-o aºezi în valoarea ei
În primul rând sã ne gândim ce este adevãratã, sã-i spui: „Femeie,
gelozia. Gelozia este o putere a sufletu- pentru mine eºti unicã, eºti de
lui prin care îl pãstrãm pe celãlalt în va- nepreþuit!” A, cã acum sunt fu-
loarea lui. „Eu te-am descoperit, eu te rios, cã mã aºteptam sã faci ceva
iubesc. ªi pentru mine ai o valoare uni- ºi tu ai fãcut altceva, sau altfel,
cã. ªi te pãstrez. Sunt gelos.” ªi Dum- asta e o realitate care þine de
nezeu zice: „Sunt gelos”. Dumnezeu planul lui a face. Dar tu pentru
este un Dumnezeu gelos. Adicã: „Mãi, mine eºti valoarea supremã a
omule, te-am fãcut minunea creaþiei, vieþii mele de bãrbat, eºti darul
sunt gelos, nu pot sã te las sã te închini lui Dumnezeu fãcut mie. ªi
la un viþel, la un cârnat, sã te prosternezi în m-a ales ºi eu am ales-o, ºi toatã lumea atunci, nu mã mai tem.
faþa unui pahar. Eu te-am fãcut sã te în- vede ºi ºtie cã e a mea, cã ea este împã- Maica Siluana Vlad,
chini la Dumnezeu, adicã la Iubire, la mi- rãteasã ºi cã nu poate fi luatã aºa, ca o va- în emisiunea „Trepte spre cer ”
nune, la dragoste, sã fii ca Mine!” ªi atunci, lizã uitatã de cineva în garã!” Altfel, va (3TV Craiova, 2006)
sigur, gelozia este aceastã vigi-
lenþã pe care o am ca nu cumva Sf. Teofan Zãvorâtul
persoana iubitã sã cadã sub demni-
tatea ei, sub demnitatea cu care am
investit-o. ªi când un bãrbat e
Cãtre o femeie însãrcinatã
gelos pe femeia sa, se gândeºte: „Mai întâi uºuraþi-vã de pãcate”
„Nu cumva femeia mea ar putea
Mila lui Dumnezeu fie cu pocãiþi-vã pentru ele ºi
sã cadã în desfrâu?” Vedeþi, des-
Dumneavoastrã! sã vã parã rãu cã v-aþi
frâul e o cãdere. „Nu cumva bãrba-
Iatã cã Domnul încã vã dã îngãduit aºa ceva, apoi
tul meu ar putea fi folosit ca obiect
rod pântecelui… Vã felicit! spovediþi-vã, primiþi dez-
de plãcere de alte femei?”, adicã
Domnul, Care 1-a dat, sã-i legare ºi, în cele din ur-
sã cadã din demnitatea de împãrat dea ºi venire bunã pe lumea mã, împãrtãºiþi-vã cu
pe care a primit-o la Sfânta Cunu- lui Dumnezeu. Fireºte, fãrã Sfintele lui Hristos Tai-
nie? ªi atunci, gelozia, din punctul greutãþi asta nu se întâmplã. ne. Prin toate acestea veþi
acesta de vedere, este ceva bun. Aºa a rânduit Dumnezeu din- merita sã primiþi aºtepta-
tru început, spre aducere- ta ºi dorita uºurare.
Gelozia pervertitã aminte de ceea ce a fãcut pri- Douã lucruri aduc
devine suspiciune, ma femeie - mama noastrã, a asupra noastrã mânia lui
posesiune tuturor. Oricum, Domnul pu- Dumnezeu, care apasã ºi
ne ºi în greutãþi mãsurã. Fie strâmtoreazã: neiubirea
Dar, din cauzã cã noi pe toate ca El sã facã milã cu Dum- faþã de ceilalþi ºi pofta,
le-am coborât prin cãdere, din neavoastrã ºi sã facã aceste iar prima dintre acestea are ascultaþi cuvintele Aposto-
cauzã cã nu ne alimentãm cu pu- greutãþi cât mai puþin simþite, mult loc în noi. Binevoiþi a vã lului: Lãrgitu-s-a inima mea
tere de la Dumnezeu, cu Harul lui pe cât se poate. osteni sã scoateþi la ivealã ºi spre voi (II Cor. 6, 11)? Aºa
Dumnezeu, gelozia cade, devine Vreþi sã meritaþi o aseme- sã tãiaþi fãrã sã staþi pe gân- sã vã lãrgiþi ºi Dumneavoastrã
suspiciune, neîncredere, pose- nea uºurare?! Mai întâi uºura- duri toate cele prin care se inima, iar în schimb veþi primi
siune: „Eºti a mea ºi nu cumva sã þi-vã de pãcate. Acum, de ne- vãdeºte ea în Dumneavoastrã, ceea ce doriþi ºi cãutaþi.
te priveascã altcineva!” Sau în si- voie, staþi mult timp nemiº- oricât de greu vi s-ar pãrea, Vã doresc toate cele bune
tuaþia sã-mi fie teamã cã, dacã catã, în tihnã… ªi aveþi mai întoarceþi-vã neiubirea nu în toate privinþele!
mergem undeva, o sã te fure cine- multã vreme pentru îndeletni- asupra oamenilor, ci asupra Domnul sã vã dea binecu-
va… Un bãrbat gelos în sensul sã- cirea cu sine ºi cercetarea de lucrurilor prin care obiºnuia vântare!
nãtos al cuvântului zice: „Femeia sine. Cercetaþi-vã ca ancheta- ea sã se arate în Dumnea- Al Dumneavoastrã voitor
mea? Pot s-o las singurã ºi-n garã, torul cel mai sever, apoi voastrã, scoþându-le afarã. Nu de bine,
cã nu mi-o ia nimeni, pentru cã ea osândiþi toate câte nu-s drepte, vi s-a întâmplat sã citiþi ori sã Episcopul Teofan
O poveste despre primul brad Nu-i aºa cã ne-a întrecut pe toate?
Brãduþul era fericit pe deplin. De atunci,
Când s-a nãscut Pruncul Hristos ºi în fiecare an, la Naºterea Domnului,
Fecioara Maria, înfãºându-L, L-a pus în oamenii împodobesc brazi pentru copii
iesle pe paie, Îngerii din cer s-au adunat în amintirea primului brãduþ, cel care a
sã-L vadã. Vãzând cât de simplã ºi fost împodobit cu stele adevãrate de pe cer.
sãracã erau peºtera ºi ieslea, au început E. IVANOVSKAIA
sã-ºi ºopteascã unul altuia: (Ortodoxia pentru copii)
- El doarme în iesle, în peºterã? Nu se
poate aºa. Trebuie sã împodobim peº-
tera, sã fie cât mai frumoasã ºi mai
Activitãþi practice
bogatã, în ea doarme Însuºi Hristos! Ai vãzut cum voiau ºi florile ºi brãduþul
Un Înger a zburat spre sud sã caute cu sã fie frumoºi, sã Îl bucure pe Pruncul
ce ar împodobi peºtera. La sud e cald în- Hristos? La naºterea Lui toþi au venit cu
totdeauna ºi florile înfloresc întregul an. daruri: pãmântul I-a dãruit peºtera, cerul
De aceea Îngerul a cules multe flori I-a dãruit steaua, pãstorii ieslea, iar magii
roºii ca rãsãritul, tran- aur, smirnã ºi tãmâie. Tu ce dar îi aduci de
dafiri, liliac alb ca zãpa- ziua Lui?
da, magnolii, azalee, - Nu trebuie sã fie ceva valoros.
camelii, a luat ºi mimo- Poþi sã îi dãruieºti o rugãciune,
ze gingaºe, chiar ºi niºte Brãduþul a vãzut poþi sã îi faci o promisiune, poþi sã
lotuºi mari ºi galbeni a pentru prima datã faci o faptã bunã.
cules… Pe toate le-a flori atât de fru- - Domnul Hristos se bucurã
adus în peºterã. moase ºi se întristã. atunci când le facem bucurii
Un alt Înger a zburat - Oh! - a zis cu celorlalþi. Copiazã pe o foaie
spre nord. Însã tocmai în tristeþe. De ce sunt îngeraºul de mai
vremea aceea acolo era atât de urât ºi sim- jos, decupea-
iarnã. Câmpiile ºi pãdurile erau acoperite plu? Cât de fericite sunt aceste flori mi- zã-l, gãureºte-l
de un covor gros de zãpadã. ªi Îngerul, nunate! Iar eu nici mãcar n-am cu ce sã cu un perforator
negãsind nicio floare, voia sã se întoarcã. mã împodobesc în aceastã zi mare ºi nici ºi prinde-l cu o
Dar, în acel moment, zãri printre troiene peºtera nu o pot înfrumuseþa… ªi începu panglicã colo-
un brad verde ºi trist. Îngerul se gândi ºi a plânge cu amar. ratã de cadoul
ºopti: Fecioara Maria a vãzut aceasta ºi i s-a pe care îl faci
- Cred cã nu-i atât de rãu cã acest copã- fãcut milã de brãduþ. ªi atunci se gândi: cuiva.
cel este atât de modest. Sã-L vadã ºi el, - În aceastã zi toþi trebuie sã se
unicul din toate plantele nordului, pe bucure, nu trebuie sã rãmânã brãduþul
Micuþul Hristos. Aºa a luat Îngerul mo- trist.
destul brãduþ de la nord. Peºtera deveni Ea zâmbi ºi fãcu un gest cu mâna ºi se
atât de frumoasã, fiind împodobitã ºi pe fãcu o minune: din cer încet cãzu o stea
pereþi ºi pe jos cu flori. Curioase, florile luminoasã ºi se aºezã în vârful brãduþu-
se întindeau spre iesle sã-L vadã pe lui. Dupã ea au început sã cadã ºi alte
Hristos ºi ºopteau: steluþe, împodobind crenguþele brãduþu-
- ªºº!… Mai încet! A adormit! lui. Cât de luminoasã ºi veselã a devenit
peºtera! De la lumina strãlucitoare se
Concurs trezi Micul Hristos ºi, zâmbind, κi
Dragi copii, am primit taloanele cu întinse mânuþele spre brãduþul strãlucind
rãspunsurile voastre. Tragerea la sorþi va de stele.
avea loc pe data de 15 decembrie. Iar florile se uitau cu uimire la brãduþ
Câºtigãtorul va fi anunþat prin telefon, iar ºi îºi ºopteau:
numele lui va fi publicat în numãrul viitor. - Ah, ce drãguþ a devenit brãduþul!
CMYK