UNIVERSITATEA ORADEA
~ 2009/2010 ~
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………3
CAP. I. CURENTUL GALVANIC (CONTINUU)…………..4
1.1 Acţiunile biologice ale curentului galvanic..............................4
1.2 Efectele fiziologice ale curentului galvanic..............................5
CAP. II. MODALITĂŢI DE APLICARE ................................7
2.1 Galvanizarea simplă..................................................................7
2.2 Băile galvanice..........................................................................10
2.3 Iontoforeza (ionogalvanizările).................................................11
CAP. III. MĂSURI GENERALE DE PRECAUŢIE...............13
CAP. IV. CONTRAINDICAŢII................................................14
CAP. V. INDICAŢII...................................................................15
CAP. VI. CONCLUZII...............................................................16
BIBLIOGRAFIE.........................................................................17
2
INTRODUCERE
3
CAP. I. CURENTUL GALVANIC (CONTINUU)
4
Efectele polare şi nepolare se manifestă concomitent iar efectul total al
curentului se poate spune că este însumarea lor.
Polarizarea biologică constă în faptul că paralel cu suprafaţa de contact a
electrozilor cu tegumentul,prin deplasarea cationilor spre catod şi a anionilor spre anod,
se formează o concentraţie de sarcini electrice de semn contrar cu electrodul.
◘ Prin polarizare înţelegem apariţia în ţesuturi a unei tensiuni sau a unei
diferenţe de potenţail. Când aceasta se produce la trecerea curentului, ea reprezintă o
„antitensiune”, adică o tensiune de semn opus curentului polarizat. Datorită producerii
acesteia, tensiunea curentului polarizat se reduce.
5
► Acţiunea asupra fibrelor vegetative vasomotorii
Curentul galvanic are o acţiune hiperemiantă, de activare a circulaţiei
debutând cu o scurtă perioadă de vasoconstricţie, urmat de vasodilataţie reactivă cu
hiperemie, manifestată printr-un eritem cutanat care persistă şi după întreruperea
curentului fiind mai pronunţat la electrodul negativ.
Prin înbunătăţirea circulaţiei sanguine curentul galvanic are efect
BIOTROFIC.
◘ Electrodul pozitiv se comportă asemănător cu gheaţa determinând reducerea
circulaţiei în zona unde există tumefacţie.
◘ Electrodul negative se comportă precum căldura îmbunătăţind circulaţia şi
mărind viteza de vindecare.
● Acţiunea curentului în raport cu modalitatea de amplasare a electrozilor
Efectul aplicaţiilor terapeutice ale curentului galvanic în raport cu amplasarea
electrozilor:
► în aplicaţiile transversale
▪ efect analgezic sub polul pozitiv prin creşterea excitabilităţii celulare sub catod
► în aplicaţiile longitudinale
▪ domină efectele polare
▪ efectul asupra reactivităţii generale a SNC, datorat sensului convenţional al
curentului→ sensul descendent cranio-caudal are efect sedativ, relaxant, antispastic şi
trofotrop.
6
CAP. II. MODALITĂŢI DE APLICARE
MATERIALE NECESARE:
A) Electrozii - sunt confecţionaţi din plăci metalice (plumb laminat)
Pentru anumite aplicaţii există electrozi de forme diferite:
► pentru ochi
▪ montaţi în ochelari speciali, pentru aplicaţii transorbitare
► pentru hemifaţă
▪ „masca Bergoniér”, utilizată în tratarea parezelor de nerv facial sau trigemen
► pentru ceafă
▪ pe zona reflexogenă denumită „gulerul Scerbac”, care influenţează favorabil
sistemul nervos vegetativ.
7
Dimensiunile electrozilor se aleg în funcţie de regiunea tratată având în mod
obişnuit forme dreptunghiulare şi mărimi variabile, între circa 50 cm² şi 800 cm².
În funcţie de efectul terapeutic urmărit se pot aplica doi electrozi:
▪ de mărime egală (metoda bipolară) când electrozii sunt aşezaţi faţă în faţă, între ei
formându-se un câmp cu linii de forţă paralele cu densitatea egală pe toată aria
electrozilor.
▪ de mărimi diferite: la nivelul electrodului mic densitatea liniilor de forţă va fi mai
mare, devenind activ, iar electrodul mai mare rămâne indiferent.
Electrozii pot fi amplasaţi transversal - de o parte şi de alta a regiunii afectate,
pe care o încadrează, astfel, faţă în faţă ; longitudinal - cu electrozii plasaţi de-alungul
segmentului tratat.
Dozarea intensităţii are o importanţă deosebită în aplicarea procedurilor de
galvanoterapie depinzând de:
> 1. sensibilitatea şi toleranţa individuală
> 2. mărimea electrozilor
> 3. durata aplicaţiilor
> 4. efectele terapeutice urmărite
> 5. stadiul de evoluţie al afecţiunii
1. Prin „prag de sensibilitate” înţelegem producerea senzaţiei de furnicături
uşoare, suportabile, la introducerea lentă a curentului.
În limite fiziologice sensibilitatea cutanată este diferită de la individ la
individ iar aceeaşi persoană are sensibilitatea diferită pe suprafeţele corporale - mai mare
pe părţile mediale şi flexoare sau mai mică pe cele laterale şi extensoare.
Patologic putem întâlni cazuri prezentând hiperestezie sau hipoestezie
cutanată. La cei cu hiperestezie vom doza intensitatea la „pragul” de toleranţă al regiunii
respective iar la cei cu hipoestezie se va testa „pragul” urmărindu-se cu atenţie reacţia
cutanată produsă pe zonele cu sensibilitate normală din vecinătate sau pe regiuni.
Limita de toleranţă a curentului este doza de intensitate maximă pe care o
suportă pacientul, care nu trebuie depăşită.
2. În relaţie cu mărimea (suprafaţa) electrozilor, se obişnuieşte ca nivelul
de intensitate al curentului introdus să fie stabilit de raportul 0,1 mA/ 1 cm² de
8
suprafaţa de electrod, care este egală cu nivelul „pragului de sensibilitate”.
3. Durata de aplicare a curentului constă în relaţia reciprocă dintre
intensitatea curentului şi durata unei şedinţe de galvanizare → deoarece toleranţa pielii la
voltaj este redusă, se compensează printr-o durată mai mare de aplicaţie.
4. Efecte terapeutice urmărite:
pentru efect antialgic dozăm o intensitate „la prag”
pentru efect vasodilatator dozăm intensitatea „sub prag”
pentru efect vasodilatator apreciem intensitatea „peste prag”
5. Stadiul de evoluţie al afecţiunii:
▪ în stadiile acute se preferă intensităţi „sub prag”
▪ în stadiile cronice folosim intensităţi „peste prag”
Numărul şi ritmul şedinţelor de galvanizare depinde de:
◘ diagnosticul afecţiunii tratate
◘ stadiul evolutiv (în afecţiunile acute se aplică 8-10 şedinţe zilnic, iar în cele
cronice, 12-20 şediţe zilnic sau la 2 zile.
◘ rezultatele obţinute
9
2.2 Băile galvanice
10
În fiecare celulă, există un electrod care este conectat la bornele
corespunzătoare ale electrostimulatorului.
Celulele se umplu cu apă prin intermediul celor patru robinete. Sistemul de
închidere a scurgerii celulelor, care asigură şi prea plinul, este proiectat în aşa fel încât să
reducă la minimum posibilitatea scurgerilor nedorite.
• Băile galvanice generale (Stänger)
Actual vanele propriu-zise sunt construite din material plastic izolant.
Sunt prevăzute cu 8 electrozi din grafit fixaţi şi conectaţi în peretele căzii: 3
pe părţile laterale, unul cranial la nivelul regiunii cervico-cefalice şi unul caudal la nivelul
plantelor. Sensul curentului poate fi dirijat în multiple variante între electrozi:
descendent, ascendent, transversal (cu polaritatea pozitivă sau negativă fixată de partea
stângă sau dreaptă) şi în diagonală.
Intensitatea curentului aplicat este mai mare decât la baia patru-celulară,
fiind repartizat pe întreaga suprafaţă corporală.
Dozarea intensităţii la nivelul pragului senzitiv se realizează până la
senzaţia de furnicătură plăcută şi de uşoară căldură.
Se pot adăuga diferite preparate farmaceutice sau extracte de plante, astfel la
efectul electric se adaugă cel chimic produs de substanţele adăugate.
11
(-) şi cationilor (+), spre electrozii de semn contrar încărcării lor electrice, prin
respingerea lor de către electrozii de acelaşi semn şi atragerea cţtre polii de semn contrar.
Pot trece dincolo de bariera cutanată exploatând proprietăţile curentului
galvanic, având efect antalgic mai pregnant.
Particularităţile de acţiune a ionogalvanizării constă în:
►► efecte benefice:
• efect local demonstrat şi recunoscut
• efect de pătrundere până la stratul cutanat profund
• posibilă acţiune reflexă la nivelul dermatomioamelor
• efect de depozit realizat de acumularea de substanţe farmacologice intruduse
• posibilă dozarea precisă a substanţelor medicamentoase
►►inconvenienţe:
● deoarece majoritatea medicamentelor conţin ioni bipolari, în aplicarea
curentă acţionează, de obicei, numai componenta inflenţată de semnul polului respectiv,
cealaltă rămânând neutilizată.
● viteza de migrare a ionilor este diferită
Parametrii importanţi pentru a fi luaţi în considerare sunt tipul agentului
farmaceutic, acţiunea agentului farmaceutic şi farmacokinetica acestuia, concentraţia
optimă pentru transportul iontoforetic, amplitudinea curentului şi durata tratamentului.
La aplicarea procedurii ţinem cont de câteva aspecte particulare practice
cum ar fi testarea sensibilităţii bolnavului la produsul utilizat, soluţia se va prepara
extemporaneu, utilizarea soluţiilor de protecţie, compresa utilizată trebuie să fie
individuală şi durate mari ale timpului de aplicare.
12
CAP. III. MĂSURI GENERALE DE PRECAUŢIE
13
CAP. IV. CONTRAINDICAŢII
14
CAP. V. INDICAŢII
15
tulburări de circulaţie periferică
boală hipertensivă în stadiu neurogen
16
BIBLIOGRAFIE
17