Anda di halaman 1dari 8

c

CULTURA SUB IMPACTUL GLOBALIZĂRII


c

cccccccccccccccccccccccccccccccc

c
CAPITOLUL I

ccccccc ¬  An  Cuu 

c
Ca raportare sau ͣprivire͟ a unei culturi spre altă cultură (diferită de
cea proprie), antropologia este una dintre cele mai vechi demersuri din sfera
cunoaşterii omeneşti.
Ca disciplină insă ʹ definindu-şi obiectul, metodele, instrumentele,
principiile, logica sa proprie - antropologia s-a născut relativ târziu, fiind
considerată una dintre cele mai ͣtinere͟ ştiinţe între ştiinţele socio-umane.
Contextul în care a apărut antropologia culturală şi socială a făcut ca
această stiinţă să îmbrace forma unui ͣdiscurs͟ al Occidentului despre
culturile non-occidentale.

Definirea sociologică a culturii se bazează pe studiul şi concluziile rezultate din:


istoricitatea fenomenului; caracterul structural, originalitatea naţională; evoluţia socio -
dinamică; raporturile complexe cu totalitatea instituţiilor statale; interferenţa dintre culturi.
Toate acestea constituie factori constitutivi fundamentali care conduc la înţelegerea
conţinutului conceptului de cultură din punct de vedere so ciologic.

Primele cercetări şi studii asupra culturii au condus la apariţia teoriei funcţionaliste


pentru explicarea relaţiilor dintre individ şi cultură. Fondatorul teoriei funcţ ionaliste,
Bronislaw Malinowski, consideră cultura ca modalitatea prin care individul se adaptează
mediului natural, cu scopul de a -şi satisface necesităţile.

Sociologii şi antropologii pun în evidenţă una dintre trăsă turile originale relevante
ale culturii: în orice societate, cultura posedă propria sa structură, ce conferă un sens
fiecăreia din părţile care o compun. Cultura joacă un rol esenţ ial în dezvoltarea socială a
individului.

2
Ob 
u n 
uu 

cccccccccObiectul antropologiei culturale î l constituie cunoaşterea culturilor în diversitatea

lor ʹ dublată de căutarea a ceea ce este definitoriu pentru om.


Antropologia culturală şi socială este preocupată de om ca fiinţă integrată culturii
sale (societăţii/grupului său). Cultura este un concept central al antropologiei culturale.

Antropologia culturală are ca obiect de studiu omul; ce anume diferenţiază atunci


antropologia de psihologie, sociologie, sociob iologie, istorie, istoria religiilor? Obiectul
antropologiei culturale îl constituie cultura şi omul integrat culturii sale.

‰
CAPITOLUL II
CE ESTE GLOBALIZAREA ?

Conceptul de ͞’  ͟ a apărut la sfârşitul anilor ͛60 şi a fost lansat de un


specialist canadian în teoria mijloacelor de comunicare în masă, prof. 
  
,
Univ. din Toronto şi specialistul american în ͞problemele comunismului͟, ’
 , Univ. Columbia.
McLuhan a extrapolat lecţiile războiului din Vietnam şi a lansat expresia ͞sat global͟.

Termenul de ’  ca intrat în dicţionar prima dată în  . În literatura de


specialitate există numeroase definiţii ale acestui fenomen contemp oran.

cccccccccccccc è  c͞Globalizarea este un proces de tranziţie care include toate
formulele de organizare socială ca finalitate atât a tranziţiei postcomuniste, cât şi a celei
postcapitaliste, adică exact ceea ce ar da sens ambelor procese, tranziţia globală͟ 1.

Globalizarea este un proces multidimensional care transformă într -un ritm rapid şi în
profunzime activităţile naţionale şi globale, dar şi interacţiunile dintre actorii sociali.
Schimbările realizate au implicaţii asupra tuturor aspectelor vieţii umane. Viteza, amploarea
şi caracterul său diferă în funcţie de dimensiunea în care se desfăşoară: economică, politică,
socială etc.

În ansamblu, globalizarea poate fi definită din perspectiva a trei teorii principale:


*Teoria sistemului mondial
*Teoria organizării politice mondiale
*Teoria culturii mondiale.

1
Marin D., ͛͛Globalizarea şi aproximările ei͛͛ pag 7å

å
CAPITOLUL III
Cuu sub 
u Gb  

Dimensiunea    a globalizării este şi ea deosebit de importantă. Cultura


populară a facilitat învăţarea limbii engleze, ce a devenit o limbă a comunicării
internaţionale, facilitând şi accelerând fluxul global de idei.
Cu toate acestea, elitele din ţările cu identitate naţională slabă sau recent formată, ce au
preluat practici culturale străine, în special americane, au început să se teamă că propria lor
identitate culturală se va eroda până la dispariţie.
Sociologi contemporani pun în dezbatere, în această ordine de idei, relaţia
organică dintre globalizare, ca fenomen economico - social specific lumii de azi şi funcţiile
formative ale culturii (niveluri de cultură, diferenţieri, capacitate de instruire şi asimil are,
valori, comportamente etc.).
ccccccccccccccccc ͣÎn centrul culturii moderne se află globalizarea͟, iar ͣîn centrul globalizării se află
practicile culturale͟ ʹ consideră britanicul John Tomlinson, în opinia căruia ͣnu putem
înţelege impresionantele procese de transformare contemporane, la care se referă
globalizarea, decât dacă le abordăm cu ajutorul vocabularului conceptual al culturii͟, iar ͣîn
mod similar, acele transformări modifică textura însăşi a experienţei culturale şi afectează
modul în care înţelegem ce înseamnă, de fapt, cultura în lumea modernă͟ 2.
Dezbaterile contemporane asupra ideii de globalizare conexată culturii pun în
lumină diverse tipuri de implicaţii, luând în considerare factori precum unicitatea şi
originalitatea actelor sau faptelor de cultură, permanenţa şi vitalitatea valorilor, necesitatea
circulaţiei lor libere între colectivităţi ʹ ţări, popoare, naţiuni, zone geografice sau
geopolitice (Uniunea Europeană, spre exemplu) ʹ continentale sau planetei ca întreg.
Altfel spus, conexitatea complexă a lumii, o lume ce se cere mereu a fi examinată
în spaţiu şi timp, adică în acele dimensiuni naturale ce constituie suportul acumulărilor,
ͣcernerii͟ şi ͣdiscernerii͟ valorilor culturii, întrepătrunderii experienţelor, man ifestării mai
mult sau mai puţin sesizabile a influenţelor (fie ele pozitive sau negative), afirmării reale a
progresului educaţional, cultural.
c
2
John Tomlinson, ͛͛à      pag. 9.


Dacă în trecut practicile şi procesele sociale şi culturale puteau fi înţelese ca un set
de fenomene locale, relativ ͣ independente͟, globalizarea face ca lumea să devină ͣun
singur loc͟.
Acest fapt e exemplificat, în mod evident, ͣde modul în care afacerile economice ale
statelor-naţiuni se încadrează într-o economie capitalistă globală şi de modul în care
efectele proceselor industriale locale asupra mediului pot deveni rapid probleme globale͟ ‰.
c
cccccccccccccc Analiştii realişti ai fenomenului atrag atenţia că, totuşi, dacă lumea devine ͣun
singur loc͟, iar dezvoltarea rapidă a reţelelor de interconectare va cuprinde, până la urmă,
întreaga societate umană, aceste procese complexe nu sunt o consecinţă directă a ideii
conexităţii. Este logic şi ştiinţific a constata ʹ şi nu numai din perspectivă sociologică ori
culturală ʹ că globalizarea ar afecta direct şi imediat, în mod semnificativ, orice persoană
sau orice teritoriu de pe planetă, iar numeroasele tendinţe de diviziune socială şi culturală ar
prolifera situaţii ireconcilia bile în evoluţia civilizaţiei umane.

Se impune, totuşi, efortul constructiv ca dincolo de abordările specifice economiei


sau politicii să se examineze cultura ca un concept şi o entitate legată de globalizare. O
soluţie comună, consideră Tomlinson, este să privim şi cultura ca o dimensiune a globalizării,
un fenomen ͣpluridimensional͟ , iar aceasta deoarece complexitatea conexiunilor stabilite
de globalizare se extinde asupra fenomenelor pe care sociologii s -au străduit să le separe,
împărţindu-le în categoriile ce definesc, în mod curent, viaţa umană: economică,
politică, socială, tehnologică, ecologică, interpersonală, culturală etc. Se poate spune că
globalizarea modifică o astfel de taxonomie.

Însă dimensiunea culturii este dificil de delimitat în condiţiile în care ea reprezintă o


realitate complexă, dinamică şi ͣevazivă͟, încât se impun atenţiei diversele abordări recente,
în efortul de a explica adecvat, corect, conceptul de dimensiune culturală a globalizării.

__________________
‰
John TomlinsonÔ pag. 21.

6
Diverşi analişti sociali, examinând dimensiunea culturală a globalizării, consideră
cultura ca fiind oarecum altceva, înlocuind -o cu tehnologiile audio-vizuale şi comunicaţiile
globalizatoare, prin care sunt transmise reprezentările culturale.
Această tendinţă iese cel mai bine în evidenţă, probabil, în discursul jurnalistic, foarte
răspândit, despre globalizare, care adesea pare obsedat de ͣingeniozitatea͟ noilor
tehnologii de comunicaţie ʹ internetul, magistrala informaţională globală etc.
Totuşi, deşi tehnologiile comunicaţionale sunt absolut esenţiale pentru procesul de
globalizare, dezvoltarea lor nu e identică cu globalizarea culturală.

La sfârşitul secolului al XX-lea, predomină construcţia pesimistă a ideii de cultură


globala- cultura globală poate fi, într-un fel sau altul, o cultură hegemonică.

Efortul cultural-ideologic depus de statele-naţiuni pentru susţinerea şi promovarea


culturii proprii este unul constructiv, istoriceşte legitim, care nu anulează viziunile
solidarităţii umane globale.

c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c

7
BIBLIOGRAFIE:
c
c
â ccGcc
   cc
 c ccc

 c
ccccccccccccccccccccccccccccccc c
ccc
â
c
 !
cGc"
   cc #cc$
c 
cccccc