MAGNETOHIDRODINAMICA

1. INTRODUCERE

Ce este magnetohidrodinamica?

Magnetohidrodinamica (MHD) este dinamica fluidelor electroconductoare. Tipurile de fluide

electroconductoare includ : metale lichide (mercur, galiu, sodiu sau fier topit) i gaze ionizate (uneori
numite i plasme) ca cele din atmosfera solar . Trebuie precizat faptul c nu toate fenomenele
observate în plasme pot fi descrise cu ajutorul teoriei fluidelor i de aceea se impune luarea în
considerare a particulelor individuale , în special în plasmele rarefiate.
Magnetohidrodinamica ca ramur a fizicii cuprinde o arie extins de aplica$ii:
- Miezul exterior al P mântului este compus în special din fier topit ceea ce înseamn c putem
presupune c aceasta este sursa ce genereaz câmpul magnetic terestru. Studiul i rezolvarea
ecua$iilor MHD ne permite explicarea fenomenului de schimbare treptat în timp a câmpului
magnetic cît i fenomenul rar i neregulat al invers rii polilor. Acest domeniu, al turi de cel al
descrierii ionosferei focalizeaz cercet rile curente în MHD.
- Soarele fiind alc tuit în mare parte din hidrogen ionizat focalizeaz interesul MHD în dou
direc$ii: prima este cea a zonei convective în care i sub care este generat câmpul magnetic solar i
în care, mecanismul de baz (interac$iunea dintre câmpul magnetic i un fluid electroconductor în
mi care) este similar celui existent în miezul P mântului i o a doua este atmosfera solar
(cromosfera i coroana solar ) care este mult mai pu$in dens decât zona convectiv . Aici o
problem major este cea a explic rii inc lzirii coroanei solare la temperaturi de ordinul 106K în
timp ce fotosfera (regiunea învecinat ce separ zona convectiv de cromosfer ) se nc lze te
doar cu câteva sute de grade K.
- În industrie MHD are o serie de aplica$ii legate de utilizarea for$elor electromagnetice în
pomparea metalelor lichide (sistemele de r cire in instala$iile de producere a energiei nucleare), de
influen$are a formei de curgere a metalelor topite i implicit controlul modului de solidificare dar
i in asigurarea levita$iei probelor de metal topit pentru a elimina orice form de contact cu
incintele. Aceasta din urm este utilizat în procesele de fuziune (scopul const în ob$inerea unor
energii imense din fuziunea hidrogenului in heliu-procese care au loc in Soare) deoarece nici un
material cunoscut nu poate rezista la temperaturi atât de mari. Oricum energiile utilizate pentru
men$inerea hidrogenului ionizat în incinte magnetice i asigurarea unor temperaturi suficient de
înalte, nu sunt înc egale cu energiile rezultate din procese de fuziune de scurt durat .
Ecuatiile de baza ale MHD

Ecuatiile Maxwell:

unde in mediu izotrop

Ecuatia Navier-Stokes
Este ecua$ia ce guverneaz curgerea unui fluid (ecua$ia momentului mi c rii):
r
u r r 2r
+ (u )u = p+ u + alte forte
t
r
unde este densitatea fluidului, u este viteza sa, p est presiunea, iar este vâscozitatea cinematic .
Dac fluidul con$ine un anumit num r de sarcini electrice per unitatea de volum, atunci for$a electric
per unitatea de volum va fi:
r
c E
r
iar când o densitate de curent j ”curge” prin fluid, este prezent o for$ per unitatea de volum de
tipul:
r r
j×B
În aceste condi$ii ecua$ia Navier-Stokes devine:
r r r r
u r
+ (u )ur = p+ 2 r
u+ c E + j × B + alte forte (1.7)
t

Legea lui Ohm

Curentul ce curge printr-un conductor este proportional cu campul electric total.. In plus fata
de campul electric E ce actioneaza in fluidul in repaus, in cazul unui fluid in miscare cu
viteza u in prezenta unui camp magbetic B, apare un camp suplimentar u¥B, astfel:
Aproximatia Magnetohidrodinámica
Ecuatiile introduse mai sus sunt capabile sa descrie o gama larga de fenomene. Deoarece in
aplicatiile de interes
- vitezele sunt mult mai mici decat viteza luminii. u << c
- fenomenele sunt suficient de lente astfel incat quasineutralitatea plasmelor (ne=ni )sa fie
asigurata (i.e este neglijabila separarea de sarcina in fluidele plasmatice)
1
L 1
T= >> ; T = scala temporala;
t u pe
-
ne 2
pe = = frecventa plasmei electronice
me 0
- lungimea Debye si giroraza sunt mici in comparatie cu dimensiunea scalei spatiale
1
L D << L; ri << L

- plasmele sunt suficient de colizionale astfel incat:

1/ 2
mi
ii = frecventa de ciocnire ionica >>
me t
(ceea ce inseamna aproximatia MHD ideale) se impune necesitatea introducerii unor
simplificari substantiale ale acestor ecuatii.
Sa presupunem ca marimile tipice in fluidul electroconductor sunt:

Din ecuatia (1.2) rezulta imediat:

Luind in considerare ec.1.4 obtinem:

r
D
Pentru viteze mici in comparative cu viteza luminii (U<< c), curentul de deplasare poate
t
fi neglijat, iar (1.4) devine:

Sa consideram acum. raportul ponderii fortelor in (1.7). Din (1,1)

iar din (1.10)

Utilizand (1.9), (1.11) si (1.12) rezulta:

deci forta de natura electrica poate fi neglijata in raport cu forta Lorentz, iar ec.(1.7) devine:

Forta Lorentz, in mod explicit este:

‡ ‡
tensiune magnetica presiune magnetica

Daca vom lua in considerare prezenta gravitatiei si a vascozitatii dinamice:

r r r 1 r
f = g+ 2
u+ ( u)
3
ecuatia (1.13) devine:

r r
( )µ
u r r 1 r B B2
+ (u )ur = r
g+ 2
u+ ( r
u) + B
t 3 0 2µ 0

Ecuatia inductiei magnetice

Avand in vedere simplificarile facute anterior, putem elimina E din setul de ecuatii
r r
combinand (1.2), (1.3), (1.8) si (1.10). Utilizand B = µ 0 H si legea lui Ohm (1.8), relatia

(1.10) devine:

sau

unde

poarta numele de difuzivitate magnetica.

Aplicand operatorul Rotational ec. (1.4) ª “µ (1.14) obtinem:

si utilizand (1.2) si (1.3) rezulta:

(1.16)
ecuatie cunoscuta sub numele de ecuatia inductiei magnetice si care descrie evolutia B.
Primal termen din dreapta ec.(1.16) este cel care subliniaza interactiunea dintre campul
magnetic si campul curgerii (termenul convectiv), fiid singurul generador de camp, in timp ce
al doilea termen este unul difuziv. Vom vedea ca in absenta curgerii u = 0, termenul difuziv
va conduce la atenuarea masiva a campului magnetic. Sa stabilim ponderea celor doi termeni
in ecuatia inductiei:

Rm este numarul Reynolds magnetic.

In cazul fluidelor plasmatice izotrope, difuzivitatea magnetica este uniforma iar Rm va
fi masura cuplajului intre curgere si campul magnetic.

Limita difuzivitatii:
Daca Rm << 1 termenul convectiv poate fi neglijat in raport cu cel difuziv (cuplaj slab, cazul
plasmelor de laborator) ecuatia inductiei devine:
r
B r
= 2
B
t
ecuatie cunoscuta sub numele de ecuatia difuziei. Ea pune in evidente faptul ca variatiiile
campului pe o scala spatiala L este sunt distruse intr.-un interval de timp corespunzator scalei
temporale a difuziei:
L2
!d =

Obsevamca pentru lungimi de scala mici, fenomenal de difuzie al campului magnetic este
rapid. In cazul plasmelor complet ionizate:
!d 10 9 L2T 3 / 2 ; L = m, T = K

Spre exemplu, in plasma coronala T=106K, iar scala tipica de lungime este 1Mm=106m ceea
ce inseamna ca :
!d 10 9101210 9 = 1012 s = 30.000ani
Eliberarile masive de energie magnetica (solar flares) au loc intr.-un interval de scala
temporala cuprins intre 100 si 1000 s, ceea ce inseamna ca dimensiunea lor spatiala este
relativ mica:
! d = 10 2 10 9 L2 10 9 " L 10 100m
Limita conductiei perfecte
Daca Rm >> 1 termenul difuziv din ecuatia inductiei este neglijabil in raport cu cel convectiv
(cuplaj puternic, cazul plasmelor cosmice), deci
r
B r r
= × (u × B)
t
ceeea ce conduce la aplicabilitatea legilor legate de conservare a fluxului magnetic si a
inghetarii campului magnetic.
Solutii stationare
Pentru a aprecia ponderea termenilor difuzivi si advectivi in 1.1.6 sa rezolvam problema
stationara:

(r r
)
r
× u×B + 2
B=0
r
Alegem cea mai simpla forma a campului curgerii u = u x si avand in vedere relatia

(
r r r
) ( ) ( )
r r v r r r r
× u×B =u B B( u ) + B u (u )B
rezulata imediat ca:
r
(r r
× u×B = u)B
x
u
Notand U = obtinem ecuatia inductiei pentru solutii stationare:

r
B r
U = 2
B
x
r r
In cazul in care × B = 0 (anularea densitatii de curent), B = # ; # = # ( x, y , z ) astfe
lincat:
#
U = 2
#
x
1
Pentru U=0 se obtine 2
# = 0 a carei solutie simpla ar fi # 0 = in coordonate sferice
r
(r,H,z) insa fara semnificatie fizica, deoarece ar duce la concluzia existentei ”campului
r rˆ
magnetic monopolar ” B = 2 . O solutie acceptabila ar rezulta din diferentierea lui J0
r
#0 z cos$
# 'd = = 3
=
z r r2
care conduce la campul magnetic dipolar.
Considerand ca # ( x, y, z ) = h( x, y, z ) exp(kx)

# h
= + kh e kx
x x
2
# 2
h h
2
= 2
+ 2k + k 2 h e kx
x x x
Deci

h
2
# =u + kh e kx notam k = u / 2 2
h = k 2h
x
A carei solutie este:
kx
e
h=
r
care pentru xL0 arata ca si J0 neavand semnificatie fizica., insa pentru campul dipolar
orientat dupa Oz avem:

e kr
z (kr + 1)e kr
z (kr + 1)e k ( x r)
h= = #=
z r r3 r3

Observam ca pentru kr << 1 campol arata ca cel al unui dipol pur, insala valori mari ale lui r
r
va fi deformat datorita curgerii fluidului in directia axei Ox. (u = uxˆ ). Problema are aplicatii
in teoria vantului solar.
 Liniile campului magnetic in corona solara

Ecuatia de continuitate

Deoarece masa un se creeaza dar nici un se distruge, orice variatie de densitate se poate pune
pe reama redistribuirii masice. Fie un element de volum (care un se misca odata cu fluidul)
marginit de suprafata inchisa S, avand versorul normalei n

Rata scaderii mases in volumul V va trebui sa fie egala cu rata curgerii masice spre exteriorul
volumului V:

‡ (teorema divergentei)

In conditiile in care volumul este fixat, obtinem:

si deoarece este ales arbitrar, (1.17) este valabila doar cand:

sau

Ecuatiile (1.13), (1.16) si (1.18) formeaza setul de baza in studiul miscarii fluidelor
electroconductoare in campuri magnetice. Sunt 7 ecuatii scalare cu 8 necunoscute :B, u (cu
cate trei componente), p si r. Evident ca este necesara introducerea unei ecuatii suplimentare
pentru a inchide sistemul. Avem doua posibilitati simple:

1. Curgere incompresibila ï r = const. Ceeea ce inseamna ca (1.18) devine:

2. Curgere compresibilaï p=p(r,T) = ecuatia de stare care in general induce prezenta

unei variabile suplimentare T, deci necesitatea unei noi ecuatii. Pentru simplitate si in
buna aproximatie vom utiliza:

p = const. legea gazelor izoterme (1.20)

%
p = const. legea gazelor adiabatice (1.21)
unde g este raportul caldurilor specifice.

Ecuatia conservarii energiei

In multe aplicatii din astrofísica, este important ca in local ecuatiei de stare sa fie
utilizata ecuatia conservarii energiei:
%
d p
= L (1.22)
% 1 dt %

unde L reprezinta functia pierderii de energie.

Daca L = 0 ecuatia (1.22) este cunoscuta ca ecuatia adiabatica, iar (1.22) devine:
dp %p d
=0 (1.23)
dt 0 dt
Daca L 0 va trebui sa punem in evidente efectele neadiabaticitatii.

t j2
L= q + Lr H (1.24)
&
unde:
r
q este fluxul de caldura datorat conductiei termice q = k T ,
k fiind conductivitatea termica

Lr este fucntia de radiatie Lr = k r

2
T
kr fiind coeficientul conductivitatii radiative
j2
este termenul disiparii Ohmice
'
H reprezentand suma termenilor specifici altor surse de caldera

In plasme magnetizate rarefiate: q = kˆ T unde k̂ este termenul conductiei termice si in

acest caz:
r
q= || (k || || T )+ ( (k ( ( T)

unde conductia termica in lungul liniilor campului magnetic k|| este asigurata de electrón
k || = 10 11
T 5 / 2Wm 1 K 1

iar conductia termica pe directie perpendiculara pe campul magnetic k^ de catre protoni

k || n2
si 2 × 10 31
(B fiind dat in Tesla).
k( T 3B2
In cazul plasmelor puternic magnetizate, conductivitatea peste campul magnetic este puternic
diminuata.
In cazul in care presiunea plasmei este constanta (procese izobare) ecuatia (1.22) devine:
dT % kB
cp = L, c p =
dt % 1m

1.2 Teorema conserv rii fluxului

Teorem : Fluxul liniilor campului magnetic printr-un element de suprafata strabatut de un
fluid este constant si un depende de curgerea fluidului fluxul campului magnetic printr-o
suprafata ce se sprijina pe un contar inchis S dintr-un fluid se conserva.
 Demonstra$ia este o consecin$ imediat a teoremei de inghe$are . Deoarece liniile
câmpului sunt înghe$ate în fluid, rezult c toate liniile ce se vor g si în interiorul (sau
exteriorul) unui circuit str batut de un fluid la un moment t0 vor fi reg site la un moment
ulterior t ) t0. Altfel spus, fluxul
r r
+ = * B dS (1.2.1)
S

ce traverseaz suprafa$a S, delimitat de circuitul S (vezi figura 1.3.1 )

Figura 1.2.1 Tubul de flux magnetic. Tubul este în întregime definit prin alegerea unui
circuit S. Local putem defini un element de volum al tubului dV prin
r
elementul de suprafa$ dS i o mic deplasare , l în lungul liniilor de câmp.
Masa fluidului con$inut în elementul de volum nu se va schimba în timp
chiar dac forma tubului va suferi modific ri considerabile.

r r
str b tut de un fluid, este constant în timp. Qinînd cont c : B - , l (vezi demonstra$ia de
la teorema înghe$ rii) rezult c :
d+ d r r d r r d
* (masa de fluid din elementul de volum dV ) = 0
d t *S
= B dS - l dS =
dt dt S dt
(1.2.2)
deoarece elementul de volum dV este el însu i str b tut de fluid , con$inutul masic nu variaz
în timp
 r r
d+ d r r dB r r dS
d t d t *S
= B dS = * dS + * B
S
dt S
dt
r r
dB B r r
= + (u ) B
insa dt
r t
dS r r
= ( dS × ) × u
dt
insa:

{[ ]× ur} = (dSr × ) u
r
dS × i ijk j k = ijk(2S l m )u k =
jlm

= kij jlm (2S l m )u k = (, kl , im , km, il )(2S l m )u k =

= 2S k i u k 2S i k uk
‡

( )× ur = dS
r r r
dS × ( ur ) dS (
r
u)
astfel:
r
d r r
dt *
B r r r
BdS = *
t
r r r
+ u B dS + * B dS ( u ) ( u ) dS =
r r
[ ]
r
B r r r r r r r
=* + u14B4+4 B4( 2u4 ) 4B4(43u ) dS
t
×(u × B )
r r

r
=*
B
t
r r r
(
× u × B dS = 0 )
r
Observam ca demonstratia este valabila in conditiile in care B = 0 si = 0 ceea ce este
echivalent cu o comportare perfect conductoare a fluidului plasmatic.

1.3 Teorema înghe rii

Pentru numere Reynolds mari Rm >>1 ecuatia (1.16) devine:

r
B r r
= × (u × B)
t
si pentru fluidele perfect electroconductoare, campul magnetic se comporta ca si cum s-ar
deplasa impreuna cu plasma (campul magnetic pare a fi inghetat in plasma)
&=3
Teorem3: Într-un fluid perfect electroconductor (& 3) in miscare, liniile de forta ale
campului magnetic se misca impreuna cu fluidul
Pentru a demonstra teorema s rescriem ecua$ia liniilor cîmpului magnetic (1.16) sub forma:
v
(r r
) ( )ur
B r r r
= × u×B = B (ur )B B
r
u (1.3.1)
t

unde am $inut cont c .

Aceast ecua$ie demonstreaz c urm rind mi carea, câmpul magetic variaz pe de o

r r
parte sub efectul compresibilit $ii fluidului (termenul B u ) i pe de alt parte sub

( )uv ). Aceste doua efecte

r
efectul inegalit $ii vitezei în lungul câmpului (termenul B
sunt ilustrate în figurile 5.1 a i b:
r
Termenul u poate fi ob$inut din ecua$ia de continuitate, deci:

r r
+ u +u =0
t
r r r
+ u =0 u= u (1.3.2)
t t
r
r 1 u
u=
t

1
Înlocuim aceast expresie în (1.2.1 ) i dup multiplicarea cu rezult imediat ecua$ia ce

r
B v
descrie evolu$ia lui datorat câmpului vitezelor u .

r r
r B B r
+u = u. (1.3.3)
t
Figura 1.2.1: Evolu$ia temporal a unei distan$e vectoriale între dou elemente de fluid
r
vecine, sub ac$iunea câmpului de viteze u .
S consider m acum evolu$ia vectorului care leag dou elemente de fluid infinit vecine
r r
în P0 i P , care se deplaseaz cu vitezele u 0 i respectiv u . Fie doua puncte situate pe aceea i

linie de câmp la un moment t (vezi figura 1.2.1). Varia$ia vectorului va fi:

r r r r
, l (t + dt ) , l (t ) = (u u 0 )dt (1.3.4)

Dac câmpul de viteze nu implic singularit $i putem face o dezvoltare în serie Taylor,
limitat la termenii de ordinul întâi, în jurul lui P0 :
r r
(
u = u0 + , l
r
)
r
u (1.3.5)

Înlocuind aceast expresie în cea a varia$iei vectorului se va ob$ine o ecua$ie diferen$ial

ce descrie evolu$ia vectorului

r
d, l
( )ur
r
= ,l (1.3.6)
dt

Ultima derivat temporal din (1.2.6) este o derivat ce urm.re/te mi/carea ceea ce
r
demonstreaz c ecua$iile care descriu evolu$iile lui (ec.1.2.6) i B (ec. 1.2.3) sunt

identice. QED

Consecinta fireasca a teoremei de inghetare este ca plasma se poate misca liber in lungul
liniilor de camp in timp ce in cazul miscarii pe directie perpendiculara, plasma va “trage”
liniile campului magnetic
 .

Ilustrarea inghetarii fluxului liniilor campului magnetic

Ecuatiile de baza in MHD:

Ecuatia de continuitate:
r
+ ( u) = 0 (I)
t
Ecuatia momentului:
r r
( )µ
u r r r r 1 r r B B2
+ (u )u = g+ 2
u+ ( u) + B (II)
t 3 0 2µ 0

Ecuatia liniilor campului magnetic:

r
(r r
)
B r
= × u×B + 2
B (III)
t

Ecuatia conservarii energiei:

%
d p
= L (IV)
% 1 dt %

Ecuatia fluxului liniilor campului magnetic:

r
B=0 (V)

Pentru numere Reynolds mari (teorema inghetarii liniilor campului magnetic):

r r
r B B r
. +u = u. (VI)
t