NOTE CURS Analiza economica

Universitatea Politehnica din Bucuresti

Facultatea Stiinta si Ingineria Materialelor

DEPARTAMENTUL INGINERIE ECONOMICA IN INDUSTRIA

CHIMICA SI DE MATERIALE

ANALIZA ECONOMICA

- NOTE DE CURS -

Titular curs
Prof.univ.dr.ing. Sorin DIMITRIU

Titular curs Prof.univ.dr.ing. Sorin DIMITRIU Page 1

NOTE CURS Analiza economica

ANALIZA ECONOMICA
Ce este analiza economica?
 o componenta a activitaţii manageriale in condiţiile economiei de piaţa când eficienta si
consumul sunt elemente care pot justifica activitatea economica.
 etapa pregătitoare pentru diagnosticarea unei activitati economice
 scopul: restructurarea.

ANALIZA DIAGNOSTIC

1. Definitie si concepte:
Diagnosticul este o componenta a sistemului de managem,ent avand ca obiect identificarea factorilor
care modifica rezultatul si performantele unei firme, stabileste cauzele, punctele forte si slabe si
posibilitatile de reglare a activitaţii de relansare.

2. Motivaţia diagnosticului:
Poate fi motivat de oricare din partenerii sociali: creditori, salariat, acţionari, sindicat, etc.

3. Caracteristicile diagnosticului: studiază relaţia cauza-efect, parcurgând un drum invers

desfasurarii fenomenului.
Figura 1

4. Factori care actioneaza:

 calitativi: sunt de aceeasi natura cu fenomenul , exprima esenta;
 cantitativi: arata de cate ori il multiplica pe cel calitativ;
 structura: arata raportul ce se formeaza intre componentele fenomenului cercetat.
Ex. Profit= cifra de afaceri (cantitativ) x rentabilitatea (calitativ)

5. Tipuri de diagnostic:
 post factum sau previzional
 macro-micro
 calitativ-cantitativ
 static-dinamic
 intern-extern
 global-functional.
Orice diagnostic poate fi sintetizat ca având 3 obiective;
 analiza mediului
 analiza potenţialului intern
 analiza sistemului de conducere.
Deci identifica: oportunitaţi si pericole, forţe si slăbiciuni.

Titular curs Prof.univ.dr.ing. Sorin DIMITRIU Page 2

NOTE CURS Analiza economica

6. Conţinutul analizei diagnostic:

6.1. Prezentarea societatii comerciale, istoric:
 date de identificare
 scurt istoric
 activitatea
6.2. Diagnosticul economic
6.2.1. Diagnostic comercial:
 pozitia si situatia pe piata interna (cota de piata)
 pozitia si situatia pe piata externa
 evolutia cifrei de afaceri
 repartizarea cifrei de afaceri pe clienti si produse
 analiza clienetlei
 influenta concurentei (locale, externe)
 analiza politicilor comerciale
 politici de pret.
6.2.2. Diagnostic industrial:
 active fixe corporale
 active circulante (volum, structura, vechime)
 vechime si grad de uzura pe categorii de mijloace fixe, grad de înnoire
 tehnologii utilizate, nivel, vechime
 organizarea productiei, aprovizionarii, desfacerii
 nivelul calitativ al produsului, ciclul de viata, costul calitatii
 noxe, activitati de cercetare dezvoltare, produse noi
 utilizarea timpului si a productivitatii.
6.2.3. Diagnostic juridic
 forma juridica de organizare
 asigurări
 patente, licenţe
 statutul societaţii
 litigii
 mediul ambiant, protecţia mediului
 angajamente patrimoniale (garanţii primite sau date, ipoteci, cambii, închirieri, locaţii)
6.2.4. Diagnosticul resurselor umane:
 efective (număr, structura, vârsta, calificare, etc)
 conducere cu prezentarea curricullum vitae
 fluctuaţii personal
 climat social
 organizarea societatii
 nivel de salarizare, alte motivaţii.
6.2.5. Diagnostic financiar:
 analiza costurilor
o analiza factoriala a costurilor cu materialele si munca vie
o analiza factoriala a cheltuielilor variabile si fixe directe si indirecte, a amortizării
 analiza rezultatelor:
o analiza cifrei de afaceri: evoluţia in timp si structura cifrei de afaceri
o analiza valorii adăugate (salarii + amortizare + profit)
o analiza marjei comerciale

Titular curs Prof.univ.dr.ing. Sorin DIMITRIU Page 3

NOTE CURS Analiza economica

 analiza bilanţurilor contabile si a structurii financiare

 analiza surselor de finanţare
 indicatori economico-financiari.

7. Concluzii

PRINCIPALELE GRUPE DE INDICATORI

1. Rate ale structurii si echilibrului financiar

2. Rate ale rentabilitatii
3. Rate de gestiune
4. Rate ale activitaţii.

SEMNIFICATIA SI IMPORTANTA
DIAGNOSTICULUI ECONOMICO-FIONANCIAR

Analiza economico-financiara reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici si instrumente

care asigura tratarea informaţiilor interne si externe, in vederea formulării unor aprecieri pertinente
referitoare la situaţia unui agent economic, la nivelul si calitatea performantelor sale, la gradul de
risc intr-un mediu concurenţial extrem de dinamic. Astfel definita, analiza economico-financiara
integrează trei accepţiuni: analiza ca disciplina, analiza ca activitate de cercetare stiintifica, respectiv
analiza ca activitate practica.
In oricare din aceste accepţiuni analiza economico-financiara este deosebit de complexa,
deoarece in economie:
- acelasi efect poate fi generat de cauze diferite;
- efecte diferite se pot combina dand o rezultanta a complexului de actiuni sau forte;
- complexitatea si intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului dat,
ci si calitatea lui;
- in fenomenul analizat pot aparea insusiri pe care anterior nu le avusese nici unul din
elementele fenomenului;
- in realitatea obiectiva, insusirile esentiale se combina cu cele neesentiale sau
intamplatoare.
Pe de alta parte, intreprinderea care face obiectul analizei economico-financiare este o
organizatie sociala, cu o structura specifica, dinamica si complexa.
De aceea, analiza economico-financiara studiaza mecanismul de formare si de modificare a
fenomenelor economice prin descompunerea lor in elemente componente si prin identificarea
factorilor de influenta.
Figura 3

Diagnosticul nu inseamna deci a descrie, ci a identifica variabilele cheie ale starii si

dinamicii fenomenelor, a studia interactiunea lor in vederea determinarii obiectivelor de progres ale
intreprinderii.
Diagnosticul reprezinta unitatea urmatoarelor etape:

Titular curs Prof.univ.dr.ing. Sorin DIMITRIU Page 4

NOTE CURS Analiza economica

 identificarea disfunctionalitatilor si oportunitatilor

 analiza situatiei de fapt (a semnelor, a indicatorilor), cautarea cauzelor interne si
externe si stabilirea responsabilitatilor
 propunerea programului de actiune si a masurilor de redresare sau de amelorare a
rezultatelor
 aplicarea masurilor propuse
 controlul realizării obiectivelor de redresare si ameliorare.
Analiza economico-financiara este o stiinta a interpretării de informaţii ce trebuie culese,
tratate, prelucrate.

Factorii sunt grupati astfel:

a. dupa continutul (natura) lor: factori tehnici, tehnologici, organizatorici, economici,
social-politici, demografici, psihologici, naturali;
b. dupa caracterul lor: factori cantitativi, calitativi, de structura
 Factorii cantitativi sunt consideraţi purtătorii materiali ai celor calitativi.
 Factorii calitativi sunt de aceeaşi natura cu fenomenul analizat.
 Factorii de structura reprezintă raporturile dintre componentele fenomenului cercetat.
c. după modul cum actioneaza: factori cu actiune directa si factori cu actiune indirecta
d. în funcţie de efortul propriu al întreprinderii: factori dependenti de efortul propriu si
factori independenti de efortul propriu.
e. dupa gradul de sitetizare: factori simpli si factori complecsi
f. dupa izvorul actiunii: factori interni (endogeni) si factori externi (exogeni)
g. dupa posibilitatile de previziune: factori previzibil (certi sau determinabili) si factori
imprevizibili (aleatori)
h. dupa intensitatea actiunii lor: factori dominanti (factori „cheie”) si factori secundari
i. după durata de exercitare a influentei: factori de durata si factori tranzitorii sau factori
continui si factori discontinui
j. după modul in care contribuie la obţinerea rezultatului: factori independenţi si factori
interdependenţi
k. după posibilitatea de verificare a acţiunii lor: factori controlabili si factori necontrolabili.

OBIECTIVELE DIAGNOSTICULUI ECONOMICO-FINANCIAR

Diagnosticul economico-financiar poate fi declanşat:

 fie in cazul intreprinderilor in dificultate, cand efectuarea diagnosticului reprezinta o
obligatie legala in cadrul procedurii de reorganizare si lichidare judiciara;
 fie in cazul intreprinderilor sanatoase, avand caracterul unui instrument de control al
realizarii performantelor.
Astfel, dificultatile temporare de plata pot ridica semne de intrebare cu privire la posibilitatile
intreprinderii de aprovizionare, de demarare a productiei, cu privire la aptitudinea intreprinderii de
a-si mentine solvabilitatea.
„Diagnosticul de control” este angajat intr-o maniera preventiva. Cand problema diagnosticului
e pusa din interiorul firmei (diagnostic intern), acesta are ca obiectiv detectarea unor eventuale
situatii de dezechilibru, in scopul identificarii originii si cauzelor care l-au generat si al stabilirii
masurilor de remediere.

Titular curs Prof.univ.dr.ing. Sorin DIMITRIU Page 5

NOTE CURS Analiza economica

Institutele financiare, bancile folosesc analiza ca instrument de fundamentare a deciziilor de

acordare a creditelor.
Figura 4.

Motivatia diagnosticului o constituie:

 cercetarea realitatii obiective, cunoasterea si interpretarea ei;
 informarea partenerilor sociali cu privire la starea intreprinderii, performantele, eficienta
utilizarii resurselor;
 stabilirea variabilelor cheie ale dezvoltarii, a corelatiilor dintre acestea;
 stabilirea masurilor de redresare sau de ameliorare a performantelor;
 identificarea noilor surse de avantaj concurential;
 fundamentarea strategiilor de dezvoltare intr-un mediu concurential dinamic.
In ultima instanta, diagnosticul economico-financiar are rolul de a gasi solutii problemei puse
de insuficienta resurselor fata de nevoi, problema fundamentala a tuturor sistemelor.

TIPOLOGIA ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Diagnosticul resurselor:
 resurse echipamente:
o tehnic
o de producţie
 resurse de capital:
o proprii
o externe
 resurse umane:
o competente individuale
o competente de grup
 resurse naturale:
o exploatate
o potenţiale

Tipologia analizei economico-financiare este determinata de varietatea fenomenelor

economice, complexitatea lor, diversitatea agenţilor economici.
Câteva criterii:
1. Raportul intre momentul efectuării analizei

momentul desfasurarii fenomenului;

a. analiza post-factum
b. analiza previzionala.
2. După nivelul la care se face analiza:
 Microeconomic (la nivelul societatii com)
 Mezoeconomic (la nivel sector, ramura)
 Macroeconomic (la nivel economiei nationale)
3. Dupa modul de urmarire in timp a fenomenelor:
 Analiza statica (la unmoment dat)

Titular curs Prof.univ.dr.ing. Sorin DIMITRIU Page 6

NOTE CURS Analiza economica

 Analiza dinamica (fenomenele economice in schimbarea lor)

4. Functie de orizontul de timp:
 termen scurt: max. 1 an
 termen lung > 1 an
5. Pozitia analistului:
 interna
 externa.

METODELE SI INSTRUMENTELE DIAGNOSTICULUI ECONOMICO-FINANCIAR

Metode si instrumente de investigare

Indicatorii economico-financiari pot fi grupaţi:

 indicatori ai resurselor (umane, materiale, financiare, informaţionale);
 indicatori ai consumului de resurse (indicatori ai cheltuielilor);
 indicatori de rezultate (efecte) cunoscuti si sub denumirea de solduri intermediare de
gestiune;
 indicatori de eficienta;
Indicatori de eficienta se obtin prin compararea efectelor depuse pentru o activitate cu efectele
(rezultatele) obtinute, in una din cele patru variante de mai jos:

Efect Efort Efect Efort

E1 E2 E3 E4
Efort Efect Efect Efort

Metodele cu cea mai larga utilizare in diagnosticul economico-financiar sunt:

a. Indicii, marimile relative de structura, coeficientii de concentrare si sezonalitate,

abaterile, marimile medii se folosesc frecvent in analiza;
b. Diviziunea si descompunerea
c. Comparatia in raport cu un criteriu, cu o baza de referinta; criteriul principal al
comparatiei il reprezinta nivelul obiectivelor programate. In functie de criteriul care
sat la baza comparatiei distingem:
 comparatii in timp
 comparatii in spatiu.
Comparatia intre firme concurente se bazeaza in special pe:
 investigarea comparativa a componentelor de cost;
 investigarea informatiilor financiare publicate de concurent;
 investigarea imaginii concurentului in randul furnizorilor, clientilor,
distribuitorilor pentru a putea anticipa reactiile la diferitele strategii posibile.
Analiza prezinta cateva insuficiente majore:
 se limiteaza la o perspectiva sectoriala studiind un singur sector;
 cuantifica diferentele de competitivitate, dar nu le explica in profunzime,
intrucat se bazeaza in special pe surse de informatii indirecte;

Titular curs Prof.univ.dr.ing. Sorin DIMITRIU Page 7

NOTE CURS Analiza economica

 genereaza controverse sterile si justificari inutile din partea conducatorilor cu

privire la realitatea ramanerilor in urma fata de concurenta. Constientizarea
slabiciunilor nu este suficienta pentru a-i determina sa reactioneze.
In ultima vreme, in vocabularul de specialitate, pe langa termenul de analiza
concurentiala se foloseste tot mai des cel de benchmarking.

d. Benchmarkingul este un instrument al analizei care depaseste cadrul studiilor

sectoriale, realizând comparaţii directe intre procesele funcţionale sau operaţionale
ale unor întreprinderi ce aparţin unor sectoare diferite, cu scopul de a identifica
sursele de avantaj concurenţial.

Avantajele benchmarkingului fata de analiza concurenţiala sunt sintetizate in figura 1.6

e. Gruparea presupune impartirea entitatii cercetate in grupe relativ omogene in funcţie

de o anumita caracteristica de grupare.
f. Modelarea fenomenelor economice.

Folosirea in analiza a modelelor presupune:

 Definirea obiectului analizei si a nivelului la care urmează a se realiza;
 Precizarea conceptelor, indicatorilor, altor surse de informaţii pe baza cărora se
construieşte modelul;
 Stabilirea insusirilor esenţiale ale fenomenului analizat, pe baza metodelor de
analiza calitativa;
 Stabilirea restricţiilor si respectiv criteriilor eficientei;
 Construirea modelului care este un model economico-matematic; deci exprimat
sub forma de ecuaţii, etc.

g. Metoda grile de evaluare cuprinde:

 Identificarea criteriilor de evaluare a întreprinderilor;
 Stabilirea coeficienţilor de semnificaţie;
 Notarea fiecărui criteriu;
 Determinarea unei note medii ponderate

h. Cronogramele, diagramele (variante), histogramele (se utilizează pt. a prezenta

gradul de penetraţie al unui produs pe o piaţa. Pe abscisa- elementul
penetrat, piaţa, pe ordonata- elementul penetrant.)

i. Metoda ratelor
Rata este un raport intre doua marimi coerente cu o valoare informationala si
operationala. Permite de asemenea realizarea unor studii comparative in timp si spatiu,
aprecierea obiectiva a pozitiei si performantelor diferitilor agenti economici. Ratele pot
fi:
 de structura
 de gestiune
 de rentabilitate
 ale echilibrului financiar

Titular curs Prof.univ.dr.ing. Sorin DIMITRIU Page 8

NOTE CURS Analiza economica

Fiecare agent economic utilizeaza o gama relativ restransa. Astfel, managerii

urmaresc ratele de gestiune si ratele de rentabilitate. Creditorii se orienteaza spre
ratele de solvabilitate, iar actionarii spre ratele de rentabilitate, in special catre cea
financiara.

j. Metoda scorurilor. Scorul este metoda bazata pe analiza discriminanta cu care se

opereaza in mediul extern intreprinderii, de regula in banci. Functia „scor” este o
functie construita pe baza unui anumit numar de rate si a semnificatiei acestora in
definirea sanatatii financiare a intreprinderii. Scorul Z calculat la nivelul unei firme
indica gradul de vulnerabilitate al acesteia, pune in evidenta disfunctionalitatea
inainte ca situatia sa devina iremediabil compromisa.

k. Metoda iterãrii se foloseste pentru cuantificarea contributiei diferitilor factori la

formarea si modificarea unui anumit fenomen sau rezultat

l. Metoda calculului marginal – este un instrument de analiza si fundamentare a

judecatilor economice in conditiile libertatii de actiune a agentilor economici.
Indicatorii marginali reflecta cheltuielile sau rezultatele aditionale generate de
modificarea unitara a volumului de activitrate sau a factorilor de productie (ex.
productivitatea marginala, costul marginal, profitul marginal). Se utilizeaza in
analiza: cifrei de afaceri, a potentialului uman, a costurilor, a rentabilitatii, etc.

m. Metoda fluxurilor este un demers al analizei financiare. Potrivit acesteia

intreprinderea este „o structura vie, traversata de un ansamblu de fluxuri de intrare si
de iesire”. Fluxul reprezinta orice miscare generate de o operatiune desfasurata de
întreprindere avand un impact asupra trezoreriei, fie imediat, fie la termen.
Instrumentele analizei financiare bazate pe metoda fluxurilor sunt: tabloul de
finantare si tabloul de trezorerie. Folosirea lor permite evidentierea si analiza
transformarilor inregistrate intr-o anumita perioada, intelegerea dinamicii situatiei
financiare, analiza pertinenta a lichiditatii si solvabilitatii,etc.

n. Metode sociologice (chestionarul si interviul)

Titular curs Prof.univ.dr.ing. Sorin DIMITRIU Page 9