Cinemaiubit 2011

Îmi propun în acest text să fac o analiză a câtorva dintre scurtmetrajele proiectate în acest an
la festivalul Cinemaiubit. Cu un an în urmă scriam un text cu aceeaşi temă, şi îmi face plăcere să
îmi îndrept din nou atenţia asupra acestui festival studenţesc. Cu toate acestea părerea mea
subiectivă este că în urmă cu un an am vizionat filme mai reuşite decât acum.

Piticul tricolor şi ciuperca fermecată

Văzând acest titlu m-am bucurat la ideea că voi urmări un film care porneşte de la o
interesantă (zic eu) temă tragi-comică: puştanii care mor intoxicaţi cu etnobotanice. Millo
Simulov abordează o temă mai simpatică, şi ne prezintă trăirile psihedelice a doi “drogălăi”
(altfel zis doi “sparţi”, “rupţi în gură”, etc). Cred însă că orice film de genul ăsta se supune
riscului de a-şi frustra spectatorii; în principiu a-i vedea pe alţii cum fumează e la fel de amuzant
pe cât e de săţios a-i vedea pe alţii cum mănâncă. Cu alte cuvinte, nu prea e. Scurtmetrajul în
cauză se află pe o linie fină între amuzament şi frustrare. Născocirile năstruşnice ale lui Millo
sunt suficient de creative pentru a îmi trezi interesul şi pentru a mă distra. Pe de altă parte după
ce văd un film în care nişte tineri intră într-o casă, se droghează, ies din casă şi asta e tot, nu pot
să nu mă întreb “aşa şi?” De fiecare dată îmi pun întrebarea asta cu frica şi îndoiala că poate
există în film un mesaj atât de subtil încât mi-a scăpat. Acest film are însă un umor prea la prima
mână pentru a fi subtil.
Este interesantă însă îmbinarea “tripurilor” tipice (exemplu: tripuri “porno”, cu femei
atractive, tripul “reîntoarcerea la natură”, cu păduri măreţe sau alte locuri neîntinate de om, sau
tripul “zburătorului”, unde cel intoxicat capată abilitatea de a zbura ca o pasăre) cu elemente
originale, cum ar fi o bizară statuie zombie. Statuia zombie simbolizează ceea ce se poate numi
un “trip nasol”, şi găsesc că este o soluţie inventivă pentru un film cu buget redus. Dealtfel Millo
Simulov pare a fi un autor inventiv, după cum o demonstrazp deumul întortocheat al ţigării din
“Fumatul dăunează grav sănatăţii”. Totuşi, în termeni plastici, aş numi “Piticul tricolor şi
ciuperca fermecată” ca fiind o vomă creativă. Adică regizorul scenarist şi-a scos o grămadă de
năstruşnicii din cap şi le-a trântit pe ecran. La un alt nivel, cam asta a făcut şi Terry Gilliam în
“Imaginarium of Doctor Parnassus”. Rezultatul nu este nici în cazul lui unul atât de măreţ pe cât
se aştepta.

Saharan Sands
“Saharan Sands”, care este de la un capăt la altul este evident, “gros”, şi de lipsit de
subtilitate a primit premiul pentru scenariu. Probabil pentru coerenţa personajului principal, care
este cât se poate de evident, “gros”, şi lipsit de subtilitate. Dar ce-i drept este coerent, pentru că el
este un soţ care se poarta TOT TIMPUL ca cel mai mare dobitoc existent pe pământ. O
asemenea lipsa de nuanţare a unui personaj se observă şi în filmul “Categorie grea”, câştigător al
premiului pentru regie. Revenind la “Saharan Sands”, comportamentul soţului este plauzibil, dar
asta face ca picată din pom decizia nevestei de a-l părăsi. Ce-i drept resorturile scenaristice
pentru a o face credibila exista: ziua prezentată în film este specială pentru că este aniversarea
căsătoriei soţilor. Cu toate acestea soţia nu dă niciun semn care să indice că bărbatul lângă care
stă de 25 de ani are un comportament mai oribil decât în oricare altă zi. Ori o soţie care rezistă 25
de ani lângă o asemenea brută cred eu că nu l-ar mai părăsi niciodată.
După ce este părăsit de soţie, “bruta” care nu schiţase până atunci niciun gest ce denotă
sensibilitate începe să plângă cu lacrimi de crocodil. De fapt exista un lucru care îl emoţionează
profund pe acest personaj: omiterea titlului lui academic din buletinele meteo transmise zilnic la
radio. O găselniţă bună, care încheagă filmul şi îi dă personajului un plus de savoare şi un aer
cool. Deşi “Saharan Sands” este un film realist, această găselniţă mă duce cu gândul la Walter
Sobchak, grăsanul uşor retard din The Big Lebowski.

Lucian Munteanu
CAV anul II