IISUS CHRISTOS
-1-
ACATISTUL DOMNULUI NOSTRU
IISUS CHRISTOS
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte f\r\ de moarte, miluie[te-
ne pe noi! (de 3 ori)
Slav\ Tat\lui [i Fiului [i Sfântului Duh, [i acum [i pururea [i ^n
vecii vecilor. Amin!
Preasfânt\ Treime miluie[te-ne pe noi, Doamne cur\]e[te
p\catele noastre, St\pâne iart\ f\r\delegile noastre, Sfinte
cerceteaz\ [i vindec\ neputin]ele noastre pentru Numele T\u.
Doamne miluie[te, Doamne miluie[te, Doamne miluie[te!
Slav\ Tat\lui [i Fiului [i Sfântului Duh, [i acum [i pururea [i ^n
vecii vecilor. Amin!
Tat\l nostru care e[ti ^n Ceruri, sfin]easc\-se numele T\u, vie
~mp\r\]ia Ta, fac\-se voia Ta, precum ^n Cer a[a [i pe P\mânt.
Pâinea noastr\ cea spre fiin]\, d\-ne-o nou\ ast\zi, [i ne iart\ nou\
gre[elile noastre, precum [i noi iert\m gre[i]ilor no[tri. {i nu ne duce
pe noi ^n ispit\, ci ne izb\ve[te de cel viclean, c\ a Ta este ~mp\r\]ia,
Puterea [i Slava, a Tat\lui [i a Fiului [i a Sfântului Duh, acum [i
pururea [i ^n vecii vecilor. Amin!
Condac 1
Ap\r\torul cel mai mare [i Doamne, biruitorul iadului, ca cei ce
ne-am izb\vit de moartea cea ve[nic\, cele de laud\ aducem }ie, noi,
robii T\i [i zidirea Ta. Ci, ca Cela ce ai ^ndur\ri nenum\rate, de toate
nevoile, ne izb\ve[te pe noi, care strig\m: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu,
miluie[te-ne!
Icos 1
F\c\torule al ^ngerilor [i Doamne al puterilor, deschide-ne nou\,
nepricepu]ilor mintea [i limba, spre lauda preacuratului T\u nume,
precum ai deschis auzul [i limba celui surd [i gângav de demult, ca s\
gr\im [i noi acestea:
-2-
Iisuse, preasl\vite, t\ria ocârmuirilor;
Iisuse, preaiubite, plinirea proorocilor;
Iisuse, preaminunate, ^nt\rirea mucenicilor;
Iisuse, prealine, bucuria c\lug\rilor;
Iisuse, preamilostive, dulcea]a preo]ilor;
Iisuse, prea^ndurate, ^nfrânarea pustnicilor;
Iisuse, preadulce, bucuria preacuvio[ilor;
Iisuse, preacurate, mintea cea ^ntreag\ a celor cura]i cu fecioria;
Iisuse, Cel mai ^nainte de veci, mântuirea p\c\to[ilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluie[te-ne! (de 2 ori).
Condac 2
V\zând, Doamne, pe v\duva care plângea foarte [i, precum
atunci, milostivindu-Te, ai ^nviat pe fiul ei, pe care ^l ducea s\-l
^ngroape, a[a ^nviaz\ [i sufletele noastre cele omorâte cu p\catele,
Iubitorule de oameni, [i Te milostive[te spre noi, care-}i cânt\m }ie:
Aliluia! Aliluia!
Icos 2
~n]elegerea cea ne^n]eleas\ c\utând Filip s\ o ^n]eleag\, gr\ia:
Doamne, arat\ nou\ pe Tat\l. Iar Tu ai zis c\tre dânsul: Atâta vreme
fiind cu Mine, au n-ai cunoscut c\ Tat\l este ^ntru Mine [i Eu ^ntru
Tat\l? De aceea, }ie, Celui ce e[ti necuprins, cu fric\ ~]i gr\im:
-3-
Condac 3
Iisuse, Care ai ^mbr\cat cu putere de sus pe apostolii T\i, care
[edeau ^n Ierusalim, ^mbrac\-ne [i pe noi, cei goli]i de toate faptele
cele bune, cu c\ldura Duhului T\u celui Sfânt, [i ne d\ nou\ s\
cânt\m }ie cu dragoste: Aliluia! Aliluia!
Icos 3
Iisuse, Cela ce ai mul]ime de ^ndur\ri, Care ai chemat pe vame[i
[i pe p\c\to[i [i pe cei necredincio[i, nu ne trece cu vederea acum pe
noi, cei asemenea lor; ci, ca ni[te mir de mult pre], prime[te cântarea
aceasta:
Condac 4
Vifor de gânduri ^ndoielnice având ^n\untru, Petru se afunda: iar
v\zându-Te pe Tine, Iisuse, fiind cu trup [i umblând pe ap\, Te-a
cunoscut pe Tine Dumnezeu adev\rat [i, primind mâna Ta cea
mântuitoare, a zis: Aliluia! Aliluia!
Icos 4
Auzit-a orbul, Doamne, c\ Tu treci pe cale [i a strigat: Iisuse, Fiul
lui Dumnezeu, miluie[te-m\! {i chemându-l i-ai deschis ochii lui.
Lumineaz\ cu mila Ta [i ochii cei cuget\tori ai inimilor noastre, al celui
ce gr\iesc:
-4-
Iisuse, ziditorul celor de sus;
Iisuse, r\scump\r\torul celor de jos;
Iisuse, pierz\torul celor de dedesubt;
Iisuse, ^nfrumuse]\torul f\pturilor;
Iisuse, mângâierea sufletelor noastre;
Iisuse, lumin\torul min]ii noastre;
Iisuse, veselia inimilor noastre;
Iisuse, s\n\tatea trupurilor noastre;
Iisuse, Mântuitorul nostru, mântuie[te-ne;
Iisuse, lumin\torul nostru, lumineaz\-ne;
Iisuse, izb\ve[te-ne de tot chinul;
Iisuse, mântuie[te-ne pe noi, nevrednicii;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluie[te-ne! (de 2 ori).
Condac 5
Precum ne-ai r\scump\rat pe noi de mult din blestemul legii cu
sângele cel izvorâtor din Dumnezeu, Iisuse, a[a ne scoate pe noi din
lan]urile cu care [arpele ne-a ^mpiedicat pe noi, prin patimile cele
trupe[ti [i prin ^ndemn\rile spre desfrânare [i prin trând\virea cea rea,
pe cei ce-}i cânt\m }ie: Aliluia! Aliluia!
Icos 5
V\zând pruncii evreilor ^n chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om
cu mâinile, [i cunoscându-l pe El a fi st\pânul, s-au nevoit cu stâlp\ri
a-I pl\cea Lui, strigând: Osana! Iar noi aducem }ie cântare, gr\ind:
-5-
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluie[te-ne! (de 2 ori).
Condac 6
Vestirea [i graiurile propov\duitorilor celor de Dumnezeu
purt\tori plinind-o, Iisuse, pe p\mânt Te-ai ar\tat [i cu oamenii ai
vie]uit, Cel ce e[ti neajuns, [i durerile noastre le-ai ridicat, de unde, cu
r\nile Tale noi t\m\duindu-ne, ne-am deprins a cânta: Aliluia! Aliluia!
Icos 6
R\s\rit-a ^n lume luminarea adev\rului T\u [i s-a izgonit
^n[el\ciunea cea diavoleasc\, Mântuitorul nostru, c\ idolii, ner\bdând
t\ria Ta, au c\zut, iar noi, dobândind mântuirea, mul]umire ~]i aducem,
cântând a[a:
Condac 7
Vrând s\ descoperi taina cea ascuns\ din veac, ca un miel spre
junghiere Te-ai adus, Iisuse, [i ca o oaie f\r\ de glas ^naintea celor ce
o tund, [i ca un Dumnezeu din mor]i ai ^nviat [i cu slav\ la ceruri Te-ai
^n\l]at [i ne-ai ridicat pe noi, care-}i cânt\m }ie: Aliluia! Aliluia!
-6-
Icos 7
Ar\tat-a f\ptur\ minunat\, ar\tându-Se nou\, F\c\torul; c\ din
Fecioar\, mai presus de fire, S-a ^ntrupat [i din mormânt a ^nviat,
nestricând pece]ile, [i la apostoli prin u[ile ^ncuiate ai intrat cu trupul.
Drept aceea minunându-ne, cu credin]\ gr\im acestea:
Condac 8
V\zând str\in\ ^ntruparea lui Dumnezeu, s\ ne ^nstr\in\m din
lumea cea de[art\ [i mintea spre cele dumnezeie[ti s\ o suim, c\
pentru aceasta Dumnezeu pe p\mânt S-a pogorât, ca s\ ne ridice la
ceruri pe noi, cei ce-I cânt\m Lui: Aliluia! Aliluia!
Icos 8
Cu totul era ^ntre cei de jos [i dintre cei de sus nicidecum nu S-a
desp\r]it Cel negr\it, când de voie pentru noi a p\timit [i cu moartea
Sa moartea noastr\ a omorât-o [i cu ^nvierea Sa a d\ruit via]\ celor
ce cânt\:
-7-
Iisuse, pomenirea cea preave[nic\;
Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri;
Iisuse, slava noastr\ cea prea^nalt\;
Iisuse, dorirea noastr\, nu ne lep\da pe noi;
Iisuse, P\storul nostru, caut\-ne pe noi;
Iisuse, Mântuitorul nostru, mântuie[te-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluie[te-ne! (de 2 ori).
Condac 9
Toat\ firea ^ngereasc\, Iisuse, f\r\ de ^ncetare sl\ve[te
preasfânt numele T\u ^n ceruri, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, iar noi
p\c\to[ii pe p\mânt, cu buze de tin\, cânt\m: Aliluia! Aliluia!
Icos 9
Pe ritorii cei mult-gr\itori ^i vedem t\când ca ni[te pe[ti f\r\ de
glas despre Tine, Iisuse, Mântuitorul nostru; c\ nu se pricep s\ spun\
cum Dumnezeu cel neschimbat petreci [i om deplin. Iar noi,
minunându-ne de o tain\ ca aceasta, cu credin]\ gr\im acestea:
Condac 10
Vrând s\ mântuie[ti lumea, R\s\ritule al r\s\riturilor, venind
c\tre apus, la firea noastr\ cea ^ntunecat\, Te-ai smerit pân\ la
moarte; drept aceea, s-a prea^n\l]at numele T\u mai mult decât tot
-8-
numele [i de la toate f\pturile cere[ti [i p\mânte[ti auzi: Aliluia!
Aliluia!
Icos 10
~mp\rate cel preave[nic, Mângâietorule cel adev\rat, Christoase,
cur\]e[te-ne pe noi de toat\ ^ntin\ciunea, precum ai cur\]it pe cei
zece lepro[i, [i ne t\m\duie[te pe noi, precum ai t\m\duit sufletul cel
iubitor de argint al lui Zaheu vame[ul, ca s\ cânt\m }ie cu umilin]\
acestea:
Condac 11
Cântare cu totul de umilin]\ aducem }ie noi, nevrednicii [i
strig\m }ie ca [i canaaneanca: Iisuse, miluie[te-ne, c\ nu avem fric\,
ci trup, care cumplit este st\pânit de diavolul, [i cu patimi, [i cu urgie
sunt aprinse, [i d\-ne t\m\duire nou\, celor ce-}i cânt\m: Aliluia!
Aliluia!
Icos 11
Lumin\torul cel primitor de lumin\ al celor dintru ^ntunericul
necuno[tin]ei, Pavel, care mai ^nainte Te prigonea pe Tine, socotind
puterea glasului celui de Dumnezeu ^n]elep]itor, [i-a limpezit pornirea
cea rea a sufletului. A[a [i nou\ lumineaz\-ne luminile cele
^ntunecate ale sufletelor, ale celor ce gr\im }ie:
-9-
Iisuse, ^mp\ratul nostru cel preatare;
Iisuse, Dumnezeul nostru cel preaputernic;
Iisuse, Domnul nostru cel f\r\ de moarte;
Iisuse, Ziditorul nostru cel preasl\vit;
Iisuse, ^ndrept\torul nostru cel preabun;
Iisuse, P\storul nostru cel prea^ndurat;
Iisuse, St\pânul nostru cel preamilostiv;
Iisuse, Mântuitorul nostru cel preamilosârd;
Iisuse, lumineaz\-ne mintea cea ^ntunecat\ cu patimile;
Iisuse, t\m\duie[te trupul cel r\nit cu p\catele;
Iisuse, cur\]e[te-ne mintea de gândurile cele de[arte;
Iisuse, p\ze[te-ne inimile de poftele cele viclene;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluie[te-ne! (de 2 ori).
Condac 12
D\ruie[te-ne har, Dezleg\torule al tuturor datoriilor, Iisuse, [i ne
prime[te pe noi, cei ce ne poc\im, precum ai primit pe Petru, care s-a
lep\dat de Tine, [i ne cheam\ pe noi, trândavii, precum de demult, pe
Pavel, care Te prigonea pe Tine, [i ne auzi pe noi, cei ce-}i cânt\m
}ie: Aliluia! Aliluia!
Icos 12
Sl\vind ^nvierea Ta, Te l\ud\m to]i [i credem cu Toma c\ Domn
[i Dumnezeu e[ti, Cel ce [ezi de-a dreapta Tat\lui [i vei veni s\
judeci viii [i mor]ii. Atunci adic\ ne ^nvrednice[te [ederii de-a dreapta
pe noi, cei ce zicem:
- 10 -
Iisuse, izb\ve[te-ne de focul cel nestins [i de alte chinuri
ve[nice;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluie[te-ne! (de 2 ori).
- 11 -
poc\in]\, nici umilin]\, care ^ntorc pe fii la mo[tenirea lor; nu avem
lacrimi mângâietoare, Stapane. S-a ^ntunecat mintea noastr\ cu cele
lume[ti [i nu poate s\ caute spre Tine cu durere. S-a r\cit inima
noastr\ de atâtea ispite [i nu poate s\ se ^nfierbânte cu lacrimile
dragostei celei pentru Tine. Ci Tu Doamne Iisuse Christoase,
Dumnezeul nostru, vistierul bun\t\]ilor, d\ruie[te-ne poc\in]\
ne[tirbit\ [i inim\ ^ndurerat\, ca s\ pornim cu tot sufletul ^n c\utarea
Ta; c\ci f\r\ de Tine ne vom ^nstr\ina de tot binele. D\-ne a[adar,
Bunule, harul Tau. Tatal, Care Te-a n\scut din sânurile Sale f\r\ de
ani [i mai ^nainte de veci, s\ ^nnoiasc\ ^n noi ^nchipuirea icoanei Tale.
Te-am p\r\sit, Doamne; s\ nu ne p\r\se[ti! Am ie[it de la Tine;
ie[i ^n c\utarea noastr\! Du-ne la p\[unea Ta cea duhovniceasc\!
Num\r\-ne ^ntre oile turmei Tale prea-alese! Hr\ne[te-ne ^mpreun\
cu ele din verdea]a dumnezeie[tilor Tale Taine, c\ci inima lor curat\
este s\la[ul T\u [i se vede ^n trânsa str\lucirea descoperirilor Tale.
Str\lucirea Ta este mângâierea [i odihna celor ce s-au ostenit
pentru Tine ^n necazuri [i ^n toate felurile de chinuri. Acestei str\luciri
ne ^nvrednice[te [i pe noi nevrednicii cu harul [i cu iubirea Ta de
oameni, ^n vecii vecilor. Amin.
***
- 12 -