Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului este organul central, care

aplică strategia statului în domeniul protecţiei drepturilor copilului aflat în

dificultate, inclusiv prin adopţie.
Adopţia naţională este considerată prioritară.
În anul 2007 în Republica Moldova au fost adoptaţi 353 de copii (173 de
cupluri/persoane, 180 de către al 2-lea soţ/soţie).
Comparativ cu 2006, cînd au fost adoptaţi 320 de copii, în anul 2007 numărul
acestora este în creştere. La acestea trebuie de menţionat că în ultimii trei ani
numărul copiilor adoptaţi de către cetăţenii Republicii Moldova a crescut.
Atît adopţia naţională cît şi cea internaţională este dirijată şi efectuată
conform legislaţiei naţionale şi internaţionale în vigoare: în special Codul Familiei,
Codul de procedură civilă, Convenţia de la Haga din 29 mai 1993, ratificată de
Moldova în octombrie 1998. În scop de ajustare a cadrului legislativ naţional la
normele internaţionale, de către Minister a fost elaborat proiectul de lege privind
statutul juridic al adopţiei, care la moment este înaintat spre examinare la Guvern.
Procesul de elaborare a cadrului normativ, în special, ce se referă la adopţie este
unul participativ – conlucrarea cu specialiştii din domeniu din ministerele şi
instituţiile de resort, cu societatea civilă, organizaţiile internaţionale, precum
UNICEF. Ministerul, ca autoritate centrală în domeniul adopţiei dezvoltă
parteneriatul cu autorităţile administraţiei publice locale, pe de altă parte
colaborarea cu organele centrale din statele-membre ale Convenţiei de la Haga.
Conform legislaţiei în vigoare, pot fi adoptaţi copiii pînă la atingerea vîrstei
de 18 ani. Adopţia unui copil, care este cetăţean al Republicii Moldova de către
cetăţenii străini sau apatrizi se admite numai în cazuri excepţionale cînd nu există
posibilitatea ca acest copil să fie adoptat sau pus sub tutelă/curatelă
a) de către rudele sale, indiferent de cetăţenia lor;
b) de către cetăţenii RM, cetăţenii străini sau apatrizi cu domiciliul în RM.

Tendinţa generală a adoptatorului naţional este de a adopta copii mici, care se

integrează mai uşor în familia adoptivă. Aceasta nu înseamnă că pot fi adoptaţi
nou-născuţii, deoarece există o procedură întreagă pînă nou-născutul capătă
statutul de copil adoptiv. Dacă copilul este refuzat de mama biologică, după o lună
(în această perioadă ea are tot posibilul să îşi retragă refuzul) se începe lucrul activ
al specialiştilor, asistenţilor sociali de a găsi rudele şi de al propune pentru
integrare în familia lărgită. Dacă este altă variantă, adică dacă copilul a fost
abandonat, mama are drept oficial la copil, necătînd la faptul că nu a făcut nimic
pentru el, să se întoarcă la el şi să-şi continue obligaţiunile, tot în acest caz, dacă
mama peste 6 luni nu a apărut, intens se lucrează cu rudele pentru al integra în
această familie lărgită. Dacă nu a fost posibilă nici această variantă, copilul
căpătănd statutul de copil adoptiv, el se propune la adopţie naţională prin concursul
direct al organului de tutelă local, de la locul de naştere sau de la locul aflării
copilului la momentul actual.
 Legislaţia în vigoare nu permite despărţirea fraţilor/surorilor de către persoane
diferite (aşa ceva poate fi în caz excepţional, în caz de boală incurabilă, dificienţe
fizice, sînt copii de la taţi diferiţi şi că ei nu au locuit împreună).
Pentru a adopta un copil, cetăţenii Republicii Moldova, familiile doritoare să
adopte depun cererea la autoritatea tutelară locală cu actele anexate după cum
urmează:
a) numele, anul, luna şi ziua naşterii adoptatorilor, adresa de la domiciliu;
b) temeiurile adopţiei;
La cererea de adopţie se anexează următoarele acte:
a) copia buletinelor de identitate a adoptatorilor, autentificate notarial;
b) copia de pe certificatul de căsătorie al adoptatorilor, în cazul adopţiei de
către persoane căsătorite, autentificată notarial;
c) copia de pe certificatul de naştere în cazul adopţiei de către persoane
necăsătorite, autentificată notarial;
d) consimţămîntul în scris al celuilalt soţ, obţinut în condiţiile legii;
e) certificatul de la locul de muncă al adoptatorului despre funcţia deţinută şi
cuantumul salariului sau copia de pe declaraţia veniturilor sau un alt act similar;
f) copia autentificată de pe actul ce confirmă dreptul de folosinţă sau dreptul
de proprietate al adoptatorului asupra unui spaţiu locativ;
g) cazierul judiciar al adoptatorului în original;
e) certificatul medical pentru adoptator, care confirmă că persoana nu suferă
de boli psihice şi alte maladii ce fac imposibilă îndeplinirea drepturilor şi
obligaţiilor părinteşti, întocmit de instituţia medicală de la domiciliul acestuia.
În Republica Moldova pot fi adoptatori persoanele căsătorite, de ambele sexe,
de la 25 de ani şi care nu au atins vîrsta de 50 de ani (această regulă nu se aplică în
cazul cînd adoptatorii sînt căsătoriţi între ei şi unul din ei nu a atins vîrsta de 50 de
ani, precum şi atunci cînd părintele adoptiv este soţul părintelui copilului adoptat
sau cînd copilul a trăit în familia eventualilor părinţi adoptivi înainte ca aceştia să
împlinească vîrsta de 50 de ani).
Legislaţia nu prevede criterii de selectare a părinţilor adoptivi. În procesul de
potrivire a adoptatorului şi a copilului, autoritatea tutelară ţine cont de cererea
adoptatorului, interesul superior al copilului şi alte caracteristici în fiecare caz
separat.
În cazul cînd copilul a fost propus spre adopţie internaţională, responsabil la
Curtea de apel este organul de tutelă local, specialistul corespunzător. Decizia este
luată de către judecată, după 20 de zile, cînd hotărîrea judecăţii întră în vigoare, se
pregătesc actele pentru plecarea copilului din ţară. Venind în ţara primitoare,
părinţii adoptivi sînt obligaţi să se prezinte la Ambasada RM în statul primitor
pentru a fi luaţi la evidenţă. Organul local de la noul loc de trai al copilului este
obligat să ne anunţe că copilul este luat la evidenţă, că s-a început urmărirea post-
adopţie. Urmează 8 rapoarte post adopţie. În primii 3 ani la fiecare jumătate de an,
la anul 4 şi 5 cîte unul şi la expirarea a 5 ani se mai face şi un raport general.
Ministerul lucrează în special în acest domeniu cu autorităţile centrale de
adopţie din statele primitoare sau cu agenţiile acreditate pentru activitate în
domeniul adopţiei internaţionale pe teritoriul RM.