Organizarea platformei meteorologice

Stația meteorologică este alcătuită din trei elemente: biroul stației, platforma
meteorologică și platforma nivometrică, pe care se fac determinări asupra
grosimii, densităţii şi structurii stratului de zăpadă.
Platforma meteorologică (fig 1) reprezintă elementul de bază al unei staţii
meteorologice, întrucât pe aceasta se efectuează majoritatea observaţiilor
meteorologice.
Calitatea datelor de observaţii depinde, în primul rând, de locul şi modul de
întreţinere al I acesteia, astfel că se impune cunoaşterea şi respectarea
regulilor de amplasare.

Amplasarea platformei meteorologice

Se face în condiţii reprezentative, cât mai deschise, expuse circulaţiei maselor
de aer, care să redea caracteristicile dinamicii atmosferei, tipice regiunii în care
funcţionează staţia. Este necesar ca platforma meteorologică să fie cât mai
degajată, pentru a evita influenţa indusă de obstacole (indiferent dacă au
dimensiuni minore sau majore) care ar putea determina modificări cantitative ale
valorii elementelor meteorologice.
Dacă în apropierea staţiei apar astfel de obstacole trebuie îndeplinite câteva
reguli de amplasare a staţiei meteorologice şi anume:
• în cazul obstacolelor mici şi izolate, distanţa de la acestea până la
platforma meteorologică trebuie să fie egală cu de cel puţin de 10 ori
înălţimea lor;
• în cazul obstacolelor mai însemnate (masive păduroase, grupuri de clădiri
 înalte), distanţa trebuie să fie egală cu de cel puţin de 20 de ori înălţimea
acestora;
• dacă în apropiere există un obiectiv acvatic, distanţa trebuie să fie de cel
puţin 5 ori mai mare decât cel mai înalt nivel al apei;
• în cazul platformelor meteorologice amplasate pe litoral, jumătate din
suprafaţa lor va fi amenajată în zona inundabilă a plajei.
Se vor evita terenurile accidentate, vegetaţia arborescentă, culturile cu talie
înaltă, suprafeţele irigate ele, care pot modifica evoluţia normală a elementelor
meteorologice. în acest sens se impune o zonă de protecţie degajată.
Platformele meteorologice trebuie să fie amplasate la distanţe mari faţă de
şosele, căi ferate, fabrici, cursuri de apă etc.

Dimensiunile platformei meteorologice

Variază în funcţie de volumul de observaţii efectuate astfel:

Platforma meteorologică standard are forma unui pătrat cu latura de 26/26 m şi

este orientată pe direcţia nord- sud şi est - vest.
Repartiţia staţiilor meteorologice pe trepte de relief (fig 2) si pe regiuni (fig 3)
Aparatele sunt instalate conform unui regulament internaţional, pe mai multe linii
paralele de la nord la sud. Fiecare aparat are un loc fix, fiind astfel distribuite
încât să se evite umbrirea lor, să nu influenţeze unul indicaţiile celuilalt.
Aparatele din interiorul platformei sunt amplasate astfel (fig.7):
• Linia 1 din nordul terenului, situată la 4 m distanţă de plasa de protecţie a
terenului, este destinată:
-giruetei cu placă uşoară;
-giruetei cu placă grea şi staţia automată;
-chiciurometrul.
• Când în perimetrul său este inclus complexul de instrumente actinomelrice
(pentru măsurarea intensităţii fluxurilor radiative), platforma are forma unui
dreptunghi cu latura de 36/26 m (latura de 36 m orientată nord - sud, iar cea de
26 m est - vest).
• La staţiile meteorologice cu program redus de observaţii sau la cele şcolare,
platforma are tot forma unui dreptunghi, dar de dimensiuni mai mici de 20/16 m.
• La statţiile meteorologice organizate în staţionar aparatura folosită şi
programul de lucru sunt impuse de necesităţi.
• În cazul perimetrelor experimentale nu est obligatoriu organizarea unei
platforme meteorologice; aici se instalează doar adăposturi de campanie, cu
aparatura înregistratoare.
• De asemenea, în cazul pofilelor topoclimatice se organizează puncte de
obsedaţii pentru cercetări expeditionare. Aparatura utilizată şi programul de
lucru sunt în funcţie de scopul urmărit.
Reguli de întreţinere a platformei meteorologice
Platforma meteorologică trebuie îngrijită permanent:
o iarba trebuie cosită ori de câte ori este nevoie;
o accesul la instrumente se face numai pe latura dinspre nord, pe alei special
amenajate;
o în interiorul ei, platforma la sol, lipsită de vegetaţie, trebuie în
permanenţă grăpata, mai ales după ploaie, să nu existe cruste, iar
termometrele de pe sol să poată fi bine aşezate, cu rezervorul pe
jumătate în sol ca să reflecte temperatura suprafeţei acesteia;
o platforma este împrejmuită cu un gard din plasă de sârmă cu grila mare
(10/10 cm) şi înălţime de 2 m, pentru a permite circulaţia liberă a aerului şi
pentru a asigura securitatea instrumentelor;
o intrarea pe platformă este interzisă persoanelor străine; de aceea,
în lipsa observatorului, aceasta este încuiată;
o alegerea locului de organizare a platformei meteorologice trebuie
omologată de inspectorii de specialitate;
o la staţiile meteorologice de altitudine platforma nu se mai împrejmuieşte;
se marchează doar laturile acesteia cu pietre vopsite în alb sau cu ţăruşi;
o în condiţii de staţionar, cu observaţii geografice complexe, se
organizează staţii topoclimatice ale căror platforme se amenajează
după necesităţi, utilizăndu-se aceeaşi aparatură meteorologică.
Instalarea aparatelor
Giruetele sunt utilizate pentru determinările asupra caracteristicilor principale
(direcţie şi viteză) ale vântului. Chiciurometrul este utilizat pentru determinarea
grosimii depunerilor de gheaţă pe conductorii aerieni.

Fig. 7 Planul schematic al platformei meteorologice standard

1-giruetă cu placă uşoară; 2-giruetă cu placă grea; 3-ciuciurometru; 4-adăpostul
psihrometric; 5- adăpostul pentru aparate înregistratoare; 6- loc pentru
adăpostul de rezervă; 7- pluviograf; 8- pluviomatru avertizor; 9- pluviometru
IMC; 10 - catargul anemometrului; 11 - heliograful; 12 - rigla de zăpadă; 13 -
parcela de sol dezgolit pentru termometre de suprafaţă şi adâncime; 14 - parcela
de sol înierbată pentru termometrele cu tragere verticală.
Linia a-2-a este destinată adăposturilor meteorologice (fîg.8):
- cel din stânga, conţine aparate cu citire directă şi anume: psihrometru
(alcătuit din termometrul umed, termometrul uscat şi morişca aspiratoare);
termometrul de maximă şi termometrul de minimă; higrometrul cu fir de păr;
- cel din dreapta conţine aparatele înregistratoare de temperatură
(termograful) şi umiditate (higrograful) a aerului. Pot fi utilizate şi
tremohigrografe sau termohigrobarografe.
La unele staţii meteorologice, pe prima linie a platformei meteorologice este
plasată şi o staţie automată, la înălţimea de l()ni, cu senzori pentru viteza
vântului, presiune, umezeală, temperatură, măsurarea precipitaţiilor.
- intensitatea medie a ploii;
- intensitatea maximă a ploii;
- durata totală a ploii;
- durata intensităţii maxime;
- momentul din zi când a plouat;
- momentul de început şi de sfârşit ale ploii.
• Linia a-4-a, este destinată aparatelor cu care se determină durata de insolaţie
şi cantitatea de radiaţie solară: actinometrul; albedometrul; heliograful
şi catargul pentru anemometru situat la circa 1 m nord de heliograf.
• Linia a-5-a, este rezervată pentru aparatele cu care se determină temperatura
pe sol şi în sol, contuarul de descărcări electrice şi evaporimetrul.
Pentru temperatura pe suprafaţa solului este amenajată o platformă la sol cu
latura de 3/2 m, pe care sunt aşezate termometrele (ordinar, de minimă şi de
maximă), cu rezervorul pe jumătate îngropat în sol. Alăturat se află platforma în
care sunt amplasate şi aparatele pentru-determinarea temperaturii solului în
adâncime şi anume:
-termometrele de tip Savinov, din 5 în 5 cm, până la adâncimea de 25 cm;
-termometrele cu tragere verticală, sau termometre extractive care se
instalează la diverse adâncimi: 20, 40, 80, 160, 240 si 320 cm, cu distanţa între
ele din 50 în 50 cm.
în caz de necesitate, pentru determinarea unor parametri de detaliu
caracteristici unor elemente, procese sau fenomene climatice sau topoclimatice
solicitate în diverse scopuri practice,

Există mai multe tipuri de adăposturi de instrumente, însă fiecare din acestea
este format dintr-o căsuţă de lemn, un suport şi o scară.
Căsuţa are pereţii laterali confecţionaţi din jaluzele de lemn, înclinate la 45
pentru a se umbri una pe alta şi deci să nu permită pătrunderea radiaţiilor solare
în interiorul ei. în acelaşi timp printre jaluzele se asigură ventilaţia
instrumentelor din interior. Unele adăposturi au pereţii cu jaluzele duble.
Partea inferioară a căsuţei este formată din două scânduri aşezate cruciş, iar
spaţiile rămase libere sunt prevăzute cu site metalice, tot în scopul asigurării
ventilaţiei.
Acoperişul adăpostului este dublu, iar partea de deasupra este protejată cu
pânză de sac vopsită în alb. In interior este vopsit în negru pentru a crea un
mediu cât mai constant.
Adăpostul este aşezat pe patru picioare la înălţimea standard care permite ca
părţile receptoare ale aparatelor să fie situate ia 180 - 200 cm deasupra solului.
Spre nord este prevăzut cu o uşă dublă, care se deschide în timpul observaţiei,
pentru ca observatorul să poată face citirea aparatelor astfel încât umbra sa să
nu cadă pe aparate, iar razele solare să nu pătrundă în interior.
La unele staţii meteorologice, pe prima linie a platformei meteorologice este
plasată o staţie automată, la înălţimea de 10 m, cu senzori pentru viteza vântului,
presiune, umezeala, temperatura, măsurarea precipitaţiilor, care vor fi descrise
în partea a treia a lucrării.
Linia a-3-a este ocupată de un pluviometru şi un pluviograf, aparate cu care se
determină cantitatea de apă căzută într-un interval de timp. Cu ajutorul
pluviografului se mai determină:
ca şi pentru legarea punctelor de observaţii experimentale şi expediţionare
topoclimatice, de observaţiile meteorologice de la staţia respectivă, pe
platforma meteorologică se pot instala şi alte aparate, dar cu grija de a nu umbri
pe cele deja instalate, sau de a nu deteriora iarba, sau platforma la sol.
Calitatea observaţiilor meteorologice mai depinde şi de gradul de pregătire
profesională a observatorului, de conştiinciozitatea, corectitudinea şi precizia
observaţiilor, atribute care se obţin în şcoli tehnice de profil, sau cu ocazia unor
instruiri periodice, ca şi cu experienţa în domeniu.

REGULI DE ÎNTREŢINERE SI EXPLOATARE A APARATELOR

Pentru obţinerea unor rezultate foarte bune în efectuarea măsurătorilor,
observatorii meteorologici trebuie sa respecte anumite reguli şi anume:
Accesul observatorilor pe platformă se face pe o portiţă, decupată pe latura
staţiei dinspre nord, iar deplasarea acestora pentru efectuarea obseî*vaţiilor
are loc pe poteci dinainte trasate; lăţimea lor este de 40 cm şi au profilul convex
pentru a uşura scurgerea rapidă a apei;
Accesul la instrumente se face:
-dinspre nord la adăposturile meteorologice şi la termometrele de sol;
-dinspre sud la heliograf;
-pe cel mai scurt drum la celelalte instrumente şi aparate.
Intre orele de observaţii, adăposturile meteorologice, trebuie încuiate pentru a
nu dispărea aparatele; ele sunt orientate cu uşa spre nord pentru a evita razele
solare şi căderea umbrei obseiyatorului pe ele în timpul observaţiei.
Aparatele din adăposturi trebuie întreţinute în bună stare de funcţionare, şterse
de praf cu grijă pentru a nu se deregla. La psihrometru se foloseşte o pompă cu
apă distilată.
Aparatele se etalonează din 4 în 4 ani, la I.N.M.H., unde se eliberează buletinele
de funcţionare conform cărora se aplică corecţiile pentru îndepărtarea erorilor
din construcţie ale acestora.
Platforma trebuie să dispună de instalaţie de iluminat electric pentru
observaţiile din timpul nopţii. In situaţii extreme, când iluminatul electric nu
este posibil se va face uz de o lanternă puternică.
Adăposturile meteorologice şi suporturile celorlalte aparate vor fi vopsite în alb
pentru a respinge radiaţiile solare şi supraîncălzirea lor.
În cazul deteriorării unui aparat trebuie luate măsuri de urgenţă pentru
înlocuirea lui şi repararea celui stricat şi păstrat de rezervă; concomitent acest
fapt se consemnează în jurnalul staţiei.
COMPLEXUL DE OBSERVATII CARE SE EFECTUEAZĂ PE PLATFORMA
METEORLOGICĂ
Pe platforma meteorologică (şi topoclimatică) se efectuează observaţii asupra
stării timpului la un anumit moment dat. pentru caracterizarea vremii.
Cu ajutorul acestor observaţii asupra principalelor elemente meteorologice
(temperatura, umezeala, vântul, precipitaţiile etc.) efectuate într-o lungă
perioada de timp (10, 20... 100 de ani etc.)se obţin valorile medii multianuale care
servesc la caracterizarea climei unui teritoriu.
Observaţiile meteorologice se realizează pe două căi: vizual şi instrumental.
Observaţiile vizuale
Se efectuează cu ochiul liber, asupra Soarelui şi a diferitelor fenomene
atmosferice cum sunt:
 nebulozitatea atmosferică, care se apreciază în zecimi (sau optimi) de
boltă cerească;
 discul solar, care redă starea timpului: senin, semisenin, acoperit;
 starea solului: umed, uscat, reavăn, acoperit sau nu cu zăpadă etc.;
 diverse fenomene hidrometeorologice ca : rouă, păcla, bruma, poleiul,
chiciura, ninsoarea, lapoviţa, stratul de zăpadă, ceaţa, aerul ceţos, negura,
depunerile de gheaţă pe conductorii aerieni, ploaia, aversa de ploaie,
grindina, măzărichea, aversa de zăpadă etc.
 fenomene orajoase: tunete, fulgere, ti'ăsnete etc.;
 furtuni, vijelii, uragane, viscole etc.
Pentru fiecare fenomen se utilizează anumite semne convenţionale consacrate
înscrise în aceleaşi Instrucţiuni de la staţiile meteorologice. Se notează pentru
fiecare ora de început şi ora de sfârşit, iar pentru unele şi intensitatea lor, sub
forma unor indici exponenţiali, notate cu cifre arabe (0, 1 şi 2); intensitatea
maximă este dată de exponentul cel mai mare şi invers.
Observaţiile instrumentale
Se efectuează cu ajutorul instrumentelor sau aparatelor de măsură şi pot fi: cm.
citire directă şi înregistratoare (datele sunt înscrise pe diagrame). Aproape
fiecare element meteorologic poate fi determinat, atât cu aparate cu citire
directă, cât şi cu aparate înregistratoare.
Atât observaţiile instrumentale, cât şi cele vizuale, se efectuează la termene
standard conform programelor meteorologice mondiale şi anume: la orele 0, 6, 12,
18 UTC în cazul Programului climatologic şi din oră în oră în cazul Programului
sinoptic.
In cazul observaţiilor topoclimatice, acestea se efectuează începând cu
aparatele instalate pe sol şi apoi, pe verticală şi în adăposturi. Acest lucru este
necesar deoarece procesul de încălzire începe de jos în sus, încât să poată fi
evitate erorile de supraîncălzire sau răcire a suprafeţei solului.
In cazul observaţiilor sinoptice şi de climat, acestea se efectuează începând cu
cele din adăpostul meteorologice; ordinea şi durata efectuării observaţiilor la
termenele respective se realizează între minutele de mai jos ale orei precedente,
astfel:
- la şi 15-17 minute se determină temperatura pe sol şi în sol şi se constată
starea suprafeţei solului (umed, uscat, cu strat de zăpadă afănat, geruit etc);
- la şi 18 - 19 minute se efectuează determinările la aparatele înregistratoare,
astfel: pentru termografşi higrografla ora 12, pentru barograf, după ora 12;
pentru pluviograf la 6 şi 18; pentru heliograf după apusul Soarelui; pentru strat
de zăpadă, chiciură şi polei la ora 6;
- la şi 20-23 minute, giruetele;
- la şi 24-25 minute, pluviomelrul (înlocuirea colectorului);
- la şi 26 - 29 minute, la aparatele cu citire directă din adăpostul din stânga
(psihrometru, higrometru, termometrele de maximă şi de minimă);
- la şi 30 minute, la barometrul cu mercur din interiorul staţiei;
- la şi 31 - 34 minute, observaţii instrumentale asupra stratului de zăpadă
(grosime, densitate);
- concomitent se fac obsedaţii vizuale asupra nebulozităţii, vizibilităţii şi a altor
fenomene meteorologice.
Pentru rigurozitatea determinărilor instrumentale, observatorul trebuie să
respecte anumite reguli de comportament care solicită atenţie mare, efectuarea
corectă şi la termen a observaţiei, notarea imediat în registru a datelor obţinute
şi transmiterea lor urgentă la centrele regionale de colectare. Orice falsificare a
datelor, din neglijenţa efectuării observaţiilor, este cu uşurinţă depistată şi
sancţionată ca atare.
De asemenea, pentru buna funcţionare a aparatelor, observatorul este obligat ca
înainte de efectuarea observaţiei la termenul respectiv, să efectueze rondul
preliminar pentru a verifica starea aparatelor. Dacă constată unele defecţiuni
este obligat să le înlocuiască.
Inventarul aparatelor şi instrumentelor meteorologice
Aparate pentru determinarea duratei de strălucire a Soarelui Se realizează cu
ajutorul heliografuluL Acesta este compus dintr-o sfera de sticlă, în spatele
căreia se află un suport pentru diagramă. Diagrama, denumită heliogramă, este
divizată în ore şi minute; în timpul strălucirii Soarelui este arsă de razele solare
concentrate de sfera de sticlă pe un focar situat pe această diagramă; intervalul
orar ars de pe diagramă indică durata cât a strălucit Soarele.
Aparate pentru determinarea energiei solare radiante Se utilizează aparatele:
 Actinometrele pentru diferite tipuri, pentru radiaţia solară directă;
  Actinometrul termoelectric AT – 50 - este un instrument relativ simplu , a
cărui funcţionare se bazează pe principiul producerii unui curent
termoelectric prin încălzirea diferenţiată a termosudurilor care alcătuiesc
piesa lui receptoare , expusă parţial acţiunii razelor solare directe . Piesa
receptoare a radiometrului termoelectric se compune dintr-un disc subţire
de argint prevăzut cu un orificiu central de formă circulară . Suprafaţa
superioară a acestui disc este înnegrită pentru a putea absorbi în totalitate
, razele solare directe . De partea lui inferioară sunt fixate termosodurile
centrale ale celor 36 de termoelemente care alcătuiesc bateria
termoelectrică a radiometrului. Acesta are termosodurile periferice prinse
de un inel de cupru care se fixează solid în corpul instrumentului. Izolarea
termosolurilor centrale , la discul de argint şi a termosodurilor periferice ,
de inelul de cupru , se realizează prin mijlocirea unor bucăţi de hârtie
specială îmbibată cu şerlac.
 Pirheliometrul calorimetric Michelson - este alcătuit dintr-un tub
metalic de forma literei U prin care circulă un curent de apă. Înegrit
de partea sa inferioară în care pătrund razele solare , tubul
pirhelometrului prezintă o serie de diafragme . Acestea sunt menite
să micşoreze suprafaţa orificiului de pătrundere a radiaţiilor ,
făcându-le să cadă sub forma unui flux radiativ perpendicular pe
fundul tubului pirhelometric. În interiorul tubului prin care circulă
curentul de apă, se găsesc extremităţile unor conductori de platină,
conectați în circuitul unui termometru electric. Pentru evitarea
influenţelor termice ale mediului înconjurător, tubul pirheliometric
este introdus printr-un tub Dewar , cu pereţi argintaţi , dublii dintre
care s-a scos aerul . La rândul său , tubul Dewar este protejat de un
tub confecţionat din lemn şi având pereţii căptuşiţi cu material
termoizolator sau vată de sticlă. Expus razelor solare directe, tubul
pirheliometric înnegrit , se comportă asemenea unui corp absolut
negru care absoarbe în totalitate radiaţiile ce cad pe el .
 Actinometrul bimetalic Michelason - are drept piesă receptoare o
lamă bimetalică de 0,07 mm grosime , de 2 m lăţime şi de 13 mm
lungime , obţinută prin laminarea la cald a unei plăcuţe de fier şi a
uneia de invar . Pe partea de fier , lama este acoperită cu negru de
fum îmbibat cu alcool. Supusă acţiunii radiaţiilor solare , lama
înnegrită se încălzeşte , curbându-se , din cauza dilatării suferite, în
direcţia invarului . Pentru ca această curbare să fie uşor vizibilă ,
unul din capetele lamei este fixat la extremitatea barei
paralelipipedice de alamă care se roteşte pe axul prins de o
garnitură în formă de U.
 Pirheliometrul cu compensaţie electrică Angtrom - Se compune
dintr-un tub metalic cu diametrul de 15-45 mm, şi lungimea de 100-
120 mm, în interiorul căreia se găsesc 3-4 diafragme ,destinate
limitării fasciculului de raze solare directe ce pătrund până la piesa
receptoare a instrumentului . La exterior el este nichelat pentru a
reflecta razele solare incidente, iar la interior este înnegrit.
Pirheliometrul Angstrom are piesa receptoare formată din două
lamele identice de manganin , lungi de 20 mm , late de 2 mm şi
groase de 0,02 mm . Pe suprafeţele îndreptate către soare, acestea
sunt acoperite cu un strat de negru izolator deasupra căruia sunt
lipite sudurile de manganin şi constatan ale unui cuprul
termoelectric , aflate în legătură cu un galvanometru .
Observaţiile propriu-zise decurg astfel :
 -se pune căpăcelul metalic pe tubul radiometrului şi după 15 secunde se
citeşte poziţia zero a acului galvanometric –de regulă în jurul diviziunii
-se scoate căpăcelul metalic de pe tubul radiometrului şi se efectuează trei
citiri consecutive la intervale de 10 secunde , fiecare , din care se obţine
valoare medie –N a deviaţiei acului galvanometric
-se pune din nou căpăcelul metalic pe tubul radiometrului şi după 15 secunde
se citeşte pentru a doua oară poziţia zero –care se mediază cu prima a acului
galvanometric .

Albedometrele pentru radiaţia solară directa, şi difuză;

 Albedometrul de staţie - alcătuit dintr-un cap de piranometru, instalat
pe un suport special , care îi permite să se întoarcă cu 180 de grade.
Suportul este un tub metalic fixat prin intermediul unui şurub de o
placă alungită. Aceasta este prinsă mobil de un disc metalic şi poate
fi răsturnată cu faţa în jos , împreună cu capul piranometric pe care
îl susţine. Suportul tubular poate de asemenea să se rotească pe
orizontală în jurul propriei sale axe. Lateral, el prezintă un orificiu în
care se fixează dispozitivul de uscare. Acesta este confecţionat din
sticlă, are o formă deosebită la cea descrisă la piranometrul
Ianişevski şi conţine substanţă higroscopică . Un mic căpăcel
cilindric, confecţionat din metal nichelat, protejează dispozitivul de
uscare împotriva spargerii.
Determinarea albedoului presupune efectuarea a două măsurători
distincte: una asupra intensităţii radiaţiei globale, care se realizează
cu piesa receptoare orientată în sus – către bolta cerească, şi alta
asupra intensităţii radiaţiei reflectate, care se realizează cu piesa
receptoare orientată în jos, suprafaţa căreia i se determină
albedometrul. De menţionat că la ambele măsurători, piesa
receptoare a radiaţiilor trebuie să se afle în poziţie perfect
orizontală.
 Albedometrul portabil - se utilizează foarte mult în expediţiile
de cercetări microclimatice, pentru efectuarea unor
determinări comparative privind albedoul diferitelor tipuri de
suprafaţă activă-subiacentă.
- este alcătuit dintr-un cap piranometric, o
suspensie cardanică
şi un mâner. Posibilitatea rotirii capului piranometric, în
jurul tubului metalic este eliminată datorită faptului că unul din pivoţii
inelului este mai lung decât celălalt şi pătrunde într-un canal longitudinal,
anume practicat în peretele lateral al tubului. Galvanometrul sensibil se
instalează pe un suport portabil sau pe un stâlp, la 5-6 m depărtare de
observator. Pentru determinarea intensităţii radiaţiei reflectate
albedometrul se ţine cu piesa receptoare în jos, la înălţimi cuprinse între
0,5 - 1,0m după cum suprafaţa de determinare este mai mică sau mai
mare.
 Fotoelementul cu seleniu - este un instrument special, utilizat
pentru determinarea precisă a capacităţii de reflecţie proprie
diferitelor tipuri de suprafeţe și se încadrează în categoria mai
 largă a fotoelementelor cu strat de blocare. Piesa receptoare
este o placă de fier, pe suprafaţa căreia este aplicat un strat
de seleniu, acoperit la rândul său cu o peliculă foarte fină de
aur sau platină , transparentă pentru razele de lumină. Aşa
zisul strat de blocare se formează la nivelul separaţiei dintre
stratul de seleniu şi pelicula de aur. El are proprietatea de a
permite trecerea electronilor de semiconductor – seleniu, spre
metal-aur, şi de a opri trecerea inversă , de la metal – aur spre
semiconductor –seleniu. Electronii trec cu uşurinţă în pelicula
de aur de deasupra, dar nu se mai întorc în stratul de seleniu
din cauza stratului de blocare. Ca urmare pelicula de aur se
încarcă cu electricitate negativă, iar stratul de seleniu şi placa
de fier, cu electricitate pozitivă. Acest lucru face ca între
pelicula de aur superioară şi placa de fier inferioară să apară o
forţă electro-metrică oarecare, numită diferenţă de potenţial.
Se creează, astfel, fotocurent electric, care circulă de la placa
de fier către pelicula de aur. Intensitatea acestui fotocurent
măsurat cu ajutorul galvanometrului, este proporţională cu
fluxul luuminos R, ce cade pe suprafaţa fotoelementului.
 Solarimetrul Gorczynski – instrument complex, a cărui piesă
receptoare se compune din mai multe lame acoperite cu
negru de fum, pe suprafeţele care se expun fluxurilor
radiative. Pe suprafeţele inferioare ale lamelor respective sunt
lipite sudurile de cupru termoelectric de tip Moll. Termobateria
descrisă mai sus este fixată într-o cutie cilindrică de metal
nichelat. De la ea pornesc firele care fac legătura cu
milivolumetrul. La cutia cilindrică se montează tubul
radiometric utilizat pentru determinarea intensităţii radiaţiei
solare directe. Acesta este vopsit cu negru de fum în interior şi
se demonstrează de fiecare dată când se fac măsurători
privind intensitatea radiaţiei difuze, globale sau reflectate .
 Piranometrele pentru radiaţia globală şi difuză;
 Piranometrul absolut Angstrom - are drept piesă receptoare
patru lame subţiri de manganin din care două sunt vopsite cu
negru de fum şi absorb în totalitate radiaţiile ce cad pe ele, iar
două sunt vopsite cu alb de magneziu şi reflectă aproape în
întregime radiaţiile . Ele sunt dispuse alternativ şi protejate de
o calotă semisferică de sticlă. Acesta este menită să permită
trecerea radiaţiilor difuze de undă scurtă , şi să oprească
radiaţiile de undă lungă emise de atmosferă sau de corpurile
din jur . Calota de sticlă are totodată şi rolul de a anihila
influenţa vântului şi a precipitaţiilor . De părţile inferioare ale
lamelor sunt lipite sudurile unor cupluri termoelectrice
confecţionate din manganin şi constantan. În circuitul acestora
este conectat un galvanometru sensibil.
  Piranometrul relativ Arago-Davy - se compune din două
termometre identice, unul dintre ele având rezervorul acoperit
cu negru de fum, iar celălalt cu alb de magneziu. Ambele
rezervoare sunt protejate împotriva precipitaţiilor şi vântului
prin câte un înveliş sferic de sticlă din interiorul căruia s-a scos
aerul. Termometrele cu mercur ale piranometrului Arago-
Davy, se fixează într-un suport. Pentru efectuarea
determinărilor, acestea se instalează la rândul său, astfel încât
rezervoarele termometrelor piranometrice să aibă poziţie
orizontală. Intensitatea I a radiaţiei difuze sau globale se
determină astfel :
-se citesc temperaturile ( t n) şi ( t a) indicate de termometrul cu
rezervorul negru şi de cel cu rezervorul alb;
-se calculează diferenţa dintre valorile citite la cele două
termometre;
-se înmulţeşte diferenţa obţinută cu factorul de transformare .
 Piranometrul termoelectric Ianişevski – este alcătuit din patru
părţi principale şi anume : piesa receptoare pentru radiaţii ,
suportul , ecranul de umbrire şi dispozitivul de uscare. Piesa
receptoare reprezintă o termobaterie de formă pătrată cu
latura de 3 cm. Aceasta se compune din 87 de termocupluri
confecţionate din benzi subţiri de manganin şi constatan
legate în serie. Partea superioară a termobateriei – care se
expune radiaţiilor difuze sau globale se vopseşte cu negru de
fum şi alb de magneziu , asemenea unei table de şah.
Diferenţa termică apărută în urma absorbției diferite a
radiației ca urmare a coeficienților de absorbție diferiți
generează un curent termoelectric a cărei intensitate se
măsoară cu galvanometrul cuplat la piranometru.
 Piranograful Robitsch, model vechi - cu piesa receptoare formată
din trei lame bimetalice, egale ca dimensiune, dispuse
orizontal, cele marginale vopsite în alb, iar cea din centru în
negru, repsectiv modelul nou – cu piesa receptoare formată
din trei lame bimetalice vospsite în negru la exterior, instalate
peste alte trei lame albe, iar cilindrul cu mecanismul cu
ceasornic este situat în partea inferioară a aparatului.
 BILANȚOMETRUL, instrument actinometric special ce măsoară bilanţul
radiaţiilor şi care funcţionează pe principiul producerii curenţilor
termoelectrici, cu piesa receptoare ce cuprinde două plăci identice,
obţinute prin împletirea unor fire de cupru înnegrite la exterior cu negru
de fum şi poziţionate astfel încât una este orientată către bolta cerească,
iar cealaltă către suprafaţa terestră.
 HELIOGRAFELE – măsoară durata de strălucire a soarelui.
- în reţeaua de staţii meteorologice a României se
utilizează trei tipuri de heliografe: R. Fuess, Metra şi
URSS. Acestea reprezintă de fapt variante ale
 helografului Campbell-Stockes.
• Heliograful de tip Fuess - are drept piesă receptoare o sferă masivă
de sticlă , care asemenea oricărei lentile convergente , concentrează
într-un focar razele solare căzute pe suprafaţa sa. Ea se instalează
pe un suport metalic, fixat la rândul său pe o placă groasă de formă
pătrată, confecţionată din acelaşi material .
- pe una din părţile laterale ale suportului este gravată scara
latitudinilor, iar pe nişa metalică, liniuţa index. Pe partea
interioară, concavă, nişa prezintă trei perechi de şanţuri , în
care se introduc consecutiv cele trei tipuri de diagrame,
corespunzătoare schimbării a poziţiei Soarelui pe bolta
cerească:
o diagramele de iarnă, scurte, în perechea superioară de șanțuri,
se folosesc între 21 octombrie şi 10 martie;
o diagramele de vară, lungi și curbate, în perechea inferioară, se
folosesc între 21 aprilie şi 10 septembrie;
o diagramele de primăvară - toaamnă, drepte, la mijloc, se
folosesc de la 11 martie până la 20 aprilie şi respectiv de la 11
septembrie până la 20 octombrie.
• Heliograful universal U.R.S.S.
- prezintă o structură ceva mai complexă decât heliograful
R.Fuess , de care se deosebeşte în principal, prin faptul că
partea sa superioară, alcătuită din suportul sferei de sticlă,
braţul metalic curbat, şi montura port –heliograme, se poate
roti uşor în jurul unui ax.
- pentru a se putea urmări mersul aparent al Soarelui pe bolta
cerească, la latitudini mari, suprastructura heliografului
universal se întoarce de trei ori cu câte 120 de grade în 24 de
ore.
- la latitudinile României, însă, sunt necesare numai două astfel
de întoarceri: una are loc seara - montura port-heliograme se
orientează către est, iar alta la ora amiezii montura port-
heliograme se orientează către vest.

Aparate pentru determinarea temperaturii pe sol, în sol, în aer, la diferite nivele

şi în adăpostul meteorologic.
Se folosesc:
 termometre ordinare (cu mercur), care redau temperatura la momentul
respectiv; termometrul de minimă (cu alcool), care indică cea mai mică
valoare de temperatură de pe sol sau din aer, din ultimele 24 de ore.
Principalele părţi mari din care este alcătuit termometrul ordinar, proprii
de altfel tuturor termometrelor ce au drept element sensibil un lichid cu
coeficient de dilatare foarte mare , sunt – rezervorul, tubul capilar, scara şi
tubul protector:
Rezervorul constituie terminaţia inferioară a termometrului şi are de
regulă formă sferică, cilindrică.
Tubul capilar – formează corp comun cu rezervorul la care este situat.
Secţiunea lui poate fi circulară, eliptică sau prismatică. O condiţie
obligatorie pentru obţinerea de date corecte este uniformitatea secţiunii
tubului capilar pe toată lungimea sa de funcţionare. La capătul superior
tubul capilar se termină cu o concavitate nefuncţională, având diametrul
mai mare decât restul tubului. Închis la partea superioară şi comunicând
cu rezervorul la partea inferioară, el are interiorul vidat. Rezervorul şi o
porţiune a tubului capilar sunt umplute cu lichid termometric.
Scara termometrului este o plăcuţă alungită de porţelan alb , care se
fixează de tubul capilar cu ajutorul a două bucăţi de sârmă fină . Pe ea
sunt gradate o serie de diviziuni începând cu cel mai adesea de la -35
grade C şi terminându-se la +60 de grade C . De regulă fiecare interval
corespunzător unui grad de temperatură este devizat în 5 părţi egale ,
ceea ce înseamnă că precizia termometrului este de 0,2 grade C. Zecimea
de grad se apreciază din ochi.
Tubul protector este construit asemenea rezervorului şi tubului capilar,
dintr-o sticlă specială cu coeficienţi de dilatare şi contracţie extrem de
redusă, pentru ca deformările suferite sub influenţa variaţiilor de
temperatură să fie minime .
- Determinarea temperaturii aerului cu ajutorul termometrului
ordinar se face din 6 în 6 ore la staţiile climatologice ( 01, 07,
13 , 19 ) timp solar mediu local, şi din oră în oră la staţiile cu
program sinoptic. Precizia determinărilor este de 0,1 grade C.
- Termometrul ordinar este frecvent utilizat şi în afara
adăpostului meteorologic, mai ales cu prilejul ridicărilor
topoclimatice sau microclimatice de teren.
 Termometrul de maximă, care redă cea mai mare valoare de temperatură
din ultimele 24 de ore. Construcţia lui este asemănătoare cu cea a
termometrului ordinar de care se deosebeşte printr-o îngustare a tubului
capilar , situată în imediata apropiere a locului unde acesta este sudat la
rezervorul de mercur. Această îngustare este realizată prin intermediul
unui ştift de sticlă sudat la partea inferioară a rezervorului pe care îl
străbate pe la mijloc pătrunzând pe o mică porţiune şi în regiunea
inferioară a tubului capilar.
 Termometrul de minimă- utilizează alcool și se întrebuinţează pentru
determinarea celei mai scăzute temperaturi a aerului, din intervalele
cuprinse între orele de observaţii.
- El se deosebeşte de celelalte termometre meteorologice prin
câteva particularităţi de construcţie. O primă particularitate
constă în dimensiunile mai mari ale rezervorului cu alcool,
pentru a prezenta o inerţie capabilă să-l ferească de influenţa
microvariaţiilor momentane ale temperaturii aerului.
- Forma rezervorului este cilindrică. Ea urmăreşte să creeze o
suprafaţă cât mai mare de contact cu mediul.
- A doua particularitate de construcţie este prezenţa în
interiorul coloanei de alcool, a indicelui mobil de porţelan sau
sticlă.
TERMOGRAFLE sunt aparate înregistratoare ale temperaturii aerului cu
diagramă zilnică sau săptămânală și sunt alcătuite din:parte receptoare
(tub Bourdon – R. Fuess și J.Richard, sau lamă bimetalică – Junkalor,
Rossel, Fischer, Richard) partea înregistratoare și partea transmițătoare.
 Termograful de tip Fuess - Tubul Bourdon de formă aproape
circulară, care constituie piesa receptoare a acestui termograf,
este fixat de peretele posterior al cutiei aparatului prin
intermediul barei metalice. Prin plăcuţă, capul liber al tubului
Bourdon se leagă cu pârghia răsucită care pătrunde în
interiorul aparatului .
 termohigrobarograful, aparat înregistrator cu o diagramă complexă zilnică
sau săptămânală, care serveşte pentru înregistrarea simultană a mai
multor parametrii climatici: temperatura aerului; umezeala relativă;
presiunea atmosferică;
TERMOMETRELE DE SOL sunt de mai multe tipuri: termometre cu cot,
termometre drepte Junkalor, termometre cu tragere verticală, termometre
sondă.
 termometre Savinov - sunt cele mai frecvent utilizate, alcătuind serii
de câte patru termometre destinate măsurării temperaturii solului,
la adâncimi de 5, 10, 15 şi 20 de m. Ele se instalează în sol
primăvara şi se scot toamna, din cauză că în perioada de îngheţ se
deterioreză uşor.
- Termometrele de sol Savinov au rezervorul cilindric cu
diametrul de 6-8 m de care este sudat tubul capilar cu lungimi
diferite în funcţie de adâncimea pentru care este construit
fiecare termometru în parte. Scara cu limitele între -15 şi +40
de grade celsius este divizată de 0,5 în 0,5o C.
- Pe porţiunea introdusă în sol tubul protector este umplut etanş
cu vată sau cenuşă fină, în scopul evitării curenţilor de aer
care ar lua naştere din cauza temperaturilor diferite, existente
în partea din sol şi cea din afara solului.
- Termometrele de sol Savinov se instalează astfel încât
rezervorul , care face ca restul tubului un unghi de 135 o, să
stea în poziţie orizontală la adâncimea prevăzută, iar tija
termometrului să facă un unghi de 45 o cu suprafaţa solului.
- Termometrele Savinov se introduc în solul parcelei dezgolite
de vegetaţie, pe o linie orientală est-vest începând la 20 cm
est de vegetaţie, pe o linie orientată est-vest.
 termometre cu tragere verticală pentru determinarea temperaturii
în sol, la diferite adâncimi; în acest caz se folosesc numai aparate cu citire
directă;
 termometre de sol tip RDG - sunt folosite pentru determinarea
temperaturii solului la adâncimi cuprinse între 2 şi 100 cm. De
regulă se instalează pe parcela dezgolită de vegetaţie în serii de
câte şase şi respectiv zece termometre. Seria de şase, destinată
măsurării temperaturii la adâncimi de 2, 5, 10, 20 şi 30 cm, este
alcătuită din termometre cu tubul cotit în unghi de 135 de grade şi
cu scara pe partea exterioară a unghiului. Se verifică din 2 în 2 ani.
  geoglaciometrul (tip Danilin), se utilizează pentru determinarea adâncimii
îngheţului, respectiv adâncimea la care temperatura este mai mică de 0°C,
care determină îngheţarea apei.
În cazul cercetărilor topoclimatice, acesta poate fi confecţionat şi manual
(Studii geografice cu elevii asupra calităţii mediului, 1981).

Aparate pentru determinarea umezelii aerului Se utilizează următoarele

aparate:
 Higrometrul cu fir de păr sau cu membrană organică de tip Koppe și
Fuess, respectiv M39 folosesc ca pies receptoare intestin sau vezică
urinară. Ele folosesc proprietățile higroscopice ale pieselor receptoare.
Astfel, în condiții de umezeală, firul de păr blond, degresat și spălat cu o
soluție de bicarbonat de sodiu se alungește la contactul cu aerul umed, iar
membrana umană se întinde.
 Psihrometrul, compus din două termometre ordinare cu mercur: cel din
dreapta, prevăzut cu un tifon (termometrul umed), iar cel din stânga, fără
tifon (termometrul uscat), care serveşte pentru determinarea mai multor
parametri climatici: temperatura aerului din adăpostul meteorologic;
tensiunea vaporilor de apă; umezeala relativă a aerului; deficitul de
saturaţie; temperatura punctului de rouă. Acesta, utilizând valorile de la
cele două termometre, umed şi uscat, permite obţinerea umezelii relative,
a tensiunii vaporilor de apă; a deficitului de saturaţie şi a temperaturii
punctului de rouă din tabelele psihrometrice, după cum s-a precizat mai
sus;
 Higrograful, aparat înregistrator cu diagrame zilnice sau săptămânale;
 Termohigrobarograful înregistrator complex cu diagrame zilnice sau
săptămânale care redă simultan temperatura, umezeala relativă şi
presiunea atmosferică.
Aparate pentru determinarea precipitaţiilor atmosferice In acest scop se
folosesc:
 pluviometrul tip I.M.C., cu două corpuri pentru a putea înregistra şi
cantităţile excepţionale de precipitaţii. In acest scop se foloseşte
eprubeta pluviometrică, pe care se poate citi înălţimea stratului de apă
căzut (în mm), raportat la unitatea de suprafaţă;
 pluviograful, aparat care înregistrează precipitaţiile lichide;
 drosometrui, pentru rouă – funcţionarea sa se bazează pe proprietatea
anumitor materiale de a absorbi apa provenită din depunerile de
rouă . Cantiatea de rouă se determină prin cântărirea plăcilor
respective atât înainte cât şi după expunere. Parkingăr a folosit
drept plăci drosometrice nişte bucăţi de hârtie sugativă, sau de
filtru.
 drosograful - aparat de înregistrare continuă a cantităţilor de rouă
 şi brumă ce se produc într-un punct oarecre , confecţionat la
Institutul Meteorologic din Bucureşti . El funcţionează pe principiul
unei balanţe sensibile. Piesa receptoare pentru rouă sau brumă este
un platan pătrat, cu latura de 10 cm, format dintr-o ţesătură albă de
nailon, întinsă pe un cadru subţire, de aluminiu. Aceasta se
suspendă la capătul unei tije lungi confecţionată de asemenea din
aluminiu şi fixată prin înşurubare de sistemul pârghiilor
transmiţătoare, aflate în interiorul aparatului.
 evaporimetrul tip eprubetă, pentru apa evaporată existentă în aer;
 evaporhnetrul cu cântar, pentru apa evaporată din sol;
 densimetrul, pentru densitatea stratului de zăpadă - este alcătuit dintr-
un cilindru cu capac, un cântar şi o lopăţică. Cilindrul este
confecţionat din tablă de fier şi are înălţimea de 60 de cm şi
secţiunea de 50 m pătraţi. La unul din capete el se termină printr-un
inel de alamă cu muchia bine ascuţită şi zimţată. Pe suprafaţa lui
exterioară este gravată o scară cu 60 de diviziuni reprezentând tot
atâţia centimetri . Aceasta serveşte pentru măsurarea înălţimii
coloanei de zăpadă tăiată cu cilindrul la fiecare determinare.
 rigla de zăpadă, pentru determinarea grosimii stratului de zăpadă.
Determinările directe asupra depunerilor de gheaţă pe conductori
 chiciurometrul - format din trei ţevi metalice (cu diametrul de 5
cm), plantate vertical în colţul de nord-est al platformei
meteorologice şi prevăzută cu suporţi orizontali pe care se
fixează două perechi de conductori confecţionaţi din sârmă de
oţel (cu diametru de 5 mm şi lungimea de 90 cm).
Aparate pentru determinarea direcţiei şi vitezei vântului Pentru aceasta se
folosesc:
 girueta cu placă grea, pentru vânturile tari;
 girueta cu placă uşoară, pentru cele cu viteze mici;
 girueta de mână, pentru viteza şi direcţia vântului în spaţiul micro- şi
topocîimatic;
 anemometml de mână, de mai multe tipuri (cu palete şi cupe), care redă
viteza vântului în m/s în funcţie de numărul de rotaţii (fiecare rotaţie pe
un cadran de 360o este egal cu 100 m/s) împărţit la timpul consumat de
rafalele de vânt;
 anemograful şi anemocinetnograful, care înscriu pe diagrame viteza
vântului, instalate în adăpostul, staţiei.
Determinarea presiunii atmosferice
Se utilizează următoarele aparate: barometrele cu marcur, barometrele
aneroide, altimetrele şi hipsometrele. Ele sunt instrumente lipsite de
mecanism înregistrator automat, la care citirea şi înregistrarea valorilor
presiunii se face de către observator.
 barometrul cu mercur - funcţionează pe principiul echilibrării presiunii
atmosferice prin greutatea coloanei de mercur din interiorul tubului
de sticlă.
  barometrele cu rezervor fix - prezintă avantajul că în timpul
determinărilor , mercurul din rezervor nu trebuie adus la un anumit
nivel, deoarece variaţiile nivelului său sunt compensate prin modul
special în care este gradată scara barometrică .
 barometrul metalic tip Fuess - alcătuit din tubul barometric, rezervorul
cu mercur, tubul metalic de protecţie prevăzut cu scară, vernierul,
termometrul alipit şi dispozitivul de suspendare.
 barograful, aparat înregistrator, cu diagrama simplă, zilnică sau
săptămânală, pentru presiune;
 Altimetrele - reprezintă de fapt nişte barometre aneroide
folosite în mod obişnuit pentru determinarea altitudinii.
- ele se deosebesc de barometrele aneroide propriu zise prin
faptul că pe cadranele lor, în afara scării divizate în milimetri
sau milibari există şi a doua scară, gradată în metri (înălţimea
deasupra nivelului mării) concentrică cu prima, scara
înălţimilor este mobilă, în sensul că poate fi rotită spre stânga
sau spre dreapta prin intermediul unui buton sau cerc metalic.
- construcţia şi funcţionarea oricărui altimetru se bazazează pe
relaţia invers proporţională dintre presiunea atmosferică şi
înălţime (presiunea scade în medie cu 1 mm pentru fiecare
creştere a înălţimii cu 10-11 m şi invers).
- precizia diverselor tipuri de altimetre se află în strânsă
dependenţă de înălţimea maximă până la care au fost
construite.
- pentru determinarea altitudinilor absolute ale unor puncte
oarecare, este necesar să se cunoscă cu exactitate înălţimea
deasupra nivelului mării a punctului de la care se porneşte.
Dacă acesta este situat chiar la nivelul mării, diviziunea zero
de pe scara mobilă a înălţimilor se aduce la dreptul diviziunii
de 762 mm de pe scara barometrică. Dacă punctul de pornire
este situat la altă înălţime, diviziunea corespunzătoare
acesteia de pe scara înălţimilor se aduce în dreptul presiunii
pe care o indică altimetrul în momentul respectiv .
 termohigrobarograful cu diagrama pentru mai multe elemente.
Fiecare aparat în parte trebuie utilizat cu grijă şi întreţinut corespunzător
pentru a nu se deteriora şi induce erori. Structura fiecărui aparat şi modul de
funcţionare se găsesc în Instrucţiunile pentru posturile şi staţiile meteorologice,
elaborate de I.N.M.H. şi care există în dotarea fiecărei staţii meteorologice.

Descrierea aparaturii şi efectuarea observaţiilor meterologice pe diferite

componente
Observaţiile meterologice centralizate la ANM servesc şi pentru prognoza vremii
în Europa:
Orele de observaţie diferă în funcţie de sezon, putându-se stabili două ore
oficiale:
- O.I.R. – ora oficială de iarnă a României (1,7,13,19) în conformitate cu
 timpul solar mediu local de la staţie;
- O.V.R. – ora oficială de vară a României (2,8,14,20), decalată cu o oră faţă
de cea oficială ca pe întregul continent.
Deoarece la un fus orar care se extinde pe 15° longitudine corespunde o
diferenţă de timp de o oră, iar la 1° corespund 4 minute şi la 1 minut de
longitudine, corespund 4 secunde, se poate afla cu uşurinţă ora locală, în funcţie
de ora oficială a României, care este aceeaşi pentru tot teritoriul ţării, şi care
corespunde orei Europei Orientale a meridianului central al fusului orar în care
se situează ţara, respectiv de 30°, faţă de meridianul "0" (Grenwich).
Astfel, la toate staţiile situate în lungul meridianului central din România, ora
oficială corespunde cu ora locală.
La cele situate la est de acesta, ora locală se calculează prin scăderea a câte 4
minute pentru fiecare grad de longitudine, în timp ce, la cele situate la vest de
meridianul central, se calculează prin adăugare a celor 4 minute.
Astfel, în cazul staţiei meteorologice Sibiu, situată la 24° 09! longitudine E,
pentru diferenţe de 5° 51' faţă de meridianul central de 30°, ora locală,
comparativ cu cea oficială are o întârziere de 23' 24", rotunjit 23 minute.
Aceasta însemnă că observaţiile de climat se vor efectua, la ora locală, astfel:
lh23!; 7h23'; 13h23' şi 19h23'.
La staţiile meteorologice permanent, fără întrerupere, se realizează observaţii
asupra fenomenelor meteorologice. La unele dintre acestea se efectuează şi
observaţii asupra radioactivităţii naturale. La staţiile agrometeorologice se mai
efectuează, în paralel, observaţii fenologice asupra unor culturi, specii de plante
sau pomi fructiferi.
Scopul observaţiilor meteorologice este:
-de a informa permanent cu date Centrele regionale şi implicit Centrul Naţional
de Prevedere a Vremii, precum şi diferite instituţii de stat şi mass-media,
interesate să cunoască starea şi evoluţia timpului;
-de a contribui la acumularea unei baze de date meteorologice necesare
efectuării de studii şi cercetări asupra legilor de dezvoltare a proceselor şi
fenomenelor atmosferice, elaborării anuarelor meteorologice şi atlaselor
climatologice;
-de a asigura sprijinul permanent al diferitelor ramuri ale economiei, a căror
activitate şi rezultate depind de condiţiile de vreme şi cele de climă (Elena
Erhan,1999).
- de a monitoriza şi gestiona fenomenele meteorologice de risc.
Observaţiile meteorologice centralizate la ANM servesc şi pentru prognoza
vremii în Europa.
Orele de observaţie diferă în funcţie de sezon, putându-se stabilii două ore
oficiale:
-O.LR.-ora oficială de iarnă a României (1,7,13,19) în conformitate cu timpul solar
mediu local de la staţie;
-O. V.R.-ora oficială de vară a României (2,8,14,20), decalată cu o oră faţă de cea
oficială ca pe întregul continent.
Ora focală diferă de la o staţie la alta. Ea poate fi determinată în raport cu
longitudinea

termogramă zilnică;

termogramă zilnică prelucrată;

Printre beneficiarii direcţi ai Sistemului SAFIR se numără şi administratorii

reţelei electrice naţionale care dispun, astfel, de date certe privind efectele
negative şi pierderile de tensiune din reţea.
Sistemul SAFIR prezintă următoarele avantaje, net superioare sistemului clasic
contorizat de descărcări electrice:
• arhitectură modulată a sistemului;
• sistem avansat de afişare pentru detecţia totală a fulgerelor şi nowcastingul
orajelor;
• afişează imagini pentru aplicaţii operaţionale;
• stochează determinările respective într-o bază de date adaptată la
cerinţele
utilizatorilor;
• afişează informaţii geografice prin tehnici G1S;
• permite integrarea cu alte date meteorologice (radare, sateliţi etc);
• favorizează interactivitatea cu utilizatorii.

SISTEMUL METEOROLOGIC INTEGRAT (SIMIN)

Sistemul Meteorologic Integrat (SIMIN) reprezintă calea prin care toate datele
şi informaţiile meteorologice sunt concentrate într-o procedură coerentă, rapidă,
de măsurare, transfer, prelucrare şi stocare (fig.68). Acest sistem include:
datele de la staţiile meteorologice automate şi clasice, de la posturile
pluviometrice, informaţiile sinoptice, climatologice, agrometeorologice, radar,
satelitare, aerologice, actinometrice, respectiv din întreaga reţea meteorologică
naţională. Pe lângă acestea mai deţine şi toate mesajele sinoptice, Climat zilnic I
şi II, agrometerologice, pluviometrice sau chiar texte care sunt sistematizate şi
prelucrate primar la nivelul Centelor Meteorologice Regionale.
De la nivelul local la care se fac măsurătorile (SOF - local), respectiv de la nivelul
staţiilor, posturilor, staţiilor radar, observatoarelor aerologice, datele obţinute
sunt transferate în alte module Ia nivelul Centrelor Regionale de Prognoză a
Vremii (RCF, Regional Forcast Center): Constanţa, Bacău, Cluj Napoca, Sibiu,
Timişoara, Craiova (fig.69). Aici sunt mai întâi integrate într-un mesaj compact,
iar apoi sunt transmise la Centrul Naţional de Prognoză a Vremii (CNPV) din ANM
(COF - Central Operation Forecast).
Pentru a putea gestiona un volum mare de date într-un timp foarte scurt, la
staţiile meteorologice dotate cu aparatură automată, la Centrele Regionale şi la
Centrul Naţional de Prevedere al Vremii s-au instalat softuri corespunzătoare
nivelului (local, regional, central) de prelucrare a datelor. Astfel, la nivelul staţiei
meteorologice automate se instalează softul SIMIN Consală.
Acest soft are capacitatea de a prelua datele determinate de diverşi traductori,
de a le valida, de a întocmi mesaje sinoptice şi chiar de a transmite mesaje de
avertizare în cazul unor fenomene periculoase externe, cu grad mare de risc.
La staţiile meteorologice clasice, mesajele sinoptice sunt întocmite manual, după
care se transmit la Centrele Regionale de Prevedere a Vremii, unde sunt
integrate în mesaje colective.
Softul SIMIN Consală are următoarele funcţii:
• Funcţia de Gestiune, aplicaţie care constă în:
- legătura cu ceilalţi utilizatori;
- pornirea şi aprinderea aplicaţiei;
- configurarea aplicaţiei;
- compactarea bazei de date;
- resetarea comunicaţiei;
- descărcarea datelor în PC.
Fig. Reţeaua naţională de prognoză meteorologică
• Funcţia de editare de mesaje; care constă în:
- Mesaje SYNOP;
- Mesaje CLIMAT II;
- Mesaje PLUVIO;
- Mesaje AVERT (de avertizare);
- Mesaje AVERT pluvio (de avertizare asupra precipitaţiilor); -Mesaje de
CORECŢIE;
-MesajeDESE şi INTERMEDIARE;
- Mesaje TEXT;
- Alte mesaje.
Acest modul facilitează introducerea în aplicaţie a datelor măsurate automat şi
clasic, cât şi a datelor vizuale, dar mai ales creează mesaje specializate, după
care sunt transmise la Centrele Regionale de Prevedere a Vremii.
La fiecare oră şi jumătate, modulul de editare a mesajelor SYNOP se deschide
automat cu toate datele disponibile, inclusiv cele vizuale.
Ceea ce este foarte important este că acest modul editează automat, mesajele
de avertizare în momentul în care s-a atins pragul critic stabilit şi setat. De
asemenea, mesajele DESE si INTERMEDIARE se editează tot automat la fiecare
10 minute.
• Funcţia de vizualizare constă în afişarea următoarelor:
- date meteo;
- grafice;
- date pluviometrice;
- mesaje de corecţie transmise;
- mesaje de text salvate etc.
Acest modul are o importanţă covârşitoare deoarece permite afişarea
permanentă a datelor privind evoluţia vremii, pe ecranul PC-ului.
Mesajele Text oferă informaţii suplimentare privind unele nelămuriri, observaţii
speciale, detalieri asupra modului de evoluţie a vremii, care sunt salvate şi
analizate ulterior.
Mesajul date METEO oferă posibilitatea afişării datelor măsurate şi transmise
sub formă de tabele, ca şi unele referiri la ora la care au fost transmise şi tipul
de mesaj.
La nivelul Centrului Regional de Prevedere a Vremii (RFC) sunt instalate alte
softuri de tipul SIM1N - RFC. Acest soft preia datele sinoptice, pluviometrice,
de validare şi de compunere a mesajelor agro meteorologi ce şi de CLIMAT zilnic
1, care sunt incluse în mesaje compact, pe care ulterior, le transmite prin SMS la
Centrul Naţional din ANM.
SIMIN-RFC îndeplineşte următoarele funcţii:
•Recepţia de mesaje meteorologice, care constă în:
-Recepţia.mesajelor meteorologice SMS automat;
- Recepţia mesajelor meteorologice introduse manual; .
- Recepţia mesajelor meteorologice SMS automat prin fişiere;
- Introducerea mesajelor SYNOP manual.
Pentru gestiunea datelor se foloseşte o bază de date ACCES, care îndeplineşte şi
funcţia de stocare a datelor.
•Procesare de mesaje recepţionate, constă în:
- Procesarea automată a mesajelor recepţionate;
- Corecţia mesajelor recepţionate cu erori;
- Ştergerea mesajelor recepţionate.
Sunt şterse mesajele care conţin erori după ce au fost corectate, precizându-se
motivul pentru care a fost considerat eronat.
•Management mesaje, constă în:
- vizualizarea mesajelor;
- informaţii asupra stării mesajelor.
Această funcţie permite ca mesajele recepţionate de la staţiile automate şi
clasice (manuale) să fie stocate temporar într-o tabelă de tranzit; la termenele
setate, datele respective sunt pregătite sub formă de produse colective şi
transmise la Centrul Naţional de Prognoză a
Vremii (CNPV sau COF).
Informaţiile de stare a mesajelor sunt afişate într-o fereastră şi se referă la
prezenţa sau absenţa mesajului la ora respectivă, la. existenţa mesajelor
întârziate, sau de corecţie.
• Corecţie mesaje este o altă funcţie care constă în:
- Corecţia rapidă a datelor în flux operaţional;
- Corecţia datelor cu interfaţa GIS;
- Indicatori de corecţie.
In condiţiile în care recepţia mesajelor de la staţiile automate şi clasice este
eronat; softul respectiv permite depistarea erorilor, iar observatorul să
efectueze rapid corecţia acestora. Această corecţie atrage după sine şi corecţia
datelor în aplicaţia GIS.
- Validare mesaje, funcţie care permite:
- Vizualizare validare mesaje de la Centrul Regional de Prognoză a Vremii (RFC)
respectiv;
- Vizualizare validare mesaje de la toate RFC-urile.
Acest soft permite astfel, vizualizarea erorilor şi validarea datelor, nu numai de
la centrul în cauză, ci şi de la oricare centru din ţară.
•Formare produse colective, funcţie deosebit de importantă în alcătuirea
sintezelor şi transmiterea lor la un nivel superior (CNPV), care constă în:
- Alcătuirea automată de produse colective (de la staţiile automate);
- Alcătuirea manuală de produse colective (de la staţiile clasice);
- Caz special de formare produse colective;
- Formarea automată de produse colective pentru mesaje automate;
- Back-up produse colective.
Aceste funcţii permit ca datele recepţionate de la staţiile meteorologice
arondate la un Centru Regional de Prognoză a Vremii să fie procesate şi ordonate
într-un produs colectiv principal (care este mesajul curent), de corecţie (listă de
mesaje corectate) şi retard (listă de mesaje transmise cu întârziere). Procesul
de formare a produsului colectiv este automat. Mesajele sunt preluate din.5 în 5
minute, împachetate şi transmise la modulul superior (CNPV}.
In cazuri speciale (ex. întreruperea transmisiei automate), produsele colective
pot fi formate şi manual utilizând datele din fereastra de gestiune mesaje; după
restabilirea legăturilor cu modulul superior, datele pot fi transmise manual sub
formă de produs colectiv, care se înscrie într-un director special de produse
colective şi, ulterior, arhivate.
•Recepţiaproduselor colective, constă în:
- procesarea automată a produselor colective recepţionate;
- corecţia mesajelor neprocesate în produsul colectiv;
- ştergerea produselor colective neprocesate;
- eroare de ştergere a unor fişiere din Gateway (care este un director din PC).
Recepţia produselor colective se face prin aplicaţia care procesează datele de la
RFC-uri. Acesta permite replicarea bazelor de date, astfel încât fiecare centru
regional de prognoza vremii să beneficieze de date validate de la celelalte
centre. Fiecare centru beneficiază de două seturi de produse colective, unul
standard (SYNOP) şi unul de date brute. Aplicaţia procesează numai produsele
colective de date brute, având grijă ca acesta să nu conţină erori, în caz contrar
se aplică corecţiile necesare şi se validează mesajul în cauză.
Aplicaţia citeşte ciclic fişierele de produse 'colective din directorul Gateway, le
procesează, le şterge şi apoi le salvează în directorul de back-up.
• Vizualizarea mărimilor şi mesajelor influx operaţional, constă în:
- vizualizarea mesajelor - RFC propriu;
- vizualizarea mărimilor în format tabelar - RFC propriu;
- vizualizarea mărimilor în format grafic - RFC propriu;
- vizualizarea diferenţelor mărimilor în format GIS - RFC propriu;
- vizualizarea semnelor mărimilor în format GIS - RFC propriu;
- vizualizarea schemei Bjerknes în format GIS - RFC propriu;
- vizualizarea schemei alert în format GIS - RFC propriu;
- vizualizarea schemei alert pentru o staţie - RFC propriu;
- vizualizarea produselor colective.
Mesajele recepţionate de Centrele Regionale de Prognoză a Vremii (RFC) de la
staţiile meteorologice din teritoriul arondat pot fi finalizate în fereastra de
vizualizare în lista de mesaje. Vizualizarea se face sub diferite moduri, după cum
s-a precizat mai sus. Dacă un mesaj conţine erori, vor fi afişate criteriile de
validare pe care acesta nu le îndeplineşte. In consecinţă, până la validare,
mesajele cu erori vor fi afişate cu culoare roşie.

Tipuri de fronturi atmosferice utilizate întocmirea hărţilor sinoptice, conform

OMM
Nr. Denumirea frontului Semnul convenţional Culoarea
Crt
1. Front cvasistaţionar Albastru – Roşu
2. Front cald Roşu
3. Front oclus cu caracter cald Violet
4. Front cald îm aştitudine Roşu
5. Front rece Albastru
6. Front oclus cu caracter rece Violet
7. Front rece în altitudine Albastru
8. Linie de instabilitate sau front Albastru
rece secundar
9. Front intertropical Roşu
10. Front oclus fără precizare Roşu