Caractere
a) Raportul juridic civil are caracter social, evident, care nu trebuie administrat, doarece toate
raporturile juridice se stabilesc între oameni, fie priviti ca persoane fizice, fie priviti ca
persoane juridice. Chiar daca “legea vorbeste” despre “regimul juridic al bunurilor”, în
realitate se are în vedere conduita oamenilor cu privire la bunuri sau lucruri (Nicolae
Titulescu, Observatiuni asupra reorganizarii facultatilor de drept, Bucuresti, 1904, p.47-48).
b) Raportul juridic civil are caracter volitional . Se poate vorbi de un caracter dublu volitional
(doctrine). Pe lânga vointa exprimata de legiuitor din norma de drept civil care reglementeaza
actul juridic civil, exista si vointa autorilor sau autorului actului juridic civil dupa cum suntem
în prezenta unui act bilateral sau unilateral).
c)Raportul juridic civil se caracterizeaza prin pozitia de egalitate juridica a partilor.
Aceasta pozitie de egalitate este nu numai metoda de reglementare a dreptului civil, ci si un
caracter propriu raportului juridic civil.
Aceasta se exprima în nesubordonarea unei parti fata de cealalta.
Pluralitatea de subiecte
Raportul juridic civil de regula se stabiste între doua persoane (raport juridic simplu), care
presupune “determinarea” subiectele raportului juridic civil.
Aceasta determinare presupune cunoasterea partilor acestui raport, si se realizeaza diferit dupa
cum este vorba de raporturi civile ce au în continutul lor: - drepturi absolute ori
- drepturi relative
In primul caz (al dreptrului absolut) dupa cum vom vedea într-un capitol ulterior, numai
subiectul activ care este titularul dreptului subiectiv civil este determinat sau cunoscut (ex.
proprietarul unui bun). Subiectul pasiv este nedeterminat si este format din toate celelalte
subiecte de drept civil (Belein).
In al doilea caz este determinat atât subiectul activ ( numit creditor), cât si subiectul pasiv
(debitorul) (ex. raportului juridic nascut din contractul de vânzare-cumpare cele doua parti
sunt determinate: vânzatorul si cumparatorul.
Exista însa cazuri în care raportul juridic civil este stabilit între mai multe persone, fie ca
subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie sub ambele aspecte. In acest caz deosebim:
- pluralitate activa - mai multi creditori,
- pluralitate pasiva - mai multi debitori,
- pluralitate mixta - mai multi creditori si mai multi debitori.
Cap. III
Continutul raportului juridic civil
Dupa cum am aratat continutul raportului juridic civil este alcatuit din:
- drepturi subiective civile
- obligatii civile
Drepturile subiective civile formeaza latura activa iar obligatiile civile formeaza latura pasiva
a raportului juridic civil.
Oricarui drept subiecti civil îi corespunde o anumita obligatie civila.
Definitia dreptului subiectiv civil (Belein)
Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ - PF sau
PJ în virtutea careia aceasta poate, în limitele dreptului si moralei, sa aiba o anumita conduita,
sa pretinda, o conduita corespunzatoare - sa dea, sa faca, ori sa nu faca ceva - de la subiectul
pasiv, si sa ceara concursul fortei coercetive, statului, în caz de nevoie.
Criterii de clasificare
- în functie de opozabilitate - drepturile subiective sunt: - absolute si
- relative
- în functie de natura continutului lor: - patrimoniale
- nepatrimoniale
- dupa corelatia dintre ele: - principale
- accesorii
- în functie de gradul de certitudine conferit titularilor:- pure si simple
- afectate de modalitati
Drepturile subiective civile - absolute si
- relative
Dreptul subiectiv civil absolut - este acel drept în virtutea caruia titularul sau poate avea o
anumita conduita, fara a face apel la altcineva pentru a si-l realiza (Belein).
Sunt absolute - drepturile personale nepatrimoniale
- drepturile reale
Dreptul subiectiv civil relativ - este acel drept în virtutea caruia titularul poate pretinde
subiectului pasiv o conduita determinata, fara care dreptul nu se poate realiza (Belein).
Tipic, relativ, sunt drepturile de creanta.
- sunt cunoscute atât titularul dreptului, cât si al obligatiei (subiectul activ si subiectul pasiv).
- îI corespunde o obligatie ce are ca obiect: a da, a face ori a nu face (ceva ce s-ar fi putut face
în lipsa obligatiei pe care si-o asuma subiectul pasiv determinat)
- este opozabil numai subiectului pasiv determinat
- sunt nelimitate ca numar.
Clasificare
Dreptul real - jus in re - este acel drept în virtutea caruia titularul sau îsi poate exercita
prerogativele asupra unui bun fara concursul altcuiva.
Dreptul de creanta - jus ad personam - este acel drept în temeiul caruia subiectul activ -
creditorul - poate pretinde subiectului pasiv - debitor - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
Deosebiri
- sub aspectul subiectului pasiv
- în cazul dreptului real - nu este cunoscut
- în cazul dreptului de creanta - este cunoscut.
- sub aspectul continutului obligatiei corelative
- în cazul dreptului real - îi corespunde obligatia generala si negativa de nonfacere
- în cazul dreptului de creanta - îi corespunde obligatia : - de a da
- de a face
- de a nu face
1. Drepturi care privesc existenta si integritatea (fizica si morala) ale persoanei: dreptul la
viata, la sanatate, onoare, reputatie etc.
2. Drepturi care privesc identificarea persoanei
- pentru PF : dreptul la nume, pseudonim, domiciliu, la stare civila
- pentru PJ; dreptul la denumire, la sediu, etc.
3. Drepturi decurgând din creatia intelectuala - adica numai drepturile nepatrimoniale ce
izvorasc din opera literara, artistica ori stiintifica.
este principal - dreptul subiectiv civil care are o existenta de sine statatoare, soarta sa
nedepinzând de vreun alt drept.
Este accesoriu - dreptul subiectiv civil a carui soarta juridica depinde de existenta altui drept
subiectiv civil cu rol principal.
Aceasta clasificare are importanta pentru ca dreptul accesoriu depinde de dreptul civil
principal potrivit adagiului: accesorium seqmtur principale.
Drepturile nepatrimoniale, sunt drepturi principale.
Dreptul civil pur si simplu - confera maxima certitudine titularului sau, deoarece nici existenta
si nici exercitarea lui nu depinde de vreo împrejurare viitoare - el poate fi exercitat imediat
dupa nasterea lui, neconditionat (Belein).
Dreptul civil afectat de modalitati este dreptul civil a carui existenta sau exercitare depinde de
o împrejurare viitoare, certa ori incerta.
Modalitatile sunt: termenul, conditia si sarcina si vor fi studiate într-un capitol viitor.
Obligatia civila
Definitie . Obligatia civila este îndatorita subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea
o anume conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ, conduita care poate consta în
a da, a face ori a nu face ceva si care poarte fi impusa la nevoie prin forta coercitiva a statului.
Obligatia civila are trei sensuri:
1. - îndatorirea subiectului pasiv de a da, a face, a nu face ceva (sensul definitiei de mai sus)
2. - raport obligatoriu ce contine sensul definitiei de mai sus
3. - obligatie - înscris constatator al unei creante (obligatiunea CEC).
Este de rezultat - este obligatia care consta în îndatorirea debitorului de a obtine un rezultat
determinat (ex. obligatia vânzatorului de a preda cumparatorului lucrul vândut).
Este de diligenta (mijloace) - obligatia ce consta în îndatorirea debitorului de a depune toata
staruinta pentru obtinerea unui anumit rezultat (ex. obligatia medicului de a-l vindeca pe
pacient).
Obligatia obisnuita este, opozabila între parti ca si dreptul de creanta. Marea majoritate a
obligatiilor civile sunt de acest fel. Aceasta obligatie i......debitorului fata de care s-a nascut.
Obligatia opozabila si tertilor (scriptae in rem) este acea obligatie strâns legata de un bun,
astfel încât creditorul nu-si poate realiza dreptul sau decât cu concursul titularului actual al
dreptului real asupra acelui bun, care este tinut si el, de îndeplinirea unei obligatii nascute
anterior, fara participarea sa (ex....cumparatorul este datorat sa respecte locatiunea facuta
înainte de vânzare).
Obligatia reala (propter rem), este îndatorirea ce revine potrivit legii, detinatorului unui bun,
în considerarea importantei deosebite a unui astfel de bun pentru societate (ex. obligatia
detinatorului de teren agricol de a-l cultiva L .18/1991).