Anda di halaman 1dari 5

Alexandru Nicolici - Despre daci

Dacii erau ultimul popor care avea la nivel de masă, constiintă


spirituală, ei stiind că sunt fiinte spirituale, nemuritoare, aflate în planul
fizic într-un corp fizic.
Celelalte popoare, romanii, grecii, pierduseră această constiintă
spirituală, acest lucru fiind evidentiat de sculpturile romane si grecesti
care idolatrizează omul, identificându- l cu corpul sau fizic. Toate
reprezentările frumoaselor statui grecesti sunt un imn închinat corpului
fizic, cel după care plângeau in momentul când treceau în lumea de
dincolo. Teama că îsi pierd corpul fizic cu care ei ajunseseră se
identifice dovedeste faptul că grecii se temeau foarte tare de moarte
pierzând constiinta că sunt fiinte spirituale aflate în misiune în planul
fizic.
Dacii erau ultimul popor care păstra această constiintă spirituală
si care erau fericiti când mureau pentru că sufletele lor mergeau acolo
unde este bine, la Marele Zeu Zamolxe.
Constiinta spirituală a dacilor era mentinută prin activitatea celor
13 preotese ale zeitei Bendis, zeita Mamă a Pământului. Scopul lor era
mentinerea si transmiterea constiintei spirituale a poporului dac,
intretinerea sentimentului de fiinta spirituala in fiecare dac si a
credintei in nemurire.
Cultul dacic era format din preotii lui Zamolxe, capnoboti (preoti)
si ktistai (calugari -isihasti) si din preotesele zeitei Bendis, zeita Mamă
a Pământului. Sarcina preoteselor era de a intretine sistemul
operational al sanctuarelor dacice si al dispozitivelor de purificare,
curatare, eliberare, precum si de incarcare si amplificare a potentelor
dacilor. Tot ele alimentau cu Energia Vietii sufletele femeilor dace si le
ajutau să le transmită copiilor constiinta spirituală.
Sistemul de organizare a centrelor spirituale continea 3 mari scoli
de initiere, aflate la Sarmisegetusa, Costesti si Blidaru. Sistemul
initiatic reformat si perfectionat de Deceneu a functionat excelent până
la aparitia Eului individual, în momentul Sacrificiului lui Hristos din 13
aprilie anul 33. Sistemul initiatic dacic era alcătuit pentru omul cu 3
corprui, iar odată cu aparitia celui de al 4-lea corp au apărut
problemele. Nasterea Eului trebuia ajustată prin dezvoltarea fortelor de
iubire în sufletul omului, asa cum i-a indemnat Hristos pe oameni să
facă.
Nepătrunderea crestinismului în Dacia a dus la aparitia unor mari
probleme in Eurile dacilor care acum erau activate, dar nu dezvoltau
fortele de iubire a aproapelui, asa cum cerea Hristos. Nedezvoltarea
fortelor de iubire fata de om a dus la aparitia unor manifestări negative
în Eul dacilor. Asta a insemnat orgoliu, mândrie, egoism, lăcomie,
vanitate. Când aceste sentimente au apărut în sufletele dacilor, au
apărut si problemele. Intre anul 33 si anul 106 aceste sentimente

1/5
negative au umplut sufletele majoritătii dacilor posesori de cunoastere
si de functii spirituale importante.
În anul 87 d.Ch., romanii patrunsesera în Dacia pe valea Cernei si
ajunsesera la Tapae (Herculane), locul unde au fost atacati de daci si
infranti. Distrugerea romanilor s-a facut in principal de catre preotesele
zeitei Bendis, care au muncit din greu pentru a pravali muntii si
padurile ca sa ii strivească pe romani.
Dupa victorie, Decebal, care pe atunci avea aproape 19 ani, si-a
asumat toate meritele infrangerii romanilor, s-a autoprocalmat ”Cel
mai viteaz” si l-a inlaturat de pe tron pe unchiul sau Duras –
Diurpaneus, care era destul de batran, proclamandu- se el rege, in
locul fratelui tatalui sau. Unele preotese l-au sprijinit pe Decebal, alte
preotese nu au fost de acord si asa a inceput conflictul preoteselor.
De-a lungul timpului, conflictul s-a amplificat, ajungandu-se in
anul 106 ca din acest conflict sa se nasca tradarea care a dus la
cotropirea de către romani a Daciei.
Principalii vinovati de această tradare sunt două preotese. Ele au
tradat romanilor secretele spiritualitătii dacice, au cerut o mare suma
de bani in schimbul tradarii si functii mari in viitorul cult care avea să
fie creat de romani, pentru a inlocui cultul dacic. Cele doua preotese i-
au dus de mana pe romani la toate cetatile dacice si i-au ajutat sa le
cucereasca. Au divulgat si locurile sacre de la Fetele Albe, acolo unde
se aflau cetatea preoteselor si cetatea preotilor. Cand Decebal s-a
refugiat pe culmile de la Fetele albe, le-au aratat romanilor creasta pe
care se afla si asa a fost inconjurat si capturat. Au vândut inclusiv
secretele dirijării Energiei Vietii, prin sanctuarele dacice.
Dupa cucerirea Daciei, au primit un sac cu bani pe care s-au
batut sa il impartă. O preoteasa a castigat si a plecat cu banii si a
devenit marea Vestală a cultului zeitei Hesta, pe care romanii l-au
introdus in Dacia.
Cealalta preoteasa s-a dus la cetatea preoteselor si a inchis
izvorul Energiei Vietii care alimenta constiinta spirituala a dacilor si a
pus in conservare toate sanctuarele dacice. Apoi a pus pe versantul de
la Fetele Albe, 4 bariere energetice de protectie, care să nu lase să se
apropie de acel loc, nici un om care nu are sufletul curat. Aceste
bariere functioneaza si astazi si ele fac in asa fel incat semnele si
marcajele potecii care urca la Fetele Albe, sa dispara si sa nu se poata
ajunge la sanctuar, daca in sufletul omului respectiv exista orgoliu,
mandrie, ura, lacomie, etc. Dupa care preoteasa a plecat la sud de
Dunaris, ajungând ulterior in Capadochia.
De atunci si pana in aceasta viata, cele două preotese nu s-au
mai intalnit. Acum li se da sansa să îsi regleze conturile si sa incerce sa
repare ceea ce au stricat.
Cele două preotese sunt cele care au distrus constiinta spirituala
a dacilor si lor li se da sansa acum sa facă să renască aceasta
constiinta spirituala a neamului. Renasterea ar trebui declansata la

2/5
eclipsa totata de soare in zilele de 10 si 11 iulie anul acesta. Cu
ajutorul si prin Voia Divinitătii, în 10-11 iulie 2010 la sanctuarele din
muntii Orastie va fi reactivată Constiinta Spirituală a neamului. Si nu
doar a acestui neam…
Acest eveniment se va produce prin eforturile unei intregi echipe
terestre, care s-a format din rândul celor care au muncit cu ei însisi si
s-au transformat devenind mai buni. Ei au dovedit astfel că sunt apti ca
sa participe la renasterea Constiintei Spirituale a neamului si la crearea
Noii Spiritualităti, aici, pe tărâmul străvechii Dacii. Această Lucrare este
dirijată si va fi finalizata prin fortele reunite ale multor Entităti de
Lumină, coordonate de Sf. Cuvios Ioan de la Prislop, cel care a început
această lucrare, încă de la sfârsitul secolului XV.”
“Persoanelor care au privilegiul de a ajunge în munţii Orăştie, la
cetăţile dacice, le recomand să aibă grijă de atitudinea pe care o au
acolo. Regula de bază este: să taci şi să asculţi. Tăcerea este necesară
în locuri unde dacă vorbeşti tu, sau asculţi ce îţi povesteşte vecinul din
stânga, rişti să nu Îl auzi pe Dumnezeu, când îţi spune ceea ce doreai
să afli, de când te-ai născut şi ai devenit conştient de tine.
Este foarte bine să asculţi, să taci, să percepi, să simţi, să îţi laşi
sufletul invadat de frumuseţea şi forţa locurilor şi să îţi umpli bateriile
cu energia infinită a universului, care pare că şi-a concentrat toată
esenţa în acele locuri sfinte.
Forţa vibraţională, energetică, a cetăţilor dacice, a locurilor sacre
din munţii Orăştie, depăşeşte cu mult puterea noastră de înţelegere.
Acolo sunt locuri sacre, înălţătoare, puternice şi subtile, care te infioară
şi te ridică cu amploarea lor discretă.
La mănăstirea Prislop, omul are şansa de a trăi întâlnirea
zguduitoare cu măreţia sfântului cuvios Ioan de la Prislop, cel care
ajută cu o forţă infinită, toată suflarea trăitoare a plaiurilor româneşti.
Începând de la sfârşitul secolului al XV-lea, Cuviosul Ioan şi-a întins
aripa ocrotitoare asupra acestor meleaguri şi a repus în funcţiune
sistemele energetice, informaţionale, vibraţionale, ale Marelui
Ansamblu de purificare, transformare, schimbare, curăţare şi
potenţare, construit cu 16 secole înainte, de catre Deceneu, cea mai
iscusită minte care a ocupat vreodată tronul de Mare Preot al Daciei.
Cuviosul Ioan este cel care a activat şi adaptat sistemele create de
Deceneu şi utilizate cu iscusinţă de capnoboţi, de preoţi şi mai ales de
preotesele zeiţei Bendis. În prezent, sistemele sunt pregătite şi
adaptate pentru a-l ajuta pe omul actual, cel la care sunt active 5 sau
chiar 6 corpuri.
Ar fi o imensă greşeală să credem că simpla vizită în aceste
locuri ne rezolvă problemele. Nu aceasta este menirea locului.
Locurile, ajută, favorizează, oferă şanse şi oportunităţi, dar
elementul principal rămâne munca activă şi susţinută a fiecărui om
care îşi doreşte schimbarea. Trebuie ca fiecare om să se lupte cu răul
din el şi să îl reducă la minim, să elimine din viaţa sa manifestările

3/5
negative, distructive şi să încerce să facă totul în mod constructiv, să
fie mai bun şi să se ridice la cele mai înlte culmi. Nimeni nu concurează
cu nimeni, ci doar cu el însuşi. Trebuie ca tu, cel de azi, să fii mai bun
decât tu, cel de ieri, iar tu, cel de mâine, să te ridici mai sus decât ai
fost astăzi.
La Sarmisegetusa omul are şansa de a scoate din adâncul sufletului
său, ceea ce nu are ce căuta acolo, de a afla ce ţinte trebuie să atingă
pentru a face paşi pe calea evoluţiei sale. La Sarmisegetusa te purifici
şi te pregăteşti să repari ceea ce nu a fost corect în gandurile,
sentimentele şi acţiunile tale din trecut. Trebuie să reparăm ceea ce
am stricat.
La Costeşti, la Cetăţuie, este locul unde ţi se oferă hrană
informaţională înaltă, locul unde te ”înţelepţeşti”, aşa după cum îl
descria o prea bună doamnă. Acolo afli ceea ce trebuie să ştii, ca să
poţi face ceea ce trebuie. Vechea cetate de scaun a lui Burebista, de
pe vremea primelor sale întâlniri cu Deceneu, reprezintă locul unde s-a
născut ideea unirii dacilor, locul unde Deceneu i-a împărtăşit marelui
Burebista planul său de ridicare a dacilor şi a Daciei. De acolo a început
povestea uluitoare a marilor sanctuare terasate de la Sarmisegetusa
Regia, acea veritabilă minune mondială, care abia acum începe să îşi
desvăluie secretele în faţa minţilor însetate de cunoaştere şi a
sufletelor tânjind după balsamul inviorător şi înălţător al spiritualităţii
naturale a dacilor.
Apogeul periplului prin zona sacră a Daciei îl atingi după ce treci
proba ascensiunii, pe drumul către cetatea Blidaru, singura fortăreaţă a
dacilor necucerită de romani. Drumul dificil, dar posibil, îi sperie pe
mulţi, dar avântul lor ar fi înzecit sau însutit, dacă ar ştii că sus, în
cetatea Blidaru, au şansa de a pătrunde în Antecamera Divinităţii,
acolo unde sfinţii, Ierarhiile Divine, Entităţile de Lumină, coboară până
la cutezătorii muritori care au curajul să acceadă acolo. Orice întrebare
rostită acolo şi-a primit răspunsul. Orice problemă pentru care s-a
solicitat soluţie, s-a rezolvat. Orice solicitare de ajutor a fost aprobată
cu promptitudine şi totală bunăvoinţă.
Şi totul se desfăşoară firesc, natural, discret, fără nimic
spectaculos, doar sufletul şi spiritul celui ajuns acolo având parte de
toate desfătările şi bunătăţile înălţătoare, pentru un om care vrea să fie
mai bun şi mai aproape de Dumnezeu.
La cetăţile dacice este bine să taci mult, să asculţi mult şi să
accepţi totul. Orice om pleacă de acolo cu o stare pe care o va prelungi
atât de mult, pe cât de puternic şi-a deschis sufletul. Locurile acelea
sunt ca o apă vie la care sufletul nostru tânjeşte să se adape cât mai
des, lunar dacă s-ar putea…
*Agatârşi (oamenii-lupi) – unul dintre cele 50 de triburi dacice.
Burebista era rege peste acest trib, iar cetatea sa de scaun era
Cetăţuia din Costeşti.

4/5
sursa astrologul si ezoteristul Alexandru Nicolici

5/5