INFANTA LEONORA
Dar este şi prea june. Aşa virtuţi înalte, sublime, să le laşi
XIMENA Să se predea deodată acestui amor laş?
Bărbaţii de valoare se văd de la-nceput. INFANTA
INFANTA Când el doar îmi rămâne nu-i spune laş acum,
Nu trebui' să te sperii de dânsul aşa mult. Când falnic şi puternic în casa mea-i stăpân
Nespus îi eşti de dragă, ca să-ţi aducă-un rău, Să îl respecţi, de vreme ce mi-i atât de drag,
Şi i-ar opri mânia doar un cuvânt de-al tău. Virtutea îl respinge, însă nădejde trag;
XIMENA Nădejdea nebunească a cugetului mut
Dacă nu mă ascultă, ce-ngrozitor păcat! Vrea un iubit pe care Ximena 1-a pierdut.
Iar de mi se supune, cum fi-va judecat? LEONORA
Născut aşa cum este, să-ndure aşa soartă! Lăsaţi deci să-ngenunche virtuţile străbune,
De-ascultă ori rezistă iubirii ce îmi poartă, Şi glasul raţiunii nimic nu vă mai spune?
Mă ruşinez în cuget ori am nedumerire INFANTA
De stima ce-mi arată, de dreapta-mpotrivire. Gândirea noastră spune atâta de puţin
- INFANTA Când inima-i pătrunsă de-aşa un blând venin !
Ximena e măreaţă, şi chiar dreptate-având, Iar când bolnavii-n boală ca-n fericire zac,
Nu poate să îndure un aşa josnic gând, Cât li-i de greu să-ndure să li se afle leac !
Dar dacă pân'la urmă voi face eu aşa, LEONORA
Şi pe îndrăgostitu-ţi îl voi încătuşa Nădejdea v-amăgeşte, răul vi-i drag; ş-apoi,
Ca astfel să împiedic înverşunarea lui, Acest Rodrigo, doamnă, nu este demn de voi.
Iubirea-ţi pătimaşă întunecată nu-i? INFANTA
XIMENA Prea bine ştiu; dar dacă virtutea mi-e înfrântă,
Ah, doamnă,-atunci iubirea nu-mi va mai porunci. Află deci cum iubirea o inimă alintă.
SCENA 4 Dacă,j*Rodrig în luptă semeţ s-a arătat,
Infanta, Ximena, Leonora, Pajul. Dacă sub spadă-i cade acest vestit soldat,
INFANTA Pot să îmi caut partea, pe faţă să-1 ador.
Paj, cată pe Rodrigo, şi adu-mi-1 aci. Ce fapte mari va face ieşind învingător!
141 Cutez să merg cu gândul că de acuma are
Să puie-ntregi regate la ale lui picioare;
PAJUL 143
Senor Gormaz şi dânsul...
XIMENA Iubirea mă alintă, mă-ndeamnă, vrea să-1 vadă
O, Doamne, sunt nebună! Cum se aşază-n tronul din falnica Grenadă,
INFANTA Mauri-nfrânţvân tremur, slăvindu-mi-1, şi pân'
Vorbeşte ! Şi Aragonul cade sub acest nou stăpân.
PAJUL Supus e portughezul, viaţa-i neprihănită
Ducând peste oceane înalta lui ursită, în mâini care prin fapte viteze-s glorioase:
Stropindu-şi ai săi lauri cu sânge de-africani; îi e de-ajuns don Sancho şi-1 ia de-apărător
Pe scurt, tot ce se ştie de marii căpitani, Fiindcă-abia încearcă norocul armelor.
Aştept de la Rodrigo de-o fi învingător Şi în duelu-acesta neliniştea n-o-ncearcă
Şi slava vieţii mele va fi acest amor. Ci-a lui nedibăcie o fericeşte parcă.
LEONORA Vedeţi dar cu-nlesnire că-n astă luptă cruntă,
Dar, doamnă,-i duceţi braţul la multă depărtare, Ea cată o scăpare ce datoria-nfruntă.
După o întâlnire ce poate loc nu are. Ce lui Rodrig i-aduce-o victorie uşoară
INFANTA Şi o-mputerniceşte fără mustrări să pară.
Rodrig e ofensatul, contele-a-adus ocară: INFANTA
Ieşirea împreună, mai mult ce trebui' dai'ă? Văd bine toate astea, şi totuşi îl ador –
LEONORA Trecând peste Ximena – pe-acest biruitor.
Ei bine, se vor bate, dacă doriţi astfel, Care e dezlegarea? Nenorocită ce-s !
Dar pân-aşa departe ca voi, va merge el ? LEONORA
INFANTA Să v-amintiţi mai bine din dine aţi purces:
Ce vrei? Sunt o nebună; mintea-mi nu mai cunoaşte: Un rege vă dă cerul, şi drag vi-i un supus !
Vezi dar cu ce necazuri acest amor mă paşte. 146
Hai, vino^în odaie, mă mângâie şi-mi spune;
Nu mă lăsa o clipă în astă-amărăciune. INFANTA
Ardoarea către dânsul de-acuma a apus.
ACTUL V Nu mai mi-e drag Rodrigo, un simplu gentilom;
SCENA 4 Nu, altfel de acuma iubesc pe acest om:
Infanta, Leonora. Mi-i drag căci e viteazul drag unei lumi întregi,
INFANTA E Cid nepreţuitul, stăpân peste doi regi.
Ce cauţi, Leonora? Mă voi învinge nu de teama unui ponos,
LEONORA Ci ca să las în pace-un amor aşa frumos;
Să laud am venit Şi dacă pentru mine coroana i s-ar da,
înţelepciunea care paşii v-a cârmuit. Nicicând nu-mi voi înfrânge nestrămutarea mea.
INFANTA Fiindcă-n aşa luptă izbândă au oştenii,
Poţi înţelept fi oare, când sufletul ţi-e fiere? Haidem încă o dată să-1 dăruim Ximenii.
LEONORA Iar tu ce vezi săgeata din sufletu-mi sărman,
Când din nădejde-amorul trăieşte dar şi piere, Vin să mă vezi ajunsă la vechiul meu liman.
Simţirea să v-o-ncânte, Rodrig nu e în stare.
In lupta cu Ximena ştiţi ce putere are:
Ori trebuie să moară, ori să-1 ia de bărbat,
Nădejdea voastră-i moartă şi cugetu-mpăcat.
INFANTA
Ah! cât de greu îmi vine!
10
145
LEONORA
Ce puteţi aştepta?
INFANTA
Dar pentru ce speranţa-mi n-ar fi pe voia ta?
Dacă-n aşa condiţii dă lupta-acum Rodrig,
Scornesc eu şiretlicuri urmarea lor s-o stric.
Amor, iubit părinte al chinurilor mele,
Pe-ndrăgostiţi învaţă el multe născocele.
LEONORA
Ce veţi putea să faceţi, când tatăl ei prin moarte
N-a izbutit pe unul de altul a-i desparte?
Ximena dovedeşte mult prin a ei purtare.
Că ura ei de-acuma o ţintă nu mai are,
Preface-n braţ şi spadă a răzbunării sale
Pe-întâiul om de arme ce se iveşte-n cale.
în braţe tari ea soarta n-a vrut ca să şi-o lase,