Anda di halaman 1dari 1

Am în suflet o debara plină cu borcane.

În ele mi-am pus lucrurile preferate,


prefăcute în praf. Când am nevoie de ceva, mă duc repede la debara şi-mi aleg
borcanul de care am nevoie. Dacă mi-e dor de vară deschid borcanul în care stă
grădina bunicii, Carul Mare văzut din pragul casei, umbra nucului, leagănul.
Apoi iau altul în care am pus valurile, nisipul de pe plajă şi câteva scoici. Când
mi-e dor de iarnă, deschid borcanul în care am pus mirosul de zăpadă, aburul
de la ciocolată caldă, bradul. Dacă mi-e dor de toamnă iau borcanul cu zgomot
de tren, cu foşnet de frunze şi miros de ploaie. Când mi-e dor de primăvară,
deschid borcanul în care am zgomot de păsări şi miros de iarbă verde. Dacă se
întâmplă să-mi fie dor de cineva, pur şi simplu iau borcanul pe care am scris
numele persoanei respective. În unele găsesc versuri de poezie, în altele
zâmbete ori îmbrăţişări, în altele plimbări, în altele o melodie. Când mi-e dor
de vacanţă iau borcanul cu cuvintele lui Teodoreanu şi cu zilele începute la 10: