Anda di halaman 1dari 27

Actualitati privind

imunoprofilaxia la copil si adult

Autori: Conf.Dr.D.Matei, Dr.Eliza Ionita,


Dr.Mihaela Sandu, Dr.Cristina Comanici,
Dr. Rodica Matei
 Scăderea a mortalităţii reprezintă rezultatul
progreselor realizate în domeniul medical prin:
– îmbunătăţirea mijloacelor de asistenţă prenatală;
– descoperirea vaccinării ca mijloc de prevenţie primară a
îmbolnăvirilor;
– descoperirea antibioticelor;
– diversificarea instrumentelor şi tehnicilor de diagnostic şi
tratament;
– realizarea unor mijloace eficiente de sănătate publică
(filtrarea şi clorinarea apei, igiena manipulării alimentelor
– în special a laptelui);
– controlul asupra vectorilor de transmitere ai unor boli;
– izolarea indivizilor cu boli transmisibile.
 Un număr foarte mare de boli pot fi prevenite
prin vaccinarea de rutină a copilului.
 Comparând numărul total de cazuri raportate în
SUA în 1994 faţă de perioada anterioară
vaccinării se poate remarca o scădere
impresionantă a cazurilor de boală:
– difteria a scăzut de la 9493 cazuri (1948) la 2 cazuri
(1994);
– tetanosul: de la 601 cazuri (1948) la 51 cazuri
(1994);
– paralizia poliomielitică: de la 18308 cazuri în 1954
la 0 cazuri 1994;
– rujeola: de la 152209 cazuri (1968) la 1537 (1994).
Vaccinul DTP
 Conţine fracţiuni antigenice ale peretelui bacterian.
 Eficacitatea lui devine maximă după minim 3 doze
vaccinale, iar riscul îmbolnăvirii scade cu 96-97%
între 1 şi 4 ani.
 Convulsiile sunt întâlnite la aproximativ 57 /
100000 doze, riscul fiind mai mare la copii cu
istoric familial de convulsii.
 Encefalopatia acută este semnalată la 6,8 / 1
milion de doze, cu risc de deces maxim în primele
7 zile
Vaccinul DTP
 Formele acelulare de vaccin pertusis
(DTaP) au dus la scăderea efectelor
secundare locale şi sistemice comparativ cu
vaccinul DTP ce conţine fracţiuni ale
peretelui celular.
 Rezultatele preliminare a 2 studii
randomizate, dublu orb, arată că
administrarea la 2, 4 şi 6 luni a vaccinului
DTaP are efecte secundare mult mai reduse
decât vaccinul DTP clasic
Vaccinul DT la adult
 In SUA exista doua curente privind imunoprofilaxia
DT la adult, inclusiv a femeilor gravide.
1. Daca istoricul de efectuare completa a vaccinarii DT
este neclar, ar trebui sa primeasca o noua serie de
vaccin DT (3 doze: primele 2 administrate la cel putin 4
saptamani distanta iar ultima la 6-12 luni distanta de a
doua doza). Se administreaza 1 doza daca ultima serie
completa a fost efectuata cu cel putin 10 ani in urma.
2. O singura administrare la 50 ani pentru toate
persoanele care au efectuat complet intreaga schema
pediatrica, inclusiv administrarile pentru adolescenti sau
adulti tineri (The American College of Physicians (ACP)
Task Force on Adult Immunization ).
Vaccinul BCG
 Bacilul Calmette Guerin (BCG), Mycobacterium
bovis viu, atenuat este folosit in profilaxia primara
a tuberculozei (TBC), reducand cu 50% riscul de
tuberculoza.
 Rata de protectie variaza de la 0 la 80 % in functie
de prevalenta bolii in diferite tari ale lumii, de
eficacitatea vaccinarii.
 In SUA nu se mai foloseste vaccinarea BCG de
rutina, datorita scaderii numarului cazurilor de
tuberculoza.
 Se administreaza nou nascutilor cu greutatea la
nastere mai mare de 2500 grame, din zilele 4-7 de
viata pana la 2 luni.
Vaccinul BCG
 S-a incercat producerea unui nou vaccin
impotriva tuberculozei folosind ADN
recombinat (fragmente foarte apropiate de
ADN-ul nativ sau chiar micobacterii
atenuate) insa la testarea pe modelele
animale rezultatele obtinute s-au dovedit
inferioare celor obtinute cu vaccinul BCG.
Vaccinul antipoliomielitic oral
(VPO)
 Trei doze vaccinale cu poliovirusuri vii atenuate pe
cale orală (VPO) oferă o protecţie de 95-100%
împotriva celor 3 tipuri de poliovirus.
 Paralizia poliomielitică postvaccinală este estimată
la 1 / 2,5 milioane doze vaccinale, aceasta
însemnând în SUA circa 8 cazuri anuale (în
România aprox. 15 cazuri anuale). În afară de
poliomielita paralitică postvaccinală VPO poate fi
responsabil şi de apariţia sdr Guillain – Barré.
 Vaccinul VPO a fost incriminat ca fiind fatal în
multe cazuri de imunodeficienţă.
Vaccinul antipoliomielitic
 Prepararea vaccinului cu poliovirusuri
inactivate (VPI) are imunogenitate similară
şi efecte secundare minime, inducând
tendinţa înlocuirii vaccinului VPO cu VPI.
 VPI limitează transmiterea poliovirusurilor
sălbatice parţial inactivate (conţinute în
VPO) la persoanele susceptibile.
Vaccinul ROR
 O singură doză de vaccin este foarte eficientă
împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei, folosirea
sa ducând la scăderea semnificativă a celor 3 boli.
Efecte secundare
 La indivizii sănătoşi poate avea efecte secundare
uşoare. Rareori poate cauza trombocitopenie,
urticarie sau anafilaxie (0,1-5 per 100000 din
cazuri).
 La copiii cu sistem imunitar compromis s-au
înregistrat decese cauzate de infecţia virală
asociată vaccinului.
 Eşecuri de imunizare s-au înregistrat la circa 5%
din copiii vaccinaţi după vârsta de 15 luni.
Vaccinul ROR

 Studii recente arată că revaccinarea previne


apariţia rujeolei chiar şi la cei la care nu s-a
realizat seroconversie la prima vaccinare.
Vaccinul Hib
 Vaccinul Hib conţine fracţiuni polizaharidice
capsulare (FPR), a cărui eficacitate în prevenirea
infecţiei a fost demonstrată initial in Finlanda, în
1984, la copiii mai mari de 2 ani.
 Din anul 1990 au intrat in uz vaccinurile obţinute
prin conjugarea FPR cu antigeni proteici (vârsta
între 15-18 luni) cu eficacitate demonstrată .
 Vaccinurilor conjugate anti-Hib la copiii mai mari
de 6 luni au o eficacitate de 93-100% si se
folosesc 2 doze vaccinale de FPR-OMP sau
HbOC (oligozaharide conjugate).
Vaccinul Hib

 Teste controlate au arătat eficacitatea


diverselor vaccinuri combinate FPR-OMP,
HbOC sau FPR-T.

 În viitor se vor folosi combinaţii de până la 6


vaccinuri (ex. Pentavac – DTP+AP+AHB
sau Hexavac – DTP+AP+AHB+Hib).
Vaccinarea anti-hepatita B
 Dacă în SUA se acceptă că riscul de infecţie este ridicat
doar la copiii născuţi din mame cu AgHBs pozitiv, pentru
ceilalţi copii riscul rămânând scăzut până la adolescenţă, în
România CDC Atlanta a stabilit că infecţia cu virus hepatic
B este practic endemică, fiind prezentă la toate grupele de
vârstă.

 În România, studiile au demonstrat că vaccinarea


universală a nou-născuţilor, copiilor şi / sau adolescenţilor
în regim de 3-4 doze are o eficacitate de peste 84% în
prevenirea infecţiei cu VHB şi peste 80% în prevenirea
apariţiei hepatitei cronice B.
Vaccinarea anti-hepatita B
 Numeroase studii au demonstrat că vaccinul
anti-HB, administrat copiilor cu mame
AgHBs pozitive, are o eficacitate de 62-92%
in functie de doză, interval de administrare,
tip de vaccin şi starea antigenului matern.
 Eficacitatea imunizării folosind vaccinul
combinat cu imunoglobulină anti-HB (IGHB)
este mai ridicată decât la vaccinul simplu.
 Eficacitatea vaccinului se păstrează pe o
perioadă ce variază între 3 şi 11-12 ani, în
ciuda scăderii nivelului anticorpilor.
Vaccinarea anti-hepatitică A

 Un studiu aleatoriu controlat efectuat pe 30 000


de copii thailandezi cu vârstă cuprinsă între 1-16
ani a evidenţiat faptul că vaccinul antihepatită A,
administrat în 2 doze la diferenţă de 1 lună, oferă
protecţie împotriva bolii cel puţin 1 an.
 Eficacitatea imunizării a fost de 94% la 12 luni şi
de 100% la cei care au primit a doua doză la 17,5
luni
 Pentru vaccinul combinat HepA-HepB se folosesc
3 doze la 0, 1 si 6 luni.
Vaccinarea împotriva varicelei
 Vaccinul varicelo-zosterian cu tulpină vie atenuată
Oka are o eficacitate de 98% în prevenirea
varicelei. Deşi riscul de infecţie la cei vaccinaţi
este de 1-2% pe an, boala este atenuată, cu mai
puţine leziuni şi incidenţa febrei mai redusă.
 Durata protecţiei postvaccinale este de 7-10 ani,
după 17-20 de ani numai 2 din 96 de adulţi
vaccinaţi în copilărie au prezentat infecţie clinică –
însă cu forme mult atenuate.
 Vaccinarea în copilărie în primii ani (10 luni-13 ani)
este mai eficientă; adolescenţii de peste 13 ani şi
adulţii au o reacţie imunitară mai scăzută, de
aceea sunt necesare 2 doze pentru a obţine o rată
optimă de seroconversie.
Vaccinarea antipneumococica

 Pana in anul 2000 s-a folosit vaccinul care contine 23 de


componente polizaharide capsulare cu o eficacitate de
aproximativ 63% la copii cu varste cuprinse intre 2 si 5 ani.

 In februarie 2000, s-a aprobat administrarea unui nou vaccin


antipneumococic heptavalent (7 antigene pneumococice
polizaharidice) conjugat cu CRM197 (o toxina difterica
modificata), cu o eficacitate de 94% impotriva bolilor
pneumococice invazive cauzate de tulpini acoperite de vaccin.

 Indicatiile sunt limitate: se administreaza copiilor cu asplenie


anatomica sau functionala, cu siklemie, sindrom nefrotic,
insuficienta renala, imunodeficiente congenitale sau dobandite:
infectie HIV, transplant de organe. Se administreaza dupa
varsta de 2 ani. Este eficace pentru o perioada de 4-5 ani.
Vaccinarea antimeningococica
 Contine un extract din polizaharidele capsulei externe
a Neisseriei meningitidis, serogrupurile A, C, W135, Y
(nu si fata de grupul B); tip monovalent, bivalent si
tetravalent.
 Raspunsul imunologic apare in aproximativ 5-7 zile, la
peste 90% din administrari si dureaza, aproximativ 3
ani la cei vaccinati la o varsta mai mica de 4 ani si o
durata mai mare, de aproximativ 5 ani la restul.
 Se recomanda in cazuri speciale: la copiii contacti, la
cei cu risc crescut, in epidemii, celor care calatoresc in
zonele cu risc crescut (Africa, India, Arabia), peste
varsta de 2 ani. Vaccinul tetravalent se recomanda
copiilor cu asplenie functionala sau anatomica, cu
deficite imunologice congenitale
Schema de imunizare în România
 În România, vaccinările obligatorii, la nivelul
anului 2003, includ: vaccinul BCG, vaccinul DTP,
vaccinul DT, vaccinul polio oral trivalent (VPOT),
vaccinul antihepatitic B, vaccinul antirujeolic,
vaccinul antirubeolic.
 Pe lângă acestea se recomandă opţional
următoarele: vaccin anti-rujeolă, rubeolă, oreion
(MMR sau ROR), vaccin anti H. influenzae tip b
(Hib), vaccin antivaricelos, vaccin antihepatitic A,
vaccin antigripal, vaccin antimeningococic,
antipneumococic.
 Incepând din 2004, a devenit obligatorie
vaccinarea ROR în loc de vaccinarea antirujeolică.
Vaccinări obligatorii:
 BCG: Se administrează o primă doză la externarea din
maternitate. Ulterior se poate administra încă o doză, în
funcţie de rezultatul testării IDR la PPD, în clasa a VIII-a.
 DTP: Se administrează, ca primo-vaccinare, la 2, 4, 6 luni,
cu rapelul I la 12 luni şi rapelul II la 2,5-3 ani.
 DT: Se administrează la 6-7 ani (clasa I) şi la 13-14 ani
(clasa a VIII-a), urmând ca, la adult, să fie administrat
periodic (la intervale de 10 ani) doze de rapel cu vaccin
diftero-tetanic (dT).
 VPOT (Vaccin polio oral trivalent): Se administrează ca
primo-vaccinare la 2, 4, 6 luni, urmată de doze de rapel la
1 an şi la 9 ani (clasa a III-a).
 HB: Se administrează la naştere, la 2 luni şi la 6 luni, urmat
de un rapel la 9 ani (în clasa a III-a).
 ROR: Se administrează în locul vaccinului antirujeolic, la
vârstele la care se face acest vaccin.
Vaccinări opţionale:
 Anti H influenzae tip b (Hib): Se administreaza ca primo-
vaccinare la 2, 4, 6 luni cu un rapel la 12-18 luni. La copiii
de peste 12 luni nevaccinaţi, e suficientă o singură doză.
Se recomandă şi la adulţii care prezintă factori de risc
(splenectomizaţi, fumători etc.).
 Vaccin antivaricelos: Se recomandă vaccinarea începând
de la vârsta de 1 an, astfel: o doză unică la cei între 1-12
ani şi 2 doze la cei peste 12 ani.
 Antihepatitic A: Începând cu vârsta de 1 an şi 9 luni, o
doză iniţială urmată de un rapel peste 6 luni.
 Antigripal: După vârsta de 6 luni, anual, înaintea
sezonului gripal (luna octombrie).
 Vaccin antipneumococic: La persoanele de peste 60 de
ani sau la categoriile cu risc (bolnavi cronici,
splenectomizaţi, fumători etc.), o doză la intervale de 5 ani.
Vârsta minimă de vaccinare este 2,5 ani.
Programul de vaccinare in SUA,
la copii
Programul de vaccinare la adult, SUA
(indicatii in raport cu starea de boala)
Programul de vaccinare la adult, SUA
(calendarul vaccinarilor, 2003-2004)
Concluzii :
 Imunizarea reprezinta cea mai eficienta metoda de
profilaxie primara a infectiilor atat virale cat si
bacteriene reclamand cele mai inalte tehnici de
inginerie genetica.
 Imunizarea ocupa un loc deosebit in practica
medicala curenta a medicului de familie, prin
asigurarea vaccinarilor atat la copil cat si la adult,
nuantate pe grupe de varsta, afectiuni si status
imun, cu indicatiile si contraindicatiile acestora.

Anda mungkin juga menyukai