Pentru că, în definitiv, toate comodităţile pomenite adineauri nu sînt decît condiţii
optime de subzistenţă, premise ale unei vieţi civilizate. Ele nu pot fi însă substanţă,
conţinut de viaţă. Şi traiul bun, şi respectul celuilalt, şi acceptarea diferenţei, şi
eficienţa instituţiilor constituie laolaltă ambianţa normalităţii, decorul legitim şi
necesar al oricărui proiect existenţial. Altfel spus, ele sînt "materie primă",
elemente de context. Întrebarea care se pune e, însă, ce text vom înscrie în
contextul acesta? Cum vom prelucra, în plan individual şi comunitar, beneficiile
unei organizări favorabile? Ajungem, astfel, la problema valorilor. Problema
valorilor se pune, de obicei, în mod acut, atunci cînd, avînd tot ce-ţi trebuie, simţi
că-ţi mai lipseşte ceva, sau atunci cînd, nemaiavînd nimic, simţi că ai, încă,
esenţialul: o orientare, un set de repere, un sens.