Ascultarea

Definiţia ascultării este simplă, la prima vedere ea însemnând acţiunea de a asculta, sau
de a fi în ascultare faţă de cineva sau ceva...
Ascultarea este acea virtute divină care îl îndrumă pe om canalizându-l pe calea cea
adevărată, calea îndumnezeirii, calea spre Dumnezeu.
Voi încerca să vă prezint ascultarea ca virtute divină, analizând-o deci, numai din punct
de vedere spiritual, deoarece toate încep în realitate de aici.
Ştiind de acum că între noi şi Tatăl Ceresc există o mulţime de duhuri care alcătuiesc
Ierarhia Cerească, putem trage o primă concluzie şi anume că nu poate exista ascultare
faţă de Dumnezeu fără a exista o manifestare clară a ascultării faţă de duhurile superioare
care alcătuiesc această Ierarhie.
Sau astfel spus, o existenţă nu-şi poate manifesta potenţele de ascultare faţă de
Dumnezeu dacă nu manifestă ascultare faţă de toate existenţele superioare ei din punct
de vedere spiritual, existenţe cu care într-o împrejurare sau alta, intră în contact.
Voi încerca să analizez în continuare această virtute divină şi să vă ajut în limita
posibilităţilor mele să înţelegeţi cât mai bine rolul deosebit pe care îl are ea în evoluţia
spirituală.
În ceruri, ascultarea este firească şi ea se manifestă plenar, astfel că toate duhurile vor
asculta normal şi firesc de duhurile superioare lor din punct de vedere ierarhic.
Aici lucrurile după cum vedeţi sunt cât se poate de clare. Cine dă dovadă de neascultare
decade automat şi-şi pierde locul pe care l-a avut la un momet dat în Ierarhie.
De ce sunt atât de aspre regulile privind ascultarea? Simplu.
Pentru a ajunge la cunoaştere, pentru a putea evolua din punct de vedere spiritual,
existenţele fără trup trebuie să asculte de superiorii lor care de fapt nu fac altceva decât
Voia Domnului Dumnezeu.
Ţinta imediată a existenţelor aflate pe o scară ierarhică mai coborâtă este să urce şi să fie
la un moment dat egale cu existenţele faţă de care şi-au manifestat potenţele de ascultare.
Pentru edificare:
• existenţele din Cerul 10 manifestă ascultare faţă de existenţele superioare lor din cadrul
aceluiaşi Cer şi Dumnezeu.
• existenţele din Cerul 9 manifestă ascultare faţă de toate existenţele superioare lor din
cadrul aceluiaşi Cer faţă de toate existenţele din Cerul 10 şi binenţeles, faţă de
Dumnezeu care se manifestă prin acestea din urmă.
• existenţele din Cerul 8 manifestă ascultare faţă de existenţele superioare lor din cadrul
aceluiaşi Cer şi faţă de toate existenţele Cerului 9 -10. Ascultarea se manifestă normal şi
firesc, toate duhurile ascultând practic de duhurile superioare lor în Ierarhie, duhuri prin
care se manifestă de fapt, permanent, Dumnezeu.
Şi aşa mai departe.
Tragem o primă concluzie şi anume că în Ceruri ascultarea se manifestă normal şi firesc,
toate duhurile ascultând practic de duhurile superioare lor în Ierarhie , duhuri prin care se
manifestă de fapt, permanent, Dumnezeu.
Din acest motiv viaţa în aceste Ceruri este sublimă, în deplină armonie, Iubirea lui
Dumnezeu manifestându-se plenar pentru fiecare existenţă în parte.
Adică toate existenţele Cerurilor menţionate beneficiază (evident, fiecare după gradul de
elevare pe care îl au) plenar de efectele benefice ale Iubirii Tatălui Ceresc.
Aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu.
Vedeţi dragii mei cât de importantă este ascultarea în cerurile Împărăţiei? Aţi înţeles şi
de ce?
Unii dintre voi au înţeles, alţii nu. Şi pe cei care au înţeles, dar mai ales pe cei care nu au
înţeles, îi invit să mediteze la acest subiect.
Să vedem acum cam ce se întâmplă în lumea materială.
Ei bine aici lucrurile se complică şi apar din această cauză multe necazuri, multe urcuşuri
şi multe coborâşuri.
În momentul în care vine la trup, duhul dă dovadă de ascultare 100% faţă de toate
duhurile superioare lui prin care se manifestă Domnul Dumnezeu şi îşi poate manifesta
liber această virtute.
Dupa întrupare el rămâne cu aceeaşi ascultare deplină dar din nefericire, în marea
majoritate a cazurilor, el nu mai poate decide de unul singur.
Exceptând duhurile de tip mineral si vegetal, celelalte duhuri întrupate în animale sau
oameni, au probleme deosebite când vine vorba de manifestarea ascultării şi asta în
primul rând datorită faptului că fiinţa respectivă se manifestă preponderent raţional, deci
foloseşte în acţiunile ei, cu predilecţie, corpul subtil inferior, corpul mental.
Şi aici pe pământ, în mod normal ar trebui ca ascultarea să se manifeste, din punct de
vedere spiritual, tot de jos în sus, adică oamenii mai puţin elevaţi să asculte de cei aflaţi la
un grad de elevare superior.
Lucrurile nu se petrec însă aşa datorită câtorva carenţe pe care le întâlnim în general la
toţi oamenii, binenţeles la nivele diferite.
Vom întâlni astfel oameni orgolioşi, intoleranţi, nerăbdători, suspicioşi, falşi intelectuali,
atei, farisei de tot felul, etc. pentru care ascultarea nu constituie o virtute, în nici un caz.
Aceştia, deseori aflaţi sub influenţa strategilor întunecaţi, consideră de obicei ascultarea
drept o înjosire, o încălcare a demnităţii lor, a libertăţii de exprimare, etc.
Nu acceptă sub nici o formă opiniile celor din jur dacă nu coincid cu opiniile lor, ei sunt
întodeauna cei care au dreptate sunt cei mai frumoşi, cei mai inteligenţi, cei mai cei mai...
Ascultarea, aşa cum am mai spus este o virtute divină şi împreună cu toate celelalte
virtuţi cunoscute sau necunoscute ne arată calea spre Iubire, spre Dumnezeu.
Iubirea este suma tuturor virtuţilor divine cunoscute şi necunoscute.
Plecând de la această definiţie (una dintre multele ei definiţii) a Iubirii Divine, putem
trage lesne concluzia că fără ascultare, Iubirea Divină nu poate fi cunoscută, deci pentru
existenţele care nu-şi manifestă potenţele de ascultare, Iubirea Divină nu există, sau mai
bine zis ele încă nu conştientizează existenţa lui Dumnezeu şi pe cale de consecinţă nu
conştientizează nici existenţa Iubirii Sale.
Această virtute o putem dezvolta în noi şi apoi manifesta tot mai des, mai pregnant, pe
măsură ce aproprierea noastră de Domnul Iisus Hristos şi valorile principiilor Sale încep
să ne călăuzească viaţa.
După ce învăţăm ascultarea, vom manifesta această virtute nu numai faţă de Dumnezeu
şi Ierarhiile Cereşti, vom începe să manifestăm această ascultare şi în relaţiile pe care le
avem cu diferiţi oameni în viaţa de zi cu zi.
Trebuie să învăţăm să ascultăm, să avem răbdare ca cel din faţa noastră să spună ce are de
spus şi abia apoi să-i răspundem.
Dacă contraziceţi pe cineva, faceţi-o la modul politicos, blând, fără asprime, fără duritate.
Şi atunci când o faceţi să nu o faceţi de dragul contradicţiei, să o faceţi constructiv,
folosind argumente serioase în ceea ce afirmaţi.
Dacă nu aveţi argumente, ascultaţi în liniştite, meditaţi apoi la discuţia avută şi abia după
aceea, dacă cumva aveţi altă părere, spuneţi-o celui în cauză dar, repet, argumentat.
Deseori Dumnezeu ne vorbeşte prin oameni. Din acest motiv este bine să fim foarte
atenţi la ce ne spun aceştia, să alegem sămânţa bună din vorbele lor, iar pe cealaltă,
neroditoare, să o dăm deoparte.
Aud deja cum întrebaţi: dar cum vom deosebii sămânţa bună, roditoare de cea
neroditoare?
Simplu, învăţând să ascultaţi cu atenţie, nu numai cu urechile raţiunii voastre inferioare,
ci şi cu urechile sufletului şi ale duhului vostru.
Învăţând apoi să meditaţi la cele auzite, timp în care veţi trece totul prin filtrul raţiunii
divine a sufletului şi duhului vostru.
Tot ceea ce aţi ascultat cu atenţie va fi astfel triat şi va rămâne numai sămânţa bună, adică
numai cuvântul lui Dumnezeu.
Vedeţi, dragii mei, cum în toate cazurile ascultarea este, dacă vreţi, prima treaptă pe care
trebuie să păşim în drumul nostru spre cunoaştere?
Fără această treaptă, fără această cărămidă care compune soclul credinţei noastre,
întregul edificiu, mai devreme sau mai târziu, se va prăbuşi.
Aceasta este ascultarea, prima treaptă pe drumul lung şi aspru la capătul căruia vom
cunoaşte în sfârşit Iubirea, vom cunoaşte în sfârşit Împărăţia lui Dumnezeu.
Lumină şi Iubire !
Ioan Toroican