Creştin-democraţia este o doctrină politică ce a evoluat în mod preponderent după cel de-al doilea război mondial.

Apărută ca o reacţie la atacurile împotriva bisericii şi a catolicismului, creştin-democraţia reprezintă expresia politică a creştinismului catolic.
Creştin-democraţia a reprezentat o mediere între liberalism (individualism) şi socialism (colectivism), aducând în politică şi elemente noi precum
morala creştină şi subsidiaritatea. Considerată în multe ţări europene drept o formă de neoconservatorism, creştin-democraţia se intersectează cu
conservatorismul în puncte fundamentale ale ideologiei, precum respectul faţă de valorile tradiţionale, credinţa şi familia.

Originile doctrinare al acestui curent trebuie cautate intre pricipiile si ideile propovaduite de catolicismul politic. Partidele crestin-democrate au
aparut ca reactie la atacurile asupra bisericii si catolicismului.
Democratia crestina a facut cariera in Europa, dupa cel de-al doilea Razboi mondial, incercand sa umple golul dintre liberalsm si socialism,
dintre individualism si colectivism, avand, in acelasi timp, si valori independente de aceste curente de gandire, cum ar fi morala crestina sau
subsidiaritatea.
Crestin democratia este asociata in multe tari ideii de neoconservatorism, putandu-se semnala un corespondent functional intre cele doua
curente dat fiind ca promoveaza respectul fata de valorile traditionale: credinta, familie. Doctrina politica - CRESTIN-DEMOCRATIA.  Sursele
democratiei-crestine sunt diverse, dar esentiala este gindirea crestina formulata de filosoful francez Jacques Maritain (1882-1973), care
incearca o reconciliere intre credinta si ratiune, intre teologie si filosofie, subliniind prioritatea moralei asupra politicii in baza careia a fost
formulata teza: „crestinism inseamna democratie”. Democratia „in stil crestin” se bazeaza pe principiul Responsabilitatii. Statul crestin-
democrat este definit ca un garant al Binelui Comun. Un alt principiu al democratiei crestine este organizarea comunitara a societatii
(Subsidiaritatea), fiind sprijinite familia si descentralizarea administrativa, asociatiile si regiunile. Crestin-democratia a avut o contributie
deosebita in unificarea continentului european, avind rolul de motor al constructiei europene, atunci cind la mijlocul sec.XX se aflau la
guvernare reprezentantii crestin-democrati: Robert Schuman (Franta), Konrad Adenauer (Germania), Alcide de Gasperi (Italia). În prezent
Uniunea Europeana se sprijina pe trei valori fundamentale: crestinismul, pacea si democratia.

ian

2010

Conservatorismul si Creştin-democraţia 4 / 4

Conservatorism, Creştin-democraţia
Creştin-democraţia este o doctrină politică care a aparut si a evoluat după cel de-al doilea război mondial, ea este considerată în multe ţări
europene drept o formă de neoconservatorism si se intersectează cu conservatorismul în puncte fundamentale ale ideologiei, precum respectul
faţă de valorile tradiţionale, credinţa şi familia. În Europa, adversarii lor au fost în mod tradiţional socialiştii fiind moderat conservatoare, în
mediului politic din America Latină ele tind să incline spre stânga.

Creştin-democraţia nu se incadreaza exact în categoriile obişnuite de gândire politică, ci mai degrabă include elemente comune mai multor alte
ideologii politice:

Creştin-democraţia are în comun cu conservatorismul valorile morale tradiţionale (căsătorie, avort, etc), opoziţia faţă de secularizare, pun
accentul pe lege şi ordine, precum şi o respingere clara si accentuată a comunismul.

În contrast cu conservatorismul, sustine schimbarile majore în structura societăţii şi nu neapărat este susţinatorul status quo-ului social.

Creştin-democraţia are în comun cu liberalismul sustinerea iniţiativei individuale si al capitalului privat stimulat prin taxare minimala.

În contrastul cu liberalismului, Creştin-democraţia respinge  secularismul şi accentueaza faptul că individul este parte a unei comunităţi şi are
îndatoriri faţă de ea.
Creştin-democraţia isi are rădăcinile sale filosofice in idealurile promovate de Thomas Aquinas şi a gândirii neo-aristotelice imbinate cu tradiţia
creştină. Autorii moderni care au sustinut si au contribuit la formarea ideologiei Creştin-democrate sunt Emmanuel Mounier (1905 – 1950),
Étienne Gilson (1884 – 1978) si Jacques Maritain (1882– 1973).

Crestin-democratia pledeaza pentru valorile traditionale

Doctrina crestin-democrata reprezinta, conform manualului de Politologie, conceptia privind organizarea, functionarea si
conducerea societatii prin imbinarea valorilor si normelor religiei crestine cu principiile si valorile democratice. Elaborata sub
influenta doctrinei sociale a bisericii, se caracterizeaza prin atasament fata de structurile si valorile traditionale imbinate cu idei
religioase si este folosita de partidele democrat-crestine, de nuanta catolica, protestanta sau ortodoxa, pentru abordarea si
solutionarea problemelor proprii societatilor in care ele actioneaza si a celor generale, specifice epocii contemporane.
In cadrul doctrinei crestin-democrate se contureaza doua orientari: democratia crestina in sens social (catolicismul social) care a
devenit parte integranta a invataturii oficiale a bisericii, si care confera democratiei o semnificatie exclusiv morala, si participarii cu
caracter strict social; crestin-democratia in sens politic, care considera democratia politica drept conditie esentiala a democratiei
sociale si care se va indeparta treptat de orientarea oficiala a bisericii. Aceasta orientare si-a gasit expresia politica in miscarile si
partidele crestin-democrate, iar pe plan ideologic in programe continand aprecieri critice la adresa capitalismului si a colectivismului
realizat cu forta, a violentei si a egoismului. Preocupate de gasirea unor mijloace noi prin care sa se asigure prezenta catolicilor in
societate, partidele si miscarile crestin-democrate vor milita pentru dreptul la vot si la initiativa, pentru referendum si reprezentarea
proportionala a partidelor, pentru transformarea morala a individului prin influenta catolicismului asupra vietii sociale si politice.
Instaurarea regimurilor fasciste a redus si interzis activitatea partidelor si organizatiilor de orientare crestin-democrate si a impus
restrictii bisericii. In aceasta perioada se dezvolta o tendinta catolica democratica care, prin reprezentantii si organizatiile sale, va
actiona impotriva regimurilor fasciste spre deosebire de unele cercuri autoritare care si-au manifestat adeziunea fata de acestea si
au contribuit la legitimarea lor.
Se elaboreaza acum principiile fundamentale care vor sta la baza activitatii partidelor crestin-democrate: autonomia actiunii politice,
apararea constitutiei liberale, orientarea actiunii statului in special spre ridicarea conditiilor de viata ale populatiei.
Inlaturarea dictaturilor fasciste si compromiterea unor partide conservatoare si liberale, care au colaborat cu acestea, deschid
pentru doctrina crestin-democrata o etapa noua in evolutia democratiei, atat ca doctrina politica, cat si ca orientare politica. Paridele
crestin-democrate se afirma ca partide de guvernamant sau ca redutabile forte de opozitie in tari europene precum Italia, Franta,
Germania, Belgia, Austria etc., dar si in tari latino-americane.
Practica politica si indeosebi cea guvernamentala a obligat partidele crestin-democrate sa-si reformuleze continuu optiunile politice
si ideologice, sa tina seama de realitatile din propriile tari, de structura electoratului caruia i se adresau si de necesitatile si
aspiratiile acestuia, precum si de evenimentele si procesele lumii contemporane. In pofida diversitatii existente chiar si in interiorul
partidelor crestin-democrate, prin aparitia unor curente conservatoare, moderate sau radicale, doctrina promovata situeaza in
centrul preocuparilor teoretice si ideologice un set de valori comune. Valorile fundamentale promovate sunt: libertatea, egalitatea,
solidaritatea si participarea. Libertatea, ca manifestare a initiativei, este considerata singura in masura sa asigure demnitatea
umana, iar actiunea individuala, efortul constructiv al persoanei umane pentru promovarea progresului sunt necesare libertatii.
Conceptul de egalitate nu se refera doar la domeniul juridic, ci este extins la sfera economica si sensul care i se da vizeaza
asigurarea locului corespunzator in societate fiecarui individ. Solidaritatea este considerata mijlocul pentru realizarea acestui
obiectiv. O importanta deosebita se acorda, pornind de la aceste optiuni valorice, persoanei umane apreciata drept punctul de
referinta al oricarui proces istoric, criteriu esential al oricarui proiect vizand societatea, morala, educatia si familia. Privind
ierarhizarea valorilor pe care o realizeaza crestin-democratia, se poate afirma ca cele spirituale se afla pe loc central, lor fiindu-le
subordonate valorile politice si economice.
Statul, conform doctrinei crestin-democrate, trebuie sa fie expresia tuturor cetatenilor, sa elimine sau sa estompeze contradictiile si
conflictele sociale, sa asigure unirea si colaborarea oamenilor pentru realizarea binelui general. In ceea ce priveste proprietatea
privata, desi se considera ca este singura in masura sa garanteze libertatea, demnitatea si independenta persoanei, ca reprezinta
fundamentul nucleului familial, se propun limite juste acesteia, se condamna profitul si concurenta realizate pe cai necinstite.
Economia aflandu-se in serviciul omului, ceea ce o intereseaza nu este producerea si abundenta bunurilor materiale, ci distribuirea
si redistribuirea lor pentru binele comun.
Conceptul de economie sociala de piata, elaborat de doctrinarii crestin-democrati, isi propune sa coreleze principiul libertatii de
piata cu cel de egalitate sociala. Competitivitatea si justitia sociala, concurenta si solidaritatea, responsabilitatea individului si
asistenta sociala sunt apreciate drept fundamentale acestui tip de economie.
In prezent se remarca preocupari privind elaborarea unui proiect de societate si a unei strategii adecvate actualelor conditii, care sa
ofere o noua identitate democratiei crestine. Perspectivele politice ale democratiei crestine in estul si centrul Europei preocupa, de
asemenea, si se regasesc in elaborarea unei strategii crestin-democrate unde, dupa prabusirea comunismului si afirmarea
pluripartidismului, s-au constituit partide ce si-au reclamat apartenenta la miscarea crestin-democrata si au fost primite in
Internationala democrat-crestina sau in Uniunea Europeana democrat-crestina.

Creştin-democraţia – câteva repere definitorii

Ediţia de Vineri Nr.2008104 din 13 iunie 2008    Este greu ca, în câteva cuvinte, să definim şi să încadrăm doctrina creştin-democrată.
Unele definiţii consideră că această doctrină este „conservatoare”, în sensul că apără valorile tradiţionale (în special Biserica şi familia);
dar şi „progresistă”, în sensul că sprijină intervenţionismul economic şi programele de asistenţă socială.

    Creştin-democraţia este o doctrină politică care a evoluat în mod preponderent după cel de-al doilea război mondial.

    Apărută ca o reacţie la atacurile împotriva bisericii, creştin-democraţia reprezintă expresia politică a creştinismului. Creştin-democraţia a
reprezentat o mediere între liberalism (individualism) şi socialism (colectivism), aducând în politică şi elemente noi precum morala creştină şi
subsidiaritatea. Considerată în multe ţări europene drept o formă de neoconservatorism, creştin-democraţia se intersectează cu conservatorismul
în puncte fundamentale ale ideologiei, precum respectul faţă de valorile tradiţionale, credinţa şi familia.

    Creştin-democraţia este doctrina politică care îşi propune să rezolve problemele societăţii pe baza umanismului creştin, care priveşte persoana
umană în toată complexitatea sa, ţinând cont de relaţia sa cu semenul şi, în special, de relaţia sa cu Dumnezeu. Prin aceasta, creştin-democraţia se
diferenţiază de toate celelalte doctrine politice (social-democraţie, liberalism etc.), care, neglijând latura spirituală a fiinţei umane, pe termen lung
au soluţii incomplete care privesc doar dimensiunea materială a individului.

    Sursele democraţiei-creştine sunt diverse, dar esenţială este gândirea creştină formulată de filosoful francez Jacques Maritain (1882-1973), care
încerca o reconciliere între credinţă şi raţiune, între teologie şi filosofie, subliniind prioritatea moralei asupra politicii în baza căreia a fost
formulată teza: „creştinism înseamnă democraţie”. Democraţia „în stil creştin” se bazează pe principiul Responsabilităţii. Statul creştin-democrat
este definit ca un garant al Binelui Comun. Un alt principiu al democraţiei creştine este organizarea comunitară a societăţii (Subsidiaritatea), fiind
sprijinite familia şi descentralizarea administrativă, asociaţiile şi regiunile.

    Creştin-democraţia a avut o contribuţie deosebită în unificarea continentului european, având rolul de motor al construcţiei europene, atunci
când la mijlocul sec. XX se aflau la guvernare reprezentanţii creştin-democraţi Robert Schuman (Franţa), Konrad Adenauer (Germania), Alcide
de Gasperi (Italia).

    PPE – cea mai importantă forţă politică de pe continent

    Partidul Popular European (PPE) ca doctrină adună elemente creştin-democrate, dar şi conservatoare. Partidul Popular European este o entitate
politică a cărei plajă doctrinară adună, preponderent, elemente creştin-democrate, dar şi conservatoare. A fost fondat în 1976. Preşedintele actual
al PPE este fostul premier belgian Wilfried Martens, care deţine această funcţie din 1990. Preşedintele grupului PPE din Parlamentul European
este germanul Hans-Gert Poettering.

Începând din 1999, Partidul Popular European este formaţiunea care are cel mai mare număr de membri în Parlamentul European.

    Consiliul European, cea mai puternică instituţie a Uniunii Europene, întruneşte 12 prim-miniştri din Partidul Popular European. În Comisia
Europeană 9 dintre cei 25 de comisari aparţin Partidului Popular European, Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, fiind şi el
membru al Partidului Popular European.

    Singurul partid din Republica Moldova afiliat la PPE este Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD), care a obţinut statutul de membru
observator în anul 2005. De asemenea, organizaţia de tineret a PPCD, „Noua Generaţie”, începând cu anul 2003, este membru cu drepturi depline
al organizaţiei de tineret a PPE (YEPP).

Vlad Cubreacov, preşedintele grupului parlamentar creştin-democrat, vicepreşedinte PPCD: „Poate că am să vă dezamăgesc pe toţi, însă
PPCD nu are o ideologie. Noi avem doar o doctrină şi o concepţie asupra lumii, asupra omului, asupra statului şi a economiei, dar aceste
lucruri nu presupun o ideologie. Ideologia împinge lucrurile spre dogmatism, pe când o doctrină are un sistem de idei deschis. PPCD nu dispune
de o ideologie şi acest lucru îl distinge evident de celelalte forţe politice”.